Școala Națională de Științe Politice și Administrative

Facultatea de Comunicare și Relații Publice

TEORIA COMUNICĂRII

MANIPULAREA INFORMAȚOIONALĂ ȘI STRUCTURILE

MEDIATICE

Anul I Universitar STUDENȚI:

Grupa 8 Ștefana Cristina Mihaela
Stoica Adriana Iuliana
Ulmet Luiza-Andreea
Voinea Alexandra

București
2011
MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ȘI STRUCTURILE
MEDIATICE

CUPRINS:

I. Manipularea – definiție, premise teoretice;

II. Practici manipulative – definiție și caracterizare;
III. Manipularea informațională și structurile mediatice.
 I. Manipularea – definiție, premise teoretice:

Viața noastră este determinată și influențată de mijloacele de comunicare prin intermediul

cărora avem acces la informații. În ultimul timp asistăm la o evoluție spectaculoasă a tehnicilor și
tehnologiilor de comunicare, însă toate acestea au un singur scop: acela de a transmite informații
indivizilor.
Accesul liber la informație cuprinde dreptul cetățeanului de a primi toate informațiile
cerute și răspunsurile la întrebările puse, dar în același timp cuprinde și obligația autorităților de a
da informații si de a formula răspunsuri. Singura modalitate a cetățeanului de a primi informații
este cea mediată, adică prin intermediul mass-media. Cu toate acestea, transmiterea informațiilor
de către o sursă oarecare nu poate fi însoțită de o condiție sau de mai multe, privind modul de
difuzare. Ziaristul are dreptul de a alege singur condițiile de structurare și difuzare a datelor.
Pornind de la informație, ajungem la informare, acest termen putând fi definit ca procesul
de transmitere a unui mesaj de la un emițător indivdual sau colectiv, către un receptor, prin care
se sporește nivelul acestuia de cunoaștere asupra unor obiecte, procese, fenomene sau acțiuni
sociale.
După cum bine știm, informația este transmisă prin intermediul comunicării. În ceea ce
privește consecințele comunicării, acestea se datorează unor efecte de prag care dau naștere unei
alianțe a tehnicilior și tehnologiilor, precum: rețele de cablu TV, rețele telefonice și rețele de
transmitere date.
Comunicarea în masă reprezintă întocmai adresarea prin diverse mijloace de comunicare
către un public mare, într-un timp foarte scurt. Avantajele principale ale acesteia sunt: faptul că
selectează, evaluează și prezintă evenimente, are rol de supraveghere publică, facilitează
împrăștierea informației, crește viteza de propagare a mesajelor, oferă alternative substanțiale,
oferă mesaje complexe, etc.
Prin intermediul comunicării în masă nu se acționează numai pozitiv în ceea ce privește
publicul căruia se adresează. Aici amintim principalul punct negativ al comunicării prin mass-
media, manipularea.
Conform definiției sociologice, manipularea este definită ca “acțiune de a determina un
actor social (persoană, grup, colectivitate) să gândească și să acționeze într-un mod compatibil cu
interesele inițiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care
distorsionează intenționat adevărul, lăsând impresia libertății de gândire și decizie1.
În cazul manipulării, intețiile reale ale celui care transmite mesajul rămân insesizabile
celui manipulat. Tocmai din această cauză avem de multe ori impresia că nu suntem manipulați,
dar prin fiecare mijloc mass-media suntem manipulați într-o mică sau mare măsură.
Manipularea îmbracă diverse forme, de la cea politică, la cea economică. Prima poziție nu
îi este redată întâmplător manipulării politice, ci tocmai pentru că este cea mai puternică
manipulare din zilele noastre, i se acordă cea mai mare importanță. Aceasta reprezintă
modalitatea de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivități nu prin mijloace coercitive, la
la îndemâna puterii, ci prin inducere în eroare. În acest fel manipularea devine un instrument mult
mai eficient decât utilizarea forței.
Clasificarea manipulărilor:
- Manipularea mică – modificări mici, dar care pot fi urmate de efecte majore (Ex.
România 1992, criza artificială de pâine - facilitarea importurilor – comisioane);
- Manipularea medie – modificări importante ale situațiilor sociale,cu efecte unerori peste
așteptări (Ex. Experimentul lui Milgram; Revoluția din dec 1989 – disiparea
responsabilității prin fragmentarea actelor genocide – neputința detectării vinovaților);
- Manipularea mare – influențarea culturii în care trăiește individul (Ex. Învățământul –
instrument de perpetuare și înrădăcinare a conformismului, potrivit ideologiilor curente).

Cu toate că toată lumea știe că este manipulată, foarte puțini își dau seama cănd și prin ce
mijloace. Un xemplu foarte bun, televiziunea oferă o imagine a realității pe care vrea jurnalistul
să o vadă publicul. Chiar și așa, puțini se simt într-adevăr manipulați, crezând cu tărie în
superioritatea lor intelectuală, datorată faptului că stiu că televiziunea manipulează. Acest lucru e
complet absurd, deoarece e ca și cum un om nu s-ar îngrășa mâncând dulciuri, doar pentru că știe
că dulciurile îngrasă.
Manipularea se face în mai multe feluri. Cele mai utilizate sunt: folosirea argumentelor
falsificare, sau folosirea unor adevăruri parțiale aranjate în secvențe false și combinarea mesajului
cu acele elemente care fac apel la centrele emoționale, non – raționale ale conștiinței umane.
Spre deosebire de modelele de convingere rațională, prin manipulare nu se urmărește
determinarea celuilalt de a înțelege mai corect și mai profund problema discutată ci, dimpotrivă

1
Irina Stănciugelu, Măștile comunicării: de la etică la manipulare și înapoi, Ed. Tritonic.
inocularea senzației de înțelegere și obținerea unei reacții inconștiente, instinctuale, rezultat al
eficacității mesajelor raționale.
Unul din scopurile fundamentale ale comunicării este de a convinge receptorul mesajului
de o anumită opinie și de ai întări sau de a-i modifica în acest fel atitudinile. Dacă un emițător
dorește să schimbe o atitudine a altei persoane, el va trebui să identifice factorii procesului de
comunicare care pot produce această schimbare. Mesajul care își propune să provoace o
schimbare de atitudine la receptor se numește mesaj persuasiv.
Cercetările desfășurate asupra acestui subiect arată că reacți ala mesaj depinde adesea de
caracteristicile persoanei care încearcă să convingă, fără a avea vreo legătură cu cu valoarea
mesajului. În acest sense, există trei caracteristici de care s-au interesat psihologii:
- credibilitatea comunicatorului;
- calitățile fizice și șarmul comunicatorului;
- intențiile observate la el.
De-a lungul timpului au fost descoperite trei tehnici cotidine de manipulare: amorsarea,
piciorul-în-ușă și ușa-în-nas. Amorsarea reprezintă perseverarea într-o prima decizie atunci când
persoana amorsată ia o a doua decizie, de data aceasta în perfectă cunoștiință de cauză. Se poate
vorbi de manipulare pentru că în toate cazurile, decizia finală ar fi fost cu totul alta dacă victima
ar fi primit de la început informații complete.
Piciorul-în-ușă se obține de la un subiect un comportament preparatoriu, neproblematic și
puțin costisitor, evident, într-un cadru de liberă alegere și în împrejurări care facilitează
angajamentul. Acest comportament, odată obținut, o cerere este adresată explicit subiectului,
invitându-l să emită o nouă conduită, de data aceasta, mai costisitoare și pe care nu ar fi realizat-o
spontan decât cu puține șanse.
Ușa-în-nas se bazează pe formularea unei cerei prea mari la început, ca să fie acceptată
înainte de a formula cererea care vizează comportamentul așteptat, o cerere de mică importanță,
care ar fi avut altfel să fie refuzată.
O altă clasificare extrem de importantă este reprezentată de formele și modurile generale
de manipulare: persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea (prin minciună, zvon, etc).