Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
b ANNE CAMBIER
I DOMINIQUE ENGELHART
PSIHOLOGIA
DESENULUI LA COPIL
Pentru psiholog,
pentru medic, desenul
continua sa fie Inca
un ansamblu de semne
foarte misterios.
Editori:
SILVIU DRAGOMIR
VASILE DEM. ZAMFIRESCU
Director editorial:
MAGDALENA MARCULESCU
Coperta colecfiei:
Cuprins
FABER STUDIO (Silvia Olteanu §si Dinu Dumbravician)
Redactor:
CORINA COIANU Avertisment
Dtp:
OFELIA COSMAN Introduces (Philippe Wallon) 1
Corectura:
Capitolul I. Ce inseamna sa desenezi (Anne Cambier) 1
EUGENIA URSU
A / Cautarea intelesului 1
B / Constituents actului grafic 2
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei Capitolul II. Aspecte genetice pi culturale
WALLON, PHILIPPE
(Anne Cambier) 2
Psihologla desenului la copil / Philippe Wallon, Anne Cambier,
A / Introducere 2
Dominique Engelhart; t r a d , Nicolae Balta. - Bucurefti: Editura Trei, 2008
Bibliogr.
B / Limitele metodologice: studiul curentului
ISBN 978-973-707-175-0 motivational 3
C / Abordarea in termeni de stadii 3
I. Cambier, Anne 1 / Publicafiile lui Luquet 3
II. Engelhart, Dominique J
2 / Lucrarile lui Lowenfeld 3
III. Balta, Nicolae (trad.) j
D / Lucrarile de dupa 1960, abordarea de
159.922.7:372.874 j ^ ^ dezvoltare 4
1 / Primele linii 4
Aceasta carte a fost tradusa dupa: 2 / Spre varsta de trei ani 4
LE DESSIN DE L'ENFANT, 3 / In jurul varstei de patru si cinci ani 4
Philippe Wallon, Anne Cambier, Dominique Engelhart, 1990 4 / Varstele ulterioare 5
E / Studiul desenului cu tema, desenul persoanei S
Copyright © 1990 Presses Universitaires de France
1 / Limitele abordarii psihometrice 5
2 / Specificitatea temei £
Copyright © Editura Trei, 2008,
3 / Primele reprezentari £
pentru editia in limba romana
4 / Studiile longitudinale 6
C P 27-0490, Bucurepti 5 / Stilul personal al productiei (
Tel./Fax: +4 021 300 60 90
e-mail: office@edituratrei.ro 6 / Lucrarile complementare /
www.edituratrei.ro 7 / Aspectele culturale /
F / Concluzii /
ISBN 978-973-707-175-0
Capitolul III. Desen, utilizare clinica cercetari Capitolul V. Desenul si contextul sau
(Dominique Engelhart) 81 (Philippe Wallon) 157
A / Temele clasice 82 A / Alterarile desenului 159
1 / Probele de copiere 83 1 / Oboseala copilului 159
2 / Reprezentarea formei umane 84 2 / Absenta modelului intern 160
3 / Testul familiei 91 3 / Dificultatile de a mtelege modelul intern 161
4 / Casa 94 4 / Copierea unui model exterior 162
5 / Copacul 96 5 / Imaginatia 166
6 / Testul „House-Tree-Person" 97 B / Invafarea unei forme 167
7 / Desenul grupului 98 C / Pedagogie desen 170
8 / Multiplicitatea temelor 99 D / Arta infantila 172
B / incercarile de validare 1°0 Capitolul VI. Desen ^i inadaptare ^i/sau patologie
1 / „House-Tree-Person" 100 (Philippe Wallon) 176
2 / Animalul 102 A / Dificultajile unei demonstrate 177
3 / Familia 102 B / Copilul retardat 178
4 / Deseneaza-te la ^coala 103 C / Boli organice (printre care tulburarile
5 / Desenul corabiei 104 neurologice) 181
1 / Tulburari generale, encefalopatii, encefalite 181
6 / Cubul 1°6
2 / Tulburari ale funcjiilor (vaz, auz, limbaj) 183
C / Concluzie 1°7
3 / Alte maladii organice 184
Capitolul IV. Activitatea grafica executarea
D / Boala mintala tulburari psihologice 186
desenului (Philippe Wallon) HO 1 / Tulburari nevrotice 187
A / Studiul conturului pe desenul terminat Ill 2 / Tulburari psihotice 190
1 / Diferitele forme H2 3 / Traumatisme psihice 197
2 / O „veriga lipsa" H6 4 / Alte tulburari 199
3 / Evolufia desenului la un copil 123 E / O ancheta in cadrul ^colaritatii primare 200
4 / Ipoteze genetice l2^ F / Desen ^i psihoterapie 207
5 / Forme grile de cotafie 129 Capitolul VII. Desen ^i computer (Philippe Wallon) 212
B / Observarea copilului care deseneaza 132 A / Computer si creativitate la copil 212
1 / Bogajie dificultati ale observarii copilului B / Programe informatice ^i desenul copilului 225
care deseneaza 13 2 1 / Material ^i metode de prelucrare informatica
2 / Executarea figurilor simple 135 a desenului 225
3 / Cercetarile despre desenul personajului 137 2 / Analiza automata a desenului personajului 231
C / Analiza executarii personajului 139 3 / Analiza automatica a desenului Figurii
1 / Aportul informaticii la analiza executarii 140 complexe a lui Rey 237
2 / Punctul de plecare al desenului directia 4 / Simularea desenului pe computer 240
primei linii 14 2 C / Concluzie 242
3 / Tipuri pentru executarea desenelor 148
D / Concluzii I56 Concluzie (Philippe Wallon) 243
Avertisment
La cea de-a doua editie, aceasta lucrare nu a fost doar adusa
la zi din punctul de vedere al bibliografiei, ci a fost complet
refacuta. Pe langa introducere, confinutul ultimelor patru
capitole a fost profund modificat pentru a prezenta rezultatele
cercetarilor unuia dintre noi cu privire la studierea 51 utilizarea
desenului copilului in psihologie. Ca urmare a acestui fapt,
numarul de ilustrajii a crescut semnificativ.
Introducere
de Philippe Wallon
Noi, psihologii sau psihiatrii, spunem despre copil ca se ne apoi cu bucurie: „E o vaca!" Absenja continuitatii dintre
exprima prin grifonaj. In acest stadiu initial, copilul constats S roiect denumirea finala este derutanta pentru adult. Ea nu
doar o senzafie proprioceptive, in paralel cu aceasta urma pe este insa pentru psiholog, care vede in desen un exercitiu,
care o formeaza putin cate pufin. In acela^i timp, in mintea lui un joc Semnificatia nu vine decat dupa aceea, ea se construieste.
se creeaza o asociatie. El invafa sa lege aceasta urma pe care o Incetul cu incetul, copilul descopera ca gestul lui are un „sens//.
vede de gestul pe care il resimte prin intermediul kinesteziei Desenul apare de altfel ca unul dintre fundamentele descoperirii
sale. Repetand experientele, constata variatiunile infinite pe care sensului". Foarte devreme, copilul i^i poate numi desenul
le poate aplica desenului sau. De la mi^carea sacadata sau (' caine", „pisica"...), in condijiile in care nu poate desemna inca
circulara din primele zile, el progreseaza construind mi^cari nici o alta activitate a sa. El spune rareori despre sine: „imi ridic
liniare sau puncte (uneori gauri), lovind cu creionul fara sa il bratul." Grafismul este un mijloc de a aborda sensul lucrurilor,
deplaseze. El instaureaza ceea ce Arno Stern a denumit o oricare ar fi ele...
„gramatica", un ansamblu de modalitati grafice pe care le va Uneori, copilul i^i mototoleste brutal desenul, il rupe sau il
utiliza incetul cu incetul. mazgale^te salbatic. Pe plan artistic, e vorba de o pierdere. Dar
In acest moment intervine adultul: „Ce frumos!" sau „Nu pentru copil aceasta manipulare constituie un principiu fun-
mai desena pe pereti!" Grafismul se situeaza, aproape de la damental: desenul este cu adevarat un obiect manipulabil. El
bun inceput, intr-un context social, familial, apoi extrafamilial. este deci realmente independent de propriul lui corp. Copilul
Acest context nu ocupa totu^i decat un loc secundar. El nu a dobandit, asadar, un „statut", el poate modifica sau chiar
modifica natura desenului. Oricat de mult ne-am intoarce in distruge liber ceea ce a construit el insu^i. Desenul se situeaza
istorie, desenul copilului nu pare sa se fi schimbat cu adevarat. intr-o interactiune cu mediul ambiant, el este simbolul contro-
Chiar utilizarea computerului nu face decat sa imbogateasca lului mediului, al comunicarii in sens larg. Din toate aceste
paleta copilului. Forma generala se reintalneste identic sau motive, desenul participa la evolutia psihologica ^i motrice a
aproape identic. Desenul copilului constituie un fel de principiu copilului. El constituie probabil ilustrarea cea mai bogata a
care ignora schimbarile, uneori radicale, ale artei adultului. acesteia, alcatuita din culori vise.
Desenul infantil se bazeaza pe elementele „cele mai primare" Prezenta lucrare se situeaza in special in cadrul psihologiei
ale dezvoltarii psihologice motorii. Aceasta a permis genetice. Printr-o filiatie subtila, aceasta carte se inscrie in
utilizarea sa pe planul psihometric (in termeni de nivel intelec- descendenta cercetarilor lui Paul Osterrieth, care a inijiat analiza
tual, chiar daca acest fapt este contestabil 1 ...), proiectiv acum de dezvoltare a desenului copilului in anii '60. Nu ignoram totusi
genetic (de dezvoltare). Ceea ce altereaza gestul se traduce celelalte discipline, pe care cei trei autori le cunosc din expe-
imediat in desen. Tulburarile cele mai diverse (oboseala, excita- nenfa: Anne Cambier abordarile culturale, in Africa indeo-
fie...), ca $>i bolile, somatice sau psihice, se dezvaluie in acest sebi, Dominique Engelhart ^i psihologia muncii, ^i Philippe
fel, intr-o maniera evidenta sau mai subtila. Wallon psihoterapiile de inspirafie psihanalitica. De altfel,
Cand copilul create, identificam o tema in desen, dar aceasta desenul ar permite aceasta delimitare artificiala, el care expri-
semnificafie ramane multa vreme supraadaugata, accesorie: un ma fiinja in totalitatea ei?
copil spune: „Fac o corabie!", se straduieste din rasputeri si Cercetarile asupra desenelor copiilor au fost desfasurate in
directii diferite. Pana la inceputul acestui secol, autorii au optat
1 Desenul nu este cu adevarat corelat cu testele cele mai uzuale (cf. pentru o abordare descriptiva, operand mari colectii de desene,
Aikmann et al., 1992; Abell et al., 1996). acute de acela^i copil (ca la Luquet) sau de mai multi. in prima
12 14
Philippe Wallon Introducere
treime a acestui secol, s-au construit grile de cotafie, dintre care arata construcfia progresivS a desenului personajului, una
cea mai cunoscutS este lucrarea lui Goodenough despre desenul dintre temele cele mai instructive, in pofida aparentei sale
omuletului. Aceasta utilizare psihometrica a desenului a b a n a l i t a t i , subliniaza deficientele pe care le are o analiza pur
aparut ca fiind restrictiva, limitativS, in chiar timpul in care se s t a t i s t i c a pentru cunoasterea evolutiei reale a desenului si afirma
dezvolta psihanaliza: abordarea proiectivS, simbolicS a con- interesul descrierii precise a grafismului copilului. Anne
stituit dominanta in a doua treime a secolului. incetul cu incetul, C a m b i e r abordeazS, in sfarsit, specificitStile culturale, care sunt
diversitatea interpretarilor a condus la studierea desenului spre tot atatea paradoxuri in ceea ce prive^te viziunea noastra
enunturi mai stricte, astfel psihologia dezvoltSrii (prin universalS" asupra dezvoltSrii copilului.
Osterrieth apoi Cambier) a sfarsit prin a se face cunoscuta. Dominique Engelhart s-a aplecat asupra utilizSrii desenului,
Succesiune nu inseamna excludere: un anumit numSr de analizand probele cele mai clasice mai remarcabile. In a doua
cotatii psihometrice au fost dezvoltate in ultimele decenii (in parte, detaliaza cercetari mai recente ^i le examineaza vali-
privin|a personajului: Harris Royer, de exemplu). Si analiza ditatea. Ea aratS cat de mult contribuie aceste cercetSri la
proiectiva a desenului continua sa se faca in mod curent, cu cunoasterea desenului ^i a elementelor sale constitutive. Dese-
mare succes. Prin diversitatea lor, abordarile s-au imbogatit nul este un sistem de semne pe care e important sS il decodifi-
reciproc. Psihologia dezvoltarii a dus la delimitarea clara a cam. Astfel, vom putea patrunde in acest mister ce continua
descrierii desenului ^i a utilizarii sale. Behaviorismul, in ciuda sS existe.
exceselor sale, ne-a arStat ca trebuie sa deosebim, pe cat posibil, in primul capital, Philippe Wallon examineazS desenul ca
observarea unui gest de interpretarea lui. Cea dintai ar trebui traseu, ca ansamblu de linii, la nivelul desenului terminat al
sa se limiteze la examinarea atenta a faptelor, avand o valoare executSrii desenului. El delineate cadrul unei „tipologii" a
in sine, independents de cea de-a doua, care se na^te dintr-o desenului, intemeiata pe trei mari tipuri (aditiv, inclus cu
comparafie intre aceste fapte date exterioare. Corelajiile, opriri si reluSri ale liniilor). Wallon arata dinamica acesteia prin
statistice sau intuitive, aduc elemente noi, dar este vorba de o intermediul unei inregistrSri a desenului pe o tablS de digitali-
a doua etapS, distincta de observafie. Oricat de artificiala ar fi zat conectata la un microcomputer, in al doilea capital, vorbeste
aceasta distinctie, ea nu trebuie uitata. Unele lucrari au „im- despre interac^iunile dintre desen ^i context, despre aceste
batranit" prea repede ^i-au pierdut credibilitatea fiindcS nu tulburSri pe care le poate crea anturajul copilului, in mod deli-
au luat-o in seama. berat sau nu. in al treilea capital, el studiazS desenul in relate
Am pastrat in acest studiu sped ficita tile autorilor, astfelincat cu patologia mentala 5>i inadaptarea, printr-o examinare atenta
fiecare a semnat capitolul pe care 1-a coordonat, chiar daca tofi a literaturii ^i a lucrSrilor personale despre acest subiect. in
au contribuit, intr-un fel sau altul, la redactarea ansamblului. sfarsit, ultimul capital se ocupS de raporturile dintre desen si
Anne Cambier a coordonat astfel primele doua capitole, Domi- computer, nu atat ca joc cat, mai ales, ca acces la date necunos-
nique Engelhart pe al treilea Philippe Wallon pe ultimele cute ale executSrii desenului. Mai multe studii recente (care nu
patru. Aceasta ordine (diferita de cea din edifia precedents) ni sunt descrise in edifia precedents) vor fi astfel prezentate.
s-a parut mai adecvatS. O asemenea lucrare nu va putea acoperi ansamblul dese-
Anne Cambier deschide dezbaterea situand cadrul general nului copilului. Psihologia dezvoltSrii apare drept cea mai
al desenului, al descrierii al interpretSrii sale. Ea schifeaza movatoare mai capabilS de extinderi intr-un cadru fjtiintific.
un tablou general al istoriei studiilor despre desen, arStand a r rigoarea anumitor lucrari cu abordari cantitative nu va
evolutia lor panS la psihologia dezvoltarii incepand din I960. Putea ascunde faptul cS desenul este inainte de toate un joc,
16 Philippe Wallon
A / Cautarea intelesului
In psihologie, demersul de baza este acela de a ne face sa
ne punem intrebari despre semnificatia sau semnificatiile
gesturilor, actelor si comportamentelor noastre. Ce poate deci
sa insemne pentru fiecare dintre noi faptul de a creiona, de a
desena sau de a picta, de a mazgali? Pornind de la aceasta
intrebare aparent simpla si naiva, se pot face foarte multe
remarci. Ea ne amintepte, de exemplu, ca sunt motive de a
distinge, pe de o parte, comportamentul grafic si, pe de alta,
produsul lui, desenul, prea adesea studiat independent de con-
textul sau originar; ne mai aminteste si ca activitatea grafica si
produsul ei presupun, in general, doi actori: desenatorul pi
publicul lui, chiar daca, in multe situatii, acesta din urma este
materialmente absent in momentul realizarii desenului sau
daca, eel mai adesea, desenatorul pi publicul sunt una pi aceeapi
persoana; pe de o parte, exista eel care traseaza nipte linii, eel
care produce un desen; pe de alta parte, exista eel care privepte
desenul si toti cei care, imediat sau ulterior, privesc sau vor privi
aceste linii si care, prin privirile lor, le fac sa fie socialmente
semnificante. Deci activitatea grafica pi produsul ei, desenul,
s e constituie mai intai ca nipte conduite complementare, deo-
persoanei, dar f?i de comunicarea subiectului cu el insusi ^i Cll sunt calitajile" sau „defectele" sale, intr-im cuvant, care
ceilalti.
pete p e r s o n a l i t a t e a sa.
Sa observam pre); de o clipa xm copil care deseneaza: aejezat A c e a s t a valoare a desenului, in calitate de semn expresie
pe scaun, el se apleaca, se contorsioneaza, ia o carioca, apoi alta e r s o a n e i n o a s t r e , apropie activitatea grafica si produsul ei,
trage niste linii drepte, linii curbe, le asociaza unele cu celelalte jJsenul de orice sistem simbolic de comunicare, mediere intre
intr-un mod uneori nea^teptat; toata persoana lui, atat corpuj ceea ce aparfine subiectului, intre lumea interioara a persoanei
cat ^i spiritul, se straduieste sa exprime o idee participa la • l u m e a exterioara, cea a obiectelor, cea care nu apartine
nasterea unui obiect nou: un desen, o pictura. Oricare ar fi s u b i e c t u l u i . Inteleasa in acest fel, activitatea grafica ar fi o
continutul acestui desen, calitatea acestei picturi, grifonaj inform m a n i f e s t s re a unei stari psihice care ar asimila actul de a desena
sau reprezentare a realitatii, este vorba despre o opera perso- unor conduite de extensie a eului spre o lume simbolica; urmele
nala care apartinea, doar cu cateva clipein urma, imaginarului in domeniul vizual, ca ^i sunetele ^i cuvintele in domeniul
creatorului sau. Astfel, a^a cum a afirmat foarte bine Widlocher, verbal, pot in consecinta sa devina suportul unei invatari sociali-
desenul este deopotriva semn al autorului lui semn al zante si sa se constituie in limbaj. Cu toate acestea, reprezentarea
obiectului. Vom adauga ca desenul este si obiect, mai mult, un grafica, fiind prea putin institutionalizata ca sistem de comu-
obiect special, din moment ce poate aduce o marturie despre nicare, pare sa ramana mai personala. Daca mai adaugam ca
persoana mea in afara prezentei mele ^i semnificatia lui este ea este un limbaj mai putin uzual decat cuvantul, vom injelege
influentata social. de ce semnificatia continutului sau scapa eel mai adesea atat
Din prima perspective, desenul poveste^te ce sunt, deoarece desenatorului insusi, cat si observatorului.
gesturile imi apartin si urmele astfel produse sunt expresia <;i Daca ne gandim bine, fiecare dintre noi i^i va aminti nume-
traducerea momentana a existentei mele, a gandirii mele, a roase exemple de situa^ii ilustrand valoarea expresiva si comu-
interiorita Jii mele. Indiferent ca este vorba despre urmele lasate nicativa a unui desen, materializare a intimita{:ii si inconstientului
de cineva undeva, despre pa^ii pe nisipul umed, despre semnele nostru. O observajie, printre altele (fig. 1), va permite sa intele-
de pe un geam aburit sau despre liniile mazgalite de copil pe gem mai bine mecanismele implicate: in timp ce le ceream unor
o foaie de hartie, toate acestea indica intotdeauna, mai mult sau tineri adulji sa deseneze o fiinta omeneasca si ulterior ii invitam
mai putin conventional, trecerea, activitatea gandirea sa reflecteze in legatura cu desenul lor, sa incerce sa ii inteleaga
autorului lor. Oricare ar fi originea urmei, chiar daca este vorba semnificatia, o tanara femeie, care desenase un adolescent cu
de un desen facut de un copil la ^coala sau de o gravura realizata bratul in esarfa, ^i-a amintit brusc ca, pe cand era un copil de
de un artist cunoscut, de fiecare data efectul e determinat de opt ani, avusese bratul in ghips pentru o lunga perioada, eveni-
mi.scari, de gesturi care au lasat urme, mai mult sau mai putin ment care o afectase profund. Astfel, desenul relateaza, celui
permanente, mai mult sau mai putin structurate. Aceste urme care este capabil sa con^tientizeze acest lucru, ce sunt in mo-
marcheaza felul nostru de a fi, de a acjiona, de a gandi; ele sunt, mentul prezent, integrand fara echivoc trecutul si istoria mea
la propriu si la figurat, semnatura existentei noastre. Aceasta personala. Nu e deloc de mirare in consecinta ca el retine atenfia
bogajie expresiva a desenului este cunoscuta de foarte multa psihologului mereu preocupat sa surprinda cat mai bine
vreme de fiecare dintre noi: astfel, cand parintii ne arata cu arcanele care vegheaza la formarea ^i adaptarea eului.
mandrie desenele copiilor lor, ei nu ne cer doar sa le privim In cea de-a doua perspective, desenul povesteste obiectul;
sau sa le admiram pentru valoarea lor plastica, ci si sa sesizam, e ' e s , : e imaginea obiectului ^i se inscrie printre numeroasele
prin intermediul imaginii pe care ne-o arata, ce este copilul lor, modalitati ale functiei semiotice: a creiona, a desena inseamna
18
Anne Cambier Ce inseamna sa desenezi 21
sau de pictorul confruntat cu creatia sa, si unul celSlalt cand t eiind urmarirea unor impresii perceptive, a unor obiec-
sa organizeze realul, sa produca un efect personal; prin actiu^ momentane, fie proiectand in viitor efectele imediatului.
^i prin gest, ei i^i afirma intentia de a impune propria lor reali tat(, tlVe care drumul meu sau gestul meu va trece o data si inca
si dezvSluie orientarea dorintei lor. Oricine deseneazS este dec] data prin aceleasi locuri, va ignora alte spatii si se va reor-
confruntat fara incetare cu rezultatul actiunii sale, cu rezistenta ° iza intr-un mod mai mult sau mai putin semnificativ:
obiectelor la gesturile sale, cu necesitatea de a concilia si de a h o i n a r e a l a poate deveni o plimbare cu un scop marturisit, iar
ajusta impulsurile motrice apSrute si efectele acestora: gestu] estul grafic poate deveni o reprezentare. Organizarea liniilor,
trebuie, de exemplu, sa se poatS adapta la natura raportului d i r e c t i o n a l i t a t e a ^i amploarea lor, precum ^i alte caracteristici
mai mult sau mai putin fragil, la dimensiunile sale, mai mult grafice a caror enumerare ar ocupa prea mult spatiu sunt tot
sau mai putin restranse, aceasta in functie de tehnica si de atatea elemente care indica raporturile stabilite de subiect intre
instrumentul utilizate. In cazul desenului, gestul va mai trebui
timp spatiu.
sa se supuna foarte des atat telului reprezentativ al desena-
Aceasta legatura foarte specifica a retinut prea putin, dupa
torului, cat ^i exigentelor semnului iconic.
stiinta noastra, atentia cercetatorilor aplecaji mai mult asupra
Aceasta contributie motrice este evident tributarS nivelului imaginii decat asupra realizarii sale; cu toate acestea, putem
de maturate neuromuscularS a subiectului nu poate, in descoperi aici referinte fundamental la nivelul constructiei
consecinta, sa fie luata in considerare independent de varsta. eului ^i, din acest motiv, merita sa fie studiate: pe masura ce
Pe de alta parte, stim in ce mSsurS dezvoltarea motricitStii de- gestul se intinde in timp, orientarea sa in spafiu il poate inde-
pinde ^i de ansamblul experientelor senzoriale, cognitive, parta sau apropia de originea lui, il poate infa^ura in jurul lui
socioafective, pe care fiecare dintre noi le realizeaza de-a lungul insu^i, il poate dispersa impra^tia in locuri insolite. In desen,
intregii sale existente. Regasim deci, in fabricarea desenului si legaturile dintre spafiu ^i timp depa^esc notiunile curente ale
in urmele grafice, toata expresivitatea gesticulafiei umane; in simbolicii spatiale, asociind stanga cu trecutul si dreapta cu
spatele urmei se ascund gestul, mi^carea corpului si o inlan- viitorul.
tuire de semnificati pe care trebuie sa ii descoperim: daca exista Gesturile nu sunt dictate doar de motricitate; ele sunt si rodul
desene picturi in care decelSm usor conotatiile de blandete unei memorii confuze a semnelor perceptive apartinand re-
si tandrete care amintesc de gesturile de atingere u^oara si de prezentarii obiectului, fiind alimentate in mare masura de
mangaieri, exista in schimb altele in care se exprima, dim- funcfiile perceptive vizuale sau de alta natura. Sa mai amintim
potrivS, restrangerea gestului si a gandirii, controlul extrem al ca tot aceste functii perceptive vizuale kinestezice asigura
miscarii limitate in amploarea ei sau ezitarile si timiditatile pe controlul gestului. Ajadar, funcjiile perceptive contribuie intr-o
care le resimte desenatorul in fa\a foii albe. Desigur, participarea dubla calitate la realizarea desenului.
explicita a miscarii este uneori furtiva, efemerS ^i discordanta,
dar ea este totusi fundamentals ^i omniprezenta pentru eel care Foarte repede, caracteristicile de persistenta ale traiectoriei
cauta realmente sa descifreze limbajul grafic. solicits privirea realizatorului; drept care, ceea ce era la in-
Tot in legatura cu contribufia motrice, nu trebuie sa uitaffl ceput un efect al motricitatii devine obiect cauzS a gestu-
nici faptul ca gestul se desfasoara in timp si se intinde in spatiu lui- Practic, ne putem gandi cS, la origine, ochiul observa liniile
Cu gestul se intampla deseori la fel ca cu hoinareala, itinerarul obfinute, se mirS sau este incantat de ele, ia cunostinja de
sau, care la plecare pare negandit, fiind intru totul d e t e r m i n a t existenfa lor si, ulterior, cautS sS le reproduca, sa le faca semni-
la sosire: desfa^urarea in spatiu s-a organizat din mers, fie ficante; astfel se efectueaza, printr-im mecanism de reactie
18 26
Anne Cambier Ce inseamna sa desenezi
circulara, bine cunoscut in psihologie, depa^irea rezultatul^j um putem concepe in paralel efectele pozitive ale expe-
prezent si elaborarea progresiva a semnelor grafice. Daca gestul J n X centrate pe expresivitate
este semn al persoanei si nu povesteste decat despre el insusi A c e a s t a capacitate perceptiva de a trai traiectoria, de a o
urma, dimpotriva, deoarece este obiect, poate deveni semn j ina si de a crea forme noi inscrie desenul intr-un camp
obiectului si poate sa povesteasca, in felul sau, un alt decupaj 1
i 0 T [ u ^i cognitiv. Cu exceptia cazurilor in care desenam
al realitatii. Istoria desenului se explica, intru catva, ca o extra- ' v m o del, valoarea semnificanta a traiectoriei are la baza
ordinary si pasionanta aventura, gasindu-si punctul de plecare informatii invatate, memorizate, comune unui mare numar de
in urma lasata aproape din intamplare, inregistrata de ochi s u b i e c t i de aceeasi varsta si apartinand aceleiasi culturi: con-
recunoscuta in raportul ei cu obiectele si cu lumea sociala pi, tributia perceptiva ^i contribujia ideatorie se asociaza intr-un
in cele din urma, reprodusa intentionat. In consecinta, ca o ipo- acelasi proiect grafic, pentru a realiza cat mai bine cu putinjra
teza a traiectoriei, miscarea se decanteaza, dobandeste carac- o imagine care explica obiectul dintr-o perspective deopotrivS
teristici de rezerva si de prudenta: experience kinestezice, a s e m a n a t o a r e si diferite, conciliind un scop personal si colectiv.
impresii vizuale si alte informatii perceptive vor negocia cu ges- Semnele utilizate apar dintr-o ceietorie interioara, din sedi-
tul, cu fabricarea urmelor, cu crearea semnelor, a ideogramelor mentarea in sanul con^tiintei individuale a foarte multor expe-
si a schemelor. Sprijinindu-se pe motricitate, domesticind-o in riente investigatii care au participat la elaborarea cunoasterii.
acelasi timp, contributia perceptive apare deci ca una dintre Concretizarea gradate a desenului transpune o conceptie a
conditiile necesare realizarii unui desen. Studiile referitoare la obiectului implicand deopotriva referiri la aparente, la cunos-
natura si la geneza perceptiei se insereaza la fel ca si cele tintele colective, la experienta individuale; numeroase conotatii
desfasurate asupra motricitatii in studiul desenului infantil. de ordin afectiv sau fantasmatic insotesc inevitabil ratacirile
Se intelege de la sine ca, la nivelul perceptiv, informatia desenatorului. Este evident ce aceasta reprezentare evolueaze
vizuala constituie un pol organizator primordial: desenul este in functie de mediu si de varsta copilului; nu e deci de mirare
un spectacol care se lasa vazut care povesteste in tacere o ca bogatia, gradul de completitudine a unui desen, dispunerea
viziune banala, insolita, minunata sau inspaimantatoare, de partilor sale sunt intr-o oarecare mesura ^i pane la un anumit
obiecte si de scene familiare. Semnele grafice nu sunt niste punct oglindirea unei culturi si expresia nivelului de dezvoltare
semne arbitrare. Ele impun o asemanare minima cu obiectul a copilului. Dupa ce a fost produs intr-un spatiu perceptiv-mo-
evocat. Referintele alese de subiect pot dezvalui diferite registre tor, desenul va fi gandit intr-un spatiu simbolic si semiotic.
perceptive. Imaginea presupune un sistem de figuratie,
decupand totul si partile, pentru ca apoi sa asambleze intr-un
aranjament specific, uneori surprinzator, diferifii indici
perceptivi.
Din aceasta perspective, se poate intelege in ce masura in-
vatarea desenului este deopotriva o invatare motorie, un exer-
citiu al gestului, dar ^i o invatare perceptiva, invatare a privirii
asupra gestului si a perceptiei asupra obiectului. Ne putem
gandi, in consecinfa, la efectele negative ale anumitor tipuri de
invatare scolara, care limiteaza repertoriul desenatorului sau
al desenatoarei la ni^te forme rigide, conventionale si stereotipe;
Aspecte genetice culturale
diversificate si uneori foarte specifice; cu toate acestea, crede^ varste de revolts de opozijie; exista familii care raspla-
ca, oricare ar fi interesele cercetatorului, observatiile vor trebyj olacere expresivitatea individuals a copilului ji exista
intotdeaima sa se inscrie intr-un context cultural si genetic. Care tesC . C g
C re valorizeaza mai mult apelul la conformitate la
sunt, de exemplu, valorile acordate de grup acestui tip de ventii' in privinfa culturilor, lucrurile stau la fel ca cu
activitate? Care sunt materialele de care dispune desenatorul? c o n ....,g \
e e s e diferenjiaza prin sisteme de valoare-atitudine
Care este natura campului reprezentarilor simbolice mate- e c i f i c e , valorizand sau devalorizand activitatea scrisa j i
rializate de culturS? Tot atatea intrebari la care ar fi indicat sa
picturala.
rSspundem inainte de a ne gandi la semnificatiile ce trebuie date
Vom deosebi doua mari optiuni: desenele denumite de
desenului copilului.
obicei desene libere, in care invitatia la activitatea grafica apare
ca fiind endogena, ^i, in al doilea rand, desenele obtinute intr-un
context mai constrangator, in care invitatia la activitatea grafica
B / Limitele metodologice: apare fiind ca esentialmente exogena.
studiul curentului motivational In primul caz, vom menfiona numeroasele situatii in care,
spontan, ca raspuns la o pulsiune personala, copilul i^i mani-
Caracterul profund cultural al evolutiei si al variability tii care fests dorinta de a desena. Actiunea va fi dominatS de prezent,
exista in cadrul productiei unui copil constituie un obstacol de placerea „de a face", „de a comunica", „de a dovedi compe-
greu de ocolit. Descrierea in cateva pagini, in mod exhaustiv, tente". Aceasta alternativa este relativ banalS la copiii mici, cu
a ceea ce deseneaza copiii este riscantS. Studiul stiintific al aces- conditia ca mediul sS fie favorabil si sS ii procure copilului
tei productii ridicS un mare numar de probleme de ordin materialul necesar. in desenele spontane, desenatorul pare sa-§i
metodologic, legate indeosebi de strangerea si selectarea mate- dea frau liber inspirafiei de moment; uneori, el ne furnizeazS
rialului. Credem ca este din ce in ce mai iluzoriu sa dispunem cateva indicatii verbale legate de proiectul sSu si de semnificatia
de ansamblul productiei unui copil, numeroase graffiti fiind desenului: „ 0 sS desenez o marina", anuntS el, pe xm ton trium-
distruse de copil; in paralel, este deseori extrem de in^elator sa fal, apoi, peste cateva clipe, „astea-s pedalele... eu sunt in ma-
comparam ni^te desene realizate in conditii insuficient cu- rina..." Desenul apare ca dialogul copilului cu el insu^i, cu
noscute sau foarte diferite (material disponibil, ajutor sau su- lumea lui interioarS. DacS exists constrangeri, ele sunt deter-
gestie...). In practica, cercetStorul va fi, din necesitate, adesea minate de interioritatea copilului, de obligafia pe care $i-o
silit sa-^i limiteze campul de investigate, de exemplu, la o impune de a respecta un anumit numar de convenjii para-
perioada de varstS sau la o temS anume. metri, stabilit prin intermediul experientelor cu consonante
In prezenta desenului unui copil, prima intrebare, din pScate cognitive si afective variate: intr-o zi, tata nu mi-a explicat cS
prea frecvent implicita, ar trebui sa fie o interogajie referitoare pedalele masinii sunt foarte importante, sau poate, invers, m-a
la ansamblul curentului motivational in care se inscrie activitatea certat fiindcS m-am atins de pedale..., intr-o zi, mama sau
grafica a desenatorului. A-Ji impune un asemenea demers ar mvatatoarea de la ^coala nu mi-a spus cS nu este tocmai frumos
evita, in multe cazuri, afirmarea intr-un mod prea precipitat s a desenezi a^a iarba? Oricum, am tinut minte ce mi s-a spus
peremptoriu a faptului ca desenul din fata ochilor prezinta desenul meu sta marturie. Acestor situatii, in care dominS
cateva bizarerii. Se intelege de la sine ca acest curent motiva- placerea si expresia personals, le putem asimila numeroase
tional nu scapa nici el dimensiunilor genetice si culturale expu- exemple de graffiti, precum cele ale adultului preocupat ma^inal
se in acest capitol. Exista, de exemplu, varste de conformist s a S f ifoneze in cursul unei conversatii telefonice.
44
Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
in al doilea caz, desenul este aparent determinat de factor f general, indiferent ca este vorba despre desenul liber sau
externi: cineva i-a propus copilului sa deseneze i-a sugerJ r e jnvitatia de a desena, desenatorul va face intotdeauna
eventual sau chiar i-a impus o tema, sau chiar un anumit nurriar ferinta la o informatie interiorizata, constituita din elemente
de constrangeri. Parintele sau educatorul a solicitat copilul, i-a invatate, socializate, comune unui mare numar de subiecti ai
furnizat un anumit tip de material (hartie alba de format mare celeia^i culturi, dar si din informajii mai personale, egocentrice,
sau mic, hartie colorata, creioane, carioce, pensule, rigla, gurria 1 2 ate de o traire individuals. In acest sens, desenul fiecarui
etc.). De acum incolo, actiunea va semana mai mult cu o actiune copil trece printr-o gama constanta de cunostinte, ca aluzie la
de tip instrumental, activitatea grafica devenind un mijloc orien- expresia a ceea ce este copilul la o varsta data, a ceea ce i-a fost
tat spre obtinerea unui rezultat: sa ii faca placere adultului, sa dat sa invete sa intalneasca zilnic.
se conformeze unei cereri, sa participe la un concurs de desen Personal, cred ca studiul curentului motivational il inter-
pe o tema data. Sa subliniem ca determinarea exogena a acti- peleaza pe psiholog asupra naturii insesi a activitatii grafice:
vitatii accentueaza rolul socialului si importanta limbajului ca este ea traita ca mijloc de expresie a unei lumi interioare de
element intermediar intre subiect ^i desenul lui; transpunerea ganduri si dorinj:e, ca un limbaj o manifestare simbolica a
grafica este tributara unui schimb lingvistic, ea reflectand o interioritatii subiectului? Sau, dimpotriva, este inteleasa ca o
discriminare conceptuala. tehnica particulara, ca o vinealta careia grupul ii acorda o valoare
Totu^i, daca ne gandim bine, diferenfele dintre cele doua determinata? Din aceasta perspectiva, intelegem mai u^or
situatii nu sunt poate chiar atat de importante cum par si am fi schimbarile ce se opereaza atunci cand, crescand, copilul asimi-
mai curand tentafi sa vorbim de un continuum, situand acti- leaza exigentele mediului cultural ^i constata cum capacitatile
vitatea grafica intr-un sistem fluctuant de constrangeri. Desigur, sale de expresie grafica se reduc progresiv, in functie de exi-
in a doua eventualitate, inceputul realizarii activitafii grafice a g e n c e reprezentative ale mediului sau. E adevarat ca, in multe
fost declan^at de un factor extern si explicit. Producfia copilului cazuri, regresia egocentrismului este insojita de constrangeri
este realizata intr-un context determinat, mai mult sau mai putin cognitive traite de copil ca tot atatea limitari ale spontaneitatii
limitativ, in funcfie de circumstance: desenul se inscrie, de competentei sale; el va fi interesat de-acum mai mult de „cum
exemplu, ca un raspuns la un consemn, £i atunci ne revine sarcina sa faca", de invatarea tehnicii, insa aceasta ar trebui sa ramana
de a analiza pertinent influenta acestor factori exogeni asupra un mijloc, si nu sa devina un scop, astfel incat valorile expresive
producfiei grafice a copilului. Printre ace^ti factori, vom men- creatoare ale artei infantile sa fie salvgardate.
tiona, de exemplu, rolul temei propuse, capacitatea copilului de
a se conforma instructiunilor adultului, reactiile copilului fata
de atitudinea experimentatorului, capabila de a interfera cu C / Abordarea in termeni de stadii
productia, de a reorienta actiunea sau, la fel de bine, de a solicita
reprezentarea catorva detalii suplimentare. Interesul unui Studiul genezei si analiza sistematica a productiei infantile
asemenea demers pe plan diagnostic nu ii va scapa nici unui au retinut de multa vreme atentia a numero^i autori; primele
clinician. Sa notam totusi ca, exceptand desenul dupa model sau ucrari cu acest subiect au aparut la sfarsitul secolului trecut
atitudinea deosebit de directiva din partea examinatorului, sunt practic contemporane cu nasterea psihologiei stiintifice.
caracterul exogen al invitajiei de a desena nu orienteaza decat 1 itorul interesat de aceasta perspectiva istorica poate sa con-
partial activitatea desenatorului, lasandu-i acestuia din urma u te cu u$;urinta numeroasele indexuri bibliografice existente,
initiativa alegerii gesturilor ^i a conceptelor grafice. m deosebi bibliografia stabilita de Naville (1950) sau studiul
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
de transparent de rabatere, ilustreaza mai specific aceastt I n ite de copaci ori de case, sau desenarea paji^tilor im-
perioada. P ^ ' u i t e degarduri etc.
Exemplaritatea corespunde necesitafii copilului de a povestj I
obiectul desenat de a pune in evident caracteristicile esentiale I
identified rii imaginii; este vorba, intru catva, de a exprima cat I 2 / Lucrarile lui Lowenfeld
mai bine o cunoa^tere ce caracterizeaza obiectul: in pofida ori-
carei alte logici, fiecare detaliu este desenat in mod exemplar, Mai recent, Lowenfeld (1947,1952) a propus o noua abordare
diversele elemente ale imaginii sunt executate succesiv con-1 a evolutiei in termeni de stadii, abordare care are meritul de a
siderate indispensabile bunei infelegeri a desenului. urmari evolufia grafica pana la in adolescent- Daca valoarea
Transparent raspunde aceleia^i necesitafi de a sublinia ceea lucrarilor lui Luquet se justifica prin recunoa^terea implicita a
ce copilul cunoa^te despre obiect particularitafile sale, igno- ] conceptului de egocentrism prin intermediul nojriunii de
rand in acela^i timp, intr-un fel, constrangerile lumii vizuale. realism, lucrarile lui Lowenfeld, mai pufin cunoscute in limba
E cazul totu^i, credem, sa discutam, pe de o parte, transparentele franceza, pun in evident nojiunea de schematism. Stadiile sunt
voite deliberate, precum pisoii desenaji in radiografie in burta definite prin modul in care subiectul percepe realitatea. Peri-
pisicii pe de alta parte, cazurile foarte numeroase de trans- oadele succesive sunt: grifonajul mazgaleala, preschema-
parence legate de caracterul iterativ al actului grafic al copilu- tismul (4-6 ani), schematismul (7-9 ani), realismul incipient (9-11
lui. Intr-adevar, tanarul desenator procedeaza eel mai frecvent ani), pseudorealismul (11-13 ani) <>i, in adolescent, diversifi-
prin asocierea detaliilor in^ira pe foaia de hartie elemente fara carea haptica sau vizuala.
sa fi planificat totu^i inserfia acestora intr-o organizare spatiala Unui dintre meritele operei lui Lowenfeld este acela de a
generala care sa j:ina seama de ansamblul structurii vizuale. situa studiul desenului in contextul activitafii creatoare a
Succesiunea grafica a detaliilor reprezentate in desen si ra- copilului, la fel ca modelajul, de exemplu. In plus, reflecfia sa
porturile lor topologice nu sunt considerate de catre copil in este imbogajita de observajia desenului la copilul ambliop.
interacfiunile lor reciproce. Drept urmare, este inteleasa mai bine perspectiva lui, care o
In sfar^it, Luquet a dat numele de rabatere unui ansamblu depa^e^te cu mult pe cea a modelului vizual. Pentru acest
de procedee grafice care permit, datorita unor schimbari de autor, toate liniile folosite de copil pentru a reprezenta realul
puncte de vedere, reprezentarea pe foaia de hartie a unui spatiu nu sunt in raport strans cu aceasta realitate, £i cu atat mai putin
cu trei dimensiuni: astfel, rofile vehiculului sau picioarele mesei cu realitatea vizuala; copilul utilizeaza eel mai frecvent forme
vor fi desenate de o parte ^i de alta a obiectului, dintr-o perspec- linii care i?i pierd semnificafia cand sunt desparfite de
tive vizuala imposibila. Rabaterea apare, in realitate, ca ansamblu, de exemplu un dreptunghi sau un oval pentru a
ilustrarea exemplaritafii a incapacitafii sintetice a copilului, reprezenta corpul personajului, trasaturi paralele pentru a
care nu poate pune in corespondent sistematica fiecare dintre intafi^a picioarele sau braj:ele. Lowenfeld vorbe^te in acest sens
e -,linn geometrice"; aceste linii constituie o reprezentare
elemente prin intermediul ansamblului desenului. Rezulta
r°
e m a t l c a , indicand esenfialul caracteristicilor figurii
astfel o serie de reorientari multiple, verticalitatea unui deta-
liu nefiind data o data pentru totdeauna, ci, dimpotriva, adap- JPrezentate; in schema, exista o interdependent confuza intre
tata modificata in fiecare moment al traiectoriei, precum ^ emente ^i ansamblu, interdependent care face ca sem-
exemplul atat de clasic al co^ului desenat perpendicular pe link simbolica a formelor a liniilor sa fie solidara cu
e *istenja intregului.
oblica a acoperi^ului casei sau numeroasele cazuri de drurru' r l
38 Anne Cambier Aspecte genetice si culturale
sa de baza, co^ul pe un acoperis triunghiular, copacul de-a 0rrna fii care nu Jin neaparat de domeniul vizual.
planului pi a notiunii de acoperire, ceea ce duce la regreSja • 1 haptic, predomina judecafile subiective pi primeaza
apoi la disparijia desenelor prin transparenfa. in cursul a c e s J in s P a ' l - a j g yaloare. Suntem, de fapt, in fata unei manifestari
perioade, notSm aparitia desenelor dupa natura, a desenei f perspe ^ st; j] g r a fic pe care o regasim in istoria artei, primul
dupS model, ca pi a desenului decorativ, eel mai adesea cu moti, 3 eXfavorizand aparen^ele pi amintind astfel de pcoala impre-
este esentialmente emotional: el se proiecteazS in desenul lui, I prin reflec^ii personale pi exemple. Cu toate acestea, am optat
in care participS ca actor, exprima in el variatele impresii sen-| deliberat pentru o descriere cronologicS pi secvenjiala a
zoriale, kinestezice, tactile care il insuflejesc. Prea puj:in inte-1 schimbSrii, considerand cS studiile in termeni de stadii sau
resat de respectarea impresiilor vizuale, el le interpreteaza 1" I e niv eluri pun accentul pe progresia liniara a schimbSrii,
funcjie de sentimentele sale, imaginea vizuala este corectata U1 vorizand astfel o propensiune, deja prea frecventS, spre o
func^ie de factori personali, proporjiile desenului putand, r °nceptie normativa a dezvoltSrii. in locul unei caracterizSri
exemplu, sa fie determinate de valoarea emojionala a obiectelof ex terne in termeni de stadii sau chiar de faze sau de perioade,
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
loc privilegiat in care pot coincide spajiul tridimensional al "a)ul desenat devine „elicopterul sau r a t " , i n funcjie de fantezia
obiectelor al motricitajii ^i spafiul bidimensional al sim- e m °ment sau de nevoile acjiunii jucate fi traite intr-un prezent
bolismului grafic. Care n u respecta nici ceea ce a fost, nici ceea ce va fi. Un exemplu
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
intre liniile trasate fi discurs vor parea foarte sarace fi arbitrary escoperi puterea imaginii fi capacitatea sa de a semnifica
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
printr-un desen, descoperire cu atat mai ufoara fi apreciata, C(J I C se organizeaza, lfi impune un anumit numar de reguli
cat mediul cultural 1-a familiarizat pe copil cu acest mod de V c e . respectarea orizontalitafii fi a verticalitatii, amenajarea
exprimare (carJi de imagini, material hartie-creion, progr anie o g a Spatiului foii de hartie, codarea anumitor elemente
sin a
televizuale). Conftient de o competent, copilul cauta sa pro, SU orizontale pentru brafele omulejului, linii verticale pen-
duca mai mult fi mai bine; el multiplied incercarile, manipulea^ I oicioare), indicarea raporturilor topologice, a raporturilor
instrumentele fi suporturile, experimenteaza gesturile I desimetrieintre elemente, a raporturilor de incluziune. Putem
efectele lor; el cauta noi combinafii, le refine pe unele, le eHminj observa primele ebofe clar identificabile de personaje fi de case,
pe altele, ameliorandu-fi fara incetare propriile scheme. Dese- rimele rudimente de scene sau evenimente anume. Desenul
nul aparent banal al lui Simon (3 ani fi 4 luni) (fig. 4) dovedefte eSte alcatuit din ideograme sau din scheme, plasate unele alaturi
principalele achizijii ale acestei perioade de varsta: prezenfa ! de altele, eel mai adesea plutind in mod aparent independent
formelor circulare, de marimi diferite, perfect limitate, dovada intr-un spajiu sumar organizat, intr-o perspective larg ego-
a unui excelent control perceptiv-motor; adaugarea la formele centrica: unui sau mai multe personaje, un soare in partea de
existente a unor linii rectilinii a caror orientare, direcfie fi dimen- sus a foii, un grifonaj albastru indicand cerul, una sau mai multe
siuni sunt deliberat fi practic controlate; prezenfa formelor case cu cateva detalii, un copac, flori, iarba, un animal sau alte
incluse de marime adaptata fi variabila; punerea in relate obiecte, in funcfie de tema... Cafi copii, atatea teme fi atatea
esenfialmente enumerativa a liniilor unele cu altele fi atribuirea desene.
de semnificajii reprezentative asociate cu modurile de via fa ale in cateva luni, copilul ifi perfecfioneaza modul de operare,
copilului fi cu obiceiurile sale culturale (asta e scara, asta e ifi transforms fi ifi acomodeaza schemele, incearca sa le faca
camera mamei, acolo e dulapul cu multe pulovere etc.); in mai obiective, mai conforme cu realitatea culturala. in functie
sfarfit, in colful inferior stang, se poate observa prezenta de sugestiile sau remarcile care ii sunt facute, el ifi agrementeaza
graffitiurilor, indicate diferenfiata de scriere, dupa exemplul desenul cu detalii suplimentare. Reprezentarea omulefului se
mamei care a notat cateva observafii pe foaia de hartie. diversified; omulefului de tip „larva", simbolizat printr-o
in multe desene, analiza atenta a punctelor de plecare fi a suprafata mai mult sau mai pufin circulara fi cateva filamente,
punctelor de franare a liniilor, in relate cu direcjia lor centri- ii iau locul scheme variate, cum ar fi, de exemplu, „omu-
fuga, permite deseori emiterea unor ipoteze despre lateralizarea leJiDomnul" de forma ovoida sau dreptunghiulara, cu picioare
copilului. Trebuie totufi notat faptul ca, in destule cazuri, in lungi fi palarie, sau „omulej:i-Doamna" de forma rotunjita sau
funcfie de localizarea liniilor fi de necesitafile ideografice, triunghiulara, cu par. Vom analiza in a doua parte a capitolului
copilul va utiliza fie mana dreapta, fie mana stanga, respectand aceasta evolujie care a fost obiectul a numeroase cercetari
in acest fel o logica spajiala fi o predispozifie anatomica. specifice. La fel, o schema ca aceea a casei se imbogafefte cu
elemente diferenfiatoare: tanarul artist modifica numarul, am-
plasarea fi maniera de a desena ferestrele, se lasa influenfat de
u n m odel propus intr-o carte de imagini, se inspira din propria
3 I In jurul vdrstei de patru si cinci ani
^ locuinja pentru a desena forma ufii garajului. Pe scurt,
Intre patru fi cinci ani, eel pufin in cultura noastra, progresele esenul se individualizeaza, dobandefte o nota anecdotica,
caractere pitorefti fi specifice proprii desenatorului. Fiecare
vor fi considerabile. Capacitajile perceptiv-motrice permi'
copil are modalitatea sa de a acfiona, deopotriva asemanatoare
de acum realizarea formelor rectangulare, dovedind capacitap
de prindere perpendiculara a liniilor unele de altele. Limbajul ^ iferita de a altuia. Pentru a pastra fi a ameliora valoarea
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
semnificativa a operei sale, copilul nu ezita sa multipjj I • i e colajele, clasarea formelor, jocurile de observatie,
codurile fi ideogramele in defavoarea coerentei logice; jecupaj a t g t e a situafii care colaboreaza la imbogafirea poten-
varsta transparenfelor, a rabaterii, a disproportiilor si a alt0 SUr,tlui copilului fi la elaborarea unor scheme grafice foarte
particularity grafice, descrise in mod curent ca tot atatea t'a Create. Ctoua desene (fig. 5 fig. 6), judicios alese, realizate
imperfecfiuni fi erori, numitor comun al unei productii luXu la de un baiat, intre patru f i fase ani, ilustreaza intru catva
riante, dovada a creativitatii infantile. Dintr-o asemenea pers. ' 3 resia rapida a schimbarilor la aceste varste. in primul desen,
pectiva, vom injelege lesne ca orice abordare de natura metrics I ^ t cu carioca in jurul varstei de patru ani fi fase luni, notam
sau cantitativa nu poate fi, la aceasta varsta, decat reductiva $j ocul acrofarilor de forme, o organizare sumara a spafiului fi
nesatisfacatoare. cateva stangacii, in timp ce in al doilea, facut cincisprezece luni
mai tarziu, prezenfa contururilor liniare trasate cu ajutorul unui
Pe plan psihopedagogic, credem ca este important sa subli- tuf negru constituie un invelif care limiteaza f i situeaza obiectul
niem rolul pe care il pot juca diferitele medii educative, fi mai ! in spatiu. Controlul precis al punctului de plecare al liniei, al
ales fcoala. Familiarizarea cu materialul grafic (hartie, carton,' parcursului ei fi al punctului ei de sosire asigura progresul in
vopsele, creioane, tufuri...) are, in general, un efect benefit
asupra interesului pe care il acorda copilul exprimarii grafice;
in plus, numeroasele exercifii motorii fi perceptive, precum
asamblarea formelor. Casele desenate pot fi recunoscJ tismul fi egocentrismul apar ca nifte relieve ale trecutului.
caracterizate prin detalii observate in realitate (perdele, cla n ^ ^''^"nieni piagetieni, vom spune ca exista descentralizare fi
ufilor...). In t e r
b jjj t a te operatorie. Copilul face legaturi intre perceptii
Cu titlu de sinteza recapitulative, ni s-a parut interesantJ reV uTtane sau succesive, conciliind, dincolo de o realitate ime-
fel o referinfa normativa. Interesul observa fiei rezida jn Scolarizarea are, desigur, o influenza asupra evolufiei mo-
principal in descrierea secvenfiala a schimbarilor observate intre dului de a fi fi de a acfiona al copilului. Prin transmiterea cunof-
trei fi cinci ani fi fapte luni. tinfelor, fcoala contribuie la construirea referinfelor fi modifica
deseori intr-un mod de nefters proiectul desenatorului. Varia-
Tabelul L — Evolufie a desenului unui bSiefel intre 3 ani o luna 5 ani $i 7luni bilitatea informativa a mediilor in aceasta materie este consi-
derabila. Intr-o mai mare masura decat in primii ani, contextul
Elemente luate in considerare Varsta sociocultural va fi atat de determinant, incat va fi riscant sa
Prima schifa de omulef 3 ani judeci valoarea unui desen fara a te referi la condifiile fi la
Cercuri definite, izolate, spirale, inele momentele producfiei. La aceste varste, cafiva copii sunt deja
concentrice 3 ani, 20 de zile inclinafi sa neglijeze acest mod de exprimare, in timp ce altii,
Construirea cercului in unghiuri 3 ani fi 1 luna dimpotriva, continua sa ii acorde mult interes.
Corespondenfa intre forma obiectului fi Intre fase fi noua ani, pe plan grafic, se remarca disparitia
forma desenului 3 ani fi 3 luni progresiva a aditivitatii fi trecerea la integrativ. In cultura
Aparitia primei scheme 3 ani fi 5 luni noastra, eel pufin, indicii din ce in ce mai numeroase dovedesc
Prima casa ce poate fi recunoscuta 4 ani fi 1 luna
o atenfie crescanda fata de datele vizuale: desenul devine
Reprezentarea soarelui fi ebofa a cerului 4 ani fi 2 luni
spectacol; el asociaza intr-un ansamblu elemente avand sem-
Evolutia schemelor, ebofa de scena 4 ani fi 3 luni
Personaje primitive, dar structurate 5 ani nificafii sociale fi relafii definite in timp fi spafiu. Gruparea fi
Efect de transparent 5 ani fi 1 luna asamblarea iterativa a ideogramelor se dovedesc din ce in ce
Primul peisaj 5 ani fi 2 luni mai nesatisfacatoare in ochii desenatorului, preocupat sa ma-
Reprezentarea liniei solului alta decat nifeste o competenfa rafionala fi o logica valorizata de grup.
marginea foii de hartie 5 ani fi 3 luni Indiferent ca este vorba de un omulef, de o casa sau de alta tema,
Scene complexe 5 ani fi 7 luru^ detaliile se vor multiplica. Ele vor fi combinate unele cu celelalte,
lspuse intr-un mod coerent, conciliind intr-o aceeafi imagine
exigenfele fiecarui subansamblu. Astfel, trasaturile fefei, parul
se joaca, lucreazS, culeg flori. In paralel, alegerea culorilor est I • interioare pi a unei convened culturale. Priceperea
dictata de o grijS conventional pentru obiectivitate pi doved^/l unei ' u ^ r ' u ] u j a devenit deopotrivS o realitate individuals, dar
un interes crescand pentru o reprezentare de tip naturalist I desen3 ^ s tapanirii unei cimoapteri colective. Desenele sunt
Aceasta evolutie este marcata foarte clar in schimbarile a si eXp tin s c h e m a t i c e , mai nutin stereotipe,
mai putin sterentine. mai
m a i elaborate. FIP
plahrtratp Ele
modalitate a reprezentSrii spajiului pi in interesul copi]U]uj fl131 rr figurative.
.. La copiii noptri, caracteristicile infantile pici
I a rnniii nnstri- rarartprictirilp infantilp
pentru desenul de peisaj. Daca, anterior, elementele desertu^ St> VV£
^ e r f e c f i u n i l e " atat de tipice ale varstelor anterioare dispar
erau dispersate pe foaia de hartie sau puse pur pi simplu p^ ,imP^ Ain alte
""fi^'tiv' , perioade ci piTn
in altp
alte lnniri
locuri, pip
ele vor rrmcfihii tehnici
\rr\r constitui tphnir-i
marginea inferioara a foii, spatiul nefiind intru catva reprezentat 1 ,'leeiate. Oricum, modurile de reprezentare se apropie de
ci mai curand evocat de limitele foii sau prin prezenta unui cer ^odurilefamiliare adultului; ele dovedesc unefort de obser-
sau a unui soare, in jurul varstei de pase sau papte ani autorij vatie pi de reflecjie, o grijS pentru conformitate, fenomen care,
noteaza aparijia unei linii a solului pi/sau a unei suprafete de din pacate, in destule cazuri, va aliena treptat activitatea crea-
baza, permitand situarea elementelor pi a personajelor desenate toare a copilului.
intr-un mediu. Spatiul este conceptualizat, am spune fara reti-
La aceasta varsta, se intalnesc cateva reprezentSri realiste
cence ca dobandepte consistent, densitate. Foarte rapid, copilul
c o n v e n t i o n a l e , evocSri ale scenelor traite, natura moarta, de-
invajS sa foloseasca suprafata disponibilS: el va utiliza
sen de peisaje sau copie a modelelor; realizari care, orice s-ar
procedee precum reprezentarea in elevate sau vedere aeriana,
spune, dovedesc inca, eel mai adesea, abilitatea crescandS a
amestecand, intr-o aceeapi alcStuire, diferite modalitSti repre-
desenatorului. In paralel, se intalnesc desene stilizate, deco-
zentative.
rative, de naturS geometries sau uneori reproduceri mai
Varsta de papte-opt ani va fi in multe cazuri apogeul, dar personale, din care transpare problematica pubertara.
va inregistra deja declinul unei activitafi grafice dominate de Schimburile se opereazS mai ales la nivelul reprezentarii
o tendintS de schematizare pi de o nevoie de reprezentare con- spajiului, cu incercari de evocare grafica a celei de-a treia di-
ventionala. Primatului contribujiei motrice care prezida fabri- mensiuni, respectiv adancimea. Se observS, printre altele, aban-
carea primelor ideograme ii ia locul acum preponderenta unei donarea liniei solului in favoarea utilizarii planului pi aparifia
contribute perceptive pi ideatorii, acordandu-se in general o unei linii a orizontului, permitand o structurare spajiala in trei
prioritate pi o plusvaloare datelor vizuale. Desenul redS obiec- dimensiuni. Se noteaza diferite tentative de reprezentare a
tul in absenta sa, el evoca o realitate potentials pi participa, ca indepartarii pi diverse incercSri de indicare a unei perspective
urmare a acestui fapt, la un sistem de obligafii semiotice. Mai vizuale, precum, de exemplu, diminuarea sistematica a dimen-
mult decat o oglindS sau o reflectare, el este o reconstruct siunilor obiectului o datS cu distanfa sau luarea in considerare
reprezentativS, centrata, in funcfie de imperativele momentului, 'i existentei acoperirii vizuale. Sa menfionSm in acest sens
pe anumite detalii sau anumite relajii. Procedeele de transcriere cercetarile realizate de Fresard (1981). Acest studiu aratS clar
vor tine cand de marcarea prin indicajii schematice si ge°" ca m a n iera in care copiii elvetieni reprezintS indepSrtarea se
metrice, cand de un sistem de reprezentSri inrudite, de exem- caracterizeazS printr-un efort de dezvoltare semnificativ.
plu, cu naturalismul vizual sau cu un cu totul alt sistem de °pm de noua pi de zece ani au recurs la multiple strategii, pe
semne. ^at de originale, pe atat de ingenioase, permitand rezolvarea
Zece ani inseamna deja sfarpitul copilariei. Amestec de inia' tun
e m e i puse: drumul, de exemplu, poate sS disparS intr-un
ginatie pi de reprezentare a obiectului, recunoapterea sociala a sau in spatele unui deal, poate fi jalonat de indicajii
funcfiei desenului va trece de acum prin concilierea proiecpel ° m e t r i c e (100 sau 1000 km) sau de panouri indicatoare
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
(New York, Paris...). Copiii din acest grup de varsta tras e 1 in timp ce subiecjii mai varstnici (11 ani fi 12 ani)
eel mai adesea drumuri efectiv mai lungi decat cea mai m I lung1 m a j adesea indepar tarea printr-un procedeu mai
dimensiune a foii de hartie, drumuri in bucle, de exemplu, dov' re^reZ1t'ional, care consta, de exemplu, dintr-o schifa a carei
dind astfel o nediferenjiere a notiunilor de indepartare, lun^J c0n\ en ^
ingustare ^ ^ cons iderata mai apta sa indice indepartarea decat
fi durata. De fapt, afa cum scrie Fresard (1981, p. 307): „{;,
semnificantului (desenul) proprietatea fizica a semnificatuL ' " " r osa de tehnica va constitui adesea un obstacol fi va con-
; la insatisfacjia desenatorului in fa fa rezultatului obfinut,
titudine intarita de interesul redus pe care il acorda adultul
^oducfiei viitorului adolescent: sa desenezi inseamna pufin sa
te joci e copilaresc, nu e intru totul ceva serios, nu poate fi decat
o activitate recreativa.
Continuarea activitafii grafice este o poveste lunga, care se
c o n f u n d a cu istoria persoanei fi a culturii sale. Disparitia pro-
ducfiei grafice la adolescenfa nu este decat o iluzie: este evident
ca producfia adolescentului nu raspunde decat foarte parfial
afteptarii sociale fi colective. Contribufiile motrice fi cognitive
care au guvernat schimbarile observate in timpul copilariei fi
care, prin dimensiunile lor maturafionale, marcau evolufia cu
pecetea comunitara, nu vor mai juca de-acum inainte decat un
rol secundar. In avanscena se afla acum funcfiile inifiale de
comunicare, de creativitate, de expresie.
Cateva cercetari efectuate asupra desenului adolescenfilor
au aratat clar o continuare a evolutiei, atat in privinfa modului
de a desena, cat fi in alegerea temelor. Vom semnala, printre
altele, tendinfa marcata de stilizare, de abstractizare, prezenfa
S u s : Yv
°nne, 11 ani — Reprezentare realista, conventional^, schematica;
Pfeocupare pentru conformitate elaborarea detaliilor; tentativa de reprezentare
ut'lizarea planului 51 a liniei orizontului; influenza modelelorsocio-
p°S' ' o s i a n e , 12 ani — Evocare a unei scene (fetita il ajuta pe b§ie(el sa se ridice),
eu zute
tului ^ profil; reprezentare a adancimii indicare a liniei orizon-
ut
pr ' '''zare a schemelor diversificate tn reprezentarea copacilor; utilizarea
e
elor conventionale pentru a reprezenta mijearea.
44
Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
desenelor caricaturale, grotepti, irealiste, in care simboli SlriU j.J • are ar fi ea, il trimite obligatoriu pe desenator spre
locul reprezentarii figurative. tenia, 0 ^ u n L 1 i ansamblu de cunoptinte pi utilizarea unui
reprez ^ c o c jare a referintelor alese. Prin natura sa, un ase-
sistem so iicita deci la copil capacitatea lui de a se situa
E / Studiul desenului cu tema, desenul persoane; I me nea ^ r e a i u i cu imaginarul, productia realizata luand
'n aspectul imui compromis, martor al exigentelor sociocul-
Foarte multe cercetSri sunt consacrate analizei s c h i m b a j , s j a i spafiului psihic propriu desenatorului. In funcjie de
lor in reprezentarea unei teme specifice. Este vorba, in general I tu
urnstanje de locuri, copilul supus constrangerilor realitatii
despre desene objinute la comandS, in situatii standardly xterne pi presiunilor vietii sale interne va realiza im desen ale
permijand studierea sistematicS a unui aspect sau a altuia al -arui dimensiuni pi caracteristici vor constitui intru catva axele
dezvoltSrii. Proliferarea cercetSrilor, multiplicitatea pi amploatea ; potentiale de analiza pi de interpretare.
domeniilor tratate fac orice sintezS imposibila. Am spune chiar
ca, in cazul acestei excepfii, bogatia se invecineazS cu anarhia,
desenul fiind, fSrS diferenja, obiect de cercetare pi instrument ; / Limitele abordarii psihometrice
de cercetare.
Se pot opera pi combina cateva delimitSri. Putem, de exem- Ansamblul evolutiei reprezentarii personajului uman este,
plu, sa privilegiem tema pi sa luSm in considerare, pe de o parte, ; in general, asociat cu existenta pi cu utilizarea testului omulejului
desenele de natura geometries (cerc, pStrat, cub, stea,figuramai (Fay, Goodenough, Harris, Royer) (vezi cap. III). Aceasta
elaboratS...) pi, pe de alta parte, desenele de natura negeo-I evolujie este atunci descrisa in termeni de perfecjionare a
metricS cu valoare reprezentativa (personaj, copac, casa, barca, imaginii vizuale, in termeni de numar de detalii prezente, corect
bicicleta, peisaj, scenS particulars...); putem deopotriva safimI reprezentate. Progresele sunt definite prin comparatia desenului
interesaji mai mult de situatiile declanpatoare pi sa luam in copilului cu un referent teoretic ales in funcjie de o logica adulta
considerare incidenfele lor asupra producjiilor grafice (influenja si, in general, conforma cu o copie mai mult sau mai pujin fidela
consemnului, rol eventual al modelului, diverse interference de a unei imagini fotografice a persoanei. Aceasta atitudine ni se
natura experimental). pare intru catva desueta: ea corespunde unei conceptii implicite
Aceste lucrSri, in marea lor majoritate, corespund unei j reductive pi negative a mentalitajii infantile. In plus, izolarea
preocupari pentru aplicajii practice; vor fi analizate cu mai unei caracteristici sau a alteia pi luarea ei in considerare inde-
multS atenjie in capitolul III. Ele sunt, in general, concepute a pendent de sistemul in care apare nu pot decat sa falsifice
realizate intr-o optica de masurare a dezvoltarii pi se integreaza J 'nformajia. in psihologia copilului, dupa cum afirma H. Wallon:
in baterii de teste; totupi, cateva dintre cele mai recente cauta -Destule dificultati vin din faptul ca ansamblurile naturale in
sa aprofundeze cxmoasterea noastrS despre psihismul copiluh11 care se inscrie viaja psihica nu au fost luate in considerare. Nu
si despre psihologie in general. materialitatea unui fapt e ceea ce conteaza, ci sistemul caruia
11 aParJine, in clipa in care se manifests el" (H. Wallon, 1945,
Oricare ar fi situatia pi oricare ar fi tema propusa, aceste
c,tat de Orsini, 1965, p. 12).
desene au in comun un imperativ de comunicare intre eel tf j
privepte desenul pi eel ce realizeaza desenul. Acest imperat' Rezulta din aceastS abordare cS o cunoastere a evolutiei dese-
de comunicare impune existenfa unui sistem de semne pi I P ers onajului este deseori lacunars, limitatS de constran-
semnificaji. El favorizeazS o comunitate de limbaj: d e s e n u l c U I ' m e todologice impuse studiilor psihometrice. LuSm in
44 Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
considerare trasaturi izolate dintr-o perspective de prezenfg ^ I al doilea moment intre treisprezece fi paisprezece ani
de absenfa (detalii ale ochilor, prezenfa a gatului...), de a ^ l u n
j m p 0 r t a n t de inceput de proces). Dimpotriva, pentru
liorari ale reprezentarii (picioare sau brafe reprezentate printr I <nUrn aiul feminin desenat de baiefi, momentele de cezura se
linie simpla sau printr-o linie dubla, respectarea proportiilor ) I P ^ - j n t r e opt fi noua ani, fi intre unsprezece fi doisprezece
Uitam sa avem in vedere un anumit numar de variabile S l W D e t e r m i n a r e a momentelor de schimbari depinde evident
natura mai globala sau structural^, ca, de exemplu, modality I ^ c a r a c t e r i s t i c i l e considerate fi ridica problema spinoasa a
proprii naturii liniilor, unor caracteristici de utilizare a spatiul^ I . e tinuitafii sau a discontinuitafii dezvoltarii.
organizarii generate a producfiei (structura personajului, varsta L Astfel, p r i n aceste opfiuni, psihologul saracefte sistemul de
aparenta a personajului, atitudine...) (Osterrieth fi Cambier semne, a m p l i f i c a banalul fi uzualul, reduce diversitatea fi eli-
1976). Aceste variabile creeaza deopotriva specificitatea, bogajja m i n a o r i g i n a l i t a t e a . in realitate, eel mai adesea, lucrarile globa-
complexitatea fi interesul producfiei. lizeaza fi r e z u m a un ansamblu de date individuale. Ele ignora
Trebuie in egala masura sa menfionam ca etalonarea acestor deliberat caracterul neregulat al producfiei fi, simultan,
teste este obligatoriu realizata pe efantioane transversale si bogafia desenului fiecarui copil.
cuprinde mai multe varste. In consecinfa, nu sunt luate in
considerare decat caracteristicile grafice a caror evolutie este
indelungata, regulata fi corespunde exigenfelor statistice sta- 2 / Specificitatea temei
bilite de cercetator. Caracteristicile care apar intr-un mod mai
punctual sau a caror evolufie este mai limitata in timp sunt Extraordinara bogajie a desenului personajului nu poate fi
rareori luate in considerare (de exemplu, indicarea buricului, infeleasa decat in funcjie de natura fi de caracterul particular
a organelor sexuale la anumite varste). al referinjelor utilizate: nu numai ca desenatorul cunoaf te ceva
Pe deasupra, grupurile de varsta sunt stabilite arbitrar, in despre fiinja umana, dar, in plus, el se vede zilnic ca o persoana:
general de la un an la altul, fi corespund varstei cronologice. sa desenez un omulef, un personaj inseamna deopotriva sa
Cercetatorii sunt indiferenfi la dimensiunile dinamice ale pro- reprezint o clasa de obiecte dar fi a reprezenta ceea ce sunt.
cesului de dezvoltare presupus continuu fi regulat (Osterrieth, Imagine a eului fi imagine a ceea ce sunt ceilalji, desenul fiinfei
1974). Ei neglijeaza alte criterii de creftere, de exemplu puber- omenefti va face obligatoriu referire la registre perceptive
tatea, fi uita evenimentele traite de copil, evenimente care pot extrem de variate, precum informatiile kinestezice, proprio-
fi sursa de schimbare fi de invafare. ceptive, vizuale, cunoftinjele dobandite sau experience traite.
intr-un studiu referitor tocmai la desenul fiinfei omenefti, natura sa, aceasta tema se situeaza la raspantia dintre
Haesaerts f i Querton (1973) au analizat curbele de evolutie a mauntru fi in afara, dintre interioritate fi exterioritate. Ea este
caracteristicilor desenului, luand ca referinfa grila de analiza un loc al ambiguitafii in care se amesteca reprezentarile
propusa de Osterrieth fi Cambier (1976). Calculul statistic a ejementelor traite care definesc identitatea mea psihica fi cele
aratat ca varstele nu au aceeafi probabilitate de a c o n s t i t u ' a e e,err ientelor realitafii externe, materiala fi obiectivabila (am
inceputul sau sfarfitul unei faze de schimbare, varstele de c i, un nas, o gura, port haine...). Fara indoiala ca aceasta
tranzifie variind in functie de sexul desenatorului fi al perso- ualitate e cea care creeaza deopotriva interesul, bogafia, difi-
najului desenat. Astfel, e foarte important sa stabilim, pentfU cu'tatea fi valoarea temei.
personajul feminin desenat de fete, un prim moment de cezur Pe plan teoretic, analiza desenului personajului va vehicula
intre noua fi zece ani (numar important de sfarfit de proce I oa Pe obligatoriu conceptele polisemice de schema corporala
44
Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
sa ajute la analiza urmei dinamice pe care o constituie dese™ I ex i S tent intre eul-subiect pi eul-obiect in sanul Eului in
personajului. ^venire, semnele distinctive care permit sa se identifioe primele
Depi numeropi autori, precum H. Wallon, recunosc imp0r. I realizari ale omulejului ar trebui sa trimita la impresiile traite
tanfa dialogului tonic al corpului copilului cu anturajul sau | si la experienfele kinestezice care, in mod implicit, structureaza
meritul de a largi conceptul de schema corporala spre campyj I infelegerea eului pi relajia cu mediul inconjurator.
imaginarului (cf. Decobert, 1995) le aparjine psihanaliptil0, I
Intr-adevar, daca corpul ca atare este locul de intalnire cu celalalt I
pi participa in acest fel la elaborarea imaginii eului, el este 31 Primele reprezentari
totodata, prin esenja, locul de cristalizare a multor fantasme, I
fiind in slujba eului. Provenita din intalnirea dintre realitate ji I Nu ni se pare, apadar, surprinzator sa regasim, in primele
subiectivitatea noastra, imaginea corpului se construiepte de-a I tentative de reprezentare a personajelor, modalitafi de acjiune
lungul meandrelor dezvoltarii libidinale. La modul general, se I care traduc, pe de o parte, modurile uzuale de objinere a infor-
poate considera ca expresia „schema corporala" corespunde mai I mafiilor pi de schimburi dintre copil pi mediul sau pi, pe de alta
mult unei concepti psihobiologice axate pe experienja activa I parte, impresiile contemporane ale ebopei napterii imaginii
a copilului, in timp ce expresia „imagine a corpului" ar redao I eului. in realitate, doua modalitaji grafice sunt, in general,
traire fantasmatica studiata prin intermediul curentului menjionate de majoritatea autorilor ca fiind primele carac-
psihanalitic. teristici permi{and identificarea desenului unui personaj:
Dintre numeroasele publicajii existente, o vom semnala pe I primo, un efect de suprafaja legat eel mai adesea de inchiderea
aceea a lui Anzieu (1985, p. 39) pi nofiunea de eu-piele, careia I sctyei, de caracterul ei circular, sau de prezenja elementelor
ii da definifia urmatoare: „ 0 figurare intermediary de care eul I menite sa o „umple" pi secundo, o organizare filamentoasa lon-
copilului se servepte in cursul fazelor precoce ale dezvoltarii I gilina, orientandu-se ulterior in mod vertical. In ambele cazuri,
sale pentru a se reprezenta pe sine ca eu conjinand procesele I caracterul deliberat pi intentional al reprezentarii poate fi
psihice, pornind de la experienja pe care o are despre supra- I accentuat de prezenta prelungirilor filamentoase prinse de liniile
fa fa corpului." Aceasta nofiune de invelip corporal, limitand I existente.
frontierele corporalitafii, evoca locul de intalnire dintre eu 51 I Primele reprezentari sunt eel mai adesea repertoriate sub
lumea exterioara; ea ar fi o zona de schimb in care se pot expn- I expresia generica de „omu!et larvar", nofiune discutabila in
m a s u r a ' n care globalizeaza ansamblul de modalitaji grafice la
ma distorsiunile perceptive pi kinestezice, tensunile interne. I
Care r e c u r g e copilul pi nu permite disocierea semnificantilor pi
conflictele de orice natura.
Am compara fara dificultate geneza acestui concept? 1 ! ^nificatilor.
necesitatea in care se afla desenatorul de a figura, printr-o lin* I Cautand sa descrie pi sa injeleaga mai bine geneza primelor
sau mai multe intr-un spajiu bidimensional, ceea ce este ser^l Prezentari umane, Osterrieth pi Cambier (1976) propun o
fje°
rL>n ^ ore mai precisa a liniilor pi iau in considerare incercarile
al unui obiect tridimensional, in cazul de fa\a un personaj.
acest punct de vedere, analiza primelor incercari de reprezent I re prezentare sub aspectul organizarii lor de ansamblu. Ei
Aspecte genetice pi culturale
nind un „trunchi", desi laturile „trunchiului" fi „picioarej « . ca lculat dupa metoda Harris-Googenough (vezi cap.
continua sa fie desenate dintr-o singura trasatura fi, intrucaty fl*3^1 ^gaza in mod aparent aleatoriu intre 170 (3 ani fi 1 luna)
nedisociate, aceasta caracteristica putand dainui la varste m9' n« (8 ani fi 1 luna). Neregularitatea dezvoltarii individuale
inaintate. j a fel de clar in alte observatii in care desenul e luat in
Aceste imagini, trebuie sa o recunoaftem, nu seamana Ce| aPa^
e r a r e intr-un mod mai putin global, de exemplu, apli-
mai adesea, cu un personaj uman decat in masura in care exisjj C\nd examenului productiei scara de masura a lui Royer (vezi
combinafia dintre un efect de contur-masa, semn eventual d C III) care permite o analiza diferentiata a capului schemei
interioritate, fi prezenfa unor linii filamentoase, un fel j
corporals fi a hainelor.
pseudopode amintind de o organizare longilina care exprimj '
poate, o experienta de mifcare fi de actiune. Aceste ipoteze fy Acest tip de cercetare are totufi inconvenientul de a globaliza
gasesc, eel mai adesea, confirmarea in verbalizarile fi co . informafiile fi furnizeaza, in realitate, putine informatii despre
mentariile copilului care deseneaza, indeosebi la adaugarea natura productiei infantile. De aceea, am vrut sa definim cu
liniilor fi a detaliilor, identificate ca o burta, ca nifte picioare precizie prezenfa sau absenja anumitor detalii de-a lungul
ca par sau ca nifte ochi. lunilor fi al anilor, intr-o colecfie de paisprezece desene de
omulefi realizate la fcoala, de catre o fetita, primul la doi ani
si noua luni, iar ultimul la patru ani fi fase luni. La prima im-
presie, aceste desene ni s-au parut foarte bogate, foarte diferite
4 / Studiile longitudinale
uneori de la o luna la alta, cu salturi cand spre un omulef de-
senat cu cateva detalii, cand spre un omuiet mult mai simplu.
Abordarile longitudinale sunt rare fi dificile. Ele ridica un Oricine a avut ocazia sa observe regulat un copil a simjit
mare numar de probleme la nivelul strangerii materialului, al probabil acelafi lucru.
selectionarii fi al analizarii sale. Printre studiile cele mai Examinarea desenelor in termeni de prezenta fi de absenta
cunoscute, trebuie citate numele lui Eng (1931,1957), interesat a diferitelor detalii confirma aceasta ipoteza. Fluctuafiile se
de evolutia desenelor fiului sau, fi al lui Lurgat (1974), descriind refera, intr-o prima etapa, la detaliile capului (intre 2 ani fi 9
executarea primelor linii de catre copiii sai. Aceste studii au luni fi 3 ani fi 6 luni), apoi la schema corporala fi la haine (intre
meritul de a fi incercat sa sesizeze transformarile succesive ale 3 ani fi 10 luni fi 4 ani fi 6 luni). In plus, analiza cantitativa arata
producfiei fiecarui copil fi sa inteleaga mecanismele aflate la existenfa unor variafii de factura in privinfa mai multor
baza evolutiei. Unele dintre aceste studii au, in plus, avantajul caracteristici.
de a fi optat pentru observa tia atenta a comportamentului Cu titlu de exemplu, sa notam ca ochii apar pentru prima
copilului care deseneaza. data la doi ani fi zece luni, sub forma unor cercuri concentrice.
Asemenea analize scot, in general, in evidenfa caracterul Ei sunt absenfi in desenele de la doi ani fi unsprezece luni fi
neregulat, in dinti de ferastrau, al producfiei individuale. Da' e ' a t r e ' ani, pentru ca sa reapara la trei ani fi doua luni sub
torita colaborarii catorva studenfi la psihologie, avem fansa de orma unor cercuri colorate (culoare nerealista). La trei ani fi
a putea dispune de mai multe colectii longitudinale de desene cinci luni, ochii sunt reprezentati printr-un simplu contur de
facute de copii. Vom menfiona aici cateva dintre c o n s t a t a r i l e ma ovala, ulterior ei vor fi intotdeauna reprezentafi sub
efectuate. Prima observatie se refera la imsprezece desene de rma de puncte. Observatii similare pot fi facute in legatura
personaj realizate de o fetifa cu varsta intre trei ani fi opt anl la f C a r e Stalin al fetei (tabelul 2) fi cu alte detalii referitoare
fi o luna. In cazul acestor unsprezece desene, coeficientul de sc nema corporala sau la haine.
44
Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
Desenele au fost facute pe hartii de diferite formate, eel mai adesea cu pi*u' j
sunt intotdeauna centrate pe foaie ocup5 trei sferturi din spatiu.
44
Anne Cambier Aspecte genetice fi culturale 45
Compararea acestor desene permite totodata sesizar ] -e to tufi sa recunoaftem ca desenul personajului, prin
elemente comune. Mai multe modalitafi grafice sunt, i ntr ** lexitatea fi prin specificitatea sa, se preteaza mai putin
anumit fel, resemnificate, in functie de moment, dintr-o n t e m e ia acest gen de investigate. Cum ifi organizeaza
00 'alte
pectiva noua. Schimbarile observate prin intermediul sucpZH ^ e s e n u |? Cum diferenfiaza el parole esentiale ale per-
unii desenelor apar ca o formulare noua a datelor, asigUr^*L ^P1. , u j /cap, trunchi, membre?) Cum prinde el o parte de alta?
o „filiajie functionala a semnificafiilor" (Caron-Pargue, p 90 manipuleaza el relafiile dintre parji? lata doar cateva
Astfel, precocitatea de aparifie fi importanfa unui detail I Mrebari care trebuie luate in considerare.
precum parul, sunt transpuse la varste ulterioare fi reproduJ 1 0 Raspunsuri partiale la aceste intrebari sunt furnizate de
in termeni de elaborare a coafurii, de exemplu. La fel, 0rien. I c e r c e t a r i l e d i n campul psihologiei cognitive fi experimentale.
tarea brafelor spre dreapta foii gasefte ecou in asimetria dese-l \ceste lucrari, in majoritatea lor, analizeaza abilitatea copilului
nelor fi in indicarea mifcarii. jg a procesa un ansamblu de informafii, fi indeosebi date legate
Asemenea observatii confirma valoarea semiotica a oricarej I de reprezentarea spatiului. Ele incearca sa infeleaga geneza
reprezentari fi arata ca alegerea unui semn, de catre desenator competentelor copilului fi sa defineasca existenta abilitafilor
se face in functie de un ansamblu de medieri: fiecare desen este I indispensabile rezolvarii problemelor ridicate de desen
manifestarea unei maniere personale de a integra regulile care (Freeman, 1980). Dispozitivele experimentale utilizate acorda
organizeaza mediul fi obligafiile cognitive sau emotionalecare eel mai frecvent atenfie deosebita orientarii spafiale (repre-
structureaza spajiul mental. zentarea verticalei fi a orizontalei), organizarii temporale a
schijei sau influenfei de informatie specifica, precum marimea
respectiva a diferitelor elemente (cap fi trunchi) in cazul expe-
rienfelor lui Freeman ( 1 9 8 0 ) despre studierea punctului de
6 / Lucrarile complementare
inser}ie a brafelor.
Insuficienta cunoaftere despre desenarea fiintei umane In legatura cu organizarea vertical! a desenului personajului,
fine, dupa parerea noastra, de faptul ca studiile au procedat e important sa menfionam lucrarile lui Goodnow ( 1 9 7 7 ) , care
in mod static, descriind covariafii intre o trasatura grafica caracterizeaza de altfel desenul copilului drept visible thinking.
izolata fi alte variabile (varsta, inteligenfa...). Cercetatorii s-au Observarea comportamentelor grafice ale copiilor intr-o situafie
limitat, in general, sa constate sporirea numarului de detalii experimental;! in care aceftia aveau sarcina de a continua un
sau, eel mult, sa descrie factura acestor detalii. Ei nu au desen deja inceput a scos in evidenfa existenta unei orientari
manifestat un interes prea mare pentru desenul ca ansamblu sus-jos", inerenta figurarii unui personaj. Pe de alta parte,
de semne fi nu fi-au pus prea multe intrebari in legatura cu Goodnow fi Freeman fi-au pus intrebari in legatura cu spafiul
structurarea acestor semne. Ei nu au incercat decat rareorisa de referinfa utilizat de copil, ca reper in stabilirea verticalei. Ei
desprinda regulile care organizeaza desenul fi sa elucideze "pteaza pentru pozifia ochilor, unui dintre primele detalii
atestand reprezentarea omulefului.
problema existentei structurilor subiacente. Aparenta facilita
a lecturii unui desen a facut din aceasta mai mult ^ , ^ c e a sta constatare explica observatiile facute de Servais
instrument al psihologiei clinice decat un obiect de cercetatf legate de desfafurarea spafiotemporala a desenului per-
Tentafiile fi placerea interpretarii au deservit interes j]9'11 majoritatea copiilor incep desenul facand capul
pentru lucrarile care urmareau sa desprinda mai mult sinta 0r ganizeaza de sus in jos. In paralel, Servais a aratat ca
najului fiind organizat de la stanga la dreapta, in raport cu f, boreaza o imagine a persoanei pe care am putea sS o
de hartie. fan drept alocentratS. Reprezentarile personajului pastrea-
In ceea ce ne private, am vrea sa amintim cS, la studier I L 'u dezvolta caracteristici de tip logic, favorizand, de exem-
primelor reprezentari, am mentionat prezenfa a doua modaljjJ I lu raportul inaltime-latime, accentueaza reprezentarea axei
grafice, unele de tip circular, altele de tip longilin ^i filament^ I P rnora le prin indicatii de mediana, exprimS important dimen-
orientandu-se ulterior spre verticals. Credem ca este vorba aj^ I funii kinestezice prin precocitatea reprezentSrilor de mod
de doua tending fundamental, care se vor combina ulterior I eanic integrativ. In sfar^it, desenele lor dovedesc importanfa
cu reguli de direcfionalitate (organizare spafiala) si de pro. I niediului dorinfa de integrare activa in el (indicarea liniei de
porfionalitate (raport inal^ime-largime). baza a mi^carii, frecvenfa personajelor desenate din profil,
Organizarea spafialS a schemei umane caracterul ei ver- I nrezenfa accesoriilor...)
tical se regasesc intr-un mare numar de indici grafici, precum I Fetele, dimpotriva, mai inclinate sS privilegieze informajiile
indicafia unui ^ir de nasturi, prezenfa detaliilor evocand repre- I senzoriale tactile vizuale, par sS-^i elaboreze referintele in
zentarea unei axe mediane (buric, cataramS de curea, detalii I mteractiuni cu conotatii hipotonice, privilegiind contactul
vestimentare...), accentuarea simetriei, aplombul personajului I intr-un spa Jiu restrans pufin trait pe plan motor. Caracterizarii
in raport cu foaia de hartie. motrice a schemei corporale i se substituie o caracterizare vi-
In multe cazuri, organizarea verticals pune in evidenja I zuala, care ia in considerare aspectul formal al schemei umane,
caracterul longilin al liniei, in opozitie cu organizarea circulars I privilegiind aparentele, detaliile, mimicile... Desenele perso-
La modul general, am putea considera ca organizarea longilina I najelor par sS dovedeascS aceste diferenje prin prezenta unui
clar orientata in spajiu este legatS de importanfa impresiilor numar mai mare de detalii, indeosebi la nivelul reprezentSrii
kinestezice exprimS o prima imagine a corpului centrata pe fefei, prin tendinfa lor de a prefera un model simetric, prin
tonicitate axialS, mers, mi^care, exterioritate. Dimpotriva, orga- prevalenfa unui mod de reprezentare aditiv, care juxtapune
nizarea circulara ar fi asociata cu multiplicitatea, bogafia elementele.
amploarea impresiilor traite in mod sincretic, de exemplu in
domeniile vizuale, tactile sau olfactive. Ea ar fi un semn de
interioritate. 71 Aspectele culturale
Aceasta ipotezS a fost utilizata de unul dintre noi (Cambier,
1973), intr-o lucrare avand ca subiect studiul diferenjial al per- Diferenfele dintre grupe constituie un prilej de reflecjie
sonajului. Studiul statistic al caracteristicilor observate la fete deosebit de bogat, cu condifia ca cercetStorul sS nu le ia in
la baieti, cu varste cuprinse intre §ase ^i unsprezece am, a considerare sub aspectul lor normativ. Exista suficiente studii
arStat ca modalita^ile de reprezentare proprii unora si altora ca re compara performance copiilor aparfinand unor grupuri
nu se repartizeazS in mod aleatoriu: totul se petrece ca si cum, Cu t u r a ' e diferite care trag concluzii in termeni de progres
in calitate de grup, baiejii ^i fetele s-ar diferenfia prin utilizarea 'au mt arziere in dezvoltarea unuia dintre grupuri, uitand ca
unor referenfi specifici £i prin utilizarea unui registru de seiw16 nul este un sistem de semne care nu capatS semnificafie
distincte. cat intr-un spajiu cultural. Nu se poate totu^i nega faptul cS
BSiejii par astfel sa recurga lesne la informafii de tip kines^ enul personajului ridicS mari probleme cand este utilizat ca
zic fac referinfS la o explorare activS a spafiului. Ei construi (- .
a l n anumite {Sri, in acest caz fiind necesara o cotafie locals
progresiv o definite motrice a eului marcatS de hipertonici j India, de exemplu, cu Phatak, 1990).
74 Anne Cambier Aspecte genetice culturale 75
Vom menfiona patru studii: primul compara desenele . e n e jor la fetele egiptene). Alte diferenfe fin mai specific
copii egipteni cu cele ale unor copii belgieni, al doilea evalu^/[l ^^acteristicile grafomotorii $>i spafiale pot fi puse in relatie
producfiile unor copii vietnamezi ^i americani, al treilea ia • d e C nsul scrisului: situare a personajului pe foaia de hartie
considerare felul de a completa un desen de personaj l a copyj I CU ^ e a stanga la copiii belgieni, treimea dreapta la copiii
japonezi americani al patrulea analizeaza desenele un0f T'teni), orientarea profilului la stanga la copiii belgieni,
copii senegalezi. ?rientarea profilului la dreapta la copiii egipteni, inclinarea spre
Primul studiu a fost realizat de Aglan (1977). Este un shidm dreapta sau stanga a personajului.
comparativ al desenelor unor copii de noua ani: comparafia se Un studiu al lui Delatte (1978), cu 93 de copii vietnamezi de
refera la incidenfa a trei factori: sexul copilului, nafionalitatea 10 ani, de nivel socioeconomic scazut, refugiafi in SUA de ?ase
^i mediul sau socioeconomic. E?antionul include 200 de copy luni, carora li s-a cerut sa deseneze un personaj, arata, pornind
egipteni de clasa a patra primara (100 de fete 100 de baiefi), de la metoda de analiza a lui Goodenough (vezi capitolul IV),
selecfiona^i intr-un mod aleatoriu in diferite §coli din ora^ui ca desenele acestor copii obfin scoruri mai ridicate decat cele
Cairo. Un al doilea e^antion e alcatuit din doua grupuri, fiecaie I ale copiilor americani de aceea^i varsta. Explicafia ar fi ca
de cate 100 de copii (50 de fete f?i 50 de baiefi) de noua-zece ani, invafamantul vietnamez, pe care il frecventasera pana atunci,
frecventand ei clasa a patra primara, dar ale^i in urma unei insista asupra preciziei, „frumosul" desen fiind considerat mai
anchete, astfel incat sa constituie doua grupuri socioeconomice elaborat. O importanfa deosebita este acordata detaliilor dife-
contrastante. ritelor elemente, ochii de exemplu, detaliu deosebit de ponderat
Caracteristicile desenelor sunt definite prin comparajia cu pe scara lui Goodenough.
cercetarea facuta de Osterrieth Cambier (1976). Analiza Al treilea studiu menfionat, eel al lui Steward (1982), compara
ocurenfelor arata ca, in cazul multor caracteristici, procentele doua grupuri de copii in varsta de 5 ani provenind din medii
de frecvenfa sunt asemanatoare in ambele culturi. Aceste comparabile: 41 de japonezi din Tokio (20 de baiefi, 21 de fete)
caracteristici constituie trasaturile fundamentale ale reprezen- si 33 de copii americani din San Francisco (14 baiefi, 19 fete).
tarii personajului. Totu^i, analiza comparativa arata deopotriva Copiii dispuneau de un desen al corpului uman de opt culori.
ca asemanarea dintre e^antionul de copii belgieni eel de copn Li se cerea sa completeze desenul in conformitate cu ni^te
egipteni este mai importanta decat aceea observata intre copiii consemne precise: par, figuri, bra\e, haine, adaugarea de detalii
egipteni aparfinand unor medii contrastante: c a r a c t e r i s t i c i l e ia ochi, la gura, culori, componente interne <;i sisteme anatomice,
desenului copiilor egipteni proven i£i dintr-un mediu favorabil, organizare a acestor componente interne. Fiecare desen era cotat
care, la acea perioada, primeau eel mai adesea o educate bi- de un american <;i de un japonez.
lingva franco-egipteana sau anglo-egipteana, se apropie de ce Studiul arata ca copiii americani adauga mai mult decat
ale copiilor belgieni §;i se indeparteaza de cele ale c e l o r l a l t e Pot'" l a p ° n e z i t r a s 5 t u r i faciale si detalii vestimentare. Dim-
grupuri de copii egipteni. Pe de alta parte, daca vom compa" co '•coPiii deseneaza trei componente in interiorul
ponderea importanta factorului cultural cu factorul repf^ jar U ! ; d a r c o P i i i japonezi deseneaza in primul rand inima,
zentat de sexul desenatorului sau de sexul p e r s o n a j u foat°Plil a m e r i c a n i ' creierul. Cum se explica acest rezultat?
desenat, putem afirma ca factorul cultural ocupa primul I i^i e e P n n d i f e r e n ^ e culturale? Dupa Barnlund (1975), japonezii
Caracteristicile care diferenfiaza cele doua culturi se re e exprimg mai p>ufin sinele public in mod verbal fizic,
S mul f l i n d oglindirea acestui fapt. Americanii, dimpotriva,
in principal la calitatea reprezentarii detaliului, nu la P reze "j e au m a
31 m u ' t e expresii faciale manifestari fizice gestuale.
lui (de exemplu, elaborarea coafurii, detalii ale ochilor ^
74 Anne Cambier Aspecte genetice culturale 75
Cat despre nivelul intern, corpul pare sa aiba valencedif^L entul prezent, dar despre o cultura colectiva lega-
in cele doua culturi. t>a in n1t . con venfii simbolice. Putem considera ca, asemenea
Intr-o lucrare foarte detaliata ^i foarte exacta, D'HondtfiooJ tara 3 ^ b a j , desenul infantil este profund marcat de fun-
a desfa^urat o cercetare asupra reprezentarii personajuliy I eSen^iale ale culturii ^i reflecta in mod privilegiat
copiii senegalezi. E^antionul cuprinde o populate de cop^' ^ a j o r j c a r e se afla la baza comunicarii sociale. Dincolo
varste intre 7 13 ani. Aceasta populate este reprezentatj I x e n s i u n e a biologica, elaborarea semnelor asamblarea
pentru ^coala primara din mediul urban f?i exclude, in consJ t indicii de socializare §i enculturafie: prin desen, copilul
cinfa, orice intarziere importanta in dezvoltarea intelig en ^ !° rS )Tsa utilizeze simboluri sa manipuleze relajiile sau
Fiecare desen a fost examinat dupa o grila de analiza ce ^ 'n ulile care leaga semnificanfii de semnificaji in mediul sau
inspira din cea propusa de Osterrieth ^i Cambier. Datele au fo^ ambiental.
tratate pe computer ocurentele, calculate dupa varsta ji seXlli Pentru a ilustra aceasta influenza a mediului, sa amintim de
copilului. un studiu facut in u r m a cu zece ani in Nepal, de catre o etno-
Rezultatele arata existenfa unor foarte mari discordanjein loga N . Boutheac, al carei scop a fost acela de a cunoa^te, prin
comparafie cu e^antioanele precedente. La modul general mtermediul copiilor, fundamentele societajii lor. Strangerea
indiferent de varsta, reprezentarea este pufin detaliata aim- desenelor s-a realizat la intamplare, prin sate, in cursul activita-
mite caracteristici, pentru noi banale uzuale, sunt absente. tilor cotidiene, in afara ^colii in general (in afara de Katmandu).
In privinfa multor modalitafi, efectul varstei este minim sau nul, in funcfie de regiunile studiate, in desene apareau ni^te „ten-
uneori fluctuant. In ansamblu, pare dificil de desprins o mi^care din|e", fie in grafia lor, fie in simbolica lor.
evolutiva. Este tot atat de frapant sa constafi de-a lungul obser- Desenele (300) obfinute de la copiii tharus, aborigeni din
vafiilor ca, spre deosebire de cercetarile lui Goodenough sau regiunea Terai, granar din nordul teritoriului indian al Gangelui,
ale lui Royer, desenul fetelor este aproape sistematic mai arata ca foaia de hartie este un spafiu deschis ^i ca ea se acopera
rudimentar, mai pufin detaliat decat eel al baietilor. Constatari in toate sensurile. Copiii tharus, dupa Boutheac, au reluat sche-
similare au fost facute in cazul copiilor nigerieni, in varsta ma grafica tradifionala pentru a reproduce oamenii animalele
de opt ani (Vandewiele, Oluwu, Pfeffer). cu ajutorul a doua triunghiuri, inspirandu-se din sculpturile care
Fara a ne ocupa de analiza faptelor observate si de expune- impodobeau casele tharus.
rea caracteristicilor culturii senegaleze sau nigeriene, este Dimpotriva, in desenele copiilor ^colarizati din regiunea
evident ca aceste diferenfe pot fi atribuite unor factori de ordin Katmandu, reprezentarea grafica este intru totul conforma cu
cultural influenjei lor directe sau indirecte asupra evolujiei normele occidentale (aceea^i organizare a paginii). Evolufia
desenarii fiinfei omene^ti. personajului ^i a casei corespunde celei a copiilor francezi.
In sfar^it, in satele din valea Langtangului, la 4000 de metri
'tudine, intr-un loc unde copiii traiesc izolaji de orice alta
F / Concluzii civilizafie, fara sa mearga la ^coala ^i fara imagini, desenele a
a e copii reprezinta transmiterea unor simboluri culturale,
Grafismul copilului este, inainte de toate, „o semantica de*" Pr>n intermediul simbolurilor religioase (obiecte de ofranda,
QraPele sacre).
chisa" (Osson, 1981), in care fiecare semn se combina cu un a
est ^ Planul grafic, o asemenea cercetare ne interpeleaza: care
e
intr-un mod tot mai complex. Aceasta semantica vorbe?^
despre persoana, despre individualitatea ei, despre ceea ce gradul de universalitate al semnului grafic care sunt
80 Anne Cambier
desenul se dovedeste, cu exceptia catorva studii, un instru^ s i pe evolutia desenului, pe desen ca mijloc de comunicare
de cercetare dezamagitor. Totusi, cateva studii recente des • j-prn de semne, si pe desen si personalitate.
desenul copilului ar putea fi un prim pas spre un obiectivn
rigoare experimentala. Lucrarile despre desen ar trebui sa aibs
ca orientare, o definitie clara a semnelor, apoi validarea legatUr^
/ probele de copiere
dintre indicii grafici stabiliti prin experienta clinica si trata
mentul experimental al datelor.
Testul propus de Lauretta Bender (1938) utilizeaza forme
eometrice simple, dar a caror reproducere necesita intelegerea
de catre copil a structurii precise a formei. Noua figuri (forme
A / Temele clasice geometrice, serii de puncte diferit ordonate si linii ondulate
tangente) trebuie sa fie reproduse. Etalonarea a fost facuta
Dat fiind faptul ca realizarile grafice progreseaza in parte
pornind de la desenele a 800 de copii cu varste cuprinse intre
o data cu dezvoltarea inteligentei, desenul poate fi un mijloc
3 1 1 ani, venind de la ^colile cre^ele orasului New York
de explorare a acestei dezvoltari. Cercetari mai vechi au de-
de la Bellevue City Hospital. La 11 ani, copiii reproduc perfect
monstrat existenta unei relatii intre succesul scolar si aptitudinea
aceste figuri. Aceasta etalonare permite deducerea unui nivel
pentru desen. Claparede, in colaborare cu Guez, a publicat un
mental.
plan de ancheta in 1906. Rezultatele, referitoare la 9764 de
Dimpotriva, testul pus la punct de Andre Rey (1946) utili-
desene facute In Elvetia, au fost publicate de Yvanoff in 1908.
zeaza o figura complexa. Copilului i se prezinta o figura geo-
Ele arata ca procentajul copiilor dotati intelectual (apreciati dupa
metrica alcatuita dintr-o serie de dreptunghiuri, triunghiuri, linii
reusita lor ^colara) este mai ridicat printre desenatorii buni decat
drepte asamblate in paralele sau in perpendiculare, totul fiind
printre cei mediocri. Aceste rezultate sunt interesante, avand
suprapus. Copilului i se cere sa copieze aceasta figura si, intr-o
in vedere amploarea anchetei. Dar aceasta a ramas superficial^:
a doua etapa, el trebuie sa o reproduca din memorie. Aceasta
aptitudinile intelectuale si grafice erau apreciate de invatatori
proba se aplica imor copii in varsta de peste 8 ani. Un sistem
dupa criterii prost definite.
de notare tine cont de fiecare dintre detaliile acestei figuri
Probele care folosesc desenul s-au inmultit de-a lungul de dispunerea lor corecta in ansamblul imaginii.
timpului; ele dezvaluie tehnici si obiective variate; uneori, Proba lui Prudhommeau (1947) ar trebui apreciata mai de-
psihologul propime un model de copiat, iar alteori sugereaza graba ca o proba mixta care ia in considerare domeniile inteli-
o tema. In anumite cazuri, el cauta sa obtina o informatie de gentei si personalitatii. Copiii de varsta scolara trebuie sa
natura metrica, evalueaza, crede el, dezvoltarea inteligentei si reproduca optsprezece modele repartizate in trei coloane.
propune, de exemplu, un calcul al varstei mentale sau al unui Aceste desene sunt deopotriva imagini geometrice si figuri
coeficient de maturitate; in alte cazuri, evaluarea este mai reprezentative. Interpretarea se bazeaza nu pe eotatia cu ajutorul
curand de natura calitativa: practicianul cauta sa stabileasca Unei scari, ci pe aprecierea clinica. Nu este vorba deci de o proba
un diagnostic clinic, sa determine caracteristici de p e r s o n a l i t a t e , psihometrica bazandu-se pe un material standardizat.
referindu-se, de exemplu, la un corpus teoretic de ordin Mai recent, Bourdier (1964) a construit proba EDL, o proba
analitic. e depistare intelectuala care face posibila o interpretare cifrata
In paginile care urmeaza, am procedat la o recapitula r £ j a ^ ezv oltarii mentale. Aceasta proba cuprinde o parte-desen
critica a unui anumit numar de probe, centrandu-ne pe stu ^ 0 Parte-]ectura, numai prima interesandu-ne in cadrul acestui
84 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica si cercetari 83
subiect. Cincisprezece desene (figuri geometrice, sticla nerienta a inclus 100 de subiecti carora li se cunosteau
trebuie copiate. Aceasta parte e bazata pe principiul confo!l 0P r e j n ivelul scolar (copii de 4 pana la 9 ani si 11 luni;
caruia gradul de reproducere a desenelor da o buna apr ec j tItl vgrsta , tran ^g de varsta); copiii erau clasificati in trei cate-
a nivelului mental al copilului. Proba a fost etalonata in iax\u • a v a n s a t a , normala, intarziata. Goodenough calcula pro-
1964, pornind de la un numar de 1 486 de baieti selectionati d ^ 8 or f' ju l j e reu^ita pentru fiecare item al scarii, pe varsta pe
11 grupuri scolare din departamentul Seine-et-Oise. Mediii °en j a r Existau trei criterii de validare pentru alegerea carac-
sociale urbane erau reprezentate proportional. Baietii testa ti m 311 • ticilor grafice retinute in calitate de item: o crestere destul
etalonaj apartineau unor clase mergand de la cursul pregatit0r jgrapjdaa numarului de copii reprezentand un anumit detaliu
si ajungand pana la eel mediu de anul II. Fiecare item reu^it de la o varsta la alta; o diferenta neta a scorurilor intre copiii
este echivalat cu doua luni de varsta mentala. Numarul pUnc_ de aceeasi varsta, dar de un nivel scolar diferit, si o crestere
telor corespunde direct unei varste mentale. O curba da distri- r egulata a numarului de elemente pe varsta.
butive pe varsta si pe diferenta standard. Bourdier recunoa^te Dupa studierea curbelor in cazul acestor 100 de copii, ea reia
dificultatea de a calcula, in cazul anumitor subiecti, varsta gOO de desene, apoi mareste aceasta populatie de cinci ori la
mentala. El arata ca studiul dispersiei conform itemilor este rand pentru a analiza 4 000 de desene. Scara definitiva se com-
singura data care poate fi luata in considerare cand un copil pune din 52 de rubrici, numerotate de la 1 la 18. Scara terminals
dovedeste prea multa iregularitate in rezultatele scarii. este deci obtinuta printr-o tatonare discriminativa. Copiii sunt
Aceasta proba prezinta interes in privinta abordarii siste- impartiti pe varsta si pe nivel ^colar, in functie de suma
matice in cifre, dar este destul de dificil ca analiza desenului punctelor mergand de la 0 la 52. Etalonarea definitiva a fost
sa fie limitata la o evaluare a dezvoltarii mentale. De altfel, dupa facuta pe 3 593 de copii din New Jersey. Acesti subiecti aparti-
cum precizeaza Bourdier insusi, introducerea desenului in neau unor familii al caror nivel social era superior mediei.
examenul psihologic al copilului da si indicatii despre perso- Dupa cum se vede, scara lui Goodenough acorda importanta
nalitatea psihomotrice si profunda. mai ales numarului de detalii reprezentate. Copilul meticulos,
indicand un mare numar de elemente, va obtine o nota mare,
or, poate ca nu eel mai inteligent copil e eel care reprezinta un
2 / Reprezentarea formei umane personaj cu maximum de detalii. Calculul exclusiv al pro-
centajului pe care se bazeaza acest test constituie o baza statistica
Tema cea mai cunoscuta, eel mai des folosita in testele de- actualmente insuficienta. Majoritatea cercetatorilor contesta
senului figurativ, este reprezentarea personajului uman. validitatea scarii peste varsta de 12 ani. Intr-adevar, se remarca
„Omuletul" a dat initial nastere unor numeroase studii gene- m populatia lui Goodenough o degradare a Q-ului mediu dupa
tice, aratand cum progreseaza copilul in realizarea semnifican- 10 ani, coborand la 84 la varsta de 12 ani. Acest rezultat lasa
tului formal. Dar, foarte repede, cercetatorii s-au aratat interesati sa se presupuna ca acest test nu este doar un test de inteligenta.
de caracterul proiectiv al probei. e 10 si 12 ani, celelalte teste de inteligenta indica o crestere
c°ntinua a evolutiei mentale.
Aplicarea desenului persoanei ca test de inteligenta a fos
cunoscuta mai ales sub forma „Testului omuletului". Scara ta' e Z v o ' t a r e a rapida a utilizarii testului se explica prin avan-
probabil faptul ca se poate gasi o corelatie satisfacatoare 4 it scara pornind de la o mare cantitate de semne parti-
testul lui Goodenough si celelalte probe de inteligenta in ^ ^ B L -or>s tr
c „ r o r f reC venta, pe varste, a fost calculata. Semnele, a
copiilor normali. ^^frecventa create regulat o data cu varsta, ating un pro-
C^r°r ridicat (fixat arbitrar la 75%), care se men tine la acest nivel;
Si Fay (1934) a cautat sa stabileasca o scara care sa ma J
dezvoltarea aptitudinilor grafice in raport cu dezvolt°are ^sunt calificate drept semne evolutive. Scara gjobala a fost
e ' e f partita in trei scari partiale care se refera la: cap (23 de
intelectuala. Consemnul este urmatorul: „Deseneaza o doa!*63 I
SU •) schema corporala (33 de itemi), ve^minte (14 itemi).
care se plimba si ploua." Cinci idei corespund consemnul]13
fiecare dintre aceste elemente aduce detalii care sunt obiectu] ' e a ' t r a scara se refera la folosirea culorilor.
unei cotatii bazate pe un barem. Suma punctelor obtinute da T a b e l e l e statistice analitice arata cum fiecare dintre cele 70
o cifra care corespunde unei varste date de la 6 la 14 an j I j e semne evolutive create o data cu varsta la baiefi la fete.
Rezultatele au fost etalonate de Fay dupa un studiu cu 6 000 Daca unii tree rapid de la o frecventa zero la o frecvenja ridicata,
de copii cu varsta intre 6 si 14 ani. majoritatea lor cresc lent inainte de a atinge frecventa de 75%.
O prima revizuire a „Testului omuletului" a lui Goodenough I m p o r t a n t tabelelor referitoare la semne, care ating frecventa
a fost facuta de Harris (1963). Acesta a modificat in primul rand de 75% l a 0 varsta data, este totu^i dubla: primo, aceste tabele
consemnul si a luat in considerare separat desenele reprezen- s c o t i n e v i d e n t a , in general, progresele caracteristice unei trance
tand personajul masculin ^i eel feminin (grila lui Goodenough de varsta; secundo, ele permit aprecierea individuals a gradu-
avantaja desenul reprezentand personajul feminin). El a lui de exceptie al prezentei sau absentei unui semn la un
inmultit numarul de itemi (78 in loc de 52), a precizat definitive subiect d a t .
acestora a furnizat ilustratii schematice. Harris, ca si Totusi, atat la Harris cat si la Royer, cotatia continua sa fie
Goodenough, a operat o validare statistica exclusiv dupa optica aditiva. Aceasta revizuire nu aduce nimic nou, in comparatie
pragmatica. El nu face apel la nici o considerate t e o r e t i c a legate cu testele precedente, in privinta evoluj:iei schifei si a struc-
de geneza schitei; cercetarea sa nu urmare^te nici studiul formei turilor. Dimpotriva, dincolo de dimensiunea cantitativa, Royer
liniilor, nici alte dimensiuni ale evolufiei sale. Nu se poate obtine concepe studierea afectivitatii si analiza calitativa a desenului:
deci din aceasta lucrare o analiza genetica. Sa mentionam ca analiza itemilor nereusifi referitori la dezvoltare, analiza unor
scara a fost tradusa de Segers si Liegeois (1974) si anumite aspecte globale precum amplasarea desenului, dimensiunile,
etalonaje au fost stabilite pentru scolile din Bruxelles (Segers propor^iile, contururile, simetria. Prin intermediul studiilor de
$si Liegeois, 1976-1978). caz, ea cauta sa stabileasca convergente de indicii, in relatie cu
Mai recent, Royer (1977) a propus o noua revizuire a „Tes- anumite trasaturi de caracter.
tului omuletului", pornind de la ideea ca „ar fi vorba mai mult Alaturi de aceste practici in majoritate psihometrice bazate
de un test de personalitate decat de unul de inteligenta'. In pe 0 notatie aditiva, trebuie mentionate lucrarile lui Koppitz
realitate, acest studiu ramane foarte apropiat de eel al lu> \ 68). Testul propus, draw a whole person, are avantajul de a
c°ncilia, in cadrul aceleiasi probe, abordarea cognitiva ^i cea
Goodenough. Examinatorul spune: „Pe o foaie de hartie, 0 sa
desenati un omulet cat se poate de frumos $>i, daca vreti, o sa ®^o[ionala. Intr-adevar, aceasta autoare ia in considerare, pe
0 parte, desenarea personajului uman in termeni de dez-
colorati." Studiul a cuprins un grup de 626 de copii norm '
371 de fete 255 de baieti cu varste intre 3 12 ani si 11 lun '' 1 are ^i de nivel pe de alta parte, prezen^a unor indicatori
Incercand sa inlature critica esentiala facuta lui G o o d e n o u g ^ a . P°nali. In prima perspectiva, ea se refera la o lista de treizeci
e rtemi de dezvoltare, printre care distinge itemii a^teptati
si anume aceea ca testul favorizeaza copiii minu^io^i, Royer s1 1
88 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
(cu o frecventa de 85-100% la o varsta data), itemii • tului cu diagnosticum Interpretarea se bazeaza mai mult
o frecventa de 50-85% la o varsta data) si itemii except Q 1 tenta practicianului
Detenta p r a c t i c i a n u l u i decat
Hprat pe
r>P validarea
valiHarpa foii
fnii de
Ho notatie
nntatio
(cu o frecventa egala sau inferioara nivelului de i ^ ^ "'eZ
T p upunct
n c i dde e Machover.
populatia de referinta fiind constituita de un esantion de l ^ A b r a h a m (1963) a reluat acest test si 1-a aplicat la o populate
de baieji si fete apartinand unei populatii normative. Siste opii c u varste »
^colare de ^A 1~ 1H ~«:
la 5C la 17 ani. In
T„ C I.
total, au fost
de notare este deosebit de simplu: numai itemii a$teptati mirati 1 459 de copii. Testxil a fost administrat in grup, si
itemii exceptionali intervin in calculul nivelului de abilitjj 6 individual, asa cum se procedeaza de obicei. Abraham a
mentala, prezenta fiecarui item asteptat sau exceptional fijn(j calculat frecventele obtinute separat pentru baieti si pentru fete
creditata cu un punct, omisiunile acestor itemi fiind de altfel in privinfa sexului personajului desenat.
creditate negativ. In paralel tn relafie cu unele studii desfa- El a ajuns la urmatoarele concluzii: prima, copiii de 6-17 ani
^urate pe esantioane specifice (copii agresivi, timizi, invatamant deseneaza mai intai un personaj de acelasi sex cu ei; secundo,
special, probleme emotionale...), autoarea propune o lista de intre 6 ^i 17 ani, baietii au tendinta de a desena mai intai un
treizeci de indicatori emojionali ce caracterizeaza intr-un mod personaj de sex masculin. Procentajul alegerii propriului sex
semnificativ din punct de vedere statistic unele dintre aceste pentru primul desen create o data cu varsta. Exista o diferenta
populatii. Aceasta proba este larg utilizata, mai ales in tarile semnificativa care expliciteaza faptul ca baietii prefera mai pu jin
anglo-saxone (cf. Groves, Fried, 1991). decat adultii sa deseneze mai intai personajul care are propriul
in paralel cu o utilizare a „Testului omuletului", considerat lor sex. Tertio, o data cu varsta, de la 6 la 17 ani, fetele au o
indice masura a dezvoltarii inteligentei, trebuie mentionat tending „in descrestere" de a desena mai intai un personaj de
un ansamblu de lucrari orientate intr-o mai mare masura spre sex feminin; incepand cu varsta de 13 ani, tendinta fetelor de
analiza desenului ca sistem de comunicare si de semne. Astfel, a desena mai intai un personaj feminin scade. Faptul ca un copii
practica analizei „Testului omuletului" 1-a facut pe Machover alege propriul lui sex in primul desen al persoanei i se pare
(1949) sa se serveasca de reprezentarea umana ca de un test lui Abraham concluzia cea mai importanta.
proiectiv si sa propuna testul HFD (Human Figure Drawing). Cercetarile lui Osterrieth ^i Cambier (1976) se bazeaza pe
Copilul sau adultul trebuie sa deseneze un personaj, apoi un consemnul folosit si de Machover in lucrarile sale (1949). El a
al doilea, de sex opus. In general, subiectii incep prin a repre- fost adaptat tinand cont de varsta de nivelul de intelegere
zenta personajul de sexul lor. Acest prim personaj are o mare ale desenatorilor. Esantionul de baza este de 1119 subiecfi, cu
valoare proiectiva in opinia lui Machover. Cel de sex opus ofera o proportie egala de baieti de fete. Varsta variaza intre 6 ^i
informatii despre reprezentarea pe care o are copilul despre 18 ani si 11 luni. Aceasta cercetare propune o alta metoda de
anturajul lui. Interpretarile, dezvoltate si verificate in urma unui analiza, c a r e nu mai este axata pe stabilirea unei note pentru
experiment cu mai multe sute de persoane, au fost de fiecare "ecare desen. Nu exista un sistem de cotafie. Este vorba de
data extrase din ansamblul contextului clinic. ectura unui desen dupa un ansamblu de 62 de rubrici, carora
6 C0res pund mai multe modalitati. Obiectivul este luarea in
Ele sunt prezentate in doua grupe: prima se refera a
conjinutul desenului (diferitele parti ale corpului, capul, g ura ' considerare a unui maxim de variabile ale desenului, formularea
picioarele), iar a doua, la aspectul formal si structural (direcpa ei definitii operationale si fiabile a fiecareia dintre aceste
liniilor, echilibrul...). Interpretarea e centrata pe relatia trasa^ j 13 ^ stabilirea de informatii in privinta ocurentei lor
turilor desenului. Acest studiu a plecat mai ales de la exemp 197M 0 e ^ a n t i o n determinat de populatie (Osterrieth si Cambier,
individuale si desenul este intotdeauna insojit de istoria cii A f i r m a t i i l e autorilor, referitoare mai ales la utilizarea
90 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
desenului in perspectiva diagnosticului individual, sunt jntr-un scop exclusiv descriptiv. La fel ca in lucrarile
tinute de o analiza de dezvoltare f?i diferentiala. ^ ^ t ' e r r i e t h si Cambier, nu este vorba nici de utilizare a
O originalitate a acestei lucrari este cu siguranja ate • ' u l n " u j u j ^i nici de interpretare psihologica, fie ea in termeni
acordata integrarii personajului. Aceasta idee este partial relu iiivel sau de personalitate. Construcjia acestei grile permite
in lucrarile lui Lowenfeld (1947), despre care am vorbit 1 dificari in functie de scopul urmarit asociaza studiul
inceputul acestei carji. A^a cum am spus mai sus, autorii deo- jesenului incheiat cu studiul executarii desenului, care pot fi
sebesc succesiunea a doua modalitati grafice in cursul evolu^j cotate impreuna (Lassoie, 1996). in plus, a^a cum a aratat Lang,
desenului o data cu varsta. Este vorba de ceea ce ei au nur^f ea apare bine corelata cu evolutia schemei corporale, eel putin
„modurile de integrare": la grading si in ^coala primara (Wallon, Lang, 1989). Mai mult,
— „mod aditiv": neorganic, prin juxtapunere de elemente cotatia este suficient de descriptiva pentru a permite
geometrice care, privite izolat, nu evoca partea corpului pe reconstituirea unei scheme a desenului original pornind de la
care o reprezinta; personajul este un compus aditiv de cotafie. De altfel, dupa acest model a fost dezvoltat un program
elemente; de computer, a^a cum vom vedea mai departe (capitolul VII).
— „mod organic": sintetic, integrativ, negeometric, elementele Aceasta grila, care i s-ar putea parea complexa clinicianului,
izolate ale ansamblului i^i pastreaza puterea reprezentativa; permite de fapt o evaluare globala, aproape imediata, a dese-
— „mod mixt", participand, in proportii aproximativ echiva- nului. Pentru cercetator, aceasta metoda de cotajie permite o
lente, la fiecare dintre modurile precedente. viziune cantitativa mult mai fina. Ea este interesanta prin aceea
Sa remarcam ca, in primul caz, referinta este proprie sem- ca este singura care permite o comparatie precisa intre teme
nificantului, in timp ce, in a doua eventualitate, referinta trimite (aici, personajul animalul). Celelalte grile, precum HTP, sunt
la semnificat. intr-adevar imbinari de metode distincte, nu doar un mod
Cercetarile lui Osterrieth ;?i Cambier aduc o noutate incon- de rotate unic, integrat, depasind tema.
testabila in analiza desenarii unui personaj. Pentru prima data,
desenul cu maximum de detalii nu este eel mai bun. Din pacate,
desenul personajului, ca urmare indeosebi a liniilor sale 3 / Testul familiei
complexe, nu le-a permis o adevarata sistematizare.
Philippe Wallon (1987) a sistematizat ideea lui Cambier, cu Acest test ii permite copilului sa exprime dificultatile adap-
o grila de cotatie a desenului personajului, care permite in plus tarii sale la mediul familial. Porot (1952) a fost unui dintre primii
o comparatie cu desenul in care este reprezentat un animal. El care au codificat aceasta situate cerandu-i copilului: „Desenea-
s-a aratat interesat mai ales de modurile de integrare: „forma 2a-ti familia." Trebuie urmarit copilul care deseneaza, trebuie
raportata" (linie aditiva), „forma inclusa" (embracing line a lui notate ordinea de aparihe a personajelor, ^tersaturile ji ezita-
Goodnow, 1977) ^i „forma oprire-reluare". Le vom e x a m i n a mai " e- Porot insista asupra uitarii anumitor persoane din familie.
tarziu in amanunt (capitolul IV). El a construit o „grila tJ P°' U l e luate in considerare valorizarile sau minimizarile anu-
logica", care se bazeaza pe „tipurile" de desene si pe diferite » o r Persoane. Primul personaj desenat este eel mai important.
forme. Aceasta grila comporta 23 de rubrici pentru fiecare dintre copilului in familia sa este semnificativ pentru felul in
cele 11 modalitati. Grila a fost construita astfel incat o aceea?i ^are se percepe pe sine. Corman (1965) considera ca proiectia
cifra sa aiba aproape intotdeauna a ceea semnificatie de a este l m e n t e ^ 0 r s u ' , i e c ^ v e e s t e inlesnita atunci cand consemnul
rubrica la alta. Este vorba de o analiza exacta a acestor d° m a i v a g' „Deseneaza o familie, o familie imaginata de tine."
92 Dominique Engelhart Desen,utilizareclinica ^i cercetari 91
Acest nou consemn permite tendintelor incon^tiente sa se ex t test a fost utilizat in diferite culturi, indeosebi de Didillon
me mai u^or. Cel putin, aceasta este constatarea lui Corrri A V a n d e w i e l e (1988), la copiii congolezi.
Cercetarile lui Cormari s-au bazat pe studiul a 1200 de cazu^ ^ c e s t a este cadrul in care vom situa lucrarile lui Kos
800 de baiefi ^i 400 de fete (100 pe grupa de varsta de 6-14 an'- rman. Testul propus de ace^ti autori include trei faze: dese-
pentru baiefi 50 pentru fete), cuprinzand subiecti normal; I familiei fermecate", povestea basmului despre „familia fer-
copii cu tulburari de comportament ^i copii care prezinta d 11 cata" >n sfar^it, testul lui Pigem (transformarea copilului
e
bilitate mentala usoara. Corman credea ca acest esantion ii Va - animal). Studiul, publicat in germana (1973) !?i tradus in
permite sa distinga ceea ce este banal de ceea ce este origin) f r a n c e z a (1977), se refera la un esantion larg; pe de o parte, un
Interpretarea acestui test incepe cu discufia. Desenul fa^. crrup de control de 2 438 de ^colari, baiefi fete, originari din
liei comporta o forma un continut. Analiza desenului fa- Viena, Miinchen, Koln ^i Elvetia pe de alta parte, 1 225 de
miliei se imparte in trei niveluri: nivelul grafic (puterea copii si adolescent provenind din Serviciile de consultatie
liniilor...), nivelul structurilor formale (felul in care copilul 151 infantila. Partea clinica diagnostic^ se refera la evolutia
deseneaza personajul, isi exprima schema corporala), nivelul pulsiunilor si a eului copilului si adolescentului, precum la
confinutului (in fata consemnului, copilul se simte liber si teoriile psihanalitice; aceasta abordare este ilustrata con-
exprima prin desenul lui familia viselor sale). Corman com- fruntata cu numeroase studii de caz. Pe de alta parte, produc-
para familia autentica familia reprodusa. Aceasta comparafie (iile sunt apreciate in funcfie de doua criterii: criteriul formal
dezvaluie supresiunile, adaugirile indicand in ce sens au putut (utilizarea spatiului grafic, executia grafica...) ^i criteriul con-
transforma tendinfele afective ale subiectului viziunea sa tinut (locul fermecarii, personajul fermecarii...). Analiza aces-
despre real. tor criterii este sprijinita de calcule de frecventa.
Acest test este inainte de toate inclus intr-un examen clinic. In rezumat, in cazul temei „desenul familiei", se constata
Fiecare data a analizei este ilustrata prin cazuri. existenta a numeroase modalitati de consemn £i de executare
Este fara indoiala adevarat ca, in desenul in care este repre- a acestuia. Consemnul poate, de la caz la caz, sa fie direct, de
zentata familia, copilul i^i dezvaluie principalele aspecte ale genul „deseneaza-ti familia" (Porot, Minkowska...), sau indirect,
personalitatii. Descriind familia pe care a ales-o, copilul de natura mai mult sau mai pu{:in proiectiva; astfel, dupa cum
exprima problemele si dificultafile. Dar acest test se bazeaza tocmai am explicat, Corman ii propune copilului sa deseneze
pe o interpretare clinica ce utilizeaza anumite conceptii psihana- 0 familie, cea pe care o vrea, in timp ce Kos Bierman insista
litice, ^i nu pe o analiza statistica. De altfel, Corman r e c u n o a ^ t e mai mult pe transformarea familiei de catre un vrajitor.
ca, de fapt, concluziile cantitative nu sunt decat niste baze, care Pe de alta parte, este posibil sa orientam consemnul, fie
faciliteaza interpretarea desenelor in functie de observatia intr-un sens limitativ de tipul „deseneaza-te cu mama ta,
clinica. Utilizarea testului necesita o cunoa^tere profunda a deseneaza-te cu tatal tau", fie spre o reprezentare a unei dina-
desenului a conflictelor copilului, pentru a compensa defto* m i « familiale specifice, cerandu-i, de exemplu, copilului sa
enfele validarii. Alti autori, printre care trebuie m e n t i o n a t i in ^prezinte personajele „pe cale de a face ceva" (Burns
primul rand Morval (1973, 1974), Ferraris (1977), Cambier aufman, 1970) (Kinetic Family Drawing). Acest tip de consemn
Pham Hoang Quoc Vu (1985), au propus, cu diferite prilejun- introduce dimensiuni suplimentare de reprezentare a locurilor
grile de analiza care definesc, pe cat de obiectiv posibil, c a r a c t e - ^ a activitafilor care imbogafesc ^i complica in egala masura
risticile care trebuie luate in considerare; in paralel, ei au incer m u n c a clinicianului. Printre numeroasele variante, sa menjio-
sa valideze interpretarile prin studierea unor grupuri speci 1 tot pentru a ni le aminti, lucrarile lui Brem-Graser (1970),
94 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
care le cere copiilor sa-si reprezinte familia sub forma h Reluand aceasta cercetare in 1965, Ribault compara, pentru
animate. varsta in parte, casa copiilor cu varste intre 4 si 12 ani.
Pentru a ilustra modul in care pot fi folosite diversele tern pfswdiaza desenele a 396 de coj
care se regasesc in desenul ce reprezinta familia, vom mentio S 41 de copii crescuti la orfelinat. Cercetarea ei se situeaza pe
un studiu referitor la bunici la nepoti. K o r n h a b e r ^ A a niveluri: pe planul statistic, ea stabile§te o scara de cotatie
Woodward (1988) au cerut unui numar de peste 300 de con' oirata dupa modelul propus de Goodenough pentru testul
cu varste intre 5 si 18 ani sa-si deseneze bunicii. Confruntarea - numit eel al „omuletului", si aceasta pentru ambele sexe.
clinica a desenului a discursului copilului a permis deli- Se a c o r d a un punct pentru fiecare element prezent. Principalele
mitarea a trei grupuri de copii: cei care au raporturi stranse cu teme ale scarii de cotatie stmt urmatoarele: marimea casei, aco-
bunicii fac portrete mari ^i active ale acestora din urma; copjji peri^ul, copiii, corpuri de cladire, ferestre, u^a. Numarul maxim
care nu au decat contacte sporadice cu bunicii si ale caror desene de puncte pe care le poate obtine copilul este 66. Media statistica
exprima sentimente de abandon de detasare; ^i, in sfarsit a notelor este calculata pentru fiecare varsta pentru fiecare
copiii care nu au decat foarte purine sau deloc contacte cu sex in parte. Suma punctelor ii diferentiaza pe copiii crescuti
bunicii ii reprezinta pe acestia in desene sub f o r m a de imagini in familia lor de cei crescuti la orfelinat, mai ales pentru varstele
stranii, deformate sau ireale. de 7 8 ani. Pe plan clinic, Ribault pune in evidenfa diferen-
tele esentiale care exista intre casele desenate de copii crescufi
in familia lor ^i cele desenate de copii care traiesc la orfelinat.
4 / Casa In rezumat, orfanii se deosebesc prin exuberanfa grafica,
incoerenfa ^i dezechilibrul existente in desenele lor. S-ar parea
Minkowska (1948) e de parere ca locuinta este „un eu de- deci ca desenarea unei case dezvaluie problemele acestor copii.
ghizat"; o gasim deseori reprezentata in mod antropomorfic. Daca studiul statistic ramane superficial, aceasta cercetare
Dupa parerea ei, aceasta casa simbolizeaza si caminul familial, orienteaza totusi studiul desenului in mod satisfacator. Ea tine
ostil sau primitor. Minkowska a facut din desenul casei un test seama de doua aspecte complementare: o analiza globala
proiectiv al personalitafii, care se bazeaza pe bogatia evocarilor ducand la o scara de cotatie ^i un demers clinic. Prin concluziile
simbolice provocate de aceasta tema. sale, Ribault demonstreaza legatura dintre componenta afectiva
Interpretarea este centrata pe aprecierea clinica tipologia a personalitatii si desenul realizat de copii.
senzorial-rational. Rigiditatea, imobilitatea, precizia formei, Mijlkowitch (1984) <>i-a propus analizarea unei serii
absenfa lumii inconjuratoare se regasesc la tipul rational. La longitudinale de 193 de desene in care erau reprezentate case
tipul senzorial, dimpotriva, casa este fara o forma precisa, dar spontane facute de acela^i copii, Virginie, intre varstele de 4 ani
intr-o lume ambianta (soare, cer, copaci...). ?! 6 luni 10 ani. Ea constata ca evolutia imaginilor poate fi
Minkowska a aplicat testul in colectivitajile de copii de toate regrupata in cateva tipuri bine definite. Un tip este un ansam-
originile, refugiafi in Franca cu ocazia razboiului. E a o b s e r v a blu de semne grafice de care copilul se serve^te pentru a
reprezenta un concept. Desenele lui Virginie arata deopotriva
ca desenul reflecta in modul eel mai clar, prin structura casei
0 utilizare importanta a tipurilor o evolutie spre o diferentiere
si culorile folosite, apartenenfa socioculturala a copilului. Casa
pare un element semnificant la fel de bogat ca r e p r e z e n t a r e a o exactitate crescande.
umana, dar din pacate nu exista o cotafie standardizata in proba Mai tarziu, Barbouillet et al. (1994) au stabilit o grila a cotatiei
cas ei, dupa modelul celei a lui Goodenough, f?i au testat-o pe
propusa de Minkowska.
96 Dominique Engelhart 91
Desen, utilizare clinica ^i cercetari
aproape 400 de copii. Ei au gasit un grad ridicat de concord semnificatii de baza rezultate dintr-o reflectie asupra
intre cele doua teste. ^ "turilor psihologice ale copilului si 61 de semnificatii gene-
aasa, fraiectoriilor, care vor fi stabilite in functie de 608 desene
dosare in majoritate de adulti. Este dificil sa intelegem cum
5 / Copacul . stora la aceste trasaturi psihologice. In ultima parte a
3 arii sale, ea defi neste personalitatea subiectului prin inter-
Desenul care reprezinta un copac este un substitut al p er ! diul a 4 desene. Primul copac este ciudat, al d o i l e a este
sonajului, dar mai putin limitat decat acesta din urma de roape, al treilea oglinde^te tendintele nesatisfacute ale su-
stereotipuri si de conventii. biectului, al patrulea este povara anumitor experience trecute.
Koch (1958) ii cere subiectului sa deseneze „un copac", Un Control ului statistic i s-a adaugat un examen clinic, deci o dubla
copac, dar nu un brad". Tehnica sa de interpretare se bazeaza validare. Continutul acestui examen clinic nu e s t e precizat.
pe datele grafologice. El a adunat 2 641 de desene facute de 255 Analiza copacului cere o cunoastere profunda a tuturor
de elevi cu varste intre 6 7 ani si de 592 de baieti si fete cu aspectelor urmarite de Stora. Metoda ei aduce o baza obiectiva
varste intre 6 si 16 ani, la care a adaugat observatia asupra de- importanta. Ea a legat investigafia clinica de niste baze statis-
senelor altor grupe patologice, sociale sau etnice. Initial, dese- tice, chiar daca anumite aspecte ale cercetarii sale par obscure.
narea copacului este interpretata global: limpede, senin, viu...
Tot in legatura cu desenul copacului, vom mentiona lucra-
Dar, apoi, Koch s-a aratat interesat de detalii: radacini, trunchi,
rile lui Muschoot Demeyer (1974). Acesti autori au analizat
crengi. El a diferentiat 58 de tipuri de linii.
desenele facute de baiefi si de fete cu varste intre 5 18 ani,
Aceste documente i-au permis sa-si transcrie in cifre obser- in proportie de 200 de desene pe varsta si pe sex. Consemnul
vable despre dezvoltarea copacului. Procentajele, verificarile este simplu: „ 0 sa desenati un copac; puteti sa utilizati toata
satistice ii permit sa descrie 27 de „forme primare". Analiza suprafata foii de hartie si sa folositi creioane colorate." Spre
globala este intuitiva; cat despre analiza detaliilor, ea nu permite deosebire de situatiile precedente, subiectului ii este lasata o
ca acestui test sa i se dea o validare numerica ^i obiectiva. Koch libertate deplina in privinta alegerii copacului si a folosirii
calculeaza doar procentajele fiecarui item, pe varste. Rezultatul creioanelor colorate (rosu, portocaliu, galben, verde-deschis,
nu are un sens metric cantitativ. Acest test trebuie utilizat cu verde-inchis, albastru-deschis, albastru-inchis, violet, maro si
multa prudenta ^i in cadrul unei discutii clinice. negru). Autorii se situeaza in cadrul psihologiei dezvoltarii. Ei
Studiul lui Stora (1963) urmareste sa „imbogateasca" con- retin 51 de caracteristici care s-au dovedit interesante pentru
semnul, incercand sa gaseasca o solutie la insuficientele lui diagnostic. Fiecare caracteristica este ilustrata ^i clar definita;
Koch: si in principal la metoda de interpretare nevalidata. grafice si tabele statistice indica frecventele de aparitie si
Pentru a amplifica aceasta putere de expresie a testului, ea pro- diferentele semnificative dintre varste si dintre sexe.
pune modificari ale tehnicii.
Stora a analizat 4832 de desene (2 desene pe subiect) de copu
normali cu varste intre 4 si 15 ani. Din acest studiu, ea a extras 61 Testul „House-Tree-Person"
90 de linii diferite, care au fost reduse in procentaje. Aceasta a
permis determinarea liniilor caracteristice si obtinerea unui Buck (1948), discipol al lui Goodenough, a creat testul
profil al liniilor in funcfie de varsta si de sex. In a doua parte " °use-Tree-Person". La inceput, acest test era destinat masu-
a lucrarii sale, Stora a pus in evidenta „semnificatii psihologice / fari ' inteligentei cu o mai mare precizie decat testul personajului,
98 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
de interpretare sunt multiple: Abraham propune distingerea de sine, la criteriile formale, precum marimea elementelor, locul
aspectului formal (GeStalt, incadrarea sau delimitarea grupului, pozifia copilului in grup etc., la ansamblul acestor trei
centralitatea ca raport cu autoritatea), organizarea (integrarea/ c"terii des intalnite in cadrul acestor tehnici.
legatura, mi^carea, dinamica in fata rigiditafii), c o n t i n u Daca vrem sa utilizam ansamblul acestor probe ca pe ni^te
prezentarea de sine, aspectul expresiv. Nu este mai put'n e' n u ca pe niste instrumente ale cunoasterii clinice, ar
adevarat ca ar fi de dorit o informatie mai consistenta 11131 . Ul le justificam validitatea (corelatia masurabila cu trasa-
sistematica. 1 psihologice definite), sensibilitatea (sa descoperim trasaturi
50 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
aflate in raport real cu anumite particularitati grafice) j f- I d carenta afectiva si educativa. Copilul „patologic" i^i
tatea lor (rezultate similare obtinute de practicieni difer>; l<:'e''' in grafism conflictele, afectele si astfel poate fi
un test de desen nu poate pretinde ca raspunde acestor e Nici poate e. J^j eZO rganizarea desenului sau.
Fiind un instrument comod pentru abordarea clinica eXplica ^^ p a r te, judecatori „naivi" (studenti) si judecatori
viduala, desenul se va dovedi oare un instrument de ce " j ^ g n t a j i " (psihoterapeuti si psihologi) au clasat un esan-
in cadrul unui anumit numar de cercetari actuale? dre eX^de desene alese la intamplare in normal f?i in patologic.
tion - clasificare a fost explicitata prin criterii. Criteriile de
fi are sunt, in primul rand, indici de analiza formala: tema,
B / Incercarile de validare C armonia, realismul, culorile calde ^i variate pentru copiii
d i n l i c e e ; rigiditatea si absenta de organizare pentru
Aceste cercetari sunt prezentate intr-un mod relativ succint ' Ui-problema. _ _
facand obiectul unor expuneri mai importante in alte publicajii Desenul dezvaluie trasaturi permanente ale personalitatu,
Urmatoarele doua metodologii ne vor permite sa aratam ca deoarece, in majoritatea analizelor, populatia este imparjita in
diversele rezultate, provenite din abordari cantitative .^i calita- doua g r u p u r i : normal si patologic. Aceasta clasificare poate
tive complementare, suscita interesul in vederea unei colaborari parea f o r t a t a , dar HTP-ul are totusi valoare discriminatorie.
experimentale si clinice. \nalizele statistice f?i examenul clinic isi confirma reciproc
concluziile.
Intr-o cercetare foarte recenta, Delgorgue (1981) incearca,
1 / „House-Tree-Person" pornind de la cinci teme diferite (casa, omulef, familie, copac,
desen liber), stranse de la o populatie de 150 de copii de ^cola-
Cu ajutorul unui studiu referitor la doua e^antioane de copii ritate normala si 30 internati in spitale de psihiatrie cu varste
„normali" si „patologici", Engelhart (1976) a incercat o analiza intre 4 ^i 13 ani, sa determine ce anume deosebeste desenul
grafica a testului „House-Tree-Person". Consemnul este urma- unui copii normal de eel al unui copii psihotic. In acest scop,
torul: „Desenati o casa, un copac si un per son aj." Copilul trebuie ea solicita de la patru clinicieni experimental sa clasifice dese-
sa deseneze aceste trei elemente pe aceea^i foaie de hartie de nele selectionate pornind de la acest e^antion (150 din cele 900
format 21X29,7 cm, cu un creion negru si cu creioane colorate. stranse) in functie de doua scari: grupul-martor ^i grupul psiho-
In conditii standardizate, li s-a cerut unor baieti cu varste intre tic, identificand criteriile; varsta subiectului. O analiza statistica
9 ani si 6 luni 12 ani sa faca acest desen. a testat validitatea acestor clasamente pentru a determina spe-
Intr-o prima etapa au fost stabilite, cat mai riguros posibil/ cified scriiturii grafice a copilului psihotic. Delgorgue afirma
ca nu exista un desen-tip pentru grupul experimental (copiii
listele indicilor grafici, studiind caracterele formale, personajul,
copacul casa. Analiza statistica urmareste sa d e s p r i n d a i n d i c u j;are prezinta un sindrom de psihoza), ci mai curand desene
grafici care sa faca distincfia intre subiecfii „normali" si cei cu pizate care sunt consecinta lezarii „unei functii semantice
„tulburari de comportament". In ansamblu, factorii care P a r ^ e in legatura directa cu tulburari mai mult sau mai putin
caracterizeze itemii discriminatorii sunt factori de realism it. , U n " e la nivelul dezvoltarii limbajului scris si oral"
control formal. Daca vrem sa vedem cum s-a ajuns la acea ' H o r g u e , 1981).
concluzie, putem invoca un factor cultural $>i educativ, dat e
m aceste doua cercetari, aratam ca este posibila o fuziune
faptul ca copiii de la centrul neuropsihiatric au suferit in m 'nientala ^i clinica. Dar ele nu reu^esc sa analizeze stilul
51 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica ^i cercetari 91
grafic al fiecaruia dintre cele doua grupuri, aceasta cUf < I v ti cu varste intre 4 5 ani. Aceste doua studii au in
fiind totusi perceputa intuitiv. tufiona ut:iiizarea consemnului preconizat de Corman: „De-
^ouin ^ familie." Ele utilizeaza ca instrument metodologic
.^neaza ^ Cestui proiectiv Patte Noire. La nivelul analizei
2 / Animalul ^ P u l u ] f arn iliei, ace^ti autori se refera la grile de analiza
J e s e j^nd in considerare diferite modalitaj:i ale grafismului
Alaturi de clasicul desen al unui personaj, este irnnnrf ^fT'ind cu rigoare caracteristica considerata. Aceste grile sunt
sa replasam aici desenarea imui animal. Desi a fost utilizat ^ ^ ltatele unor date teoretice publicate de diferiti autori
mai multe texte („Draw-an-animal", al lui Schwartz 19^ rZUman Morval). Ele implica atat aspectul formal al grafis-
„Animal and Opposite Animal Drawing Technique" al l„- 1 ° j (or'ganizarea spatiului, analiza schitei...), cat si caracte-
)u
Koocher si Simmonds, 1971), unui dintre noi (Wallon, 1987) i isticile de structura ale desenului (indice de ordin de execufie,
facut probabil cea mai fina descriere. Asa cum se va vedea mai reprezentarea personajelor, criteriu legat de situajia oedipiana).
departe (in capitolul IV), aceasta tema prezinta o evolutie in Lucrarea lui Prevost a pus in evidenta o evolutie a confi-
raport cu varsta comparabila cu desenul unui personaj, atat la euratiei „desenului familiei" de-a lungul celor trei mari peri-
nivelul totalurilor de puncte, cat al „grilei tipologice" deja oade caracteristice ale dezvoltarii libidinale (stadiu preoedipian,
menjionate. Interesul pentru desenarea animalului consta in oedipian 91 postoedipian).
simplicitatea sa. Din pricina absentei hainelor, schita conturului
Cat despre lucrarea lui Pham Hoang Quoc Vu, ea a eviden-
este deosebit de clara. In desenele copiilor de scolaritate primara,
tiat un non-acces la situajia oedipiana, o absenta foarte frecventa
evolutia desenului in care este reprezentat un animal, de-a
a personajelor parentale, o puternica propensiune spre auto-
lungul a trei mari tipuri, este deosebit de clara (formele rapor-
devalorizare.
tata, inclusa si oprire-reluare). Ansamblul desenului evolueaza
intr-un mod omogen, in timp ce, dupa cum am vazut, capul
desenului personajului ramane multa vreme de stil arhaic (un 4 / Deseneaza-te la scoala
simplu oval). Desenarea animalului ar putea deveni, datorita
claritatii sale, un suport interesant al investigarii copilului prin Alt exemplu. Blomart (1986) a facut la Bruxelles o cercetare
desen, atunci cand presupunem, de exemplu, ca desenul per- despre abordarea experienfei ^colare de catre un grup de copii
sonajului a facut obiectul unei invatari care nu mai permite »neadaptati". Experien^a ^colara este studiata prin intermediul
abordarea capacitatilor reale ale copilului. u nei tehnici grafice: „Deseneaza-te la scoala, unde vrei, cum
E^antionul este constituit din copii cu dificultaji in ad ltezece creioane colorate prezentate in aceea^i ordine si toate
rea ^colara. Ace$ti copii frecventeaza o institute ^colara a * flceea?i lungime.
arhitectura este asemanatoare cu cea a institutiei frecventa/^ T Dispozitivul experimental creat raspunde exigentelor
populafia de referinta. Din cei 34 de copii ale§i, 7 fete 0 27 ^ todei experimentale. Materialul provine din mediul ^colar,
baieti, 2 au probleme de integrare in grup, 19 prezinta tuL -"^condifii s tandardizate. Desenul corabiei este inclus intr-un
burari de comportament in clasa dificultafi ^colare 13 au ansamblu de probe cuprinzand diverse consemne de expresie
atat probleme de integrare, cat f?i tulburari de comportamen- erafica (desen liber, desen al casei, desen al copacului): testul
in clasa. omuletului, D 10 al lui J. Le Men, copierea desenelor lui
Cele doua e^antioane au fost comparate unele rezultat-, Prudhommeau, ca probe de eficienta intelectuala ^i teste de
mai pertinente au fost retinute: anumite caracteristici ale dest cunostinte scolare. Testul administrat e colectiv, !n grup restrans
nelor elevilor neadaptafi par legate de o imagine negativa a (maximum 15 ^colari). Aplicarea probelor a fost planificata in
^colii (mediu sarac...), imaginea de sine este mai curand deva- timp astfel incat sa asigure o omogenitate de ordin ^i de moment
lorizata la ace^ti copii, invajatorul este prea putin reprezenta: a aplicarii testului pentru toti copiii.
Populafia experimentala globala este alcatuita din 928 de
in cele doua grupuri, de control experimental.
elevi proveniti dintr-un conglomerat de medii ^colare din doua
Aceste rezultate confirma, dupa parerea autorului, 0 irn-
oracle cu caracter urban ^i rural. Din punct de vedere practic,
presie de singuratate. Scoala este resimfita ca un loc „nelocuit
au fost constitute cinci grupe de varsta. Ele se distribuie intr-un
pe care copilul 1-a dezinvestit sau pe care nu 1-a invest!:
an intreg, de la 10 ani 3 luni la 10 ani si 11 luni, dupa
niciodata (Blomart, 1986). modalitati precise, in cazul de fata 30 de baieti ^i 30 de fete pe
tran^a de varsta, o repartifie normativa a coeficientilor inte-
iectuali ^i a categoriilor socioprofesionale.
5 / Desenul corabiei
Lectura desenului este obiectivata datorita unui plan de
Intro teza de doctorat recent prezentata in faja Universitat- analiza care defineste variabilele susceptibile sa fie pertinente.
din Lille III, Hermand-Bernard (1986) propune o abordar Baborarea grilei este deosebit de atenta si construita astfel incat
sistematica a desenului corabiei. Ea pune cu pertinenta p'1 satisfaca constrangerile unei procesari a rezultatelor la
blema articularii semnificantului a semnificatului, cautan- ®mputer. Codificarea raspunsurilor se opereaza pornind de
sa defineasca un mod de lectura capabil sa redea boga!!i ^descrierea a numeroase caractere stilistice, clar definite.
erin duse la metoda Rorschach, autorul regrupeaza criteriile
semiologica a desenului. H
Lucrarea are meritul de a propune o tema originals c ^ ate in termeni de mod de intelegere, de determinant si
c°ntinuturi. Modul de intelegere grafica este pus in evidenta
duce cu gandul fie la realitate, fie la imageria P ° P u ' ^ e
miturile care alimenteaza cotidianul. Consemnul utilize ^ <len« e a n a l i z a gestului j i a spafiului; ca o ilustrare, sa
textual urmatorul: „Desenaj;i o corabie a$a cum vreji vol- ((^Ponam cateva exemple: captare a spatiului vertical, raport
o sa desen a ti o corabie a^a cum vrefi voi, puteti folosi ^ ijE" rat: intre zonele cer, mare ^i pamant, mod detaliu mare,
foaia de hartie sa adaugafi tot ce vrefi. Cand term"1 ^ deSl^ea c °rabiei pe foaia de hartie, corabie retezata in partea
desenat, o sa spunefi povestea ei, daca vrefi. Haideft'J^A «ectipS' dreapta, in stanga, dimensiunile corabiei, linie
incepe." Durata executarii desenului este notata- ^ 0 iJlv|IUe' Cu rba, mixta, continua, discontinua, natura colorarii.
acordat este nelimitat. Copilul dispune de o cutie cu •^tigare izolata a formei, culorii ^i miscarii urmare^te sa
106 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica si cercetari 105
particularizeze fiecare dintre determinant, apoi s a stabi] e a s c s dalitafi experimentale. In cadrul primei modalitati, cele doua
raportul care exista intre ei. Inventarul continuturilor products bucaji de hartie sunt de culori diferite copilul dispune de
picturale cauta, ca 91 in testul lui Rorschach, sa caracteriz e 2 e creioane colorate (184 baieti, 194 fete); in celalalt caz, cele doua
bogatia sau ariditatea desenului sa precizeze continutul ori- hartii sunt de aceeasi culoare si copilul nu dispune decat de un
ginal sau banal al acestuia. creion negru (189 baieti $>i 194 fete).
Concluziile ipotezele interpretative sunt bazate pe 0 Studiul urmare^te reperarea procedeelor grafice invariante
lectura a rezultatelor, pomind de la un ax genetic sji de la un utilizate de subiecti, semnificatiile care ii pot fi asociate si dincolo
ax diferen^ial legat de sexul desenatorului. Producjia indivi- de acestea articularea acestor procedee. El se bazeaza nu numai
duals este intotdeauna situata in raport cu realizarile desena- pe schimbarile observate din perspectiva dezvoltarii (copii cu
torilor de aceeasi varsta si de acelasi sex. Anumite caracteristici varste intre 3 si 11 ani), ci pe analiza variatiilor induse de
depind de varsta desenatorului; ele constituie indicator! condijiile experimentale.
descriptori ai evolutiei. Altele, nefiind influentate de varsta, pot Din pacate, aceasta lucrare nu insista asupra analizei dese-
sa tina de banalitate sau de raritate, in funcjie de frecventa lor, nului pe punctul de a fi executat. Este totusi interesant sa gasim
^i sa se preteze unor ipoteze interpretative. P e d e alta parte, un nou studiu care considera ca productia grafica este un
lectura diferenjiala pune in evidenta existenta modalitatilor cu ansamblu de semne. Acest studiu se situeaza, prin obiectivele
valenfa masculina a modalitatilor cu valenta feminina. Axele metodologia sa, la raspantia psihologiei cognitive ^i a
de interpretare iau in considerare analiza gradului de adecvare psihologiei dezvoltarii.
a reprezentarii dimensiunea adaptativa c o n v e n t i o n a l a
desenatorului, precum investigarea imaginarului proiectat
in spatiul grafic; aceste analize investigari permit situarea C / Concluzie
strategiilor defensive si a identificarilor subiectului.
Datorita acestor rezultate, am patruns in domeniul indicilor
gwfici, mdici formali generali indici proprii semnelor gra-
ale personajului, familiei, animalului... Pentru inca vreo
6 / Cubul pva ani de acum inainte, desenul ar trebui sa ramana un obiect
^cercetare.
Obiectivul cercetarii lui Caron-Pargue ( 1 9 8 5 ) e s t e studierea
„procedeelor de codificare" utilizate de copii pentru a dese^ bazat6SenUl 6 S t e U n i n s t r u m e n t d e comunicare, la fel ca limbajul
bleazaPf ^ S 1 S t e m d e s e m n e - Copilul combina trasaturi, asam-
un cub de lemn alb cu muchia de 5 cm. Procedura utilizata
in vedere patru situatii distincte: J * pre 2 [ nr °« me ' re P r ezinta simboluri in imaginile pe care ni le
a acestor ^ ° n t i n u a r e ' v o m v o r b i despre legile de organizare
s
1 / Desenarea cubului fara manipulare, informative; a ^
la dispozitia subiectului fiind in acest caz pur vizuale (
aptitudinea de a semnifica grafic un obiect,
baieti, 179 de fete); bef o e i ¥erient° n ? t i e n t i Z e a z a
v a l o a r e a scrisului. Dar aceste doua
2 / Desenarea cubului cu manipulare: copilul e 0 desen/' ^ s o l d e a z a c u rezultate contrare: in imaginea pe care
manipuleze cubul cat dore^te (177 de baieti, 193 d e ? Putinta gj Za ' C 0 P i l u l descopera puterea, iar in scriere, ne-
3 / Reprezentarea a doua cuburi ale caror fete_a£"a | unof Pl3cerea d ^ m a i a v e a n e v o i e d e mul ti ani pentru a putea simti
respectiv opuse au fost in prealabil marcate cu ajutor ^ ^ a Scrie de a comunica cu ceilalfi prin intermediul
bucati de hartie colorata adeziva, in conformitate cu
54 Dominique Engelhart Desen, utilizare clinica si cercetari 105
scrisului. lata poate de ce desenul, departe de a disparea in ani; mai mult prin desenele sale decat vrea sa o faca con^tient, o
in care continua invatarea cititului a scrisului, se men tine ca cenzura noua se instaleaza in momentul pubertatii; cealalta ar
o activitate privilegiata a copilului. fi ca la aceasta varsta, aptitudinile verbale au dobandit o maturi-
Aceasta comunitate de origine intre desen si scris nu e tate suficienta, astfel incat, cu ajutorul cuvintelor, prin jocuri
fortuita. Este vorba de doua sisteme grafice de care dispunem in care elementul verbal capata un loc important, prin inter-
^i istoria scrisului ne arata ca, daca acesta pare actualmente mediul scrisului, copilul sa se exprime mai bine mai mult
dependent de limba, el a fost initial un sistem de notatie a lu- decat prin desen. Primul pas spre considerarea grafismului ca
crurilor pornind de la reprezentarea lor grafica (sistemul sistem de semne este acela de a pune problema ontogenezei
hieroglific). competentei grafice. Cum progreseaza gama de semne?
Sa interpretezi desenul inseamna sa il traduci; este vorba de In aceasta optica, Engelhart (1982) a facut un studiu lon-
trecerea de la un sistem de semne la altul, o trecere inter- gitudinal asupra evolufiei semnului grafic al copiilor incepand
semiotica. Sistemul grafic pe care il reprezinta desenul pentru cu varsta de 4 ani. Patru teme (personaj, pisica, leu, HTP-ul lui
copil nu este conventional, ci se bazeaza pe forme pe care acesta Buck) sunt cerute de trei ori in cursul anului. S-a procedat la
invafa sa le utilizeze in functie de ca pari ta file sale perceptive o analiza a continutului elementelor fiecarui desen. Fiecare scara
^i motrice. Dar, in fiecare moment, aceste forme conditioneaza se compune din aproximativ douazeci $;i cinci de indici grafici.
un intreg sistem de reprezentari, un intreg sistem de figuratie Fiecare se descompune la randul lui in nuante. Exemplu: pozitia
cu reguli pe care copilul trebuie sa le respecte. picioarelor (personaj) — („0": imposibil de determinat; „1":
Pentru a produce imagini lizibile pentru ceilalji, copilul verticale si separate; „2": desfacute; „3": incruci^ate sau indoite;
utilizeaza un vocabular limitat, un cod care se dezvolta de la „4": mi^cari de mers dinamic; „5": aberante).
o varsta la alta. Copilul descopera acest cod xncercand sa repro- Procentajul aparifiei fiecarui indice a fost calculat pentru
duce semnele pe care le vede in jurul lui. Copilul recunoajte grile. Analiza rezultatelor releva o evolutie grafica pe o perioada
semnul observat in propria sa producfie ^i, fapt semnificativ, de optsprezece luni pentru cvasitotalitatea indicilor grafici la
observatorul identified semnul in funcjie de codul cultural. un e^antion de treizeci de copii. Se noteaza in egala masura o
Ace^ti semnificanti pot reprezenta obiecte, calitati prop"1 progresie paralela intre diferitele teme. O analiza semiologies
acestor obiecte sau actiuni. destul de fina ^i mai ales sistematizata ar permite, o data cu
Semnificanti nu sunt arbitrari, ci sunt in raport formal cu realizarea unor noi cercetari, precizarea cadrelor de refer in J:a.
obiectele percepute. Cu toate acestea, acest raport este puterni In viitor, alte studii vor incerca sa raspunda la intrebarea
urn pot fi cunoscute mai bine inventarul de semne apti-
definit de un cod social. Pentru a reprezenta casa, nu e s u f i c i e n t
sa figurezi un triunghi deasupra patratului, ci trebuie sa adaugj inea de a combina forme pentru a le diversifica functia sem-
ca nta in raport cu un numar tot mai mare de semnificanti.
usi ferestre, semne complexe care necesita o lectura mergan
de la forma globala pana la detalii care nu i$i capata sensul a
in asamblarea lor. a
Capacitatea de a combina semne intr-un mod din ce ff1
mai complex caracterizeaza progresele observabile o da ^
varsta. Dupa 10,12 ani, survine o perioada de decadenp
copilul pare sa deteste semnificarea desenului. Exista ^
explicatii: una ar fi aceea ca, daca un copil continua sa sp
Activitatea grafica executarea desenului ^ 1
variaza in funcjie de elementul luat in considerare, asa cum C°ce\<a?' termen (embracing) pentru a denumi aceasta forma.
vedea mai departe. Osterrieth Cambier au recunoscut-o deopotriva, dar termenul
Prima forma este in general denumita „aditiva" (Osterrieth lor o r g a n i c " , utilizat pentru a o desemna, mi se pare impre-
Cambier, 1976; Goodnow, 1977), deoarece constructia sa con' os'eI nu se mai refera la linie, ci la reprezentare (un „organism",
sista in aditia progresiva a unor linii geometrice, in general cum spun ei). Aceasta forma denota o anticipare: inainte de a-^i
circulare, dar si triunghiulare sau cadrilatere. Am numit-o face desenul, copilul trebuie sa aiba o idee despre pozitia
„raportata": caracteristica ei e faptul ca o linie noua se „rapor- diferitelor elemente, fiindca altfel va trebui sa faca „corectari"
teaza" la o linie precedent construita. Este vorba fie de linii ale liniilor, decalaje deseori pe cat de evidente, pe atat de
inchise (o extremitate „raportandu-se" la alta), fie de linii ale neplacute, ceea ce vom putea vedea mai incolo, in figurile 13
caror extremitati se raporteaza la o linie precedents. Consider (p. 117, desenul nr. 14) ^i 14 (p. 119, desenul de sus...). Se poate
ca un copil se simte in siguranfa daca porneste de la ceva ce spune, schematic, ca acest tip de desen cere o anticipare a
exista deja. Prima linie, in general un cerc, este destul de simpla, elementelor in timpul pregatirii desenului. Cu toate acestea,
pentru a constitui un fel de arhetip „lini^titor". Aici, copilul copilul nu are aici o reala autonomie fata de liniile desenului.
El se bazeaza pe ideea continuitatii conturului. Se va vedea
intr-adevar ca metoda sa grafica evolueaza intr-un mod subia-
FormS raportatS FormS inclusS FormS oprire-reluare cent, dar aceasta maturate progresiva este multa vreme mas-
cata. Ea nu va fi descoperita cu adevarat decat in stadiul
urmator.
A treia forma, dupa parerea mea, nu a fost identificata pana
in prezent. Am numit-o „!ntrerupere-reluare", deoarece este
caracterizata de intreruperea liniei ^i reluarea eiintr-o alta parte,
noua linie alaturandu-se unei linii existente fara lacune sau
suprapuneri. Aici, copilul trebuie sa prevada, foarte exact, locul
liniilor. El da dovada in acest caz de o „autonomie" singulara
afa de linia desenata, deoarece este capabil sa piece „in camp
Totusi, aceste trei stadii nu constituie decat niste forme „tipic „ oncti unea dintre elemente poate lua un alt aspect. In „arti-
o schematizare careia trebuie acum sa ii examinam subtipn- ,' • ' yjajia circulara" (sau „forma de cerc") nu exista o adevarata
(fig. 12). Fara indoiala, aceste forme sunt mai clare in C a , * onctiune intre elemente. Uneori, e nevoie de a ten tie pentru
desenului animalului, dar ele exista in desenul personajuiui a identifica o asemenea forma. In acest caz, capul e rotund.
Am calificat aceste forme drept primitive", deoarece ele surv^ In zona care se afla in fata ei, trunchiul prezinta un aspect
in majoritate inaintea formelor tipice (vezi p. 126, fig. 18) rotunjit (sau rectiliniu), dar nu exista constructia unei ade-
Trei dintre aceste forme sunt aditive. Le-am calificat deci varate jonctiuni. Conturul sau nu se „raporteaza" la cap.
drept „forme raportate primitive": Ceea ce ar putea parea doar un detaliu este in realitate fun-
damental. Aceasta inseamna ca in acest caz copilul adauga
— fiind vorba de „cap raportat la trunchi", singura diferenta fata un element la celalalt fara sa se preocupe de articularea lor.
de forma raportata tipica este ca aici trunchiul este desenat Trei forme pot fi atunci identificate. Cele doua linii pot sa
primul. Capul este in acest caz raportat la conturul lui; se intersecteze („forma cerc secant"), sa se atinga („forma
— in „articulaj:ia angulara", jonctiunea dintre cap ^i trunchi (sau cerc tangent") sau sa ramana la distanta („forma cerc dis-
trunchi ^i membre) se face intr-un singur punct nu in doua, tant"). In cazul desenului reprezentat, se considera ca aici
copilul s-a „rascumparat" desenand gatul. A^a cum vom
ca in forma raportata tipica. Desenul central al figurii arata
vedea mai departe (in analiza figurii 18), prezenta uneia sau
de fapt o dubla articulate angulara (cap trunchi formeaza
a doua linii figurand un gat nu apare, pe un plan genetic,
un varf la nivelul articulatiei), ceea ce este un caz destul de
ca un element evoluat. Ar fi vorba, a^adar, de un fel de regret,
rar;
de o adaugire a posteriori efectuata de un copil nemultumit
oarecum de rezultatul obtinut. Aceasta nu marcheaza
capacitatea sa de a articula capul si trunchiul, caracterul
Formeleraportateprimitive fundamental al formei raportate tipice.
Cap raportat la trunchi Articulate unghiularS Articulate circulars (cu gat) La fel ca si forma raportata, forma inclusa prezinta varietafi
(numita forma cercuitS)
primitive" (jos). Ele sunt in numar de doua:
— „Forma inclusa primitiva" comporta o linie de contur con-
tinua, incluzand diferite elemente ale desenului. Dar, in
aceasta forma, copilul este incapabil sa identifice diferitele
elemente. Aici nu exista nici o angulafie nici ingustare intre
cap ^i trunchi. S-ar putea conchide ca acum copilul „a ames-
tecat" pur simplu capul trunchiul, ca in „omuleful-larva"
sau in forma „cap-trunchi" bine cunoscuta. Nu, dificultatea
de a identifica poate aparea la fel de bine si in privin):a picioa-
re lor (sau a labelor, cum se va vedea in figura 14, pag. 119).
Formele induse primitive e co pii (Wallon, 1987), sa enunt criterii care ar trasa o deli-
r r u t a r e - In ciuda tuturor eforturilor mele, a fost imposibil.
2 / O „veriga lipsa"
desenele (nr. 7-11) apartinand acestui tip. Desenul ur - la care copilul a adaugat labe raportate. Al doilea
dimpotriva, de forma semiinclusa. Intr-adevar, linia t ° r ;abt'l°r' , f a ptul ca acest copii isi „mascheaza" uneori capa-
este raportata la cea a capului in partea dreapta, d a r 1 * UuStrea ca si cum s-ar feme. El a facut labe incluse tipice, dar
aparentei, conturul este continuu intre aceste doua eleni ° C'U<*a citap'6' a c e a S ta „performanta" printr-o linie la baza lor, facand
partea stanga. Trompa este, ca urmare a acestui fapt am3^ i a o observatie rapida, ca era vorba tot de o forma
tipica, ca si labele. Copilul Tsi dovedeste deci capacitat^'118* asecre.
sesiza un stadiu evoluat, fapt confirmat de ultimul des^ ^ raportata ^ ananZa ponderea diferitelor forme pornind de la
este in intregime inclus, cu o corectura a liniei la nivelul' ^ ^ltatele cifrate. Ma voi limita aici la o ilustrare prin doua
al gatului, ca pi al labei stangi. ^afice ( f i g - E s l : e v o r b a de rezultatele unei cotatii a 1200 de
Daca e sa ne luam dupa aceasta experienta, am putea s ^ - din Montreal, deja citata. Cotatia a fost efectuata printr-o
ca acest copii procedeaza prin „incercare-eroare". Ea incea^ ITUS aditiva" al carei model este eel al testului omuletului al
forma inclusa, dar, fiindca nu o intelege prea bine, revine la linjj lui G o o d e n o u g h . Aceasta grila este numita astfel deoarece duce
mai primare de indata ce se gaseste intr-o situatie nesigura la un total de puncte (omulet: graful de sus, curba sub forma
Dimpotriva, daca este incurajata, ea isi infrunta temerile ^ de cratima), al carui aspect ascendent traduce, in principiu,
reupepte foarte bine desenul, in ciuda catorva imperfectiuni.
Aceasta anecdota ilustreaza, in plus, ca „formele" constituie
niste stadii evolutive. Copilul procedeaza aici in acelapi mod,
indiferent de tema. In cele 17 desene din cea de-a doua zi, ea
a desenat chiar o baie intr-un mod strict echivalent cu leul ji
cu oaia desenate anterior.
Daca e sa credem in aceasta poveste, forma semiinclusa ar
constitui un fel de „veriga-lipsa" intre forma raportata ^i forma Labe raportate pe o baza inclusa
inclusa. Intr-adevar, expunerea pe care am facut-o putea najte
intrebari in legatura cu impresia de „salt" de la o forma la alta,
fara nici un fel de continuitate. Se mai poate deopotriva observa
cat este de rara in termeni cantitativi aceasta forma semiinclusa
Acest lucru 1-ar face sa zambeasca pe Darwin. Aici s-ar regasi
una dintre trasaturile majore ale evolutiei, respectiv aceasta
teorie a „salturilor" la care au ajuns acum evolutionistiiceimai
convinsi.
Aceste remarci nu sunt suficiente pentru a ilustra cofl^
plexitatea evolutiei desenului in termeni de forma. E ceea_„
arata figura 14. Exista ceea ce se cheama „intoarcerea
Copilul deseneaza, observa ceea ce deseneaza si ^
corecteaza ceea ce a facut, ca sa se potriveasca mai binecu .^ Latieincluse, barate la originea lor, ceea ce leface sa para raportate
ce doreste el. Avem aici doua exemple in acest sens. ^ aj
sus, este o forma inclusa primitiva, la nivelul capu
•.Intoarcerea ochi-mana", corecturi a posteriori facute de copii
120 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
in ultima instanta. Formele primitive nu au fost iZoi indere a eel putin un element inclus sau a formei intre-
formele tipice. Sus de tot, se noteaza frecventa labelor i^jf de ^'"^reluare"- Aceasta formulare regrupeaza deci toate
dimensiuni. Intre aceste cifre 100% se situeaza label e -b*J rupere" jn c a r e gatul sau un membru este de forma evoluata.
desenele fara labe, specifice copiilor mai mari, care fac Un j H *** t m a j s u s ca acest lucru apare mai ales in cazul formei
redus la cap („portret"). Intre curba superioara si curba A jnVa y^cest grafic se refera la desenul cainelui (in linie
se situeaza locul labelor raportate. Frecventa lui scade re^T'l jncluse.^ ^ ^ p erS onajului (in linie punctata). Nu putem decat
c°n
o data cu varsta, fara a disparea totusi. Labele incluse pr^T nsta tam, $>i aici, cvasisuprapunerea curbelor referitoare la
seaza intr-un mod foarte regulat, depa^ind 50% din desen^ wloua teme. Copilul utilizeaza intr-adevar acelea^i metode
e tru cele doua teme, fara raport direct in privinta aspectului
unei clase de varsta. pentru
Pentru a incheia aceasta analiza cantitativa, a? vrea sa vi general-
propun un grafic simplu (fig. 16), eel din rubrica 12 din „grila
mea tipologica" („forma a trunchiului"), referitor la modalitatea
31 Evolutia desenului la un copil
dese 3®e cite ?te in coloana (varsta este indicata in luni). Numai
Fig. 16 — Evolutia formei incluse (un element inclus ata?at de trunchi)
O ca Pului si eel al labelor au fost luate in considerare.
— : desenul personajului; — desenul cainelui e Primitive ^i tipice au fost separate pentru fiecare ele-
„Grila tipologica", rub. 12. Mod. 6 (Wallon, 1987)
124 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^ 5
ment, conform definitiilor expuse mai sus. Linia ,t h J •culatiil°r circulare cu gat". Intr-adevar, ele se situeaza real-
cercuri" trebuie citita particulate circulara, capul pi trim, v * " ^ jp prima perioada. In privinta personajului, acest desen
fiind realizate sub forma de doua cercuri". La fel, l i n i ^ a 11,611 desig ur ' j u s t ^ c a t d e m ° d e l , dar putem crede ca este vorba
Sa examinam acum linia labelor. Absenta labelor nu e 1 ipoteze. Ideea este ca maturizarea copilului (reprezentata
decat de varstele cele mai precoce, ca si labele creionate ( t u ^ J aC6Siirba ascendenta) sa fie redata ca o continuitate, cand de
Dupa cum se observa frecvent, labele-baj; se dovedesc a ^ ' de c g a prilejul unei discontinuitati, diferitele forme.
alternative la alte metode, pi nu doar o forma foarte primifoj ^Am fig u r a t P e abscisa v ^rsta, intr-un mod foarte aproxi-
Cat despre formele tipice, raportate sau incluse, ele alterneazs . Pe ordonata, mi-am permis cateva concepte. Sagetile
de-a lungul intregii perioade luate in considerare, ca pi p e n t ^ m
b o l i z e a z a a c e s t e concepte. Ele contribuie impreuna la evo-
cap. Labele sunt destul de bine desenate printr-o mipcare ^ f Ha desenului, ceea ce reprezinta suprapunerea lor. Capatul
ondulatie intrucatva amplificata, gest pe care copilul il s t j . lor este figurat de extremitatea sagetilor: diferitele forme, a caror
panepte destul de devreme. varsta de aparitie este data (aproximativ) de inflexiunea sagefii.
Aceasta ne determina sa emitem nipte ipoteze genetice Primul „scop" al copilului este probabil identificarea, faptul
referitoare la evolutia liniei in ansamblul ei. de a identifica diferitele elemente (cap, trunchi, membre...),
unele in raport cu celelalte. Forma raportata primitiva este pro-
babil prima care permite acest lucru. La aceeapi varsta apare o
41 Ipoteze genetice alta tending, integrarea, faptul de a integra toate elementele in
interiorul unei linii unice. Forma inclusa primitiva este cea care
Adesea, studiul desenului este criticat fiindca nu a permis exprima aceasta tending. Aceasta schema fiind in doua di-
o adevarata joncfiune cu marile teorii psihologice. Desigur, nu mensiuni, am decis sa pim integrarea la jumatatea parcursului,
susfin ca am rezolvat aceasta problema, dar ceea ce tocmai am in termeni de ordonata, chiar daca ea si-ar fi avut locul mai jos
vazut ar putea fi un inceput. Figura 18 incearca sa schematizeze in figura...
A treia tendinta este articularea, capacitatea de a articula corect
elementele impreuna. Forma raportata tipica e cea care reupepte
Varsta'
eel mai bine sa faca acest lucru. Forma inclusa tipica, ce apare
(maturizarea mai tarziu, combina aceasta „articulare" cu „integrarea".
indinatiilor)
Am notat, sus de tot, un factor de natura diferita, abilitatea
ABILTTATE manuala. Evidenta diferenj:a de nivel conceptual, pe planul
NATURALA
psihologic, este voita. Este intr-adevar bine cunoscut faptul ca
forms inch
pnmitiu; pnmele stadii ale desenului sunt cele mai importante in termeni
INTEGRARE genetici. Nu e o intamplare daca a treia forma, forma intreru-
pere-reluare, nu a fost identificata pana in prezent. Ea consti-
ARTICULARE
forma tuie doar un „plus" rar cu influenza nesemnificativa pe plan
tfrPic? Practic, deoarece nu preceda decat cu pufin disparitia desenului
Propriu-zis al copilului. Am numit deci astfel capacitatea
IDENTI- copilului, esentiala pentru mine, de a-pi intrerupe linia in plin
FICARE m P sau de a o relua in alta parte, chiar pi fara sprijin intr-o
VarstS (aparitia b
e ar J te rioara. Am indicat „13 ani" ca varsta a aparifiei. Pro-
tehnicilor)
• ca ar fi fost mai bine sa ma opresc la 11 ani, dar nu e vorba
e c a t de o schema.
Fig. 18 — Ipoteze despre geneza desenului, locul diteritelor forme
128 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
Grila personajului feminin (dupa HARRIS, 1963) " resati de personaj nu au identificat aceste forme. Anne
te
1 ea venit practic in momentul predarii manuscrisului la «h • • taticare ^ Pe spectator. I n cazul opus, el poate
Si, in propria mea analiza, cu „grila tipologica" (Wall 0n IQ3| je v f n mU(;/ intr-atat este de absorbit de ceea ce face, pi nu
p. 99 pi urm.), am constatat imprecizia evolutiei gatului de nici macar la intrebari. Alteori, bazandu-se pe inte-
najului, indiferent de itemul luat in considerare. jyitului, el supraliciteaza, se prostepte. In alte cazuri, in
^ a c e a s t a se poate limita la o simpla recunoaptere a faptului
Studierea diferitelor forme care dirijeaza linia conturul ' oarelor, continuandu-l cu altceva, aparent fara continuitate
desenului ne determina sa ne punem intrebari despre felul in P Ijjuile deja facute. Desenul se dezvaluie pe hartie ca pi cum
care a desenat copilul. Upurinja cu care adunam desenele ne a r fi vorba de o developare fotografica. Semnificafia liniilor nu
face uneori sa uitam ca ele sunt rezultatul unei a c t i v i t y apare decat in ultimul moment, ca un fel de „revelafie". Spre
dinamice, ea insapi bogata in informajii (cf. Thommassen, 1979. deosebire de unii artipti care realizeaza o schita, copilul traseaza
Van Sommers, 1984 etc.). Cand examinam un desen terminat linia cu o mana ferma, fara ezitare, dar nu fara o oarecare stan-
ne putem simji frustraji ca nu am urmarit realizarea lui, ca nu ^acie, de unde corecturile, ptersaturile sau „regretele".
ptim cum a fost facut pi care au fost condijiile exacte ale exe- A observa un desen inseamna a privi, a asculta, a lua in
cutarii sale: dinamica grafismului, comentariile copilului, considerare cu atenjie un ansamblu de fenomene, fara intenfia
rolul mediului material sau uman... Desenul terminat este ca de a le modifica. In general, observajia pune doua persoane una
un instantaneu, el intrerupe mipcarea. Dar acest desen terminat in prezenta alteia: subiectul observat pi observatorul. Ea este
este, prin permanenja sa, mai upor de analizat decat activitatea 0 intalnire intre cele doua persoane pi presupune un context,
grafica, aceasta necesitand din partea observatorului o atenjie care deseori determina modul de relate intre acestea. Cap-
continua. !nsa trebuie sa incercam sa nu intervenim, sa ra- anele sunt numeroase: personalitatea observa torului, interac-
manem neutri, ca un antropolog sau ca un comportamentalist tiunea dintre observator pi copii, selecti vita tea atenjiei pi a
strict... memoriei observatorului, apteptarea acestui observator („efect
Rosenthal")... Observajia va fi intotdeauna condiJionata de
mtenfiile aflate la originea sa: studiul evolujiei unui compor-
1 / Bogatie si dificultati ale observarii copilului tment, stabilirea normelor, studiul etiologic al copilului ca
care deseneaza Slstem de variabile in mediul vietii, analiza comunicarii
comentand linia, intr-un fel de dialog intre gest pi spirit- A ^ Phca, punerea la punct a unui cadru de referinja. Ela-
dialog se poate instaura in egala masura intre copii pi ^ n J 3 r e a U n u ' instrument de observajie este in sine un demers
vator: el va ia uneori drept martor, va solicita atenjia, 1 D
a r ' care ne duce spre o cunoaptere mai corecta a com-
Aici, pi nu numai, prezenfa mijloacelor tehnice H noastra. In colaborare cu cafiva studenfi, Cambier a
gistrare imbogafepte potenfialul de cercetare, am r' 'nr(-- i# z,tat f!g realizeze cateva abordari preliminare pi sa elaboreze
definijia parametrilor pi precizia analizelor. In cazul de <>rea^ intfrC r jj e de observa fie. Utilizarea inregistrarilor video se
copilului, contribufia pe care o are inregistrarea de catr^' nU'U' ^tede?te in acest caz un instrument indispensabil, pretios pi
de luat vederi nu este neglijabila pi este de mirat f a ^ ^ j " Analiza imaginilor pi discufia in grup permit o definire
numarul publicafiilor care fac referire la aceasta m j ^obiectiva a conduitelor observate. Decupajul cronologic
(Prudhommeau) este redus. E comod sa stochezi astfel o f l ii o
0131 • fin unitafi de timp de cateva secunde) inlesnepte lectura
mafie referitoare la copilul pe cale de a desena, informal J rPClS
imbogafepte cunoapterea la nivelul interacfiunilor dintre
prin natura ei, nu este permanenta. Nu trebuie insa uitat f ^ - biect pi observator. Incercarile pe care le-am efectuat au aratat
ca observafia presupune intenfii pi unelte de analiza: transfo - ^te nevoie de multa prudenfa pi au dovedit ca revizionarile
marea unei „realitafi tridimensionale" pi pastrarea ei sub forma jjnaginilor aduc fiecaruia dintre noi informajii noi despre con-
de imagine implica opfiuni, alegeri care trebuie explicitate in duita sa pi cea a copilului. Decupajul in unitafi de timp extrem
prealabil. Astfel, unghiul luarii imaginilor va fi determinate de scurte (cinci secunde) demonstreaza destul de des ignoranfa
natura pi de lista comportamentelor de observat. Studiul mip- noastra in privinfa conduitelor copilului fa fa de adult. In funcfie
carilor corpului, ale brafului sau ale mainii, eel al mimicilor fe|ei de obiectivele cercetatorului pi de ipotezele luate in considerare,
al interacfiunilor intre desenator nu pot fi realizate pornind de grilele de observa fie se vor referi la studiul privirilor, la studiul
la o singura imagine. mimicilor, la studiul mipcarilor brafului pi ale corpului, la studiul
Pastrarea imaginii nu ajuta la analiza datelor. Examinarea vorbirii sau al oricarui alt ansamblu de conduite, permifand
materialului de acest tip este deseori o opera fiune delicata, lunga elucidarea intrebarilor noastre cu privire la realizarea desenului
pi fastidioasa: analiza precisa a inlanfuirii mipcarilor in activita- si la semnificafia lui.
tea grafica poate impune o decupare a timpului sau vizionarea
imaginilor cu incetinitorul... Nu vom discuta aici despre avan-
tajele sau inconvenientele tehnicilor evidenfiate de etologi. E 2 I Executarea figurilor simple
suficient sa amintim ca atat construcfia repertoriilor comporta-
mentale, cat pi cea a grilelor de observafie este un prealabil al Multa vreme, cercetatorul nu a avut la dispozifia lui decat
oricarei cercetari. Definirea unitafilor de comportament consti- inematograful pi videorecorderul pentru a studia executarea
tuie etapa esenfiala a acesteia. Sistemul de categorie trebuie sa desenului. Prin urmare, subiectul nu a fost studiat in mod
raspunda unor exigence de claritate pi validitate. Definite tre- ^istematic. Dupa cum spune Lurgat (1974, p. 30), „pufini autori
buie sa permita eliminarea pe cat posibil a interpretarilor a s-au interesat de desen in calitate de funcjie... Mipcarea, forma
subiectivitafii personale. O aceeasi observatie nu poate sa •niilor a fost analizata frecvent... (dar) cercetarea, abandonand
codificata in mod diferit de doi observatori (regula de exc ^ Pfeocupari mai teoretice, s-a intors spre singular, spre particular.
sivitate) pi ansamblul comportamentelor observate trebuie u ' factorilor de evolufie a ramas in umbra." Daca dina-
acopere ansamblul observafiilor posibile din domeniul resp ^ ^'ca elaborarii desenului nu a fost prea mult analizata, aceasta
In multe situafii, copilul care deseneaza este in p r e z e n t a ^ ___ a °reaza probabil dificultafii de a defini criteriile pertinente
adult: cercetator sau clinician, cunoscut al copilu'culdiul ea ?carea, prin caracterul ei temporal, neputand fi divizata:
mi
tu
necunoscut, observator tacut sau comentator elogios- J delfSte c o n ^ n u itate, un moment urmandu-1 pe celalalt fara
rolului pi al influenfei eventuale a acestei prezente a retm * " mi tare clara, ea este sediul unor variafii progresive („ana-
136 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
logice", dupa Watzlawick). Este deci dificil, daca nu • corespunde unei preluari a desenului de catre emisfera
imposibil, ca aceasta dinamica sa fie redata printr-o d ^ ' ^ a n ta, c are introduce posibilitatea de a realiza o figura
precisa, deseori in cifre, prin esenfa discontinue. de la un ansamblu organizat de linii. Lucrarea sa duce
Si totupi, executarea desenului este probabil elem j P° anumitor aspecte patologice ale scrisului.
activitatii grafice eel mai capabil sa fie descris cu precizie- ' 3 Chiar daca nu mai este vorba de linii simple, studiul copierii
dinamica sa proprie (ansamblul liniilor, ordinea lor in t'^^ r figuri complexe" se apropie de aceste lucrari. Bernbaum
modul de executare a fiecareia...). Dificultatea de a defini lio74) de exemplu, i-a pus pe copiii nepcolarizafi, intre 7 pi 11
teriile explica probabil faptul ca majoritatea lucrarilor de ^ din Honduras sa copieze o figura geometrica complexa, in
executarea desenului abordeaza subiectul sub aspect psihoh on'difiile in care aceptia nu erau familiarizati cu desenul in
motor, fara sa se preocupe de tema desenului. Aceasta con creion. Ea a studiat organizarea desenului pi a aratat ca acesta
trasteaza total cu lucrarile despre desenul terminat, care in nu urma schema obipnuita a desenului efectuat de sus in jos.
marea lor majoritate, trateaza desenul pornind de la o te'ma Studiile despre liniile simple sunt foarte interesante, deoarece
particular^. permit standardizarea procedurilor de analiza. Dar ele permit,
Probabil, eel mai mult analizat este cercul (pi f o r m e l e in- in primul rand, abordarea desenului copilului mic (grifonaj).
rudite, printre care spirala). Intr-adevar, el constituie una dintre Acestea trebuie completate cu alte abordari pentru a descrie
bazele grifonajului la copii, primul jalon al evolutiei activitajii desenul copilului mai mare, atunci cand tema desenului in-
grafice. Prudhommeau (incepand din 1947) pornind de la terfereaza cu aspectul psihomotor, ceea ce face analiza mai
observarea propriului sau fiu, descrie executarea figurilor complexa.
circulare, a spiralelor centripete. Pentru a simplifica analiza sa,
mai multe lucrari au analizat copierea cercului de catre copii.
Gesell pi Almes (1946) au constatat o evolufie in directia rotatiei 31 Cercetarile despre desenul personajului
in functie de varsta. S-ar parea ca ea se efectueaza, in culturile
noastre, in sens invers acelor de ceasornic, apoi in sensul Purine studii se refera la executarea desenului personajului.
acestora, apoi din nou in sens invers lor. Zazzo (1957) anali- Modul de incepere a desenului a fost studiat de Eng, incepand
zeaza astfel structurarea gestului in spafiu. Bender (1957) cu 1931, pornind de la studiul copiilor pe o perioada destul de
studiaza schemele senzoriomotoare primitive subiacente mip- lunga. Ea constatase ca copilul mic nu incepe intotdeauna sa
carilor turnante in spirala, in sensul acelor de ceasornic pi in deseneze omulejul reprezentand capul. Mai recent, au fost
sensul invers acestora, ca pi componentele directionale radiale analizate marile orientari ale desenului pe foaia de hartie,
in plan (orizontale sau verticale). dinamica sa in raport cu axele verticale pi orizontale, pi secven-
Lurgat utilizeaza copia unui anumit numar de curbe (cerc, lele grafice intr-un desen complex. Vom aborda mai intai orga-
spirala, cicloid...). Ea descrie geneza actului grafic pi procesele nizarea desenului, pornind de la literatura de specialitate, apoi
psihomotoare care se afla la originea sa in cadrul i p o t e z e l o r lui Jom detalia rezultatele unuia dintre noi in privinfa a doua feme
H. Wallon. Ea emite ipoteza (Lurgat, 1974, p. 106) ca actul grafic 'Personajul pi cainele).
este obiectul mai multor controale succesive: un conn Intr-un studiu deja vechi, realizat sub conducerea lui A.
primitiv, kinestezic, care se refera la mipcare, pi un c o n t r o l mai ambier, Servais (1969) a examinat desfapurarea pi construcfia
elaborat, vizual, care se refera la linie. Primului stadiu ii c ° r ^ s ^hmp a desenului personajului. Epantionul e alcatuit din 80
punde o simetrie, care dispare in al doilea stadiu. Acest al doi subiecji, repartizati in patru grupuri echivalente de 20 de
138 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
copii, cu o medie de varsta de 7, 10, 13 pi respectiv 15 1 nu deseneaza din omulef decat un cerc si doua linii, al
• «•- • - • - -
Cercetarea a fost desfapurata fara aparatura, cu excepHa ^ 1 P fi ^ a u n cerc pi cateva trasaturi. Ea constata, in cadrul acestor
cronometru, fiecare subiect desenand un personaj fernin^ iS erupuri, ca o majoritate merge de la dreapta la stanga,
un personaj masculin. Proba era individuals. j° in cazul a patru linii, unii copii le deseneaza succesiv, ca
Experimentatoarea numerota pe o grila detaliata Su 1 spitele unei rofi, pi nu pe perechi de membre. Pe ansamblul
cesiunea segmentelor desenate pi nota timpii. Analiza timDC" ^ ntionului, capul rotund este desenat de copiii mai mari in
lui mediu consacrat desenului arata ca, indiferent de varsta antiorar (sens invers acelor de ceasornic), in timp ce copiii
lor, copiii consacra un timp mai mare desenului personajului mai mici o fac in mod orar, ceea ce am vazut deja in cazul
feminin (160 de secunde) decat desenului personajului jcsenului cercului. Luand ca referinja axa sus-jos, ea noteaza
masculin (133 de secunde). Acest rezultat ar putea fi explicat ca eel mai adesea, capul este desenat primul, dar unii copii
prin faptul ca personajul feminin este desenat primul. Dar jeseneaza strict de sus in jos (ei termina capul inainte de-a face
executarea desenului se schimba o data cu varsta subiecjilor. membrele), in timp ce atyii deseneaza doar conturul capului,
Conturul capului este aproape intotdeauna desenat primul realizeaza restul desenului, apoi revin la cap pentru a face
(84%). Gatul, membrele superioare, trunchiul, membrele detaliile.
inferioare sunt desenate unele dupa altele, intr-o proportie de Dar Goodnow, cu Friedman (1972), utilizase anterior o alta
66%. Strategiile se diferenjiaza in principal in momentul in care metoda de analiza a activitafii grafice imparfind desenele in
copilul deseneaza anumite detalii, precum parul si trasaturile subunitafi („secven(e grafice"). Ei voiau sa explice anumite
fefei. Linia este in general organizata de la dreapta la stanga: deformafii ale desenului terminat, propunandu-i copilului con-
fetifele incep linia in dreptul tamplei drepte a personajului, linia semne particulare. Ei grupeaza rezultatele in doua tipuri de
coboara apoi spre barbie pi urea inapoi spre partea stanga a secvente. in prima, copilul organizeaza initial desenul in an-
fejei (linie antiorara, in sens invers acelor ceasornicului). samblul lui, apoi plaseaza celelalte elemente in funcfie de spafiul
Desenul celorlalte parfi este deopotriva lateralizat, partea care ii ramane (ceea ce explica anumite desene ale personajului
dreapta a personajului fiind desenata in general inaintea parjii cu membre anormal de curbate). In alte cazuri, primul element
stangi corespondente (gat, umar, trunchi, braj;, mana, picior, este eel care le condifioneaza pe toate celelalte: astfel, unele
laba piciorului). Comparand strategiile folosite de catre dese- desene sunt oblice deoarece copilul, desenand ochii piezip, pi-a
natori, constatam in cazul copiilor cu varste de 7 pi 10 am ca construit desenul pornind de la axa determinate de ochi.
utilizeaza strategii identice pentru a reprezenta personajul
feminin pi personajul masculin (peste 60% din cazuri), in timp
ce adolescenfii opteaza mai degraba pentru strategii diferen- C/ Analiza executarii personajului
j:iate (doar 40% similitudini). J
Goodnow (1977, p. 61 secv.) a studiat, pi ea, strategiile fofc® Nu putem sa nu constatam ca, de cafiva ani, informatica ne
de copil in executarea desenului personajului. Ea declara: „ I c P"110 instrumente noi de desen. Apar numeroase programe
un copil incepe personajul de jos sau de la m i j l o c , trebuie a^ re o f e r a posibilitatea de a desena intr-un mod daca nu
suspectam o lipsa de experienfa." Ea studiaza o r d i n e a tra ^ Nil m a t ' a t u n c i c e ' putin nou in raport cu metoda hartie-creion.
turilor, pornind de la un epantion de 273 de copii de grad J ^ Vjj V ° m a b o r d a aici metodele, pe care le vom studia in capitolul
(3-5 ani) din Sydney. Pentru a-1 descrie, ea i z o l e a z a d i n I real ° d ° a r r e z u l t atele, deoarece aceasta tehnica a revolufionat
e n t e studiul executarii desenului.
ei desenele cele mai simple, pe care le claseaza in doua grup"*^
141
Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
incapafanare desenul, atenfia observatorului scadea pi11 ]e Prcto c a P i t o l u l VII) amanuntele funcfionalitafilor acestui
piarda esenfialul. Nu se poate totupi nega faptul ca rez "Sram pi contribufia sa vizuala la analiza desenului.
142 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
punctul central al fiecarui sector, de-a lungul circu I ent la dreapta ( 1 8 % din total, fa fa d e 4 % la stanga).
cercului. erin(ei tpP gtgngaci, el este mai frecvent la stanga (27%, fafa de 5%
^ e ° trU S•|a)
r*"" ta ) "Pentru
pentru rruiiuu,
trunchi, ei
el esie
este rar pi iiemrerpreraDii.
neinterpretabil.
Sagefile indica direcfia primei linii. Numai aceasta linuj ^ ^ studiat evolufia o data cu varsta a modurilor de ince-
Am st
interesat, deoarece ea marcheaza organizarea prelimin " ' J ^ tru dreptaci pi stangaci deopotriva. Voiam sa testam
desenului. Am efectuat totupi un „filtru", nefinand cont^S! J ]ui Van Sommers (1984), conform careia copilul foarte
prima linie care ar fi avut mai pufin de 2 mm lungime" 1 • ' i incepe desenul dedesubtul unei „linii mergand de la ora
luat-o atunci pe urmatoarea. Sagejile cele mai interioarw 1 ^la ora 5" (sector jos pi stang) pi copilul mai mare il incepe
trate cu alb, daca sunt suficient de groase) reprezinta deser^J " * p i a (sector sus pi drept). Efectiv, un X 2 este extrem de
„simple", acolo unde ansamblul schifei elementului (cap s^ ^mnjficativ (superior lui 001), confirmand ipoteza.
trunchi) mergea intr-un singur sens (toate liniile mergandul Aceasta figura 22 mai aduce o constatare, probabil pi mai
stanga, de exemplu). Am facut o distincfie intre desene] urprinzatoare decat precedenta. intr-adevar, orientarea primei
„antiorare" pi cele „orare". Grosimea sagetilor depinde de linii este foarte contrastanta, ea difera categoric intre copiii drep-
procentajul respectiv de copii. Sagejile cele mai exterioare (com- taci ji stangaci. Nu pare a fi vorba de un artefact, deoarece
plet in negru) reprezinta desenele „complexe", in care nu este aceasta diferenfa este similara pentru cap pi trunchi.
posibil sa se defineasca o direcfie a liniei pentru ansamblul In cazul unui inceput superior, copilul dreptaci alege direcjia
elementului (o linie spre stanga este urmata de una spre dreapta, dreapta" (antiorara sau dreapta) in mod cvasiexclusiv
de exemplu). Am facut o distinctie intre desenele „drepte", in 47+11 = 58%, adica 98% din copiii care au ales acest punct de
care prima linie mergea spre dreapta personajului (pi deci spre rlecare). In cazul trunchiului, cifrele respective sunt de 59+16
stanga observatorului) pi desenele „stangi". Nu e vorba atat de = 75%, adica 91% din acest punct de plecare. Exista o omo-
a complica lucrurile, cat de a-1 apropia pe dreptaci de linia vnitate evidenta in ceea ce privepte directiile liniilor. Dim-
„dreapta" pe care o efectueaza cu predilecfie. Daca punctul de potriva, pentru stangaci, repartifia dezvaluie o ambivalenfa
plecare se afla in partea mijlocie a elementului, s-a notat linia -ingulara, dupa cum indica imediat direcjia sagetilor. Aceasta
spre dreapta ca „ED" (scriere spre dreapta) pi, in cazul contrar, ar insemna ca stangaciul nu va putea constitui simetria „in
„EG" (scriere spre stanga). Oricum, dincolo de aceste denumiri glinda" a dreptaciului. Nu este vorba de un artefact, deoarece
intrucatva dificile, direcfia sagetilor este intru totul explicits, aceasta constatare se intalnepte in cazul capului pi al trunchiului,
deoarece indica adevarata directie a primei linii. Aceasta ar ' tr ; un mod aproape echivalent.
trebui sa permita o lectura intuitiva a acestei figuri. In privinta inceputului inferior, direcjia este mai greu
Rezultatele sunt imediat lizibile pe figura. Se poate nota m f mterpretat. La dreptaci,
primul rand (cifre in centrul fiecarui cerc) ca moduriMj ea este mai frecvent orara sau
incepere superioare pi inferioare sunt de frecventa sen ^ eapta, atat pentru cap, cat pi pentru trunchi, in timp ce la
echivalenta la dreptaci pi la stangaci. Exista la amandoi o ^ e greu de precizat. Nu regasim deci decat partial
rva^la conform careia inceputul superior este insojit de o
preferinfa pentru un inceput superior, mai vizibila in n Jni
trunchiului (in jur de 80%) decat in eel al capului (aproape^J are 3 ? t l o r a r a inceputul inferior de o linie orara, observajie
50%). Inceperea de la parte de jos a elementului este rara. LWJ ttal fScuti in legatura cu linia cercului (cf. Meulenbroek
potriva, inceputurile dintr-o parte a elementului difera a ^ n a t j r ° b a b i l c a lucrarea lui Van Sommers (1984), deja menjio-
taci pi la stangaci. Pentru cap, la dreptaci, inceputul later . ' a r fi eel mai interesant de apropiat de aceste constatari,
146 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
deoarece este cea mai completa. El a studiat executar tunde. In privinfa trunchiului, liniile drepte progre-
simple, felul in care subiectul deseneaza linii drepte c ' ^ ' ' o dp^ co piii. Dar, la dreptaci, aceasta progresie este regu-
figuri ceva mai complexe, precum „nod", svastica 6 1 0 1 ^! roporfie de 80% din desene. La stangaci, in privinfa
observat modul lor de incepere, direcfia pi ordinea lii^]C ^ U ^ u i , linia „stanga" e cea care progreseaza intr-o prima
ajutorul unor constrangeri experimentale diverse a trU - ceea ce ar constitui o simetrie a evolufiei dreptaciului.
variatiile modului de execufie (de exemplu: inceperea - ^ ^ &P ' ceaS ta evolufie dispare, in timp ce linia dreapta pro-
punct definit a unui cerc, executarea cercului deschis m t r > t l j aza pana la a constitui, pi de data aceasta, aproape 80%
sau mai multe locuri...). Astfel, el a constatat ca, de obicei g s t e vorba aparent de un transfer a uneia asupra alteia,
pilul ipi incepe desenul in josul pi in dreapta foii de harti' °rj rece celelalte linii raman extrem de rare, totdeauna sub
data cu pcolarizarea, inceputul desenului se face de sus s' ]-»/ Aceasta evolufie difera totupi de cea a capului, mai dificil
stanga, probabil ca urmare a invafarii lecturii pi a scrierii
un mod general, el noteaza importanta unei linii mergand de de urmarit.
0 asemenea observafie ar contribui pi la infirmarea ipotezei
la „ora 11" la „ora 5". Cu prilejul unei comparafii a copieriiunor
onform careia copilul stangaci, spontan, ar avea tendinfa de
cercuri realizate de subiecfi adulfi dreptaci pi stangaci, el a aratat
' constitui simetria dreptaciului. Se crede ca, o data cu pcoala
ca intre dreptaci pi stangaci exista diferenfe clare in ceea ce pri-
-i cu un invafamant dominat de dreptaci, apare un fel de
vepte sensul rotafiei cercului: la dreptaci, inceputurile „sus"
mimetism" care ii determina pe stangaci sa adopte treptat
(deasupra axei mergand de la ora 11 la ora 5) se fac in sens
metodele acestora.
antiorar, iar inceputurile „jos" (dedesubtul axei), in mod orar.
Aceste constatari pot fi apropiate de lucrarile lui Glenn et
La stangaci, sectorul orar este categoric mai intins, mergand de
al. (1995), care constata ca acei copii dreptaci inca nepcolarizafi
la ora 5 la ora 1 (respectiv aproape trei sferturi de cerc). Daca
jeseneaza spre stanga pi in mod orar, spre deosebire de cei stan-
privim figurile sale, notam in plus o mai mare ezitare la stangaci
gaci, care deseneaza spre dreapta pi in mod antiorar. Incepand
in privinfa alegerii sensului de rota fie, indiferent de punctul de
de la 9-10 ani, sensul se inverseaza, atat la dreptaci, cat pi la stan-
pornire, dar autorul nu pare sa ia in seama aceste rezultate.
gaci. Oricare ar fi mana dominanta, copiii mici incep din josul
Faptul este regretabil, deoarece aceasta convergenfa intre doua
paginii, iar copiii mai mari pi pcolarizafi procedeaza invers. Com-
studii total independente ridica probleme importante: ambi-
p'exitatea acestei evolufii sugereaza influenfa unei maturafii pe
guitatea aceasta este o specificitate intrinseca stangaciului sau
planul psihologic pi motor, in care pcolaritatea ar avea probabil
semnul unei dificultafi de adaptare la o lume dominata de Jn r°l important, chiar daca acest lucru este inca neclar.
dreptaci? Nu vom raspunde la aceste intrebari care depafesc
B'au (1977) a studiat dinamica desenului cercului. El a numit
cu mult desenul.
desenul in sens orar* „Torque". El constata ca acei copii dreptaci
Am studiat apoi evolutia sensului primei linii fara a fuj® ^ caror insertie sociala pi pcolara este buna au o tendinfa de a
seama de punctul de plecare (fig. 23). Dispunerea grafurilore*l esena cercul in mod antiorar pe masura ce cresc, cu o mana
aceeapi ca inainte. Se constata ca aceasta evolufie este des ,iu cu cealalta. El atribuie astfel rotafia antiorara emisferei
clara pentru dreptaci (coloana din stanga), dar deose -nante. Dimpotriva, stangacii, ca pi copiii prezentand
confuza la stangaci (in dreapta), aceasta atat in privinfa cap _ cultSfi pcolare sau comportamentale, prezinta alternativ
(linia de sus), cat si a trunchiului (linia de jos). In privinfa y I °rare pi antiorare. El evoca existenfa in aceste cazuri a
lui, domina liniile antiorare, atat la dreptaci, cat pi la s J ^ j
Aceste linii corespund unor desene simple, in mare maj° j Tor q u e
° = colier metalic pi rigid. (N. t.)
148 Philippe Wallon Activitatea grafica ^i executarea desenului^^5
personajului). Linia dintr-o singura bucata constituie 25° I • in cUpS este reprezentata mai ales la nivelul capului, unde
desenele cainelui (3% in cazul personajului). Linia H^ '' c'ln destul de adaptata la forma fefei. Ea apare, in principiul
simpla este foarte rara (sub 5%), ca pi in cazul persona' T • j f l a i e v o l u a t a decat bucla, apa cum pare sa dovedeasca
privinfa liniilor complexe, linia continua constituie 80/U' ^ e l tprea ei care atinge un maximum la varsta de noua ani, dupa
desenele cainelui (1% in cazul personajului). Linia c o m ° i J cre^
e s t e progresiv inlocuita de linii mai evoluate. Aici, copilul
alternata, dimpotriva, este echivalenta la ambele teme (l9y s e a m a de un element pe care 1-a desenat mai inainte (par,
caine, fafa de 10% la personaj). Se constata deci aici" Slrie --): e s t e g r e u vorbit aici de „perspectiva".
paradoxal, desenul-bucla a lasat locul unor forme intermed • 7jnja dintr-o singura bucata este probabil una dintre cele mai
pi nu a inlocuit decat pufin formele complexe, ceea ce este d 'HJ a r a c t e r i s t i c e . Este linia la care ne-am aptepta in spatele formei
de neapteptat, finand cont de ceea ce am constatat in privi h mcluse. Probabil, dificultafile realizarii ei o fac sa fie inlocuita
trunchiului. r a p i d d e l i n i i mai upor de executat, dupa cum o dovedepte
In cazul liniei trunchiului, dimpotriva, cele doua teme sunt punctul maxim atins de ea la varsta de 7 ani, atat la nivelul
categoric mai apropiate. Linia-bucla constituie 21% din cazuri t r u n c h i u l u i pi al brafelor, cat pi la eel al picioarelor.
in privinfa cainelui (17% in cazul personajului), linia dintr-o linia deschisa simpla are pi ea la baza forma inclusa. De doua
singura bucata (respectiv 15% pi 9%). Linia deschisa simpla este ori mai pufin frecventa decat tipul precedent, varful curbei sale
pufin reprezentata in ambele teme (4 pi 6%). Dimpotriva, liniile se situeaza in egala masura mai tarziu cu eel pufin un an (cu
complexe domina intr-o mare masura. Numai linia complexa excepfia brafelor). Ea constituie deci un progres.
alternata regrupeaza 44% din desenele cainelui (31% in cazul Printre liniile „complexe", traiectoriile doua linii pi inchise doua
celor ale personajului), in timp ce linia continua era categoric linii sunt categoric mai frecvente la nivelul membrelor decat la
mai rara (19% pi 14%). nivelul trunchiului. Ele par deci sa apara dupa forma bucla pi
Regrupand toate aceste date, putem spune d e c i ca linia-bucla inaintea formelor mai complexe, justificandu-pi locul ca tran-
apare in primele schife ale copilului. Evolufia sa este constant zifie cu liniile simple.
descrescatoare, ceea ce ii confirma caracterul primitiv, chiar daca Traiectoria complexa doua linii prezinta un maximum la 8 ani
difera in funcfie de elementul luat in considerare. Ea apare de pentru membre, respectiv cu un an mai tarziu decat pentru
doua ori mai frecvent in cazul capului decat in cazul celorlalte trunchi, pi se situeaza la acelapi nivel ca liniile simple cele mai
elemente, deoarece este adaptata la ovalul fefei: s u p r a p u n e r e a elaborate (dintr-un singura bucata pi deschisa simpla), fafa de
intre aceasta linie-bucla pi linia ovala a desenului t e r m i n a t este care ar putea constitui o alternativa.
aproape totala (singura excepfie: 2 linii complexe la a p r o x i m a t i v Linia complexa continua, cvasiinexistenta la nivelul capului, este
300 de capuri ovale). Pe de alta parte, evolufia ei este a p r o p i a t a ln
cea mai mare parte reprezentata in ultimele trei clase de varsta
pentru brafe pi picioare, dupa modalitafi a s e m a n a t o a r e celor •1 manifesta un maximum la 9 ani pentru toate celelalte elemente.
ale trunchiului. Linia complexa alternata prezinta o creptere regulata indiferent
Linichbat este mult mai frecventa la nivelul m e m b r e l o r a ementul luat in considerare, chiar daca aceasta evolufie este
la e e l al trunchiului, unde apare mai mult sau m a i p u f i n in 3 hmida la nivelul capului. O asemenea linie, prin suplefea
evolufiei normale a desenului pi ar putea r e z u l t a din Ce '^^
ove depte apta atat pentru formele incluse, cat pi pentru
A / Alterarile desenului
11 Oboseala copilului
8rifonaje.
Oboseala poate provoca alterari diverse, dar acestea vor fi
Cu atat mai semnificative, cu cat copilul este intr-o perioada mai
tatii unui asemenea studiu, suntem de parere ca o astfel de fj, n a", ii cerusem unei fetife (2 ani 4 luni) sa reproduca
cercetare este intru totul pasionanta pe plan genetic. un model initial (sus in stanga), pe care il alesesem intentionat
O experienja interesanta a fost realizata de Lee (1989) redus la un numar minim de elemente. Realizarea (in dreapta)
in privinta desenarii unei mese la copii cu varste intre 4 ar confirma ceea ce tocmai am spus, adica faptul ca ea a re-
14 ani. El a constatat numeroase gre^eli cerandu-le acestor marcat absenta parului, a carui prezenta i s-a parut indispensa-
copii sa deseneze din imaginable o masa. Aceste gre^eli au fost bila. Vom nota, dimpotriva, ca inclinajia in jos a brafelor nu a
comparate cu cele obfinute punandu-i sa copieze un model fost reu^ita, in timp ce aceea a picioarelor a fost abia schitata.
exterior prezentat ca desenul unei mese. Dimpotriva, au existat Chipul, in ciuda s i m p l i c i t y sale, este mult alterat. Bazandu-ne
foarte purine gre^eli cand au fost pu§i sa copieze un model pe aceasta prima experienta, am crezut ca putem sa propunem
fara sa li se spuna ca e vorba de o masa. O asemenea observatie un model ceva mai „sofisticat" (jos). Probabil ca a fost prea
ar arata ca sursele de gresjeli s-ar situa in dificultatea de sofisticat, deoarece realizarea obtinuta este un grifonaj inform.
inj:elegere a modelului intern in conflictele cu modelul Aceasta prima observatie ar dezvalui o lege absolut funda-
extern. Dimpotriva, atunci cand este vorba de copierea plata mentala: daca modelul propus este compatibil cu nivelul de
a unui desen exterior, copilul nu se confrunta cu aceasta di- performanta al copilului, ba chiar putin deasupra lui, realizarea
ficultate. este corecta; daca se situeaza dedesubt, el altereaza desenul
intr-un mod extrem de semnificativ, pana la a-1 face uneori
inform, ca aici. Samier (1967) facuse deja aceasta constatare
4 / Copierea unui model exterior propunandule sa copieze modele (reprezentand elefanti) unor
copii cu varste intre trei ani si jumatate cinci ani. Din pacate,
Inainte de a aborda copierea, credem ca trebuie sa avem in cele trei modele ale sale erau foarte evoluate, fiind toate de
minte faptul ca desenul are, pentru copii, o important care o forma intrerupere-reluare. Lur^at (1985) i-a pus sa deseneze pe
depa^e^te cu mult pe cea pe care i-o atribuim noi. Pentru el, nijte copii din grupa mare de gradinifa (circa 5 ani) modele,
un personaj (sau un animal) trebuie imperativ sa aiba un cap, aici ni^te figurine in trei dimensiuni reprezentand animale pre-
istorice. Ea noteaza: „PrezenJa modelelor favorizeaza ruptura
un corp ca accesoriu, membre. in plus, aceste elemente
stereotipurilor." Unii copii prezinta o alterare a liniei, in sensul
trebuie sa aiba o anumita forma ^i chiar sa respecte ni^te critenj
"nei disocieri, animalul ajungand uneori chiar sa nu poata fi
destul de stricte, care depind de nivelul de evolufie grafica a n i c i m acar recunoscut. Lur^at deosebe^te trei niveluri de alte-
copilului. Aceasta inseamna ca, daca unui dintre aceste element"? a r e : /,La un prim nivel, apare un conflict intre vedere reali-
lipse^te sau este alterat, acest fapt este o indicate importanta
« m i?carea prevaleaza si forma se reduce uneori la un
In adolescen):a, dimpotriva, lucrurile se schimba copied ^
def 6SC U n a ' ^oilea n i y e l/ replicarea este tatonanta, apar
uneori o placere rautacioasa sa nu reprezinte un element s 0 r m a t ' i care fac ca figura sa fie destul de pufin lizibila... La
Un
altul: el poate sa nu deseneze decat capul, de exemplu- n al treilea nivel, silueta de ansamblu este redata cu grade
aici, acest fapt are un sens care nu trebuie neglijat. Daca^^
pferite de stilizare."
unui dintre aceste elemente lipse^te, trebuie sa ne p
intrebari despre contextul in care a fost realizat d e s e n u ^ ^ Un e S t ' n u ' re prezentat
in „b" ar putea ilustra aceasta remarca.
propria experien^a, un asemenea a priori ne-a pernus sa ^ varsta echivalenta cu cei studiafi de Lur^at a re-
observajii interesante. Desenele reproduse in (4) din tig" Un t p r °prie inijiativa un model in trei dimensiuni,
ilustreaza doua asemenea exemple. '"J^M u lrn paiat. Animalul, de forma inclusa tipica, £i-a pier-
160 Philippe Wallon Desenul ^i contextul sau 165
dut capul, ceea ce este strict de neconceput in desenul f- • iul chiar si atunci cand si-a propus in mod expres sa
model. In plus, el a realizat doua cozi, una pusa la locul nob-' • C o d u c a un obiect... pe care il are in fata ochilor..."
iar cealalta deasupra. Aceasta a doua coada este de altfel' »! Van Sommers (1984) a studiat meticulos copierea figurilor
totul evocatoare celei apartinand modelului, evident ascut't-U 0le si a obiectelor in trei dimensiuni. Studiile sale, pe care
orientata in sus si indoita. lean ci tat deja, constituie un repertoriu probabil unic al strate-
Figura 27 ilustreaza o constatare curioasa, aceea a unei iilor copilului in aceasta privinta. Al ti autori s-au aplecat asu-
„inspiratii partiale" a unui model care a trecut prin apropierea ora copierii diferitelor modele, indeosebi a figurilor geometrice,
unui copii. In stanga, desenul spontan al copilului, in dreapta asa cum au facut Broderick (1987) sau Caron-Pargue (1985), in
desenul copiat. Modelul era in intregime inclus. El depasea deci privinta desenului cubului in trei dimensiuni. Mai multe probe
mult nivelul copilului, care a incercat totusi sa il reproduca de test utilizeaza copierea formelor geometrice (printre care cea
Vedem niste inversiuni ciudate ale liniilor (marcate de sageti a Figurii complexe a lui Rey, pe care o vom mentiona in ultimul
in susul picioarelor) insotite de reminiscente ale liniilor origi- capital). Dat fiind ca acestea au fost tratate in capitolul III, nu
nale. Luquet (1927) rezumase extrem de bine acest tip de obser- vom mai reveni asupra acestui subiect.
vatie: „Modelul intern e cu siguranta eel pe care trebuie sa-1 Am dori, in incheiere, sa facem o remarca legata de lucrarile
reproduca desenele facute din memorie, dar tot pe el il copiaza despre care se crede ca-i ofera copilului modele „usor de reali-
zat". E indeosebi cazul lui E. Holle (1976, p. 4), care o ridica chiar
la rangul de metoda: „Oricine poate desena, chiar daca nu se
considera talentat." El arata astfel un sir de modele elegante
aparent complexe, dar care, cu ajutorul catorva trucuri, sunt usor
realizate de copii (fig. 16), dupa cum am putut constata noi.
Dar acest gen de influenza nu risca oare sa inlocuiasca inspi-
ratia fireasca? Experienta arata ca aceste modele raman anec-
dotice. Dar, unii copii, confruntati cu niste foarte „frumoase
<k>
desene", renunta la aceasta activitate, incercarile lor fiind de a nu de jocul unui Picasso, ca sa fim contrariati. Aceste
rabile. Nu putem neglija deci incidenta eventuala a copied
nS ideratii ne fac sa studiem un al doilea palier al relatiilor
asupra productiilor copilului. Desenul trebuie sa fie valorizat
dintre desen si context.
pentru a continua sa fie investit de copii. Calitatea estetica
unui desen nu poate deveni o dogma. Trebuie sa stim sa evitam
comparatii prea brutale intre productiile imui copii ^i c e e a Cji
g I invatarea unei forme
altul (mai ales daca e mai talentat) a putut realiza. Inspiratia
sa personala poate disparea daca este confruntat cu modele prea
Cand adunam desene facute de copii, nu putem sa nu fim
reunite.
surprinsi de existenta unor desene vizibil provenite dintr-un
model cunoscut: am intalnit pisici (sau caini) inspirati de Gros
Minet, cateva desene in stil Walt Disney si, mai rar, clasica pisica
5 / Imaginatia alcatuita din rotocoale, cu coada si labele desenate dintr-o
simpla linie. Se intalnesc deopotriva personaje inspirate de
Imaginatia poate fi un alt prilej de alterare. Copilul, chiar televiziune. Uneori, rezulta o serie de desene deosebite, toate
si eel mic, „se joaca" cu desenul lui. Acesta nu mai este atunci identice, copiate clar xmele dupa celelalte, ca acei elefanti vazuti
o treaba serioasa, in felul in care ne jucam uneori cu cuvintele. din spate, desenati printr-un sir de arcuri de cerc. Sursele acestor
Aceasta constatare ar putea parea o gluma daca nu am avea in modele sunt probabil numeroase. Cand asistam la executarea
minte importanta profunda pe care o are desenul pentru copii unor asemenea desene, nu putem decat sa constatam bucuria,
Astfel, cand el deseneaza un „monstru" ca in (5) din figura 26, mandria copilului, daca reuseste sa reproduca corect modelul.
el o face cu o jubilate la inaltimea libertatii pe care si-o ia. Sa-^i Cine nu i-a vazut pe acei copii de gradinita intorcandu-se acasa
permita sa deseneze sase labe nu este, desigur, un act impotriva cu desene superbe de fluturi, de melci, de flori?... Acele pasari
naturii, dar aceasta exprima o excitatie asemanatoare cu cea care m zbor, acele „case-care-rad" si toate acele desene foarte colorate
il face sa deseneze o femeie goala cu sani si sex (asa cum am surprind la inceput, e$ti cuprins de extaz ^i copilul e incantat
vazut in figura 19). Cea mai buna „dovada" ar fi ca aceste doua de acest lucru (fig. 29). Dar ele se repeta de atatea ori, incat iti
desene au fost facute de acelasi copii pe a ceea si foaie de hartie Pui intrebari despre incidenta acestor modele asupra copilului.
Uneori, ^colii i se aduce acuzatia ca face ca desenele copi Ur?at (1985b) spune in privinta acestei „inductii grafice di-
sa fie conforme cu un anumit model. Acest lucru nu este intw recte : Se sugereaza teme, se furnizeaza modele. „Creatiile
totul fals. Dar nu trebuie sa ne lasam convinsi pe depli^ antile poarta amprenta concepjiilor si asteptarilor... producjii
aceasta idee, deoarece este exagerata. Intr-adevar, o mare p ^ a u z i t e de invaj:atoare..., abatere estetizand creajii infantile."
a acestui conformism tine de copii, si numai de el. Pentru la1 t a t e ' din fericire, ele raman in afara evolujiei grafismului
desenul raspunde unor constrangeri care ar putea fi a P ^ e o r i C0Pil, fara a-1 influenfa cu adevarat, intr-atat e de profunda
Unii autori pi-au pus inca o data intrebari despre felul in care
copilul dobandeste o forma noua din mediul exterior.
Fig. 29 — Exemple de desene stereotipe (Tnvatate), fata, 4 ani 9 luni
Reprezentare prin lungimea drumului
Doise-Fresard (1985; 1996, p. 29 et. al.) s-a interesat in aceastj lectual in favoarea celui vizual. Invajarea ^colara a desenului
privinta de reprezentarea indepartarii (fig. 30). Exista multiDi /iVidlocher, op. cit., p. 258) „nu este deloc interesata de o abor-
feluri de a reprezenta indepartarea, radical diferite: lungjme., dare critica... Profesorii se muljumesc sa il invej:e pe copii ince-
intrinseca a liniei si perspective. Copilul mic, in cultura noastra W1 cu incetul o tehnica noua care nu corespunde nici unei nevoi
exprima indepartarea prin lungimea liniei sau prin timpul pe a acestuia". In realitate, invatarea desenului intervine in inva-
care si-1 ia ca sa deseneze. Copilul mai mare utilizeaza perspec- tamantul secundar, exact atunci cand copilul nu este preocupat
tiva carteziana clasica, drumul fiind mai lat in apropiere decat de desen. Acest dezinteres fata de desen intervine cand limbajul
in departare. La copilul destul de mic, in functie de tipul dese- este mai bine controlat.
nului, Doise-Fresard vrea sa ii masoare caracterul „natural" sau Invatarea academica a desenului ia locul desenului infantil,
„indus". Ea face doua experimente diferite. !ntr-o prima in care de altfel isi are ^i originea, in incercarea, dupa cum
cercetare, studiaza interacjiunea dintre copii. Copiilor li se cere intenfiona Freinet (1975, p. 12 urmat.) de a nu rezerva expresia
sa deseneze „un drum care merge foarte departe (apoi o cale artistica unei elite, „catorva talente exceptionale". Freinet este
ferata, apoi un rau, in trei probe la un interval de o saptamana)". „in cautarea unor metode pedagogice care pot dezvolta si pro-
La prima proba, copiii deseneaza singuri, iar la a doua, catedoi mova eel mai bine aptitudinile artistice ale majoritafii copiilor".
sau trei laolalta (fig. 30). Se observa progresul de la un cazla El preconiza ca, printr-un invatamant adaptat, „geniile", pe
altul. Fresard conchide: „Copiii care lucreaza impreuna la ace- planul artistic, sa nu mai fie o exceptie, ci regula. Fara indoiala
leasi desen descopera mai usor si utilizeaza mai frecvent regulile ca acest obiectiv pare, o data cu trecerea timpului, o concepjie
perspectivei decat copiii care lucreaza singuri" (1985, p. 180). nerealista. Dar ideea insa^i continua sa fie excelenta: „Exista o
In a doua cercetare, ea studiaza influenza mediului adult: intre metoda de formatie artistica pe baza expresiei libere a copi-
doua probe, copiii participa la vizite la muzeul de pictura cla- lului?" El incurajeaza „tatonarea experimentala personala", pe
sica. Pentru jumatate din copii, vizita era insotita de o incura- care o opune lectiilor scolastice: copilul sa fie lasat, cat mai
jare a perceptiei perspectivei. Experienta arata ca si copi" devreme cu putinta, sa deseneze liber. Schita rezultata, pe lang;a
progreseaza in privinta reprezentarii perspectivei, cu atat mai elemente personale, confine „raporturi cu mediul ambiant, ii in
mult cu cat sunt mai mari. Si aici, varsta este un factor prepon- care un sentiment puternic il determina sa se integreze. In ve
derent in ceea ce priveste sensibilitatea copilului fata de mo . erea acestei integrari se inspira el din eel sau cei care au
obandit deja o abilitate de invidiat..." Toata problema (sub-
-j / ce "' drept) e sa stim cum se articuleaza influenta exterioara
"inspir-"
^'inspiratig personala ^i, mai ales, daca prima nu are uneori
C / Pedagogie si desen idinja
nd mfa de a-i lua locul celei de-a doua.
Mai j
Widlocher (1965, p. 253) face distincjia intre rolul ties i r a m a n e pedagogia prin desen. Se poate recunoaste ca
in progresul activitatii grafice (pedagogia desenului) s i u (op a r e ' ' n sine, un rolpedagogic, dupa cum spune Widlocher
desenului in metodele de educate (pedagogie P nn ^ v0 j u tia hjdirli desenul contribuie la dezvoltarea unor apti-
Pedagogia desenului poate avea o contribute w ^Jjjj, caract ^ ^ ol:, ^ n direa de cxmostinte. Desenul prezinta anumite
desenului spontan al copilului, a grifonajului la v f rst.afainiliei de^l a c t ' v ' t 3t : '' exploratorii a copilului, pe care o 551 expri-
dar care este influenza sa exacta? Invatarea din sanu tatije de Desenul ii permite copilului sa-si dezvolte facul-
este dificil de evaluat. Se poate doar observa ca nu exi^ ^ «liseqiae °^ s ervatie ^i cunostintele: realismul intelectual este
un interes in a-1 determina pe copii sa renunte la reatis " l ' a °^iectului in elemente exemplare. Desenul are deo-
160 Philippe Wallon Desenul ^i contextul sau 173
potriva un rol pentru copilul care incearca sa inteleaga d onstrat ca un desen interesant nu este intotdeauna frumos,
liile: el le reproduce cand considera ca acestea sunt necesa/ levers- Cautarea frumosului continua sa fie vie la multi adulj:i,
Desenul exprima si fixeaza descoperirile copilului. Toate aceste dar ea apare uneori si puj:in „ru9inoasa", ascunzandu-se.
fac ca educarea copilului sa fie obligatorie? Educatorul trebui La modul general, se poate spune ca arta trimite la nojiu-
sa orienteze explorarea copilului, motivata de o nevoie interna nea de frumos (cf. Lalo, 1960). Spectatorul unei opere grafice
El trebuie sa incurajeze expresia grafica, fara sa predea „cli^ee" simte o emotie estetica, o anumita placere. Daca placerea aceasta
Copilul care deseneaza este copilul care invata sa vada. este imparta^ita, desenul, pictura, va fi considerata o opera de
Unul dintre noi a examinat influenza unei antrenari a per- arta. Dar, dupa cum spune Lalo (op. cit., p. 76), aceasta recu-
ceptiei schemei corporale asupra desenului personajului noa^tere este legata de un anumit mediu, de o anumita epoca.
(Wallon, Lang, 1989) cotat conform „grilei tipologice" evocate Opere adulate de unii au fost hulite de altii. Arti^ti actualmente
mai sus. Se constata ca aceasta contribuie la evolutia pozitiva foarte in voga, ca Fragonard, au ramas multa vreme in umbra,
a desenului la gradinita in ^coala primara, dar nu are influent?, chiar in timpul vietii lor. Astfel, o opera de arta nu pare sa fie
asupra copiilor scolarizafi la liceu (de la 13 ani in sus). Desenul niciodata absoluta, ci relativa. Fara indoiala ca „Arta" cu A
traduce o mai buna perceptie a schemei corporale decat reu^este mare, cea a adultului, se apropie de la o vreme de productiile
cotatia sa traduca. Aceasta schema este o nojiune complexa, copilului. Arta abstracts, anumite productii ale lui Klee, Picasso,
asupra careia opiniile sunt divergente si care nu poate fi ca sa nu amintim decat de cele mai cunoscute, sunt, eel pujin
masurata direct, dar desenul personajului ar putea oferi o aparent, foarte apropiate de ale copiilor. Se da intaietate sim-
abordare indirecta, masurabila, cu conditia sa alegem criteriile plificarii formelor ^i schematizarii, acordandu-se mai pujina
adecvate. importanta preciziei reprezentarii. intr-o asemenea proximitate,
am avea tendinta de a cauta in opera copilului ceea ce se
D / Arta infantila
Arta infantila a fost comparata adesea cu arta primitive c- 2 jj va descoperi toate avantajele. Am vazut mai inainte
una, si alta apar ca fiind „fruste". Dar trebuie sa distingem ' ]3)7 la o fetita de cinci ani, o evolutie foarte importanta a
primitivilor actuali, care sunt intr-un fel ni^te exclu^i, depart schifei (pe plan genetic) intr-o singura .jedinta, probabil legata
de marile curente creative, de cea a oamenilor preistorici (din de interesul observatorului. Fara indoiala ca acest gen de expe-
orice epoca), pentru care aceasta arta, oricat de primitiva era rienta ar merita sa fie verificata, dar ea ar arata ca, intr-o peri-
ea, corespundea cautarii intregii umanitaji, cu schimburile foarte oada sensibila, o forma de desen evoluata poate aparea daca
largi care au fost descrise sau care pot fi presupuse. Lasand observa tor ul i^i indreapta atenjia exclusiv asupra criteriilor de
deoparte aceasta delimitare (clasica), am putea compara artele geneza a schifei. A^teptarea adultului la nivel estetic ar avea
in privinta saraciei mijloacelor lor. De fapt, desenul copilului probabil un efect comparabil, dar intr-un alt sens.
ar avea cea mai mare legatura cu primitivul actual. Acest lucru
se poate intelege, deoarece acest primitiv este un exclus, care, Ca pentru artist, tendinja fireasca a adultului este aceea
intr-un fel sau altul, nu i^i poate exercita pe deplin capacitate. de a se orienta spre desenul eel mai reu^it al copilului, care da
La copii, aceste capacitafi sunt neutilizate deoarece sunt inca frecvent impresia de „deja vu" (^i deloc spre ceva nou). Ne
neexplorate, in timp ce la primitivul actual, din lipsa unei putem gandi ca „succesul" unui desen are o mare contribute
deschideri suficiente, ele s-au fixat la un nivel elementar. Dar la evolutia grafica a copilului, indiferent de gradul de matu-
aceasta precaritate este fundamental diferita in cele doua cazuri, rizare afectiva. Este cert ca aceasta are un rol in energia investita
mai ales la nivelul mijloacelor materiale („materia"). In ceea ce de copii in activitatile grafice. Desenul copilului poate fi deci
il priveste pe primitiv, el nu are la indemana decat materii fruste, privit ca o arta, dar a^teptarea pe plan estetic trebuie sa ramana
in timp ce copilul (mai ales acum) are practic tot ce ipi poate discreta, pentru a nu impiedica procesul de maturizare a tehni-
dori (in a^a masura incat mulfi arti^ti actuali se intorc la materii cilor grafice.
mai pufin nobile pentru a regasi aceasta dificultate primara)
La fel, la nivelul mijloacelor psihologice. E aproape imposibil
de comparat un copii cu un adult, oricat de frust ar fi acesta
din urma, data fiind experien^a sa de viafa, eel pujin la nivel
social (vanatoarea, de exemplu, a dat nattere unor n u m e r o a s e
fresce arhaice). Astfel, frescele de la Lascaux, ca si toate celela
(Tassili, Altamira etc.) nu au raporturi decat cu desenul reali
de adolescent, in nici un caz cu eel facut de copii-
B / Copilul retardat
observat segmentari ale desenului (detaliile dau na^tere /Jaturi de debilitatile manifeste, cu un desen destul de ca-
minuscule figuri izolate), ideograme fara legatura cu modelij ter istic, cercetatorii arata interes si pentru copilul cu difi-
dovedind neintelegerea imaginii de reprodus, stereotipij (Un cultati de invatare (ceea ce aminte^te de vechile „debilitati
desen identic este repetat la nesfar^it). Se noteaza uneori " soare")- Jntalnim aici, intr-im grad minor, semne evocate mai
ruptura brusca in aceasta aparenta perseverare: copierea unei sUS indeosebi intarzierea in dezvoltare. Dar lucrarile din acest
figuri provoaca o schimbare radicala in producerea figurilor domeniu se lovesc de faptul ca exista purine criterii diagnostice
stereotipe. Contrastul dintre repetijia infinita aceste mutafii care sa identifice dificultatea de invatare. Aceasta denumire
radicale este, pentru H. Wallon, una dintre diferentele cele mai acopera probabil cadre nosologice destul de variate multi
sensibile care il deosebesc pe copilul arierat de eel normal autori intampina probleme metodologice. Dimpotriva, desenul
Uneori se intampla ^i ca ace^ti copii sa creioneze pe modelul are un rol pedagogic cert: activitatea de desen la ^coala ii
insu^i, ca cum ar fi atrasi de ceea ce exista in detrimentul a permite copilului o coordonare ochi-mana incurajeaza expri-
ceea ce trebuie realizat. Anumifi copii grifoneaza la nimereala marea personala (indeosebi a emofiilor), fixarea atenjiei, exe-
modelul si casuta goala adiacenta, depa^ind cadrul atribuit cutarea unei sarcini, controlul hiperactivitatii etc.
mazgalind tot cadrul disponibil: controlul motor este deficitar, Vom retine deci ca semnele decelate in desenul copilului
impulsivitatea excitarea de a freca sau de a innegri deficient nu pot fi toate atribuite intarzierii intelectuale. Ori-
exprimandu-se liber. care ar fi tipul profunzimea sa, e rar ca ea sa nu fie insofita
H. Wallon L. Lurgat (ibid., p. 21) citeaza un caz de dete- de reale dificultafi afective, ^i deci de tulburari ale perso-
riorare progresiva a liniilor la un copii mongoloid de 8 ani, in nalitajii de ordin patologie, chiar a minima. Nu se poate vorbi
cursul aceleia^i ^edinfe. Acest caz rezuma, in mod nea^teptat, deci de „debilitate simpla".
ceea ce se poate intalni la arierat. Primul desen (doamna de Fay)
este alcatuit din doua linii verticale dintr-una orizontala pen-
tru cap. Desenul familiei este invadat de segmente de linii care C /Boli organice
se taie (intersectari de grafisme rotunjite de drepte), mazgaleli, •printre care tulburarile neurologice)
in care intentia de forma subzista. A1 treilea (o scena cu mai
mulfi copii) este o schifa rapida ^i impulsiva, dovedind o anu Afectiunile legate de functiile cerebrale au incidents evidenta
mita agitate: copilul grifoneaza peste un desen deja rea i ^ ^Pra desenului, indiferent ca includ ansamblul (encefalopatii,
il innegre^te sistematic; intentia de forma a disparut aio- ^cefalite etc.) sau doar o functie precisa, precum limbajul, vazul
sfar^it, ultimul desen (un omulet a^ezat un omulef culca) auzul. Si anumite boli care nu afecteaza direct creierul
mai este alcatuit decat din forme geometrice, cu zigzag ^ n f e a z a desenul, acesta avand deci o valoare proiectiva si
copilul iese in afara foii de hartie, gestul continua pe m a & P ^ 1111 bun indicator al consecintelor bolii asupra copilului.
la extensia completa a bratului. Este pura degradare e)
Opiniile sunt divergente de la un studiu la altul si se not ^ J TUlburari ale functiilor (vaz, auz, limbaj)
chiar in cateva anchete o variabilitate a rezultatelor in tim ^
aceiasi subiecti. Anumite observajii contradictorii se 3 Lu era rile despre copiii ambliopi sunt relativ rare. Kins-
explica prin varsta de aparitie a tulburarilor, indeosebi dar bourne (1980) i-a pus sa realizeze modelaje reprezentand un
afectiunea a aparut foarte precoce. „ Atata vreme cat organizar3 ersonaj pe niste copii orbi ^i pe unii normali, dar legaji la ochi.
cerebrala nu a ajuns la dezvoltarea ei deplina, dispozitivele nu El a constatat realizari mult mai sarace si deformate la orbi,
au aceea^i specificitate ca la adult. Se realizeaza supleante aratand prin aceasta ca informatiile tactile £i kinestezice nu pot
prin urmare, nu putem concepe dominanfa emisferica in mod inlocui total informatiile vizuale.
rigid absolut" (de Ajuriaguerra, Hecaen, 1952). Tulburarile Dimpotriva, exista numeroase lucrari despre tulburarile
grafismului infantil, legate de o afectiune neurologica, sunt deci auditive si de limbaj. Thiel (incepand d i n 1927) a confruntat 200
in functie de data afecjiunii. de desene realizate de copii surdomuti cu desenele unor copii
S-au facut astfel comparafii intre dezvoltarea psihomotoare normali. El constata progrese paralele, desi mai lente la copilul
a infirmilor motori cerebrali (IMC) $>i cea a copiilor debili. Bender bolnav. Dimpotriva, ace^tia se dovedesc superiori in repre-
(1940) a aratat printre primii faptul ca acei copii care sunt afectati zentarea detaliilor. Observatia lor este mai precisa si desenele
de encefalita cronica obfin rezultate mai slabe la testele de de- dinmemorie suntbune. Shirley ^i Goodenough (1932) sunt mai
sene decat la probele de inteligenta. Ea a emis ipoteza unei defi- pufin optimi^ti: coeficientul surdomufilor ramane putin sub al
c i e n t a imaginii propriului corp. Tabary (1966), pornind de la celorlalji copii, desi desenul omuletului ii favorizeaza pe surzi
examinarea a 200 de copii in IMP sau in consultafie specializata, mai mult decat testele verbale. Aljrii observa la surdomut o simi-
noteaza o u^oara intarziere in achizifionarea schemei corporale litudine pronuntata intre gest, cuvant si grafism, ca instrumente
la IMC, intarziere neexplicata de tulburarile motorii, deoarece de expresie (Taillefer Francois, 1962): surdomutul se intre-
ea este analoaga cu ceea ce se intalne^te in cazul dispraxiilor rupein fiecare clipa pentru a mima ceea ce va ie<d din trasaturile
fara deficit motor. Lecomte-Ramioul (1966), utilizand HTF. sale de creion. Se remarca bogafia scenelor traite in desenul liber,
noteaza existenfa la hemiplegic a unei foarte proaste reprezen- saracia in desenele imaginative, abundenfa detaliilor, martori
tari a persoanei, in timp ce copacul casa sunt bine desenate ai facultafilor de atenfie si de rejinere vizuala. Copilul surd are
Debienne (1973) rezuma aceste observajii, imeori divergente, uicultafi in trecerea de la detaliu la generalizare si in doban-
spunand ca IMC a caror afectiune este simetrica deseneaza e a unei viziuni de ansamblu. Mimica desenul devin sarace
omulej: identic cu eel al unui debil cu intarziere simpla- Da^ candreeducarea permite achizifia cuvantului (Debienne, 1973).
exista o asimetrie motrice, se intalne^te (uneori) in de ^ sau a U t o r ^ a u s t u d i a t copii surdomuji cu inteligenta normala
omuletului o ignorare a jumatafii spatiului grafic in I u su ^ n ormala cu ajutorul testelor, printre care „testul omu-
topografia leziunii. Daca exista o afectiune stanga la ca Ul J ^ a u c o n s t a t a t lentoarea acestor copii, un deficit al
plegici, inteligenti, neafazici, se intalneste o structurare ^ c ' at|i de abstractizare de formare a conceptelor, ca si
tara a spatiului, cu tulburari ale schemei corporale. gen C" - de adaptare la situatiile noi, in ciuda unor capacitaji
concorda de altfel cu constatarile clinice obisnuite in a erea 6 a t e n £ e / de perceptie si de memorie imediata. Intarzi-
de tulburari. de |.^ e ' e ctuala a acestor copii nu pare sa fie legata de defectul
Nu s CJ de izolarea sociala pe care o impune acest handicap.
Tulburarile de limbaj fara surditate au fost studiate clinice, o ipoteza despre aceasta afectiune. Pentru el, bolnavul
desen. Afazia este o tulburare aparte a limbajului p r i n , are s e n t i m e n t u l unei lipse de hrana esentiale: mama este repre-
ea afecteaza organizarea insa^i a limbajului (si nu capacitat3 zentata in desen ca luandu-le hrana copiilor ei. Dar o asemenea
de a emite sunete, eventual articulate). Cromer (1983) a aratat" idee ar trebui sa fie confirmata.
studiind un grup anume de afazici, existenja unor ciificultat S-a mai studiat cu ajutorul desenului reactia copilului la
specifice de organizare in desenul unei figuri complexe, rezui durere. Copilul i^i define^te de obicei prost durerea, ceea ce
tate intru totul diferite de surdomuti si de subiectii normali In spune el fiind in general vag si putin utilizabil. Jerret (1985) le-a
sfar^it, in anumite desene ale copiilor care prezinta intarziere cerut astfel unor copii cu varste intre 5 9 ani sa faca un desen
in dezvoltarea limbajului, dar cu o inteligenta normala, se rega- care sa arate durerea sau rana lor, un film video fiind realizat
sesc semne apropiate de cele ale schizofrenului, evocand o in timpul discutiei ^i al elaborarii desenului. Pe langa informa-
psihoza infantila. tiile extrase din desen, experimentul a mai aratat ca ace^ti copii
au invatat multe despre durerea lor. Sederea in mediul spitali-
cesc a fost studiata cu ajutorul desenului de catre Duche (1960).
3 / Alte maladii organice El a examinat 100 de copii aflati in secjia de chirurgie cu ajutorul
desenului personajului. Ace^ti copii nu exprimau practic deloc
Desenul a fost deseori utilizat in patologiile organice mani- verbal rasunetul psihologic legat de spitalizare. Desenul, dim-
feste, pentru a testa influenza bolilor grave asupra copilului, potriva, evoca limpede ceea ce resimt ei la nivel fizic afectiv,
suferinja sa, indeosebi angoasa morjii. Se incearca decelarea inprivinfa interventiei chirurgicale. Sturner (1980) a studiat prin
alterarilor specifice acestor boli in desen. desen reacfiile copiilor la diferitele stresuri ale viefii spitalice^ti
Cancerul bolile sangvine in primul rand: Paine el al. (1985) (luarea de sange etc.). El a cerut unui numar de 68 de copii cu
s-au interesat de desenele copiilor spitalizati intr-un serviciu varste intre 4 12 ani sa faca un desen chiar la internare, apoi
de oncologie, comparandu-le cu cele ale copiilor spitalizap m la o ora ^i jumatate dupa. Unii fusesera in acest interval obiectul
serviciile de chirurgie: performance copiilor cancero^i sunt mai unui stres (luarea de sange), aljii nu. El a corelat desenul cu alte
slabe, inaltimea, largimea suprafata p e r s o n a j e l o r fund mai elemente exprimand emofia (comportament, puis...) a con-
mici decat la ceilalji copii. Ei emit ipoteza ca a n x i e t a t e a , o stirna statat ca din desen reie^eau clar reactiile la stres, acestea dispa-
de sine mai scazuta chimioterapia sunt la originea aces ^ rand in cazul in care copiii erau pregatifi cum trebuie.
caractere. Graves (1983) aimaginat le-a datsa d e s e n e z e ^ alte tulburari au fost explorate cu ajutorul desenului, de
copii cancero^i lupta dintre cancer ^i m e c a n i s m e l e o ^ ^emplu tulburarile urinare. Lucio del Raggi (1984) a studiat
aparare. El constata c a acest desen este un bun e l e m ^ tul uremiei asupra imaginii corpului copilului. Ace^ti copii
prognoza in boala: violenta bataliei, §i mai ales a rezi ^ ^ desc e S 6 n e m a * m i c i/ prezentand alterari ale liniei, care dove-
copilului faja de agresor, dovede^te, o data in plus, v a ^ cari '^P301-11' emotional al bolii asupra copilului. Aceste modifi-
proiectiva a'desenului. Bach (1975), studiind desenelecof\ ^ sunt independente de durata bolii, dar ele par, dimpotriva,
leucemici sever afectati, crede ca poate atribui desen ^ ^ sa
fazT' 6 Z e ° ^ a t a c u e v ° l u t i a l ° r : semnele se atenueaza in afara
valoare prognostica, interpretand aceste desene ca p rle\ fa; cr itice, dupa cum arata Campbell (1970), in privinja
Cij 6 1 Cr
noa^tere a propriei interioritati o utilizare optima ^gpcr J*) ^ °nice, pi Leonhart (1984), in privinta fibrozei urinare.
lor vieji. Printre celelalte boli sangvine, putem menjio aCestnf:''e exprima reacjiile de salvgardare ale copilului fata de
aCi
filia. Citterio et al. (1982) a emis, pornind d e la c a t e v °li grave, potential letale. In incheiere, il putem men-
186 Philippe Wallon Desen pi inadaptare si/sau patologie^93
tiona pe Nathan (1976), care i-a pus sa deseneze pe copiii obezi In acest capital, vom opta pentru un plan nosografic, in pofida
El constata cu surprindere ca nici unul dintre acesti copii nu a inadecvarii sale relative, incepand cu cele doua mari tablouri,
facut vreun personaj gras, iar scorurile lor raman inferioare fata nevrozele ^i psihozele. Apoi vom aborda tulburarile reactionale,
de cele ale grupului-martor, ceea ce ar reflecta opinia negating incheind cu instabilitatea ^i celelalte tulburari emotionale.
a anturajului lor social faja de ei.
i / Tulburari nevrotice
D / Boala mintala si tulburari psihologice
Anxietatea este simptomul dominant al acestui tablou.
Probabil ca tulburarile psihologice $>i tratamentul lor sunt Ne-am putea a^tepta ca ea sa transpara in mod evident in desen.
cele care au dat nastere lucrarilor celor mai comentate. Cu toate H. Aubin (1967,1970), bazandu-se pe o mare experienta clinica
acestea, „se £tiu putine lucruri despre raporturile dintre desen personala, a facut o descriere a diferitelor semne evocand anxie-
si bolile mintale". Putini autori au cautat sa precizeze daca tatea in desen, chiar daca nici unul dintre acestea nu constituie
existau particularity de stil proprii anumitor anomalii psihice" un criteriu. Anxietatea se poate traduce in primul rand printr-o
(Widlocher, 1965, p. 235). in realitate, consultand literatura de inhibifie: grafismul este u$or, uneori ezitant chiar pointilist.
specialitate, nu prea gasim lucrari care sa contribuie la aceasta Culpabilitatea se exprima printr-o ha^urare, putand ajunge,
tipologie a desenului copilului bolnav mintal menjionata de daca e importanta, la un desen negru uniform. Estomparea
Widlocher. S-au mentionat dificultajile metodologice proprii neclara pare sa corespunda uinui sentiment de depersonalizare.
acestui tip de studii. Definirea principalelor clase de boli mintale
nu este inca bine stabilita la copii. La un mod general, copiii
prezentand tulburari psihice au scoruri la desenul o m u l e j u l u i
semnificativ inferioare faj;a de testele QI, in timp ce r e z u l t a t e l e
sunt corelate la copilul normal. Obfinerea unor performance la
desen net inferioare altor teste ar trebui sa determine formularea
ipotezei unor tulburari psihologice, desi anumifi pacienji
obsesionali sunt favorizaji de desen (Abraham, 1977, p-
In studiul raporturilor dintre desen tulburarea psihica, in
afara de putinele lucrari cu adevarat experimentale, s-au de
voltat numeroase studii clinice, referitoare la un singur cop
(„istorie de caz") sau la un grup mic. Ele descriu produq
copilului sau relateaza rolul desenului intr-o psihoterap '
se inspira din psihologia proiectiva utilizeaza adesea
uni psihanalitice. Se intalnesc insa deopotriva analize c a r e , e
bazeaza pe psihopatologia expresiei, combinand notiuni^
patologie ^i de estetica. Aceste lucrari difera radical a
a
darea experimentala si nu urmaresc o validare canti a
ipotezelor.
188 Philippe Wallon Desen pi inadaptare pi/sau patologie
Dimpotriva, dupa parerea lui Aubin, ar fi mult mai U s o •jferenfe se mnificative importante intre psihotici pi ceilalji copii
in desen sa se discearna trasaturi de isterie. Intreg desenul nitalizaji, in afara de sararia desenului pi de aspectul lui mai
traduce dorinta de a se pune in valoare, chiar fara mitomani deieal- Ea conchide ca exista purine trasaturi patognomonice ale
veritabila. Personajul este in axul paginii, drept in mijloc, ie^ind osihozei la copil pi la adolescent, in contradicjie cu ceea ce susjine
in evidenja. Daca exista un mediu, personajul predomina uneori literatura de specialitate. Autoarea atribuie aceste constatari
anturajul este redus la o ebopa. Capul personajului este mare unei metodologii de cercetare insuficient de solide pi absenjei
(imaturitate), ajungand pana la o treime din inaljimea totala teoriei pentru organizarea concluziilor.
Machover spune ca gura pi dinfii sunt subliniafi. Daca narci- Pentru Debienne (1973, p. 82), desenul nu poate aduce decat
sismul domina (fata), capul e mic, dar detaliile sunt ingrijite (par diagnosticul de schizofrenie. Acesta este esenfialmente clinic.
bucle, podoabe, bijuterii, ochi, gene). Rochia are numeroase Intr-adevar, cand copilul e mic, desenul se rezuma la o mazga-
detalii (haine de gala). Linia este hapurata sau ezitanta, sau de- leala informa, apropiata de cea a unui arierat grav sau dement,
savarpita. Culorile sunt stridente, contrastante. Deseori, mem- in fa {a unei mazgaleli, copilul spune: e un caine, un omulej care
brele superioare sunt scurte, alungite, subjiate, avand maini alearga... dar schema corporala este imposibil de regasit: un
minuscule sau chiar ascunse, traducand o stanjeneala in relatiile soi de larva cu diferite elemente calificate drept braje, spate etc.
interumane. in timp ce inserpa in real se face cu dificultate, Regasim obiecte stranii (roji) incorporate omulefului. Se noteaza
membrele inferioare sunt lungi pi subfiri sau lipsesc. Mediul un interes pentru organele genitale.
nu este legat de sol: o corabie deasupra apei... Daca insa copilul este mai mare, desenul permite o mai buna
apreciere a simptomelor, el apare mai specific, dar fara a fi intru
totul specific. El prezinta o absenja de structura, de legatura.
2 / Tulburari psihotice Se noteaza repetijia schemelor, rigiditatea, aspectul incremenit,
fara dinamism. Personajele, daca exista, sunt Jepene, sarace,
Cand vorbim de copil psihotic, ne referim la un tablou asexuate, uneori fragmentate. Copilul utilizeaza in mod abe-
patologie grav, care comporta, in grade diferite, o evadare din rant spajiul pi culorile. Ansamblul este incoerent, bizar. In
realitate. Dar acest cadru este foarte vag. El include patologu rezumat, dupa cum spune Dabienne (1973, p. 83 pi urmat.),
extrem de diverse, precum forma foarte grava de autism descrisa •/desenul este fa rami fat in spafiu pi incremenit in timp". Semnele
de Kanner pi, la polul opus, personalitajile „prepsihotice , cele mai caracteristice, la adolescent sau la copilul mai mare,
constatate clinic printr-o anumita inafectivitate pi retragere in sine sunt probabil existenfa „neomorfismelor", forme insolite sau
Depi nu debuteaza, in general, decat la copilul deja mare, schiz°" m t r u totul noi, incomprehensibile, de valoare simbolica, pi a
frenia este probabil psihoza cronica cea mai cunoscuta la a "Paramorfismelor", forme imediat comprehensibile, dar de
lescent pi la adult. Ea acopera de altfel, in Jarile anglo-saxone, ^nificajie deturnata de copil („papupile-flori" ale lui Dolto).
practic toata patologia psihotica, fiind foarte polimorfa; ea pOj^ m desen, subiectul ne reda halucinajiile sale: chipul perso-
lua aspectele cele mai diverse. In consecinja, nu suntem ^ ^ U J ' ' este deformat, exista o condensare a unui membru pi a
U U
surprinpi de concluziile lui Milijkowitch (1982) care a c c " ^ a p u 'obiect exterior. Aubin (op. cit.) descrie „pensoirs" (ganduri
desenul unui sat facut de nipte copii schizofreni, de copu spi ^ y arri °rfozate): gandurile devin reprezentari (zgomote etc.).
la psihiatrie din alte motive pi de copii normali. Ea c 0 ,hllI^p
mazgaleala este intenjionata. In desen, un nume
deficit foarte sensibil al desenului la copiii p r e z e n t a n d ^ g g f r
f^r.CUle?te o reprezentare: copilul utilizeaza litere sau cuvinte
mintale in comparajie cu copiii normali. Dar ea nu Se mruficajie verbala, ci doar ca ornament.
192 Philippe Wallon Desen pi inadaptare si/sau patologie ^ 93
sunt absurde, detaliile umplu pana la refuz spatiul. Acest P e n t r u a rezuma cele spuse pana acum, vom aminti de
caractere sunt asemanatoare cu cele intalnite la schizofrenul studiile uneia dintre noi (Delgorgue, 1981), care s-a interesat
adult: in eel mai rau caz, este vorba de un desen abstract je stilul grafic la copilul psihotic. El este, dupa cum am vazut,
simbolizare a „lumii dinauntru" (H. Michaux), pierdute ' greu de precizat: nu exista un tip patologie, ci mai curand
faramifate. j es ene destul de evocatoare. In comparable cu elementele
Manifestarile psihotice pot fi insofite de tulburari de dis- a s t e p t a t e la o anumita scara de varsta, anumite elemente sunt
pozitie, in sensul excitatiei sau al depresiei pe care le exprima absente sau prezente, dar sub norma (pol deficitar), in timp ce
clar talia personajului. Pentru Aubin (op. cit.), desenul copilului alte elemente sunt prezente, cand de fapt ele nu ar trebui sa fie
hiperactiv e caracterizat printr-un omulef mare si agresiv p r e z e n t e (pol patologie). Omuletul „tip" al copilului psihotic
violent creionat ^i caricatural. Acest desen e neglijent, mazgalit, ar fi un omulet nedinamic, fara gat, fara picioare, fara trunchi,
burlesc. In el apare marirea taliei personajului, cu macrocefalie, cu c o r p u l disproportionat in ansamblu, cu o fuziune a mem-
corp picnic, trunchi ovoid, membre scurtate. Uneori personajele brelor superioare cu cele inferioare. Sub $ase ani, corpul e larvar
simt multiple. Cand, invers, copilul e deprimat, ceea ce se sau ovoid, cu un cap enorm, cu ochi exorbitati. Peste varsta de
intampla mai pufin frecvent, personajul este de talie redusa, jase ani, se adauga maini-flori sau stelate. Familia-tip este o
liniile sunt neclare, terse sau umbrite, uneori microcefalic, de familie nedinamica, cu disproportii. Cateodata se adauga
nuanfa intunecata. Mediul inconjurator e trist (copaci fara personaje stereotipe, uneori multiple. Stilul e trunchiat, fara-
frunze, nori negri...). Uneori, desenul umple toata foaia, ceea mitat, mutilat. Casa-tip este fara perspective, fara peisaj, cu un
ce ar traduce groaza de vid. Sau este inghesuit intr-un colt, acoperis supraincarcat. Ea prezinta o fa tad a inalta, cu deschideri
inhibat (Stora, 1963). Aceste semne pot de altfel sa evolueze cu disproportionate in comparatie cu corpul cladirii. Uneori, ea
timpul, exprimand oscilafiile contactului copilului cu lumea sa nu are nici drum ^i nici fum, peisajul e redus sau inexistent.
inconjuratoare si cu realitatea intreaga. Structura globala a casei este, in majoritatea cazurilor, destul
Copilul psihotic poate prezenta tulburari de aspect paranoic, de stabila, probabil ca urmare a efectului pregnant al stereo-
cu o agresivitate importanta, uneori avand la baza un delir de hpiilor socioculturale. Copacul-tip este fara radacini, nu este
m %t in sol, fara crengi sau fara frunzi^, fara element de peisaj.
persecute ^i idei megalomaniace. Punerea in pagina este
agresiva, capul e marit (orgolios), ochiul hipervalorizat, sus- Uneori, copacul insu^i nu exista, sau eel putin nu este repre-
picios, patrunzator, voluminos si sumbru, urechile sunt foarte ^entat ca atare. Un spatiu inchis, plin sau gol, este doar delimitat.
marcate, traducand uneori existenta halucinatiilor auditive esenul liber al copilului psihotic este un desen fara dinamism.
a i n t e de 7 ani, e o mazgaleala neorganizata, o aglomerare
Aceasta agresivitate se exprima in personaj prin mainiin forma
de gheara sau prin scene de razboi. Peisaje grandioase cu m jjembranoasa cu aspect arahnean. Se pot intalni forme ireale.
aca exista forme umane, ele sunt incomplete, deformate, cu
inalfi reflecta viziunea lumii megalomaniace. Copilul utui ^
era t'i' Ie^irile din cadru sunt numeroase.
uneori rigla si compasul, ca si cum ar vrea sa se protejeize
lumea exterioara resimtita ca angoasa. Pentru Stora I Intr-un fel in alt registru, dar tot in cadrul psihozei, au fost
n?i copii a caror precocitate grafica este extrema: Selfe (1967)
pulsiunile agresive se exprima prin linii scurte frante. La ^
copii, se intalnesc mult mai multe impotriviri si re ^ uZU [ 1 hera t de indelung un copii mic autist, Nadia, care, de la varsta
t r e i a n i si jumatate, desena cu o mare maturitate artistica,
desena decat la copiii normali. Uneori, ei i^i distrug « -g
desenul sau £terg ceea ce au desenat anterior (desenu Plet fara nici o legatura cu saracia achizifiilor si a
„salvat" luandu-1 de la ei). | riZa rii sale aparente pe plan social psihologic (fig. 38).
197 ^ 93
Philippe Wallon Desen pi inadaptare si/sau patologie
^ / Traumatisme psihice
i Cox, 1985.
Fig. 38 - Desen al Nadiei (5 ani 6 luni) (dupa Selfe, in Freeman 51 preCiUrent-Morval ( 1 9 7 6 )
I 'Zarea impactului absenfei paterne asupra constelafiei
p. 138). constata ca desenul familiei permite
198 Philippe Wallon Desen pi inadaptare si/sau patologie ^ 93
ale operei lui Brauner (1976), care a adunat opere de copii facute n°stic al unei conduite delincvente sau antisociale.
in timpul rSzboiului dinSpania. Martor al unei a g r e s i v i t a t i . s a u Copiii prezentand perturbSri emotionale (copii instabili) au,
al unei violente pe care copilul a trait-o uneori cu adev ^ atestulpersonajului, rezultate inferioare faja de copiii de varstS
desenul are o valoare de descarcare afectiva. Daca un cop de nivel mintal echivalente. Se constats cS nivelul desenului
trecut prin razboaie, el fuge totupi de ele e v o c a n d scene c ^ ePmde mai mult de contextul familial decat de diferentele
(Debienne, op. cit.). Mai recent, Schwartz (1982) a s l^^fe ?c°lare sau de inteligentS pi ca acei copii care sunt delincventi
de copii care au trecut prin razboiul din Kippur, de la ja , ! rez ultate mai slabe decat copiii de varsta biologicS sau min-
si pana la inceputul liceului. Este vorba de un s t u d i u a ^ ^ ec hivalentS. Dar ameliorarea adaptSrii sociale este insotitS
scoala. Aceste desene exprima teama pi anxietatea^ jpe 0 ameliorare a scorurilor desenului pi, uneori, pi de o creptere
cadru, desenul poate avea o valoare cathartica, ajutan P atela a Ql-ului. Copilul instabil a fost studiat in egalS masurS
copil sa tina piept atacului pi urmarilor sale. a 'te teste. Desenul satului (Michaux, 1957) aratS preferinta
200 Philippe Wallon Desen si inadaptare ^i/sau patologie 205
acestuia pentru drumuri lungi, sinuoase, multiple, inguste, ceea eventualelor dificultati psihologice reiesea dintr-o pedinfa cu
ce ar traduce, dupa parerea autorului, instabilitate pi dorinta profesorii, efectuata dupa proba. Dat fiind faptul ca definirea
de evadare, acest semn fiind paralel cu evolutia tulburaril0r dificultatilor psihologice este eminamente subiectiva, nu am
Daca testul Kinetic-Family-Drawing a fost deseori utilizat perv retinut decat tulburarile care intruneau unanimitatea profe-
tru a evalua copilul cu tulburari emofionale, in schimb nu Se sorilor, si mai ales care se bazau pe criterii concrete. De exemplu,
intalnesc semne specifice de instabilitate. Ceea ce evoca diag- daca se evoca agresivitatea copilului, nu xi retineam decat pe
nosticul este mai degraba predominanta anumitor semne (mai acei copii ale caror incaierari sau vatamari aduse altora erau
rar intalnite in populatia-martor). cunoscute... Din pricina diversitajii lor, tulburarile au fost
In sfarsit, dislexia a fost explorata prin desen: s-a descris grupate pe ansambluri destul de vaste (probleme familiale sau
(Pontius, 1983) existenta la copilul dislexic a unei alterari a personale grave, agresivitate excesiva, incetineala anormala...).
desenului destul de caracteristica, intalnita la o treime din acepti Am considerat totupi aceasta activitate un studiu prealabil, astfel
copii: o distorsiune a partii superioare a fetei („cap neolitic"), incat nu am vrut sa fim prea selectivi.
ca pi un anumit numar de grepeli care amintesc de cele ale Figurile 39 pi 40 prezinta un anumit numar de criterii grafice
scrisului. El constata ca, dupa un antrenament adecvat, mai pe care le-am identificat:
pufin de 10% din copiii normali continua sa deseneze in acest
fel, in timp ce copiii reta rd a ti sau dislexici continua sa dese- — „anturajul" e constituit ca orice desen adaugat la desenul
neze astfel in proportie de peste o treime. El e de parere ca, personajului, singurul cerut de consemn. El s-a dovedit aici
pe langa dificultatile de citit si de scris, acepti copii au un deficit deseori „patologic", dar suntem conptienti de faptul ca
specific. aceasta constatare este legata de conditiile experienfei: un
copii aflat in fa fa unei persoane pe care nu o cunoapte, cu
un consemn foarte reductiv, pi mai ales un material infor-
E / O ancheta in cadrul scolaritatii primare matic care poate fi intimidant. Alteori, acasa de exemplu,
faptul ca acest copii ipi situeaza personajul intr-un context
In pofida a numeroase studii despre acest subiect, criteriile apare dimpotriva drept argumentul unui foarte bun
care au fost enuntate ca „patologice" apar contingente, leg3 e prognostic. Acest anturaj este frecvent intalnit de Royer
de contextul executarii desenului. Nici unul nu apare ca run (1977), care lucreaza totupi in conditii de test, ca pi noi. Ea
specific, depi multe evoca tulburarile psihice. In cadrul unei il considera aparent normal;
populafii pcolare, am incercat sa identificam copiii care ar pu //indesarea" este definita ca imposibilitatea de a gasi un loc
prezenta dificultafi psihologice (Wallon, 1994). Ejantion^ liber de 7 X 7 cm, ceea ce corespunde unui sfert din inalfime
includea 459 de copii de pcolaritate primara, provenifi din unei treimi din la);ime;
scoli pariziene (varste intre 5 pi 13 ani; media = 8,1 ani; e c ^ »umplerea" corespunde unei creionari a unui element sau
a uneia din partile sale, care apar innegrite ca urmare a
= 1,6). Scolile erau alese la intamplare. Fiecare copii era v
individual de un student la psihologie pi trebuia sa dese^ ^ Cestui fapt;
un personaj dupa consemnul care era eel al tes u .)je "Stereotipiile", ca de obicei, reprezinta un motiv repetat fara
Goodenough („Deseneaza un omulet")- A m enunfat ^ JUstificare;
grafice pornind de la examenul desenului pe hartie P^-jcarea jiniile sunt numite „compulsive" daca sunt repetate inutil
( PrPcum marginea rochiei sau coroana din figura 39);
computerului (program descris in capitolul VII). Wen n
202 Philippe Wallon Desen si inadaptare si/sau patologie 203
unul patologie), geometrismul intern (9 cazuri, dintre care 5 fj r j (18%)- Preocupari sexuale excesive (5 cazuri, cu diverse treceri
semnificatie). Desenul schitat (14 cazuri, respectiv 3%) este izolat la act) se traduc prin prezenta organelor sexuale in desen:
in 9 cazuri, dintre care 6 nu pot fi legate de semne clinice; in ^lit... sau chiar, intr-un caz, creionarea foarte evocatoare a
cei cinci ani in care e asociat altor semne grafice, el corespuncje organelor sexuale feminine. Ne putem pune intrebari in aceste
unor probleme clinice. Putem deci spune ca el ar evidentia cazuri in privinta unor eventuale maltratari sexuale (Hagood,
semnificatia celorlalte semne grafice. „Sprijinirea" pe josul pagina 1992), ceea ce nu ne-a fost permis sa verificam. In sfar^it, cei
(13 cazuri, 3%) apare ca fiind legata in principal de varsta doi copii realmente obezi din seria noastra au facut personaje
deoarece nu este intalnita decat in primele trei clase. Ea este grase.
de 9 ori fara semnificatie patologica. Ne incepuseram cercetarea incercand o comparatie intre
Acum putem sa facem o analiza a rezultatelor pornind de copiii ^colarizafi cei ingrijiti la sectia de psihiatrie. Or, etero-
la semnele clinice de dificultate psihologica. A^a cum am vazut genitatea acestei populajii ne-a facut sa renunj:am la aceasta
prin calculul X 2 , copiii prezentand tulburari psihologice sunt, metoda. Intr-un nou studiu, In curs de examinare, am putut
in majoritate, identificati, dar, ciudat, o analiza precisa dezvaluie vedea ca criteriile grafice apar destul de specifice in primele
ca nici un semn nu este cu adevarat specific. Copilul agresiv doua clase ale ^colii primare, dar ca i^i pierdeau din valoare in
(8 cazuri, 1% din total) este identificat printr-un criteriu grafic, ultimele trei. Cu toate acestea, nu putem ajunge la un eventual
fara ca vreunul sa-i fie specific. Dificultatea de a stabili criterii dosar medical al copilului ^i trebuie sa ne bazam in intregime
este de altfel intalnita in literatura de specialitate: Bergen pe discursul profesorului. Totusi, in cateva cazuri, am crezut
(1994) reuse^te sa identifice copilul agresiv prin desenul sau, nimerit sa insistam, in ciuda absenfei aparente a tulburarii. La
in timp ce Feyh Homes (1994) nu reupesc. Copilul anormal un copii care prezenta un desen anormal, de exemplu, o cerce-
de lent in clasa (17 cazuri, 4%) este identificat doar in 11 cazuri, tare mai aprofundata a dezvaluit probleme grave, mai ales la
dintre care 6 (35% din acest grup) prin umplerea desenului, iar nivelul familiei. Trebuie totusi mentinute anumite rezerve in
celelalte prin diverse semne. 17 (4%) copii sunt sub o supra- privinta acestui tip de studiu, deoarece identificarea tulburarilor
veghere psihologica (ortofonist, psiholog, psihiatru, CMPP, trebuie insotita de o posibilitate de luare in evidenfa, ceea ce
EMP) cunoscuta de profesori. Dintre acedia, 4 cazuri (24% din nu este intotdeauna cazul. In sfarsit, trebuie evitata orice
grup) nu prezinta nici un semn grafic, ceea ce ar fi mai curand -etichetare" care ar putea dauna copilului.
un semn bun: supravegherea pare sa compenseze tulburarea-
Profesorii considera ca 42 de copii (9%) au o problema
familiala grava, dar 12 copii (29% din grup) nu prezinta wcl PI Desen si psihoterapie
un semn grafic, in timp ce alfi 9 prezinta un desen primitiv (2- °>
si 5 un anturaj (12%). Se stie intr-adevar ca problemele family Desenul ocupa un loc privilegiat in psihoterapia copilului,
sunt deseori decelabile in desenul personajului, si aceasta rnai ales cand copilul e mai mic. El isi exprima cu dificultate
atat mai mult cu cat copilul e mai mic (cf. Goldmann Gu airea profunda prin limbaj, desenul inlaturand cu succes acest
1992, cu proba lui Koppitz). e °' c a P- Uneori, desenul este singurul mijloc de comunicare
Pe de alta parte, 38 de copii (8%) par sa aiba pr° b l e ^ copilul, in cazul unui mutism, de exemplu. Dar eel mai
esea desenul este prezent pe tot parcursul unei psihoterapii
personale grave (fizice in 3 cazuri, sau psihice). ®*niT^cest
10 nu prezinta semne grafice identificabile (26% din a ^ chiar daca rolul lui este important, el este utilizat impreuna
grup), 9 prezinta un anturaj (24%) 7 un desen P r i m ^ltceva, limbaj, joc, modelaj etc.
208 Philippe Wallon Desen si inadaptare ^i/sau patologie 205
Importanfa desenului in psihoterapie nu dateaza de la Freud s e face in funcjie de aptitudinile copilului, dar preferinfele pro-
nici de la primii psihanali^ti de copii care nu deosebesc desenul prii ale psihoterapeutului ale copilului sunt ^i ele importante.
dejoaca (M. Klein, de exemplu). Primul studiu referitor exclusiv Locul desenului variaza o data cu personalitatea £i varsta co-
la desen pare a fi eel al lui Morgenstern (1927), asupra micii pilului. Prea devreme, e anevoios pentru el; prea tarziu, desenul
mute. Pentru prima data, a fost studiata inlanfuirea desenelor devine conventional. Dar uneori atitudinea copilului fa^a de
cu intervenfiile psihanalitice. Ea a abordat valoarea proiectiva desen se schimba in cursul psihoterapiei. Inaintea desenului,
a desenului arata ca desenul are o valoare expresiva la copii se poate utiliza modelajul; dupa desen, exprimarea verbala. Unii
superioara limbajului, avand legi diferite ta\& de cele ale adultu- copii foarte inhibafi de activitafile grafice gasesc in modelaj, joc
lui. Ea interpreteaza simbolurile, mai ales pe cele de ordin sau psihodrama un limbaj mult mai bogat.
sexual, desenul aparand astfel ca o forma de sublimare. Lu- Putem interpreta desenul pe masura executarii lui (care
crarile sale au stimulat cercetarile psihanalitice asupra desenu- deseori e cea mai interesanta), sau sa interpretam desenul fina-
lui. Dar a propus fara indoiala o interpretare prea generala. F. lizat. Putem proceda, de asemenea, la o juxtapunere a desenelor
Dolto a vrut sa dea o mai mare rigoare acestei interpretari, intr-o elaborare colectiva in cadrul unei psihoterapii de grup.
comparand diferitele cazuri clinice inspirandu-se, pe cat se Dar trebuie sa ne amintim faptul ca nu putem invaja sa interpre-
poate, dintr-o abordare experimentala. Ea utilizeaza o semio- tam in mod psihoterapeutic un desen fara a avea o formate de
logie proiectiva inspirata de diferitele curente psihanalitice. psihoterapie in ansamblul ei. Multi clinicieni s-au lansat in inter-
In aceste condijii, ce aduce desenul? Inca de la primele pretarea desenelor in termeni proiectivi. De^i ea fascineaza
discujii, daca este acceptat de catre copii, desenul permite sa marele public, felul in care o utilizeaza psihoterapeutul ramane
ne facem rapid (^i intr-un mod deseori pujin traumatizant) o destul de echivoca pentru novice. De unde f?i criticile meto-
idee despre nivelul de maturizare al copilului si asupra ele- dologice deseori intemeiate. Exista un rise de extrapolari si
mentelor eel or mai pregnante ale problema ticii sale. In funcfie trebuie sa invafam sa fim precaufi inainte de a da interpretari
de contextul in care se inscrie psihoterapia, putem utiliza o tenia „salbatice" care pot fi primejdioase. Abuzurile de interpretare
impusa (personaj, copac, casa, familie, eventual animal etc.) sau ?i erorile psihologice au fost sursa ridicolului. „Initierea unei
libera. Dar anumite teme au o mare incarcatura emofionala psihoterapii in cazul unui copii nu consta in a $ti sa ii inter-
pentru copii $>i se descopera uneori cu surprindere o mobilizare pretezi desenele, ci in a-i intelege comportamentul si, in parte
afectiva importanta in fata unei teme aparent anodine. Ulterior, (uneori in mare parte), prin intermediul acestor desene, urmele
desenul este un jalon important al discutiilor: copilul i^i airun- experientei traite a rela^iei terapeutice, utilizand acest lucru a^a
te.^te de el vorbe^te uneori indelung despre el multa vreme cum gase^ti de cuviinfa" (Widlocher).
dupa aceea. Astfel incat trebuie sa avem grija sa nu i n t e r p r e t a m
totul sa £tim sa ii limitam interventiile.
Nu putem considera desenul drept un ansamblu de semne
Desenul e utilizabil in psihoterapie indata ce copilul manu Finite a fi decriptate intr-un mod rigid. Astfel, locul desenului
ie^te suficient de bine creionul, asta practic pana la ado 111 Psihoterapie a dat na^tere controverselor. Intr-adevar, de-
cenja (eel pufin pana la 10-11 ani). Alegerea desenului ca m *?»ul are un dublu rol in psihoterapie, ca exprimare a copilului
de exprimare este interesanta daca el reprezinta mijl°c ^ Prin intermediul interpretarii pe care psihoterapeutul o da
exprimare eel mai u^or ^i eel mai fecund pentru copii- ire ^ acesteia, cele doua putand fi legate. Elementul determinant este
ca acesta sa aiba aptitudini grafice suficient de dezvolta ^ ^lajia cu psihoterapeutul. Psihoterapia prin desen nu exista
simta interes placere fa\a de exprimarea plastica. A & ec at daca exista o relate terapeutica intre terapeut copii,
210 Philippe Wallon Desen si inadaptare ^i/sau patologie 205
psihoterapeutul avand valoare prininsapi persoana lui. Astfel jntr-o a doua etapa. Uneori, desenul face sa dispara copmarul
in functie de tipul de terapie sau de moment, desenul poate fi (puterea eliberatoare a desenului, descrisa de Janet). Se obtin
activitatea principals a sedintelor, un mod de comunicare desene de vis stereotip, desene de vis evolutiv, vise suprain-
privilegiat intre psihoterapeut pi copii, sau o activitate comple- carcate, vise degradate.
mentary adaugata altor moduri expresive (visuri, lapsusuri...), In afara unui cadru cu adevarat psihoterapeutic, desenul este
favorizand elaborarea sentimentelor pi a reprezentarilor psihice larg utilizat in cazul copilului intr-un scop terapeutic. Astfel,
ale copilului. Psihoterapia prin desen este arta de a interpreta in numeroase situatii se utilizeaza desenul pe hartie, „muralul"
comportamentul copilului, pi indeosebi desenele sale, ca pe un (desen mare pe perete, realizat de unui sau mai mulfi copii),
soi de alt limbaj. Desenul permite exteriorizarea de catre copii desenul cu degetul. Utilizarea desenului nu se mai supune unor
a preocuparilor sale, a grijilor pi dorintelor lui. Terapeutul este criterii interpretative stricte, ci se dovedepte un mijloc de
receptorul mesajului pe care il emite copilul. Desenul este o infelegere a copilului de catre adult pi de comunicare intre cei
exprimare vesela, libera, in fata unui adult, un mijloc privilegiat doi. Aceste studii, din nefericire, stmt rareori publicate, deoarece
al psihoterapiei de expresie. Trebuie sa dam insa dovada de se situeaza intr-un cadru eel mai adesea informal. E suficient,
prudenta in fafa desenului. El este, inainte de toate, expresia pentru a constata acest lucru, sa intram in orice institute pentru
vietii fantasmatice, dar nu intotdeauna o marturie a experientei copii (cu program normal sau prelungit) spre a ne convinge de
sale actuale. importanta acordata desenului. El este aproape omniprezent,
In psihanaliza copilului, punctul fundamental este analiza constituie obiectul unor discutii de sinteza intre membrii echipei
relatiei. Aici, desenul este o activitate regresiva care faciliteaza educationale sau doar de schimburi spontane intre aceptia. In
aparitia fenomenelor de transfer. Desenul este un mod de acelapi mod, desenul este uneori utilizat cand parintii pi copiii
exprimare ludic, eel mai usor pentru copii, in el regasindu-se vin impreuna la consultafie pentru a evidenjia o dinamica
toate nivelurile decelate de Freud in privinta asociatiilor libere familiala. Desenul este atunci mijlocul prin care copilul ia parte
ale adultului. Vorbirea la copii este prea recenta pentru a fi sursa la discujie. Desenul a mai fost utilizat pi in cadrul unei supra-
de placere imediata. Desenul este atunci un mod de exprimare vegheri terapeutice a mai multor familii (impreuna cu copiii
mult mai sigur. El devine mai pujin frumos, mai liber, mai bogat lor) intr-o terapie de grup.
in semnificafii. El poate fi inlocuit de pictura, modelaj... Uneon, In rezumat, desenul poate fi utilizat pe scara foarte larga in
desenul se elaboreaza ca o aparare: sarac, inexpresiv, conven- Psihoterapie, deoarece este un mijloc privilegiat de comunicare
tional, nelasand loc interpretarii. Exista dificultati ridicate e al copilului. Trebuie sa pastram insa o mare prudenta in ceea
rezistenfe, ceea ce creeaza o problema delicata de psihana • c e priveste interpretarea desenului. Ea necesita o formatie,
Dar desenul nu difera radical de alte moduri de comunicar jntuijie pi deopotriva tact, pentru a nu bloca procesul terapeutic.
din psihanaliza. Locul desenului, utilizarea sa... tin de caz. Ele depind de copii,
Visele copilului pot fi explicate prin intermediul desenn^ e terapeut, de metoda curei, ca pi de momentul din psiho-
copilul utilizeaza desenul pentru a se debarasa de visarea ^ era pie, fara sa se poata defini a priori nici o regula stricta.
CUCURIGU!
0
XI
j;
/INCEPE ]
<w SA-MI FIE /
ml
J* 'J pA a n
i
JL L
Fig. 42 — Desen de copil pe computer: „cadavrul minunat"; Atelierul P1 Fig 43 - Desen de copil pe c o m p u t e n j b a n d a S ^ W e ^ ' P ^
!T
copii/Centrul Georges-Pompidou PN/Centrul Georges-Pompidou » ...
218 Philippe Wallon Desen $>i computer 219
loulou adore sa
louloute
Fig. 47 — Fotografie video scanata si grimata pe computer (fetifa de 11 ani); ^g. 48 — Fotografie scanata grimata pe computer (fata de 12 ani); Atelierul
pentru copii/Centrul Georges-Pompidou. Pentru copii/Centrul Georges-Pompidou.
219
223 Philippe Wallon Desen$>icomputer
t B i i victoria
TO/WWAWWl
AWVWAAfA
i OAi
Fig. 49 — Fotografie a mainilor copilului scanata decupata pe c o r T I P u t e t r a l | Fig. 50 — Imagine compusa pe un computertn care au fost integrate doua fotografii
completatacu un desen facutpe acelaji program; Atelierul pentru copii/Le video scanate grimate cu acelasi program (baiat de 12 ani); Atelierul pentru
Georges-Pompidou. copii/Centrul Georges-Pompidou.
225 219
Philippe Wallon Desen$>icomputer
(fig. 51). Copiii, in grupe de cate cinci, au lucrat la partea din B / Programe informatice si desenul copilului
poveste pe care ^i-au ales-o ei, intr-un timp destul de scurt,
deoarece au operat doar in recreafii, neavand dreptul decat la 1 / Material si metode de prelucrare informatica a desenului
o singura incercare. Vom nota, in privinta ilustrajiei alese,
calitatea executiei, atat pe plan tehnic, cat si creativ, precum si Asa cum am vazut, programele ii permit copilului sa dese-
simplicitatea ^i claritatea ilustratiei. neze cu ajutorul unui computer. Dar nici unul dintre aceste
Aceste doua lucrari ilustreaza ce se poate face actualmente produse nu are ca functie examinarea metodelor grafice utilizate
in domeniul desenului pe computer. Metodologia acestor lucrari de copil. A^a cum am spus mai sus, echipa mea a dezvoltat,
este pur calitativa, elaborarea psihologica urmand sa fie stu- din 1989, un program de prelucrare a desenului pe tabla de
diata. Computerul contribuie la dezvoltarea creativitatii digitalizat (Jobert, 1989; Wallon, Jobert, 1991). L-am utilizat deja
copilului. Desenul informatizat este diferit de desenul pe hartie, pe scara larga, din moment ce peste 2000 de copii au fost vazuji
dar nu neaparat mai complicat. Daca toate aceste operatiuni pot individual de catre studenfii no^tri ^i au realizat un desen al
fi realizate cu hartie, foarfeca lipici, prin fotocopiere, in personajului singur (la 1000 de copii) sau 1-au asociat cu Figura
schimb, aceste manipulari il pot descuraja pe copil. Aid, munca lui Rey (in cazul altor 1000 de copii). Am vazut in capitolul
este mai intuitiva. Chiar daca un copil e neindemanatic, el poate precedent cateva rezultate ale acestei cercetari, iar aici vom
ajunge la rezultate greu de imaginat cu metodele obi^nuite. Iar cunoaste metodologia.
manuirea mouse-ului necesita un demers logic a carui achizitie Tabla de digitalizat este un echipament electronic alcatuit
ii este utila copilului, intru catva ca invatarea matematicii dintr-otablifa, o foaie mai mult sau mai putin groasa de ra^ina
(pastrand proporjiile). sintetica in care este inclus un dispozitiv destinat sa inregistreze
pozitia unui stilet electronic, avand forma unui creion, care este
deplasat pe suprafata sa activa. Exista mai multe formate. In
psihologie, acestea sunt in principal cele a caror suprafata activa
este comparabila cu marimea unei foi de hartie, indiferent ca
aceasta este dispusa vertical sau orizontal: se define^te astfel
o „zona A4" de 29,7 cm X 29,7 cm.
Asa cum am aratat mai inainte, numai ca^iva fabricanfi ofera
modele al caror stilet nu este „neutru//, ci are o mina de pix.
Daca fixam atunci foaia de hartie direct pe tablifa, copilul se
afla in conditii aproape obi^nuite pentru a desena. intr-o prima
etapa, lucram cu un stilet legat de tabla printr-un fir electric
(fig. 52). Actualmente, avem tablite in care stiletul nu numai ca
este liber (fara fir), ci e $>i sensibil la presiune, la orientarea si
la inclinarea fata de hartie.
Aceasta tablifa nu poate funcj:iona singura. Este vorba doar
de un instrument de captare prelucrare, care trebuie sa fie
Fig. 51 — Ma jocTn patru col^uri cu patru delfini Neaparat conectat la un microcomputer. Principiul captarii
Desen facut de un copil pe computer ilustrand basmul lui C. Le Prelucrarii este simplu. Computerele nu pot lucra decat cu cifre.
„Gomme et la Poudre d'or" (M. Barrat) (Francois H., 5 ani jumatate)
226 Philippe Wallon Desen$>icomputer 219
atunci mult mai u^or de facut (fig. 53). Fiecare desen poate fi
astfel inregistrat ca un fi^ier (numele este dat in susul figurii
54). Un mic text poate fi adaugat (pana la trei randuri de 30 de
litere, vizibil in micul cadru din dreapta sus).
Pentru utilizator, acest program dispune de un anumit nu-
mar de funcfionalitaji care permit analizarea desenului. Obser-
vatorul poate vizualiza desenul finalizat pe ecran (fig. 54),
intr-un cadru care situeaza locul desenului pe foaia A4, aici in
sens vertical (programul autorizeaza deopotriva sensul orizontal
sau „zona A4"). In dreapta, programul furnizeaza un anumit
(a) Reproducerea „fara legatura" aratand dispunerea punctelor numar de date. Numarul liniilor este dat automat (aici, 287),
ca £i lungimea totala a liniei (9 814). Numarul de puncte tratate
este in acest stadiu de observafie o indicate a finefii inregistrarii
(32 242 de puncte). Programul ia deopotriva in seama „punctele
de proximitate", inregistrate cand copilul i^i apropie stiletul de
tabla (acestea sunt inregistrate de indata ce stiletul se apropie
la o distanfa maximala de circa 20 mm). Ele pot fi vizualizate
pe ecran, ceea ce este foarte instructiv in privinfa ezitarilor
subiectului. Timpul global al desenului este dat (timp intre
punctul de proximitate prelucrat pana la ultimul, adica un timp
superior timpului efectiv al desenului). Timpul efectiv este obfi-
nut scazand timpul de pauza, indicat dedesubt. Marimea este
furnizata, in inal^ime (y = 239,4 mm) si in la):ime (x = 117,8 mm).
Acest program permite deopotriva inregistrarea liniilor intr-un
mod foarte fin. Precizia actuala a tablelor permite sa se ajunga
la 1 /10 mm ^i la 1/100 secunda, adica tratarea, pe langa desene,
a tuturor tipurilor de grafisme, indeosebi scrierea. Avem de
altfel in curs un program referitor la analiza grafometrica a scri-
erii, in scopuri diagnostice. Ne putem imagina cu u^urinta ce
ajutor le-ar putea oferi grafologilor un asemenea instrument...
Principala noutate a programului, ceea ce constituie de altfel
ratiunea sa de a fi, este aceea ca permite oprirea desfasurarii
vizionarii executarii desenului, in orice moment (cf. mai departe
fig. 59). Ea poate fi reluata ulterior, in acela^i sens sau invers,
?i sa fie revazuta punct cu punct sau linie cu linie (functie de-
^umita „pas-cu-pas"). Programul furnizeaza in acela^i timp
Fig. 53 — Prelucrare „temporala" pe tabla de digitalizat a unei figuri simple (Amara, datele parjiale corespondente, in acela^i fel ca mai sus. In plus,
de Brucq, 1995).
231 219
Philippe Wallon Desen$>icomputer
desenul casei. Se remarca, in plus, ca dupa cadrul dreptun- 9 altele (diferenfa de colorafie)
aproape douazeci de persoane, dintre care mai multe cu norma Marele dicfionar
intreaga!
al psihologiei,
Nu vom insista asupra aparentei „fractale" a oricarei cunoap-
teri umane (oricat de puternica ar fi marirea, complexitatea Larousse
este identica). S-ar putea conchide ca noi, adultii, avem privi- [Larousse - Grand
legiul de a taia firul in patru, cu cea mai mare seriozitate. Nu, Dictionnaire de la
desenul copilului este realmente un subiect bogat si de un mare Psychologie]
viitor. Prin claritatea sa, el ne ofera posibilitatea, unica proba- Publicata de:
bil, de a ajunge direct la complexitatea de spirit pe cale de a se Larousse, Paris, 1999
construi: urma directa a unui gest, desenul ii surprinde pi cea Limba originala:
mai infima variatie. Studiul sau precis (actualmente in termeni franceza
de 1/100 secunda pi 1/10 mm) ne deschide acum perspectiva Anul aparitiei: 2006
studierii fine a gandirii...
Acestea fiind spuse, desenul ramane, pi trebuie sa ramana, Rezultat al colaborarii a
pentru noi un subiect fascinant. Daca aceasta uimire ar dispa- 150 de specialist], Marele
rea, am pierde esentialul. Studierea precisa a desenului trebuie dictionar al psihologiei
ofera o ampla panorama
sa ne permita sa ne argumentam atitudinea, sa ii dam nipte baze asupra cuno§tintelor ce
solide, dar nu trebuie niciodata sa pierdem din vedere copilul, tin de domeniul jtiintelor
o fiinja umana pentru care desenul este o activitate fundamen- psihologice §i asupra relatiilor pe care acestea le intretin cu abordari
tala, atat pentru dezvoltarea sa personala, cat pi pentru contac- disciplinare conexe, cum ar fi psihiatria sau psihanaliza. Astfel,
tul sau cu lumea inconjuratoare — indeosebi cu noi inpine, functiile §i tulburarile vietii psihice, etapele dezvoltarii umane,
adultul (in principiu)... comportamentele §i notiunile cheie ce caracterizeaza trairea oamenilor
in genere (dependents, copilarie, sexualitate) sunt prezentate §i
descrise din aceasta perspectiva pluridisciplinara.
ISBN 978-973-707-175-0
www.edituratrei.ro