Negură Ionela-Lucreția

PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Marea copilărie

Vârsta cuprinsă între 6/7 ani – 10/11 ani este cântecul de lebădă al copilăriei pentru că
miturile care au fost mereu în acest univers mirific ( inclusiv cel a lui Moș Crăciun) se elimină
pe parcurs. Această etapă a fost denumită copilăria adultă sau maturitatea infantilă. Îvățarea
scris-cititului și calcului aritmetic restructurează substanțial capacitatea de cunoaștere a
individului, dar impactul cu această realitate incoloră din punct de vedere afectiv, pe care i-o
dă școala, înseamnă și o autentică infuzie de realism, ce îi va redimensiona întreaga
personalitate și odată cu aceasta și viziunea despre lume, despre alții și de sine. Oricât de mult
îl mai fascinează jocul, treptat cedează din teren activității de învățare.

I.Evoluția somato- fiziologică

Dacă la 6/7 ani, ritmul creșterii încetinește, apoi devine alert, așa încât până la debutul
pubertății, copilul crește în greutate aproximativ 10 kg, iar în înălțime circa 20 cm ( diferențe
între fete și băieți fiind încă minore). Cu toate acestea etapa ontogenetică se încheie mai
repede la fete ( 10, 6 ani), decât la băieți ( 12 ani). Corpul și extremitățile se lungesc,
manifestându-se o modificare a proporției dintre cap și trup. Copilul știe acum să-și atingă, cu
mâna dusă peste cap, urechea din partea opusă. Această abilitate, cunoscută sub denumirea de
probă Philippină, care era cândva o dovadă elocventă că persoana capabilă să facă acest lucru
este aptă pentru a fi școlarizată. Sistemul muscular se dezvoltă, mai ales sub raportul masei
sale, iar în acest fel crește și forța musculară, precizia și viteza motrică a micului școlar.
Caracterul de ambidextru se accentuează și se precizează mai exact lateralitatea stângă sau
drepată a persoanei, iar pe fondul intensificării procesului general de osificare se trece treptat
și la dentiția permanenta( cei 20 de dinți de lapte sunt înlocuiți cu cei 32 de dinți definitivi). În
ceea ce privește sistemul nervos creierul creștere (aproximativ 1200 g), iar din punct de
vedere al stării de sănătate, copilul este mai rezistent decât în etapele anterioare. Datorită
creșterii apetitului său față de exercițiul fizic, școlarul mic trebuie antrenat în activități de
călire a organismului ( prin sport, dar și printr-o alimentație corectă). Tot în această perioadă
se întăresc și o serie de deprinderi igienice (spălatul pe mâini) și de autoservire.

1
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Pe plan intelectual
Memoria

La vârsta școlară mică este întâlnită memoria mecanică, cea involuntară și cea de
scurtă durată. Odată cu intrarea în școală, copilul reține preponderent, ceea ce l-a impresionat
mai mult, de unde încurcătura evident afectogenă a memoriei. Astfel încât procesul de fixare
al cunoștințelor este condiționat de percepția obiectelor și fenomenelor, apelul la diverse
materiale didactice, în timpul lecțiilor, se dovedește acut necesar. Copilul reține repede și ceea
ce este neesențial sau detaliat ( adeseori îi sunt suficiente doar câteva lecturi ale textului
respectiv). Uitarea vizează, mai ales comportamentul copilului, așa se explică de ce în clasa
întâia el uită frecvent tema de pregătit pentru ziua următoare, după cum își lasă acasă deseori
și diverse rechizite școlare indispensabile ( penarul, caietul, stiloul). Din clasa a treia micul
școlar depune efortul de a-și cultiva voluntar memoria, de a apela la repere ajutătoare pentru a
o efcientiza astfel înțelege și rolul repetițiilor. Raportul dintre capacitatea de a recunoaște și
reproducere se modifică, de-a lungul perioadei școlare mici: dacă la 6-7 ani, procesul de
recunoaștere este mult mai ușor de pus în aplicare, iar pe masură înaintării sale în vârstă crește
posibilitatea de reproducere. Deficitul inițial din acest plan se produce din cauze dificultății de
a transpune limbajul interior ( care a stat la baza înțelegerii) în limbaj exterior. Se poate
observa un progres semnificativ și în ceea ce privește capacitatea de reproducere; dacă inițial
reproducerea era cât mai fidelă ( textuală), pe masura acumulării de cunoștințe, școlarul mic
este tentat să facă mici reorganizări ale textului asimilat, așadar în paralel, crește și volumul
memoriei.

Limbajul

Potențialul lingvistic al copilului la începutul clasei înâi diferă mult în funcție de

educația primită în familie, de formula sa temperamentală. Progresele evidente se observă și
în ceea ce privește debitul verbal oral și cel scris atunci cand se apropie de sfârșitul clasei a
patra.Odată cu adăugarea de noi materii precum geografia, istoria, gramatica, științele naturii
au loc schimbări și în exprimare cumulând în vocabular cuvinte noi, auzul fonetic se dezvoltă,
crește corectitudinea gramaticală a limbajului, copilul învață sinonimele, antonimele și
omonimele. Până la sfârșitul etapei, scrierea este însoțită de un limbaj, mai mult sau mai puțin
sonor, pentru a preîntâmpina apariția greșelilor de scriere. Trebuie evitată orice acitivitate
masticatorie, care poate perturba acest fenomen, adică consumarea de alimente, utilizarea
gumei de mestecat etc.

2
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Gândirea

Evoluția gândirii în a treia copilărie face posibilă abandonarea concepției animiste și

naiv realiste despre lume, pentru a face loc unei concepții realist-naturaliste. Înbunătățirea
procesului de învățare la școlarul mic, reclamă cunoașterea particularităților pe care le
înregistrează această activvitate la vârsta respectivă: incapacitatea lui de a face deosebire între
lucrurile esențiale și cele neesențiale, folosește mult învățarea pe de rost și fiindcă vocabularul
său este încă insufient utilat și este mai ușor să apelezi la un text gata elaborat, deoarece
dorește sa fie cât mai expeditiv și să asimileze lecție, nu zăbovește și asupra înțelegerii
materialului respectiv și nu reproduce independent cele învățate. În ultimele două clase ale
ciclului primar, conținutul tematic, perspeciva și adâncimea desenului se îmbunătățesc
considerabil.

Imaginația

Vârsta școlară mică oferă teren fertil și pentru dezvoltarea imaginației, ceea ce îi va da
posibilitatea copilului să domine orice timp și spațiu.Imaginația reproductivă îi permite
micului școlar să înțeleagă, mai profund, timpul istoric, raportului dintre evenimente și
fenomene. Către vârsta de 10 ani, datorită cunoștințelor dobăndite, el este capabil să ordoneze
cronologic datele achiziționate, să cunoască elementele istorice în fluxul lor de desfășurare.
În strânsă legătură cu imaginația reproductivă se dezvoltă și imaginația creatoare, îndeosebi
după ce energia psihică, este eliberată, exersându-se în activități creatoare: joc, momente de
fabulație. Cochetăriile sale artistice se concentrează mai ales, pe desene, compuneri literare și
muzicale. Cât privește creația literară, dacă în clasele întâia și a doua compunerile sunt
simple, descriptive, rectilinii, în clasele a treia și a patra, compoziția se îmbogățește. Ca și în
desen și în creația literară este prezentă grija pentru detaliu, ceea ce evocă întotdeauna o
încărcătură afectivă. De nenumărate ori compozițiile literare vehiculează un mesaj de
moralitate prin care copilul se solidarizează cu o serie de trăsături pozittive. Creativitatea
copilului în clasele primare se manifestă și în construirea de mici dispozitive tehnice, mașini,
avioane etc. După temperarea criticismului, ce caracterizează funciar debutul școlarității,
potențialul creativ al copilului se amplifică ulterior. El este dependent nu numai de anumite
premise native favorizante, ci si de solicitarea lui printr-o educație creativogenă, în școală și
familie.

3
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Pe plan reglatoriu
Atenția

Cu toate că se dezvoltă capacitatea de mobilizare voluntară a atenției, ea este încă

plină de evoluție, motiv pentru care fluctuațiile ei sunt frecvente. Pe lângă fenomenele de
neatenție fortuită, există și neatenție activă, dar și neatenție pasivă. Aceste cazuri de neatenție
trebuie rezolvate prin cunoaștere exactă a cauzelor care le-au alimentat, iar în funcție de
acestea, să se ia masurile adecvate de eradicare a lor, chiar dacă pentru aceasta trebuie mers la
un medic sau psiholog.

Voința

Copilul trebuie să se îndrepte mai mult spre învățătură, lăsând la o parte alte tentații,
iar în acet fel se exersează caracterul conștient, voluntar al conduitei și se pun bazele unor
deprinderi care vor fi active prin voință. Memoria, percepția, gândirea, atenția, afectivitatea se
impregnează volitiv, dar implicarea voinței va da randament activității în general.

Afectivitatea

Viața copilului devine mai echilibrată, iar noile exigențe școlare diversifică registrul
afectiv astfel apare sentimentul datoriei. Familia și școala trebuie să acționeze deliberat și
consecvent pentru consolidarea trăsăturilor pozitive cu asanarea celor negative, iar imitația
adltului constituie o altă cale de socializare afectivă.

Dinamica personalității

Sub raport temperamental mai ales în ultimele două clase ale ciclului primar se
produce o mascare a formulei temperamentale, iar din cauza cerințelor morale ale familiei ,
școlii se produce o forjare a trăsăturilor de caracter. În formarea trăsăturilor caracteriale, un
rol important joacă cărțile prin eroii lor pozitivi și mijloacele mass media. La această vârstă se
pun bazele convingerilor morale fundamentale.

II.Rolul cadrului didactic în dezvoltarea armonioasă a acopilului

A fi cadru didactic înseamnă să îți recunoști greșelile în fața școlarilor tăi, să râzi și să
plângi cu ei, să știi să te apropii de ei, să îi cerți și să îi împaci la fel de ușor. Cadrul didactic
se implică în activitatea didactică cu întreaga personalitate: motivații, aptitudini, nivel de
competență, experiență personală și are rolul de îndrumător, de călăuză în viață . Rolul și

4
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

responsabilitățile lui în ciclul primar sunt următoarele: planificarea, organizarea, controlul,

îndrumarea, evaluarea rezultatelor și consilierea.

Cadrul didactic trebuie să-și autodreseze, în momentul conceperii activității didactice, o

serie de întrebări cu scopul creării, la nivelul clasei, a situațiilor metacognitive:

-Cum aleg eficient sarcinile pe care le au de rezolvat elevii, atât în clasă, cât și acasă?

- Ce cer elevului pentru ca aceasta să acționeze cu scopul de a știi?

-Cum pot transpune elevii în practică ceea ce au învățat teoretic?

-Cum îi motivez pe elevi să participe cu plăcere la rezolvarea sarcinilor?

-Cum gestionez timpul de lucru astfel încât să obțin eficiență maximă din partea elevilor?

-Cum încurajez învățarea „ activă” a elevilor?

Competențele specifice ciclului primar de tip cognitiv care trebuie atinse de către cadrul
didactic pentru elev sunt: competența de a citi, competența de a scrie, competența de a socoti,
competența de a respecta regulile de ortografie, morfologice și de punctuație, competențe de
autoevaluare corectă și de evaluare corectă a colegilor, dar și competențe de tip necognitiv:
competențe de integrare într-un colectiv, competențe de respectare a normelor și regulilor
unui grup, competența de a lucra în echipă și competența de a depăși cu succes micile frustrări
ale vieții etc. Natura relațiilor pe care cadrul didactic le stabilește cu elevii este determinată nu
numai de stilul de abordare a activității și de trăsăturile sale de personalitate, ci și de
trăsăturile individuale și de grup ale elevilor. De aceea, el trebuie să aibă abilitatea de a-și
cunoaște partenerii de activitate. “Arta” de a fi cadru didactic este minunea de a ne oglindi
zilnic în ochii copiilor. Cadrul didactic în perioada marii copilării este începutul unei povești,
o poveste pe care ajunși la maturitate copiii de astăzi o vor scrie singuri. Și depinde de ea,
într-o mare măsură, ca povestea să fie una frumoasă deoarece această perioadă este
semnificativă în dezvoltarea copilului. Motivația pentru această meserie e de cele mai multe
ori intrinsecă, deoarece simți că vrei să fii pentru alții ceea ce au fost și profesorii tăi pentru
tine Un cadru didactic și-a ales cariera didactică simțindu-se chemat pentru aceasta, dacă
iubește copiii și se simte autorealizat atunci când îi ajută să se dezvolte, dacă își prețuiește
propria muncă și pe sine, dacă aspiră la perfecționare didactică și la măiestrie în relația cu
elevii, dacă este satisfăcut de propria activitate, atunci nu va fi doar fericit, ci va fi cadrul
didactic al viitorului, de care societatea are nevoie.

5
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Dacă la sfârșitul fiecărei zilei te un cadru didactic se privește în oglindă și vede

portretul unui dascăl prezentat mai sus, poate să spună cu mândrie: Misiune îndeplinită!
Continuă!

Bibliografie:

• Munteanu, A., (2011), Psihologia copilului și a adolescentului, Timișoara, Editura Eurobit,

pp. 207-220

• Atkinson, R., (2003), Introducere în psihologie, București , Editura Nota zece.

6
Negură Ionela-Lucreția
PIPP I CENTRUL UNIVERSITAR UBB REȘIȚA

Cuprins

I.Evoluția somato- fiziologică..............................................................................................................1

Pe plan intelectual................................................................................................................................2
Pe plan reglatoriu.................................................................................................................................3
Dinamica personalității........................................................................................................................4
II.Rolul cadrului didactic în dezvoltarea armonioasă a acopilului...................................................4