Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
us*
Progr
amm
e of
the S
Europ
ean
U
Union P
O
R
VV T
iis çn D
E
C
P R O T E C Ţ I A 8 P E G I A L fl fl C O P I I L O R fl f L A Ţ I Î H 8 1 T U A
TU QF^ 1
cu celălalt. Totuşi; când ambii părinţi au fost prezenţi, majorit^
copiilor au arătat un ataşament mai puternic faţă de mamă.
Cu privire la analiza modului în care părinţii se joacă cu coţ^
Lamb a descoperit că, în mod tipic, taţii s-au jucat mai dur cu cop^ I
faţă de cum s-au jucat mamele; ei nu stăteau atât de aproape de copij
I şi nu le vorbeau într-un limbaj mai avansat. Mamele aveau tendinţa
să interacţioneze cu copiii într-o manieră blândă, pe un ton liniştit.
2014, p. 7.
http://salvaticopiii.rO/upload/p0001000
(
100010003_Ghid%20 Juridicpdf, accesat la data de
06.01.2016)
____________Ş T E F A N B E L E C C I U , V l T f l l l E I O H f l Ş C U _ 35
consacrate de Convenţie şi implementate în legislaţia românească sunt Acc
epţi
următoarele: uni
gen
1. Interesul superior al copilului. Având un caracter primordial în eral
materie de drepturi ale copilului, principiul interesului superior al copilului e
privi
presupune trei direcţii complementare de acţiune: prima se circumscrie nd
domeniului juridic al reglementărilor din domeniul respectării şi promovării sigu
ranţ
drepturilor copilului, reglementări care trebuie să se subordoneze cu a şi
prot
prioritate acestui principiu; cea de-a doua direcţie priveşte caracterul ecţi
primordial al principiului în raport cu drepturile şi obligaţiile ce revin a
copi
părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror lului
™
persoane cărora le-a fost plasat în mod legal; al treilea aspect are în vedere
faptul că interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile şi de -
ciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de
organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de
instanţele judecătoreşti. Interesul superior al fiecărui copil este determinat
luând în considerare particularităţile de viaţă şi nevoile concrete ale acestuia.
2. Universalitatea drepturilor copiilor, egalitatea de şanse şi ne-
discriminarea. Potrivit acestui principiu, toţi copiii se vor bucura de toate
drepturile conferite de nevoia lor de protecţie specială şi care sunt consacrate
de lege. Drepturile enunţate de legislaţie trebuie să fie recunoscute tuturor
copiilor, nefiind admise excepţii, deosebiri sau discriminări bazate pe rasă,
culoare, sex, limbă, religie, apartenenţă culturală, avere, origine naţională,
opinie politică, naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, situaţia
materială, gradul şi tipul unei deficienţe, statutul la naştere sau statutul
dobândit, pe dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale
copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă
distincţie. In exercitarea drepturilor lor, copiii sunt egali, indiferent de
situaţia lor personală sau a familiei.
3. Dreptul la protecţie, dezvoltare şi supravieţuire. Dreptul
36 P R O T E C Ţ I A S P E C I A L A fl C O P I I L O R A F L A Ţ I Î N S I T U A Ţ I I O E R I S C
co
4. Abordări conceptuale privind particularităţile interesului
superior al copilului.
Esenţa principiului internaţional al protecţiei drepturilor şi
libertăţilor fundamentale ale omului constă în obligaţia statelor de a
respecta aceste drepturi şi de a contribui la realizarea şi dezvoltarea
lor. Apariţia în dreptul internaţional a principiilor şi normelor în
materia drepturilor omului a constituit parte din procesul modificării
progresive a dreptului internaţional33.
Protecţia internaţională a drepturilor copilului, ca instituţie de
drept internaţional, este călăuzită atât de principiile ramurale ale
dreptului internaţional al drepturilor omului, cât şi de principii
specifice care reglementează în exclusivitate poziţia juridică a
copilului.
Astfel, în Convenţia Naţiunilor Unite din 1989 cu privire la
drepturile copilului sunt câteva articole fundamentale ce fixează
principii primordiale care dirijează atât aplicarea întregii Convenţii,
cât şi a altor reglementări în domeniu. Art.2 (nediscriminarea sau
principiul egalităţii copiilor), art.3 (interesul superior al copilului), art.6
(dreptul copilului la viaţă, supravieţuire şi dezvoltare) şi art. 12
(consultarea şi respectarea opiniilor copilului) sunt articole -„umbrelă”,
altfel spus, de bază, care acoperă aplicarea întregii
33
copilului: concept,
Ţarăl abordare, /naţional şi relaţii
ungă internaţi-
V.
___________Ş T E f i U m t C C M l . \ l l T f t l U I U I U Ş E U ___________ 6 1
I
Prote
cţia
V MU etnia. Reglementari explicite cu privire la copil fi la drepturile j drept
urilo
acestuia încep aft apară abia tn sec. al XlX-lea. r
copil
Statele introduc în legislaţiile lor reglementări referitoare la ului
In
drepturile şi obligaţiile părinteşti faţă de copiii minori la obligaţia Repu
\ pori ti vă a statului de a interveni sub diferite forme, tn anumite cir-blica
MO
cumstanţe. Astfel, drepturile absolute ale părinţilor asupra copii' MOM
g
H lor se relativizează, sunt echilibrate de obligaţii, a căror tndeplinire
poate fi sprijinită sau preluată, în anumite cazuri, de către stat.
Un impact pozitiv asupra protejării copilului l-a avut, de
asemenea, reglementarea egalităţii drepturilor şi obligaţiilor am-
bilor părinţi în îngrijirea copilului. Aceste inovaţii au influenţat
tratamentul căruia era supus copilul în familie. El nu mai putea fi
vândut, omorât, abuzat de cei care aveau obligaţia să-l îngrijească,
decât prin încălcarea prevederilor legii.
La începutul sec. XX situaţia copiilor a atras atenţia comu-
nităţii internaţionale. Declaraţii privind drepturile copilului au
fost adoptate de Liga Naţiunilor (1924) şi de ONU (1959). Tema
esenţială pe care se axează aceste declaraţii a fost necesitatea copi-
lului de a beneficia de grijă şi asistenţă specială.
Declaraţia cu privire la drepturile copilului din 1924, adop-
tată la Geneva sub auspiciile Ligii Naţiunilor, pentru prima dată în
plan internaţional, enunţă în cele cinci puncte ale sale necesitatea
de a acorda o protecţie specială copiilor.
Se voia un document care să determine obligaţiile adulţilor
faţă de copii, pe care fiecare stat va trebui să le recunoască, fie prin
mijloace de intervenţie statală, fie prin acţiune privată.
Semnarea Declaraţiei a marcat debutul protecţiei dreptu-
rilor copilului la nivel internaţional. Era pentru prima dată când
un act internaţional în mod particular statua în raport cu situaţia
copilului. La fel, era pentru prima dată când se enunţa teza funda-
mentală privind necesitatea protecţiei speciale de care trebuie să
se bucure copilul, ţinând cont de imaturitatea sa fizică şi intelec-
PROTECŢIA SPECIALA fl COPIILOR AFLAŢI
64 lilimiii JE.
72
P H O T E C ţ l ft S P E C I ft U A C O P I I L O R A F L A Ţ I Î H S I T U A Ţ I I 0E
md
“ ' Reducerea mortalităţii In rdndul notw*»tH 8r,|,,
Fiecare copil ace dreptul Inerent la viaţi", .tetele H
t, asigura „In HH posibilităţilor «HH
totnSt^tlţlilanou-nS.cuţilor.epreamaprob.W.utou,
Subiecte:
1. Cadrul legal de protecţie a copilului in
Republica Moldova.
2. Sistemul de protecţie a copilului.
3. Cooperarea privind asistenţa şi protecţia copilului in
cadrul justiţiei pentru copii.
3.1. Rolul funcţionarului de poliţie.
3.2. Rolul autorităţii tutelare.
3.3. Rolul asistentului social comunitar.
3.4. Rolul specialistului în protecţia drepturilor
copilului.
3.5. Rolul psihologului din cadrul Serviciului
de asistenţă psihopedagogică.
3.6. Rolul psihologului şcolar.
156
Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002, publicat la data de
22.06.2002 în Monitorul Oficial nr. 82-86.
157 Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30,05.2003, publicat la
data de 12.06.2003 în Monitorul Oficial nr. 111-115.
158 Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, publicat la
data de 14.04.2009 în Monitorul Oficial nr. 72-74, art. Nr: 195.
159
Cod de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, pu blicat la
data de 05.11.2013 în Monitorul Oficial nr. 248-2S1, art. 699, artJll, 113,114 şi 115.
1
Î
extinderea cercului subiecţilor beneficiari ai serviciilor sociale din
Rep
destinate copiilor aflaţi în situaţie de risc, pentru a putea fi oferite ubli
copiilor cu comportament deviant, care nu au vârsta răspunderii ca
Mol
juridice, precum şi dezvoltarea ulterioară şi a altor servicii mai spe- dov
cifice acestei categorii de copii. a
162
Notă informativă la proiectul Legii privind măsurile şi serviciile
destinate copiilor cu comportament deviant
http://www.justice.gov.md/public/
files/2018/transparenta_in_procesul_decizional/iunie/25/NF
Proiect
163
LegeaLege_2S0618.pdf
RM nr. 338 din(accesat la data
15.12.1994 de 14.02.2018).
privind drepturile copilului,
publicată la data de 02.03.1995 în Monitorul Oficial nr. 13.
164
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia specială a
copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi,
publicată la data de 02.08.2013 în Monitorul Oficial nr. 167-172.
^ . « . H U f L E B D I U . « I T f t U I 1,0,H A|.OJ 16
-----------------------------------------------------------------------
Ml IIP
Republicii Moldova nr. 338 din 15.12.2004 privind
^Teopilului stabileşte statutul juridic al copilului ca su- ‘^Tndependent,
ti prevede asigurarea sănătăţii fizice fi spirituale fiului, formarea
Sistem
conştiinţei lui civice pe baza valorilor naţio- *»le şi general-umane, ul de
acordarea unei griji deosebite şi protecţii sociale copiilor lipsiţi protec
ţie şi
temporar sau permanent de anturajul familiei sau care se află în alte asiste
condiţii nefavorabile sau extreme. nţă a
copilul
Legea privind drepturile copilului stipulează că toţi copiii sunt ui din
egali în drepturi fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, Re
pu
sex, limbă, religie, convingeri, avere sau origine socială şi declară blic
ocrotirea de către stat şi societate a copilului şi familiei şi drept a
L6s Legea RM nr. 338 din 15.12.1994 privind drepturile copilului, publicată la
data de 02.03.1995 în Monitorul Oficial nr. 13, capitolul 11.
PROTECŢIA SPECIALĂ A COPIILOR AFLAŢI ÎN SITUAT..
■" i---------------------------- —-------
r
răspunderea acestora pentru neglijarea copiilor afla« riQri66
situaţii de
166
Legea RM nr. 140 din 14.06.2013 privind protecţia
specială a copiilor aflaţi în situaţie de risc şi a copiilor
separaţi de părinţi, publicată la data de 02.08.2013 în
Monitorul
167 Oficial
Hotărârea nr. 167-172.
Guvernului Republicii Moldova nr. 270 din
08.04.2014 cu privire la aprobarea Instrucţiunilor privind
mecanismul intersectorial de cooperare pentru
identificarea, evaluarea, referirea, asistenţa şi
monitorizarea copiilor victime şi potenţiale victime ale
168
Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului a
fost adoptată de Aduna rea Generală a Naţiunilor Unite
la 20 noiembrie 1989.
ŞTEFAN BELECCIU. VIT
AUE IDH ASCII
- plasamentul familial;
Siste
- kafala; mul
de
- adopţia; prote
cţie
- plasarea în instituţii rezidenţiale. $i
asiste
Totodată, statul nu are obligaţia de a asigura toate cele pa- nţă a
copil
tru forme de îngrijire, obligaţia statului constă în asigurarea unei ului
din
forme adecvate de îngrijire pentru toţi copiii care au nevoie de Repu
blica
aceasta. Este acceptat faptul că există trei principii care trebuie să Mold
ova 5
stea la baza deciziilor privind asigurarea unei îngrijiri alternative
pe termen lung pentru copii, odată ce s-a demonstrat necesitatea
unei astfel de îngrijiri:
- soluţiile de tip familial sunt o prioritate a plasamentului
instituţional;
- soluţiile permanente sunt o prioritate a soluţiilor tempo-
rare;
— soluţiile la nivel naţional sunt preferabile soluţiilor care
implică şi o altă ţară.
Plasamentul familial constituie plasarea unui copil care a
fost separat de familie sau care nu poate fi lăsat împreună cu fa-
milia în îngrijirea unei alte familii sau persoane. Spre deosebire de
adopţie, plasamentul este considerat un aranjament temporar la
care se recurge atât timp cât familia copilului încearcă să rezolve
problema care o împiedică să asigure o îngrijire corespunzătoare
copilului, sau cât timp se caută o soluţie de plasare permanentă.
în practică acest tip de plasament poate deveni un aranja-
ment pentru copil pe termen lung.
Adopţia este una dintre formele prioritare de protecţie a
copilului rămas fără ocrotire părintească. Această formă specială de
protecţie, aplicată în interesul superior al copilului, prin care se
stabileşte filiaţia între copilul adoptat şi adoptator, precum şi legăturile
de rudenie între copilul adoptat şi rudele adoptatorului 169.
169
Legea Republicii Moldova privind regimul juridic al
adopţiei nr. 99 din 28.05.2010, art. 2.
■
mm
wM
171
Tatiana Crestenco, Analiza sistemului de protecţie a
copiilor în situaţii de risc si a celor rămaşi fără ocrotire
părintească (studiu), Centrul pentru Drepturile Omului din
Moldova,
172 Chişinău,
c0d 2013,
ul familiei p. 19-22. Moldova cu modificări şl
al Republicii
completări până în iunie 2013, art. 142.
173 codul familiei al Republicii Moldova cu modificări şi
completări până în iu- nie 2013, art. 142 alin. (4),
P R O T E C Ţ I A S P E C I A L » fl C O P I I L O R A F L A Ţ I l H 8 I T U A T n H |||e
174 Hotărârea Guvernului Republicii moldova nr. 760 din 17.09.2014 pentru
aprobarea Regulamentului-cadru cu privire la organizarea şi funcţionarea Ser-
viciului de asistenţă parentală profesionistă şi a standardelor minime de calitate,
în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 282-289 din 26.09.2014, pct. 6
jr
\jr J
iernam
giiSp^J^j#
necesară victimelor;
SU - efectuează vizite neanunţate în cadrul unităţilor de
P O Învia. 1
R T
D E mânt şi consultă individual copiii sau personalul, cu permisiune»
C U persoanelor autorizate;
R S
- ascultă opiniile copiilor despre experienţele şi
trăirile lor;
- asigură ca sesizările privind faptele de violenţă
primit din partea diferitor reprezentanţi ai autorităţilor
publice (profesori, primari, asistenţi sociali, medici etc.), din
partea copiilor, a părinţilor lor sau a reprezentanţilor lor
legali, din partea ONG-urilor sau a altor forme de
organizare ale societăţii civile, să fie înregistrate
corespunzător şi soluţionate conform legii;
- participă în calitate de parte a unei reţele sau
- protejează persoanele care sesizează diferie cazuri de
abuz sau rele tratamente asupra copiilor, în condiţiile legii;
- evaluează şi apreciază riscurile în diferite medii care
afecta copiii;
pot
- în situaţia în care copiii săvârşesc fapte ilegale,
asigură
aplicarea procedurilor de investigare şi soluţionare a cazurilor
in
conformitate cu exigenţele naţionale şi internaţionale cu
referire
la drepturile copilului;
- aplică diferite măsuri de prevenţie a delincvenţei
juvenile;