CARACTERISTICI GENERALE ALE

ACŢIONĂRILOR HIDRAULICE

Pentru acţionarea maşinilor de lucru pot fi utilizate:

- sisteme de acţionare mecanice,
- sisteme de acţionare electrice,
- sisteme de acţionare termice,
- sisteme de acţionare hidraulice,
- sisteme de acţionare pneumatice,
- variante combinate de acţionare.
Sistemele de acţionare hidraulice (SAH) sunt încorporate în sistemul
de acţionare şi/sau comandă la:
- maşini-unelte (în lanţurile cinematice tehnologice ale rabotezelor,
mortezelor, maşinilor de honuit, de broşat, de frezat);
- maşini de ridicat şi transportat (mecanismele de ridicare, direcţie,
calare ale macaralelor, stivuitoarelor, vinciurilor, troliilor, podurilor
rulante);
- maşini agricole (ridicarea-coborârea plugului, acţionarea cuţitelor la
cositoare, bascularea benei la remorci);
- utilaje pentru construcţii (transportoare, mecanisme de direcţie, de
tracţiune, de manevrare a organelor de lucru : cupele excavatoarelor,
lamele buldozerelor, rotirea cabinelor de comandă);
- autovehicule şi camioane;
- utilaje siderurgice şi metalurgice;
- utilaje miniere (locomotive de mină, perforatoare, combine miniere,
maşini de încărcat); cele din industria lemnului, alimentară, uşoară,
chimică, petrolieră;
- domeniile tehnicii de vârf: aviaţie (la trenurile de aterizare, sistemul
de frânare a roţilor), marină (acţionarea vinciurilor, cârmei, elicei) şi
telecomunicaţii.
 AVANTAJELE SISTEMELOR DE
ACȚIONARE HIDRAULICĂ
gabarit şi masă redusă pe unitatea de putere;
realizarea de forţe, momente şi puteri mari, cu energii de
comandă mici;
posibilităţi largi de automatizare;
uzură redusă, datorită prezenţei în circuit a lichidului de lucru
cu proprietăţi bune lubrifiante ;
evacuare bună a căldurii, tot prin intermediul fluidului de
lucru;
plasarea comodă a elementelor de acţionare şi comandă,
independent de poziţia organului de execuţie;
reglarea uşoară a vitezelor;
introducerea uşoară a comenzilor locale sau centralizate;
posibilitatea tipizării, modularizării şi miniaturizării elementelor
şi sistemelor hidraulice.
 DEZAVANTAJELE SISTEMELOR DE
ACȚIONARE HIDRAULICĂ

 pericol de foc şi explozie, datorită inflamabilităţii

fluidului la temperaturi ridicate;
 acţiune poluantă, ca urmare a pierderilor volumice;
 posibilitatea contaminării agentului lichid cu
impurităţi (în special abrazive), ceea ce duce la
scoaterea din funcţiune a sistemului;
 tehnologie de fabricaţie pretenţioasă, datorită
condiţiilor severe de precizie şi calitate impuse
elementelor componente;
 întreţinerea, repararea şi depanarea solicită
personal înalt calificat;
 randament relativ scăzut (60%-70%).
Definirea sistemelor de acţionare hidraulică

• Acţionarea hidraulică este ansamblul de

funcţiuni tehnice prin care se realizează
transmiterea energiei mecanice la distanţă, de la
un element conducător la unul condus, cu
ajutorul unui fluid de lucru incompresibil (ulei)
sub presiune.

• Ansamblul de echipamente şi conducte care

permit realizarea acţionării hidraulice formează
sistemul de acţionare hidraulică (SAH).
Structura generală a sistemului de acţionare hidraulică

ME – motor electric ; PV – pompă volumică ; MHR – motor hidraulic rotativ;

MHL – motor hidraulic liniar; MHO – motor hidraulic oscilant; ADRC – aparatură de
distribuție, reglare și control
Din ecuaţia de conservare a debitului şi puterii, pe
traseul pompă-motor, se poate scrie:

q1
ne  ni   1
q2
q2
Me   M i 2
q1

q1,2 - capacităţile pompei, respectiv motorului hidraulic;

1 - randamentul volumic al transmisiei;
2 - randamentul mecanohidraulic.
 Clasificarea acţionărilor hidraulice:

• după principiul de funcţionare:

- sisteme de acţionare de tip hidrostatic care au la bază, în
special, folosirea energiei potenţiale a fluidului vehiculat sub
formă de presiune hidrostatică;
- sisteme de acţionare de tip hidrodinamic care utilizează energia
cinetică a fluidului de lucru (turbine hidraulice);
- sisteme de acţionare de tip alternativ (hidrosonice) la care
transmiterea energiei se face prin impulsuri, într-un mediu
hidraulic.

• după criteriul cinematic:

- sisteme de acţionare cu mişcare de rotaţie;
- sisteme de acţionare cu mişcare de translaţie;
- sisteme de acţionare cu mişcare de oscilaţie.
• după funcţia îndeplinită:
- transmisii hidraulice de tip acţionare,
caracterizate prin energii transferate relativ mari şi lanţ deschis de
comandă; sunt sensibile numai la comenzile de intrare şi rămân
indiferente la efectele acţiunilor lor ;
- transmisii hidraulice de tip comandă,
caracterizate prin energii transferate mici (semnale de comandă) şi
lanţ deschis de comandă;
- transmisii hidraulice de tip reglare,
caracterizate prin energii transferate relativ mari şi lanţ închis
de comandă; sistemul de acţionare este sensibil atât la comenzile
de intrare cât şi la efectele acţiunilor sale .
Transmisie hidraulica de tip acționare
Transmisie hidraulica de tip comandă si actionare
 Transmisie de tip reglare
Elementul esenţial al circuitului este reprezentat de servovalva
electrohidraulică (SVEH) care adaptează parametrii energetici ai fluidului la
cerinţele impuse sistemului. Parametrii de ieşire reglaţi în cadrul unei astfel de
transmisii pot fi: poziţia, viteza, forţa (momentul), puterea consumată.
 Fluide de lucru utilizate în acţionările
hidraulice

Funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească

fluidele de lucru hidraulice :
- să asigure transferul de energie prin instalaţie
la parametri prescrişi şi cu randament cât mai
ridicat;
- să realizeze ungerea elementelor componente
cu mişcare relativă;
- să preia şi să transfere căldura.
 Fluidul trebuie să răspundă unor cerinţe
restrictive:
- să prezinte dependenţă minimă de
temperatură (stabilitate termică) şi presiune;
- rezistenţă la îmbătrânire şi oxidare
(stabilitate chimică);
- tendinţă minimă de absorbţie sau degajare
de aer;
- conţinut minim de impurităţi;
- toxicitate redusă şi preţ de cost scăzut.
În practică, în domeniul de temperaturi -54C...
+135C, sunt folosite uleiurile minerale (STAS
9506-74) pentru solicitări uşoare (până la 50bar),
uleiurile aditivate (STAS 9691-74) pentru
presiuni până la 300 bar şi uleiul de
transformator în amestec cu petrol, la presiuni
mari.
 ELEMENTELE SISTEMELOR DE
ACŢIONARE HIDRAULICĂ

1. Elemente generatoare de energie hidrostatică (pompe

volumice), care convertesc energia mecanică în energie
hidraulică;

2. Elemente de execuţie (motoare hidraulice), care

convertesc energia hidrostatică a agentului hidraulic în
energie mecanică de rotaţie, translaţie sau oscilaţie.

Dubla transformare a energiei mecanice, prin intermediul

energiei hidraulice, se realizează deci printr-o pereche
pompă-motor care, împreună, formează grupa maşinilor
volumice.
 ELEMENTELE SISTEMELOR DE
ACŢIONARE HIDRAULICĂ

3. Elemente de comandă care realizează dirijarea debitului

de fluid, reglarea debitului şi reglarea presiunii acestuia.

Din această categorie fac parte:

•elementele de distribuţie care dirijează , în mod discret sau
continuu, agentul hidraulic prin instalaţie (distribuitoarele
hidraulice);
•elementele de reglare a debitului care controlează, prin
rezistenţe (drosele) fixe sau reglabile, debitul de agent
hidraulic care le traversează;
•elemente de reglare a presiunii (supapele hidraulice) care
reglează presiunea agentului hidraulic.
 ELEMENTELE SISTEMELOR DE
ACŢIONARE HIDRAULICĂ

4. Elemente auxiliare care realizează:

-conducerea mediului hidraulic (conducte);
-filtrarea fluidului (filtre hidarulice);
-înmagazinarea fluidului hidraulic (rezervoare,
acumulatoare);
-răcirea fluidului (răcitoare);
-etanşarea incintelor;
-amortizarea vibraţiilor etc.
 MAŞINI VOLUMICE

Clasificare:

 Din punct de vedere al circulaţiei energiei, maşinile

volumice pot fi:

• generatoare hidraulice,
• motoare hidraulice.
 Din punct de vedere al tipului de mişcare la nivelul
legăturii mecanice a maşinii volumice, putem diferenţia:

• maşini volumice rotative, care prezintă o mişcare

de rotaţie continuă (pompe şi motoare rotative);
• maşini volumice oscilante, la care unghiul de
rotaţie la nivelul legăturilor mecanice este limitat (MHO);
• maşini volumice liniare, cărora le corespunde o
mişcare de translaţie la nivelul legăturilor mecanice
(MHL).
După felul circuitului în care funcţionează:

• cu circuit deschis, la care uleiul curge de la

rezervor la pompa hidraulică de unde este trimis la
motorul hidraulic după care se întoarce în rezervor, fără
presiune;

• circuit închis, când debitul de ulei ieşit din

hidromotor se reîntoarce direct în pompă;

• circuit semideschis, când debitul întors de la

hidromotor este mai mic decât cel al pompei aşa încât
diferenţa de debit este absorbită de pompă, din rezervor,
printr-o supapă de aspiraţie.
După criteriul funcţional:
• pompe / motoare cu debit constant;
• pompe / motoare cu debit variabil.

După sensul circulaţiei fluidului, maşinile volumice pot

fi:
• unidirecţionale, când antrenarea se poate face
într-un singur sens,
• bidirecţionale, cu antrenare în ambele sensuri.

După criteriul constructiv, maşinile volumice rotative

pot fi:
• cu pistonaşe axiale/radiale,
• cu palete culisante,
• cu angrenaje,
• cu şurub.