2.

AGENȚI ȘI FACTORI AI EROZIUNII

SOLULUI

Curs nr. 2
2. AGENȚI ȘI FACTORI AI EROZIUNII SOLULUI

Factorii care influenţează intensitatea procesului erozional

sunt: precipitatiile, relieful, roca şi solul, vegetaţia şi activitatea
omului denumită şi influenţa antropică.
1.Precipitatiile sub formă de ploaie, constituie agentul care
determină cele mai mari cantităţi de sol spălat de pe terenurile
în pantă.
Studiul precipitaţiilor sub forma de ploaie se face pe
baza datelor obţinute de la aparatura pluviometrică şi
pluviografică.
Pluviometrele colectează întreaga cantitate de apă
căzută în punctul unde sunt instalate, iar pluviografele
înregistrează ploile pe toata durata lor, pe diagrame
numite pluviograme.
 Prelucrarea datelor obţinute de la
pluviometre sau pluviografe, evidenţiază
parametrii ce caracterizează o ploaie, care sunt:
> cantitatea de apă căzută, exprimată în mm şi
notată obişnuit cu "h";
> durata de cădere a ploii sau timpul în
care plouă, exprimat în minute şi notat
cu „t";
> intensitatea medie a ploii
sau,intensitatea meteorologica,
reprezinta cantitatea de apă căzută în
unitatea de timp→mm/minut şi se
notează cu Im.
 În calculele hidrologice sunt
considerate ploi torenţiale cele care la durate
diferite depăşesc intensităţi de mai jos:
• la durata 1-5 minute depăşesc 1mm x minut;
• la durata 6-15 minute depăşesc 0,8mm x minut;
• la durata 16-30 minute depăşesc 0,6mm x minut;
• la durata 31-55 minute depăşesc O,5mm x minut;
• la durata 46-60 minute depăşesc 0,4mm x minut;
• la durata 61-120 minute depăşesc 0,3mrn x minut;
 Pentru evidenţierea gradului de torenţialitate a ploilor
dintr-o localitate sau zonă geografică este necesar un studiu
mai aprofundat al acestora, care se realizează prin
descifrarea pluviogramelor înregistrate într-un interval de
timp stabilit. În urma descifrării se obţin curbele de cădere a
ploilor torenţiale, numite histograme.

Pe histogramă se delimitează un segment de ploaie, de o

anumită durată, în care intensitatea de cădere este maximă,
care reprezintă nucleul torenţial al ploii.
 După poziţia acestuia, pe durata de cadere, se deosebesc
urmatoarele tipuri de ploi torenţiale:
• cu nucleu torenţial la început;
●cu nucleu torenţial la mijloc

●cu nucleu torenţial la sfarsit Durata

●cu nucleu torenţial uniform pe toata durata ploii
●cu mai multe nuclee torentiale dispuse neuniform pe
durata ploii

Intensitatea
 Cele mai agresive din punct de vedere erozional
sunt ploile cu mai multe nuclee torenţiale şi cele cu
nucleul torenţial la sfârşit, deoarece rafala torenţială sur-
vine când solul este saturat cu apă, determinând un
volum ridicat al scurgerilor superficiale şi ca urmare, o
cantitate mare de sol spălat

╫ în·ţara noastră, predominante sunt ploile torenţiale cu

nucleul situat la începutul şi la mijlocul ploii. '
 Agresivitatea ploilor torenţiale este
datorată energiei cinetice a picăturilor de
ploaie, a cantităţii şi intensităţii volumului de
apă căzut. Energia cinetică a picăturilor de
ploaie este proporţională cu dimensiunile şi
vitezele lor de cădere. Dimensiunile picaturilor
sunt dependente de intensitatea ploii, la care
contribuie şi viteza vântului.
 Diametrul mediu al picăturilor de ploaie se
poate determina în funcţie de intensitatea ploii, cu
relaţia :

d50 = I 0,25
In care:
 d - diametrul picăturilor de ploaie
 I- intensitatea ploii (mm/minut).
 Viteza de cădere a picăturilor de ploaie se
modifică în funcţie de diametru şi înălţimea de cădere
a acestora. Vântul măreşte viteza de cădere a
picăturilor.
Viteza cu care picătura de ploaie loveşte solul în
momentul impactului, constituie viteza limită (terminală) cu
valori cuprinse între 2 şi 9 m/s în funcţie de diametrul
acestora.
Vitezele limită ale picăturilor de ploaie în atmosferă calmă

Diametrul picăturilor (rmn) 0,5 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0

Viteza limită ·
2,1 4,0 6,5 8,1 8,8 9,1 9,2
(m/s)
 Pentru condiţiile tării noastre, agresivitatea se
estimează cu ajutorul unor indicatori precum:
→„Indicatorul erozivităţii pluviale" (Hi15),
→”Indicatorul agresivităţii pluviale"
 2. Relieful, contribuie la accelerarea sau
diminuarea procesului erozional, prin particularităţile
morfologice specifice locale. Influenţa reliefului este datorată
în primul rând caracteristicilor morfometrice ale versanţilor.
Forma şi expoziţia versantului:
Forma versantului modifică intensitatea eroziunii în diferite
zone ale acestuia► pe versantul drept intensitatea eroziunii creşte în
treimea inferioară, datorită concentrării scurgeritor de suprafaţă;
► pe versantul concav, eroziunea se manifestă mai
intens în treimea superioară unele viteze de scurgere a apei creşte
datorită pantei mai mari a terenului,
► pe verantul convex eroziunea se manifestă mai
intens în treimea inferioară unde panta terenului are valori mai mari.
► Pe versanţii cu profil complex (mixt)
eroziunea creşte pe porţiunile cu pante mari ale terenului şi în
treimea inferioară datorită concentrării scurgerilor superficiale.
1--
--------::mtl"'---t-
-HJSm
60m -+---!c--+-: --------------------------------- 1
55m ..+_._!...-;..-+; -------------------- I
45m
40m
j;:=ti=t=!=::::!= §i;;;;;;::l

a b
70m
65m
60 m m
55 m m
45
40

c d
Fig. 2.1Forme de versanţi:
a -versant drept; b -- versant concav;
c -versant convex; d- versant neuniform.
 Expoziţiile sudice şi vestice ale
versanţilor, primesc mai multă lumină şi
căldură, zăpada se topeşte mai repede, apa din
sol se evaporă mai intens şi ca urmare
scurgerea de suprafaţă şi eroziunea au valori
mai ridicate.
 Lungimea şi panta versantului:

Odată cu creşterea lungimii şi pantei versantului, pe

direcţia în care se produce scurgerea, se amplifică procesul de
eroziune. Intensificarea este determinată de creşterea volumului
scurgerii de suprafaţă ca urmare a procesului de concentrare,
dar şi a vitezei de scurgere care măreşte energia cinetică a
curentului de apă. Influenţa mărimii pantei şi a lungimii
versantului asupra energiei cinetice a scurgerii, este
evidenţiată de relaţiile:
Ec = mv2/2
în care:
Ec = energia cinetică;
m = masa de lichid;
v = viteza de scurgere.
 ► la o dublare a pantei sau lungimii versantului,
energia cinetică a scurgerii de suprafaţă creşte de 4 ori,
iar cantitatea de material solid transportat de 64 ori.
►Legătura dintre eroziune şi elementele morfometrice
ale versantului, în special lungime şi pantă, a fost
exprimată prin diferite relaţii:
E = K x LM x In

E = K( l,36 + 0,971 + 0,138I2 /100)L0,5

unde:
E = eroziunea medie anuală (t x ha -1 şi an)
L = lungimea pe care se
produce scurgerea (m)
I = panta terenului pe direcţia
de scurgere (%)
K = coeficient care include influenţa celorlalţi factori asupra
eroziunii.
m, n = coeficienţi cu valoare 0,3-0,5 şi respectiv 1,4-1,6.
 3. Roca şi solul
Influenţează intensitatea procesului de eroziune
direct prin rezistenţa opusă la acţiunea apei de
dislocare a particulelor şi indirect prin reducerea
volumului scurgerillor d'e-· suprafaţă ca urmare a
infiltrării apei în profil.
Solurile cu proprietăţi fizice, chimice şi
hidrofizice specifice prezintă o rezistenţă
diferenţială la acţiunea erozivă a apei, numită
erodabilitate.
Moţoc M. →stabileşte valoarea indicatorului de
erodabilitate care reflectă gradul de rezistenţă a solurilor la
eroziunea apei între 0,6 şi 1,2, în funcţie de starea de
eroziune şi unele proprietăţi fizice ale acestora.
 Institutul pentru Cercetări Pedologice şi Agrochimice -
Bucureşti a perfecţionat metodologia de stabilire a
erodabilităţii solurilor din ţara noastră ► şase clase de
erodabilitate cu valori între 0,6 şi 1,2, în funcţie de tipul
de sol, clasa texturală şi grad de eroziune
Clasele erodabilitate a solurilor
-
Limite (valoarea S) Denumire
0,6 Foarte mică
0,7 Mică
0,8 Moraderată
0,9 Puternică
1,0 Foarte puternică
l ,0-1,20 Extrem de puternică
 4. Vegetaţia

►determină intensitatea cu care se manifestă

eroziunea solului.
Plantele lemnoase şi ierboase, prin mărimea şi
densitatea lor, asigură o acoperire diferentiată a solului
şi ca urmare o protecţie variată a acestuia împotriva
acţiunii erozive a apei.
 Rolul antierozional al vegetaţiei se manifestă prin:
• Intercepţia picăturilor de ploaie de către părţile
aeriene ale plantelor, determinând reducerea
apreciabilă a eroziunii de impact;
• reţinerea pe aparatul foliar al plantelor, a unui
volum de apă din cantitatea căzută ce determină
reducerea scurgerilor superficiale, iar densitatea
plantelor măreşte rugozitatea reducând viteza de
scurgere a apei;
• contribuie la creşterea infiltraţiei apei în profil,
prin îmbunătăţirea porozităţii şi structurii solului;
• prinsistemul radicular fixează particulele de sol.
 Moţoc M. → propune clasificarea plantelor
cultivate în raport cu grad de protecţie pe care îl
asigura solului împotriva eroziunii, astfel. :

• culturi foarte bune protectoare; ierburi perene (leguminoase

şi graminee perene);
• culturi bune protectoare (cereale de toamnă,
ovăzul, borceagul, etc)
• culturi mijlociu protectoare (mazărea, fasolea,
soia, năutul bobul);
• culturi slab protectoare (porumbul floarea-soarelui, sfecla,
cartofii).