Noțiuni de fonetică

Fonetica este știința care studiază sunetele limbii.

În limba română, există trei tipuri de sunete:
- consoanele (se pronunță cu ajutorul altor sunete): b, c, d, f, s etc.
- vocalele (se pronunță singure, fără ajutorul altor sunete și pot forma singure o silabă): a,
e, i, o, u, ă, î/â.
- semivocalele (asemănătoare cu vocalele, însă, spre deosebire de acestea, sunt pronunțate
mai puțin intens și nu pot alcătui singure silabe): e, i, o, u.
La sfârșit de cuvânt, după consoană apare uneori un i șoptit, care nu este nici vocală, nici
semivocală: lupi, pomi.
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:
- un singur sunet, care este consoana [č] (ce ci), [ǧ] (ge, gi),[k'] (che, chi), [g'] (ghe,
ghi), atunci când, în silaba din care fac parte, sunt urmate de o vocală: cea-ră, ghea-ră.
- două sunete, mai precis consoanele [č], [ǧ], [k'], [g'] + vocalele [e][i], când în silaba
din care fac parte sunt urmate de o consoană sau ând grupul de litere formează o singură
silabă: cin-ste, ghe-țar.
Accentul este pronunțarea mai intensă a unei silabe: școa-lă, car-te, ca-iet.
Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală, pronunțate în
aceeași silabă. Diftongul poate fi:
- ascendent (urcător), alcătuit din semivocală+vocală: flŏa-re, ĭar-nă;
- descendent (coborâtor), alcătuit dintr-o vocală+o semivocală: haĭ-nă, uĭ-imit.
Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală și o semivocală pronunțate în
aceeași silabă: le-ŏaĭ-că, a-ri-pĭŏa-ră.
Hiatul apare între două vocale alăturate, pronunțate în silabe diferite: po-et, pă-lă-ri-e.