UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA „MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ”

DEPARTAMENTUL “INFORMATICĂ”

Rotaru Cristina

Lucrarea de laborator nr. 2

la disciplina „PROIECTAREA SISTEMELOR INFORMATICE”
Sistem informatic pentru evidența comenzilor într-un atelier de cusut
(evidenţa intrărilor, cu înregistrarea caracteristicilor şi a prestării
serviciilor de repararea, confecționarea vestimentelor).

Coordonator: Gladei Anatol

Autorul: Rotaru Cristina, gr. IA-1801

Chişinău, 2020
Tema: Formularea problemei şi analiza domeniului de studiu
Cerinţe:
1. Prezentarea domeniului/firmei/instituţiei/organizaţiei studiate.
a. Descrierea organizaţiei;
b. Prezentarea sistemului informaţional al organizaţiei.
2. Specificarea principalelor (sub)sisteme informaţionale.
a. Evidenţierea corespondenţei: componentă a organizaţiei (birou, departament,
compartiment, oficiu, director) şi subsistem informaţional;
b. Prezentarea nivelului de informaţizare/automatizare a proceselor de prelucare a
datelor;
c. Descrierea aplicaţiilor şi a componentelor hardware utilizate deja în procesele
de activitate ale sistemului informaţional (în cazul în care sunt deja utilizate
sisteme informatice – se vor descrie acestea).
3. Prezentarea structurii organizaţionale.
a. Descrierea componentelor organizatorice (componenta financiar-contabilă,
componenta pentru managementul resurselor umane, componenta pentru
managementul resurselor materiale, componenta de evidenţă a
producţiei/serviciilor, componenta de evidenţă a vânzărilor, componenta de
gestiune a comenzilor etc.) şi a responsabilităţilor acestora;
b. Evidenţierea principalelor roluri în activitatea fiecărei componente
organizatorice;
c. Construirea organigramei.

Studiu de caz „Natali Design S.R.L”

1. Prezentarea domeniului/firmei/instituţiei/organizaţiei studiate.

Industria textilă și a confecțiilor este o subramură cu o mare vechime, își are
începuturi stravechi sub forma casnic - meșteșugărească și se transformă în industrie
mecanizată în secolul al XVU-lea, prin aparitția primei manufacturi textile în
orașul Manchester din Anglia. În secolul al XVEI-lea se perfecționează războiul de țesut, mașina
de tors, răspândindu-se în fabricile din Anglia și din alte țări europene, precum și
în America, Asia. La început se foloseau ca materii prime cele de origine vegetală și animală,
apoi, la sfârșitul secolului al XlX-lea, fibrele celulozice (artificiale) obținute prin chimizarea
lemnului, iar in secolul al XX-lea - în deceniul al IV-lea -, încep să se folosească cele chimice
(sintetice). În ultimul deceniu al secolului al XlX-lea apar mutații în
repartiția geografică a acestei industrii, dezvoltându-se nu numai în țările vest-europene, ci și în
Japonia și S.U.A.
Produsele vestimentare confecționate la comandă sunt cele mai populare deoarece
într-o oarecare măsur sunt unice pe piață. În ultimul timp au devenit produse care cel mai des
sunt comandate în atelierele de cusut. De asemenea un atelier poate să producă vestimentele
pentru magazine specializate în domeniul vânzării hainelor.
Pentru atelierul de cusut “ Natali Design ” care confecționează produse vestimentare, a
apărut necesitatea creşterii afacerii şi în acest scop atelierul îşi propune dezvoltarea unei
aplicaţii web. Aplicaţia va promova atelierul, produsele, asigurând clientului o comoditate
pentru a vedea varietatea de produse. Aplicaţia web va fi utilă pentru promovarea, evidenţa
comenzilor şi a livrărilor acestora .

Descrierea produsului şi a procesului de producere

Un produs vestimentar poate fi cusut din stofă naturală, amestic sau sintetică, piele
naturală și blănuri. Conform tehnologiei de producere apoximativ 55-50% din produse sunt
confecționate din stofă naturală și deja 45-50% din sinteică și amestic. Deja în dependeță de
dorința clietului și de stofa care o procură atelierul.
Materialele folosite pentru confecționarea sau repararea uni produs vestimentar sunt:
 materialele țesute- produs textil obținut prin împletirea unor sisteme de fire reciproc
perpendiculare. Firele așezatepe verticală, respectiv pe lungimea țesăturii constituie
sistemul de urzeală (U), firele așezate pe orizontală, respectiv pe lățimea țesăturii,
formează sistemul de bătătură (B), figura 1.1.

Figura 1.1. Elemente ale țesăturii

  materialele textile nețesute- se obțin din fibre textile, sisteme de fibre sau materiale
de carcasă, fixate prin consolidare mecanică sau chimică.
 materiale tricotate- produs textil, alcătuit din ochiuri legate între ele, aranjat sub
formă de șiruri și rânduri. Succesiunea de ochiuri înlănțuite pe direcția orinzontală
formează rândul de ochi (A), iar pe direcție verticală- șirul de ochiuri (B), figura 1.2.

Figura 1.2. Structura ticotului

Produsele vestimentare sunt realizate din materiale de bază, care formează stratul superior
al produsului (țesături, tricoturi, blănuri, piei) și materialele auxiliare sunt utilizate atât în
interiorul, cât și pe fața produsului de îmbrăcăminte (căptușeli; întărituri; dubluri; furnituri-ațe
de cusut, nasturi, copci, capse, fermuar și garnituri- dantele, panglici, broderii, șireturi, piele,
blănuri ).
Alegerea materialelor auxiliare se face în funcție de produs, materialele de bază și model.
Dacă clientul va dori livrarea produsului finisat acesta va fi ambalat în pungi eco. Pungile se
comandă la magazin specializat in domeniu, iar costul lor formează aproximativ 8-10% din
costul produsului vestimentar.
Vânzările cele mai mari sunt puse pe seama clienţilor permanenţi, care comandă
vestimente pentru fiecare anotimp al anului. Ponderea cea mai mare printre astfel de clienţi o
reprezintă femeile între 25-50 ani și de asemenea bărbații care doresc să modifice aspectul
unor vestimente.
 Pentru distribuire pot fi folosite automobile mici sau motociclete adaptate. Costul
distribuirii alcătuieşte aproximativ 8-10% din costul produsului. În unele cazuri sunt angajaţi
distribuitori cu transportul propriu (în acest caz costul de distribuţie scade în medie cu 25%).
Pentru a fi posibilă distribuţia operativă a vestimentelor trebuie să fie un control permanent
din partea managerului şi o conlucrare intensă între operatorul responsabil de primirea
comenzilor, tehnicianului, cusătoreselor şi distribuitorul de produse.
Operatorul primeşte şi înregistrează comanda, predă detaliile comenzii tehnicianului, care
distribuie sarcinile pentru confecționarea sau repararea vestimentelor cusătoreselor. Când
vestimentul este finisat operatorul consultă comanda şi în cazul în care clientul dorește
livrarea produsului la domiciliu, atunci se adaugă costul livrării la suma din bonul de plată
total, apoi înmânează comanda distribuitorului, îi da bonul şi adresa unde trebuie dusă
comanda. Operatorul înregistrează ora începutului livrării şi ora finisării livrării şi achitării
comenzii. În cazul în care se întâmplă ceva în procesul distribuirii se înregistrează acest fapt.
Managerul este responsabil de supravegherea întregului proces şi tot el verifică nivelul de
satisfacţie al clienţilor. Deasemenea este responsabil de promovarea atelierului și de calitatea
produselor.
Ca rezultat al activităţii de fabricare şi vânzare a produselor vor fi făcute zilnic rapoarte de
activitate destinate contabilităţii, referitoare la încasări şi deasemenea tehnicianul va face
rapoarte referitoare la necesităţile de materie primă adresate secţiei depozitare şi
aprovizionare.

2. Specificarea principalelor (sub)sisteme informaţionale.

Un sistem informaţional reprezintă un ansamblu complex şi organizat de oameni, mașini,
programe, procedee și activități practice, concretizate în compartimente cu legături
informaţionale, alcătuind cadrul organizatoric prin intermediul căruia se elaborează și se
folosesc informațiile. Altfel spus, sistemul informaţional constituie o mulţime de resurse
(umane, materiale, tehnice) care colectează datele şi informațiile (din interiorul companiei şi
din exteriorul acesteia), le transformă într-o formă comodă pentru a fi utilizate de fiecare
treaptă de conducere, transmite și prelucrează deciziile, urmăreşte efectele aplicării acestora,
atât în timpul execuţiei, cât și după terminarea acţiunii lor.

Subsistemele informaţionale ale atelierului de cusut „Natali Design” corespund

componentelor funcţionale, iar toate agregate formează sistemul informaţional al companiei.
În continuare vor fi descrise componentele funcţionale ale atelierului de cusut „Natali
Design”.
 La moment, în cadrul atelierului sunt folosite doar două aplicaţii: în departamentul
„Finanţe” a fost implementată aplicaţia 1C pentru evidenţa contabilă al atelierului în sectoare
precum: operaţiuni referitoare la bancă, mijloace fixe şi active nemateriale, materie primă şi
servicii, calcularea salariului etc. În secţia „Managementul resurselor umane” este o aplicaţie
„Access” pentru evidenţa datelor angajaţilor.

3. Prezentarea structurii organizaţionale.

Pot fi evidenţiate câteva subdiviziuni de bază responsabile de activitatea atelierului de
cusut „Natali Design”:

- Componenta de administrare – responsabilă de luarea deciziilor la nivelul

întregului atelier şi planificare strategică a activităţii acestuia.
Rolul/funcţia de bază care poate fi evidenţiată la acest nivel este Directorul
general – care este şi proprietarul atelierului şi autoritatea, responsabilă de
luarea ultimei decizii. El gestionează toate direcţiile/departamentele atelierului,
stabileşte atribuţii concrete managerii principalelor direcţii, aprobă atribuţiile
stabilite de managerii de nivel 2. Directorii tuturor direcţiilor trebuie să-i
raporteze mereu referitor la performanţele sau problemele înregistrate în
departamentul pe care-l administrează.

- Departamentul de producere – responsabil de producerea calitativă a

produsului de baza promovat de atelier – confecționarea, repararea
vestimentelor. Acest departament este condus de Directorul „producere”,
care este persoana responsabilă de confecționarea sau repararea vestimentelor
şi care asigură satisfacerea nivelului de calitate necesar acestui produs.
- Departamentul de vânzări şi marketing – este responsabil de promovarea
şi vânzarea producţiei atelierului. Directorul „Vânzări” este responsabil de
executarea corectă a proceselor de activitate precum marketing, vânzări şi
distribuţie.
- Departamentul logistică – are ca funcţii de bază aprovizionarea, activităţile
de susţinere a producţiei, distribuţia fizică a producţiei. Directorul „Logistică”
asigură activitatea curentă în companie şi urmăreşte să fie onorate la timp
comenzile şi aprovizionată cu materie primă în secția de cusut (secţia
producere).
- Departamentul „Finanţe” – are în componenţa sa procese de activitate
precum „Evidenţa contabilă”, „Evidenţa financiară”, „Evidenţa conturilor” şi
„Evidenţa mijloacelor fixe şi circulante”. Contabilul este persoana care are
rolul de a face politici de ordin financiar în atelier, pentru a satisface necesităţile
tuturor departamentelor în ceea ce priveşte bugetele etc.
 - Secţia „managementul resurselor umane”, în frunte cu Managerul
„Resurse umane” are în responsabilitate administrarea resurselor umane ale
companiei şi urmăreşte să nu se încalce drepturile acestora. Această direcţie
este responsabilă de angajarea specialiştilor necesari în toate departamentele
atelierului, calificarea şi perfectarea resurselor umane în timp, respectarea
drepturilor angajaţilor la locul de muncă, transferul dintr-un departament în
altul sau avansarea în funcţie, păstrarea şi completarea corespunzătoare a
documentaţiei de angajare şi concediere a angajaţilor.
Organigrama este reprezentarea schematica a structurii organizatorice a unei
întreprinderi, a unei institutii, a subordonării compartimentelor acestora, a tipurilor de
legături între aceste compartimente. În mod obişnuit organigrama este alcătuită din
dreptunghiuri ce reprezinta posturi de conducere sau compartimente şi din linii care
reflectă legăturile organizatorice.

Organigramele pot fi construite pentru:

- întreaga organizaţie - organigrame generale sau de ansamblu, în care se

reprezinta grafic structura organizatorica a intregii unitati economice;
- pentru o careva componentă a organizaţiei - organigrame parţiale care reflectă
detaliat un compartiment sau o grupa de compartimente ale structurii
organizatorice respective.
Principalele reguli necesare a fi respectate la construirea organigramelor:

a) marimile dreptunghiurilor şi grosimile contururilor acestora se coreleaza cu

obiectul, sarcinile, autoritatea si responsabilitatea implicate, cu alte cuvinte
patrulaterele pentru servicii trebuie sa fie mai mari si cu contururile mai groasee
decat cele pentru birouri etc;
b) situarea în organigramă a dreptunghiurilor şi liniilor trebuie să reflecte raportul
de subordonare ierarhică, toate posturile si compartimentele care alcatuiesc un
nivel ierarhic inscriindu-se pe aceeasi orizontala;
c) organigramele complexe, indeosebi cele care exprima mai multe tipuri de relatii
organizatorice, trebuie sa cuprinda legende cu semnificatia simbolurilor utilizate.
În cadrul atelierului “Natali Design” structura organizatorică este bazată pe funcţii
(structură organizatorică funcţională). Activităţile companiei sunt grupate după funcţii în
departamente, care la rândul lor grupează mai multe posturi cărora le revin sarcini cu caracter
permanent, descrise detaliat în fişa de post. Astfel, pot fi evidenţiate trei trepte ierarhice de
management:

- Nivelul 1, de conducere a întregii companii, reprezentat de directorul

general;
- Nivelul 2, de conducere a departamentelor, care au în subordine şefii
secţiilor şi au legături funcţionale cu alţi manageri aflaţi pe aceeaşi linie. Iau
decizii la nivel de departament;
- Nivelul 3, de conducere a secţiilor. La acest nivel pot fi evidenţiaţi şefii de
secţii, care iau decizii la nivelul secţiilor şi asigură buna desfăşurare a
activităţii atelierului, deoarece se află pe scara ierarhică cel mai aproape de
personalul de la nivelul operaţional.