1 Multiplicarea fungilor

2 Clasificarea fungilor

1 Proces f.important, pt ca el contribuie la mentinerea distributiei si raspandirii fungilor in

biotopuri specifice (biotop vegetal si animal).
Inmultirea survine intr-o anumita etapa de crestere si dezvoltare a fungilor. Ea se poate realiza
vegetativ prin simpla fragmentare a miceliului au prin intermediul unor formatiuni specializate
numite SPORI. Sporii fungilor pot fii sexuati si asexuati.
Sporii sexuati: iau nastere direct sau indirect printr-un proces de incrucisare intre 2 celule de
sex opus. Se intalnesc la fungii perfecti. Au un perete gros si reprezinta forma de rezistenta a org
la conditiile de mediu nefavorabile si acesti spori asigura raspandirea si supravietuirea speciei
respective.
Sporii asexuati: se formeaza prin simpla derivare din celule vegetative mai mult sau mai putin
specailizate. Iau nastere in asa numitul stadiu imperfect al fungilor prin fragmentarea unei hife
specializate sau a hifei modificate caracteristic pentru a forma corpi reproducatori. Sporii fungilor
sunt in general colorati si dau coloniilor mature o culoare caracteristica. se desprin usor dupa
micelui. Sporii adaptati la mediu acvatic sunt mobili cu ajutorul umor flageli.
In corelatie cu functia lor sporii au o anumita compozitie chimica 20-30% glucide, 12-35%
lipide, 25-30% proteine.
Au o viata latenta si o rezistenta mare la uscaciune, presiune osmotica, temp. si cu radiatii UV.
Sporii sexuati:
Ascospori:
Iau nastere din fuziunea citoplasmelor si nucleelor a 2 celule invecinate de pe acelasi micelui sau
de pe cel diferit. Nucleul nou format sufera 1 pana la 3 diviziuni.
Fiecare dintre nucleii formati se inconjoara cu un strat de citoplasma si 1 pct celular si formeaza
un spor. Ei raman in celula in care s-au format si poarta numele de ASCA. Acest tip de spori se
intalneste la clasa Ascomycetes.
Bazidiospori:
Se formeaza pe o formatiune specializata numita bazidie. Bazidia se formeaza dintr-o celula
binucleata situata la extremitatea unei hife. Cei 2 nuclei ai celulei fuzioneaza. Nucleul astfel
format se divide de 2 ori si apar 4 nuclei. In parte apicala a bazidiei apar 4 prelungiri numite
sterigme, care se alungesc si se latesc terminal. In fiecare dintre aceste prelungiri patrunde cate
un nucleu si formeaaz un bazidiospor. Bazidiosporii sunt caracteristici fungilor din clasa
Bazidiomycetes.
Oospori:
Se formeaza din fuziunea a 2 celule de sex opus de pe hife vecine. paratul hifal se num. oogonie.
Peretele oosporilor - gros si rezistent la uscaciune.
Zigospori:
Se intalneste numai la unele sp.de fungi si iau nastere in urma unirii a 2 celule aparent identice de
pe 2 hife ale aceluiasi micelui sau apartinand la 2 micelii diferite. Zigosporul are 1 perete gros,
negru si f. rezistent.
Sporii asexuati:
Zoospori:
Se foreaza in celule speciale denumite zoosporangi din care se elimina prin ruperea peretelui
sporangial. Sporii au o forma sferica sau ovoidala. Sunt caracteristici formelor acvatice de fungi.
In faza initiala prezinta mobilitate cu ajutorul unor cili dupa aceea isi pierd aceasta mobilitate si
se inchisteaza.
Sporangiospori:
Apar dintr-o formatiune numita sporange care se dezv. la capatul terminal al unei hife denumite
sporangiofor. Sporii se elibereaza prin ruperea peretelui.
Conidiospori:
Sunt asezati la capatul unei hife fertile numita conidiofor. Sunt asezati in lanturi din care se
desprind usor. Sunt caracteristici fungilor din clasa Ascomycetes.
Clamidiospori:
Iau nastere prin dezvoltarea unui perete gros, f. rezistent, in jurul unei celule din interiorul unei
hife.
se intalnesc la toti fungii.
Artrospori:
Se formeaza la fungii care au miceliu septat prin fragmentarea unei hife miceliene. nu sunt
rezistenti la uscaciune. In funtie de rolul lor biologic si de rezistenta la fact de mediu sporii se
impart in 2 categorii: -spori de inmultire;
-spori de rezistenta.
Spori de inmultire: nu rezista mult timp in mediu ei fiind programati sa germineze rapid si sa
regenereze aparatul micelian. SP. de inmultire vegetativa repr.elementele din prima linie de
supravietuirea fungilor si asigura continuitatea in timp a speciilor.
Sporii de rezistenta sunt rogramati sa asigure rezistenta in timp a speciei. Sunt mai putin
numerosi si nu dispun de structuri genetice care sa le asigure o germinare rapida. Acesti spori au
forma sferica cu un relief neted sau neregulat cu peretele ingrosat si citoplasma condensata. Pot fi
plasati terminal, lateral sau intercalar. Nu dipun de un mecanism propriu de deshincenta.

Germinarea sporilor si dinamica procesului de crestere

Imediat dupa elib sporilor si in cond. nefavorbile de temp., hrana ,umiditate, pH, sporii intra intr-
o viata latenta. Cand conditiile sunt favorabile trec de la viata latenta la cea e spori.
Se produce o marire a sporului de cel putin 8x urmata de aparitia unei proeminente si ruperea
peretelui sporal. Apare o prelungire filamentoasa care devine tubul germinativ si care reprez
originea hifei vegetative. Aceasta hifa creste, se ramifica si va forma miceliu unui nou fung.
Cresterea fungilor este localizata la extremitatea libera a hifelor. Cand are loc replicarea unui
grup sau a unui fragment de miceliu pe mediu proaspat.
Cresterea fungului se produce in mai multe faze:
 Faza initiala dureaza cateva ore si se caracterizeaza prin procese de germinare a sporilor
sau de regenerare a hifelor lezate;
 Faza lineara corespunde aparitiei pe suprafata mediului a unei colonii;
 Faza de invechire, micsoraea vitezei de crestere care este determinata de acumularea de
produsi toxici de metabolism in mediu de cultura.

Factorii care influenteaza contaminarea micotica a materiilor prime furajere si nutreturi

combinate

Substratul nutritiv: Fungii prefera substraturile bogate in glucide, vitamine, elemente minerale;
Umiditatea substratului: Majoritatea fungilor se dezvolta si se inmultesc in substraturi care
contin peste 14% apa;
Umiditatea atmosferica ridicata: Umiditatea relativa de peste 70% favorizeaza dezvoltarea
micotica pe diviziunea substrturilor;
Temperatura optima: intre 18-27'C;
Aerobioaza: Majoritatea fungilor se dezvolta in conditii de aerobioza;
pH: pH-ul optim 5-6, limitele fiind de la 2 la 8,5;
Intensitatea luminii: Fungii se dezvolta f. bine in incaperi intunecose.

2 Clasificarea fungilor: