Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dumitrașcu AndreiMihai
Clasa a VIII-a C
1
perforare), industria textilă, industria alimentară, transporturi, construcţii, agricultură,
muzicanţi, unităţi sanitare.
- Auz deficitar care poate fi acompaniat de tinnitus (ţiuit în urechi) care apare la
frecvenţe cuprinse între 3000-6000 Hz;
- Oboseala auditivă: creştere temporară a pragului de audiţie. Este evidenţiată prin
audiometrie după expunerea la niveluri slabe, de ordinul 50 dB. Este trecătoare,
dispărând după câteva minute. Atunci când o persoană a fost expusă la un nivel
ridicat, poate avea senzaţii auditive, cum ar fi fluierături, care sunt semnul unei
suferinţe ale celulelor ciliate ale urechii interne. Aceste fluierături dispar odată cu
dispariţia oboselii auditive după câteva ore petrecute într-un loc calm.
- Surditatea traumatică: poate să se instaleze la câteva ore de expunere la sunete
foarte puternice.
- Traumatismul sonor: poate surveni în urma expunerii la zgomot intens, chiar şi
pentru timp foarte scurt. Ruperea timpanului se poate produce prin acţiunea unei
presiuni crescute a aerului, aşa cum se întâmplă în cazul unei explozii, de exemplu.
După vindecarea leziunii, poate persista mult timp o surditate pentru frecvenţe
peste 9000 Hz.
- Hipoacuzia profesională: scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţă de
4000 Hz, cu peste 30 dB;
- Surditatea profesională: scăderea permanentă a pragului auditiv la frecvenţa
conversaţională (500 Hz, 1000 Hz, 2000 Hz) cu 25 dB, de tip percepţie, în general
bilaterală şi simetrică.
În 2000, 12,5% dintre elevii americani cu vârsta între 6 şi 19 ani, au avut deficienţe de
auz datorită faptului că 80% dintre activităţile şcolare s-au bazat pe utilizarea unor programe
electronice educaţionale cu volumul dat destul de mare (Goines şi Hagler, 2007).
Poluarea fonică influenţează şi animalele şi comunicarea dintre ele. Zgomotele
provocate de oameni, precum cel de motoare din vasele marine a cauzat pierderea auzului
balenelor. Poluarea fonică din mare a determinat schimbări comportamentale în rândul
balenelor albastre, dintre care cele mai grave sunt eşuările din cauza neputinţei de a naviga.
Zgomotul a devenit atât de răspândit încât poate afecta şi biodiversitatea, chiar şi animalele
care trăiesc în parcurile naţionale sunt supuse la niveluri foarte ridicate de zgomot. Bufniţele
şi liliecii evită să vâneze în zonele zgomotoase, de asemenea abilitatea liliecilor de a se
orienta este afecta (Costea, 2008). De asemenea, s-a făcut un experiment în 1994, punându-se
2
flori în două camere. Într-o cameră s-a pus muzică rock şi în cealaltă cameră s-a pus Vivaldi.
După 6 zile s-a observat că florile din prima cameră erau 56, 2 % ofilite, iar cele din cealaltă
cameră erau cu 18% mai dezvoltate (Buioca, 2005).
4. Concluzii
Poluarea fonică reprezintă o problemă cu care ne confruntăm încă înainte de era
industrială. Zgomotele cu care ne confruntăm zilnic sunt indispensabile traiului de viaţă
“lejer” cu care ne ne-am obişnuit, de exemplu zgomotul aspiratorului, maşinii de spălat,
aparatului de aer condiţionat, telefonului mobil, dar sunt şi alte sunete care sunt considerate
inutile, cum ar fi zgomotul prea puternic de la un concert. Efectele poluării fonice asupra
omului sunt multiple, cele principale fiind asupra organului auditiv (până la surditate
permanentă), dar şi tulburări neurovegetative (insomnia, slăbirea atenţiei, diminuarea
reflexelor, accelerarea ritmului cardiac).
Statisticile OMS privind poluarea fonică sunt îngrijitoare, jumătate dintre europeni
trăiesc într-un zgomot permanent, o treime suferă de insomnia, biodiversitatea este afectată,
de aceea, trebuie luate urgent anumite măsuri pentru diminuarea poluării fonice. Efectele
poluării sonore sunt multiple și nu trebuiesc neglijate, acestea afectând sănătatea fizică și
mentală omului.
În concluzie, după cum spune şi un proverb românesc “binele nu face zgomot, iar
zgomotul nu face bine”.