Cele două fețe ale liberalismului

John GRAY

John Gray a studiat la Oxford ( Exeter College), unde și-a început apoi cariera academică
( Fellow, Jesus College) și s-a afirmat pe plan internațional.

A devenit profesor de științe politice la Universitatea Oxford, numărându-se printre puținii

numiți într-un post la nivelul întregii instituții ( Universitatea Oxford este, tehnic vorbind, o
federație de colegii autonome care angajează separat).A mai predat, ca visiting professor, la
Harvard, Yale și Universitatea Autonomă din Madrid.

Printre cărțile publicate : Mill on Liberty (1983), Liberalism ( 1986), Liberalisms (1989), Post-
Liberalism (1993), Beyond the New Right (1993), Endgames (1997), False Dawn: The
Delusions of Global Capitalism (1998).Tradus în numeroase limbi, este cunoscut publicului
român prin Dincolo de liberalism și conservatorism, editura All, 1996, și Liberalismul, Du style,
1998.

John Gray, în Cele două fețe ale liberalismului (publicată în 2000 și în traducere la Polirom în
2002), afirmă că regimurile liberale contemporane sunt roadele târzii ale unui proiect al
toleranței apărut în Europa în secolul al XVI-lea.

Toleranța liberală este produsul unui consens rațional asupra celui mai bun mod de viață,
admițând că firească posibilitatea că oamenii pot trăi bine în moduri variate.

În contextul actual, globalizant și multicultural, pentru a mai avea un viitor, liberalismul,

consideră John Gray, trebuie să renunțe la a mai căuta un consens rațional asupra celui mai bun
mod de viață. Fostul profesor la Oxford, vorbind despre cele două fețe ale liberalismului,
consideră că "pe de o parte, toleranța înseamnă năzuință către o formă ideală de viață. Pe de altă
parte, înseamnă căutarea unor termeni de conciliere între diversele moduri de viață. Din prima
perspectivă, instituțiile liberale sunt aplicații ale unor principii universale. Din a doua, ele sunt
modalități de a ajunge la o coexistență pașnică. În primul caz, liberalismul este rețeta pentru un
regim universal. În al doilea, el constituie un proiect de conviețuire ce poate fi aplicat în diverse
regimuri".
 În viziunea autorului o față a liberalismului ar fi ,,un liberalism care să înglobeze pluralismul
valorilor și care în situații aflate în conflict să se traducă în căutarea unui,,modus Vivendi,,.

De asemenea John Gray susține că liberalismul are și o altă față, mai exact un liberalism care
exprimă convingerea că există mai multe căi prin care oamenii să poate ajunge la o bunăstare
sicare tratează tolerant că pe o cale de a ajunge la ,,coexistent pașnică,,. Acestea se pot desfășura
în regimuri politice diferite, pot fi diferite sau chiar contradictorii.

Uneori oamenii în încercarea de a ajunge la prosperitate subscriu un anumit mod de viață

inadecvat în speranța că poate vor reușii să atingă obiectivul propus de ei.

Autorul vine cu o contradicție la această idee considerând că tolerant liberală presupune că

există un singur mod de viață ideal pentru omenire.Din punctul meu de vedere John Gray nu
inceraca să ne convingă că această nu ar fi capabil să ne îndrepte spre o viață mai bună, ci că
modul de viaza bazat pe valorile sale poate duce la îndeplinirea idealului menționat.

Prin aceste afirmații auorul încearcă să ne convingă de faptul că atâta timp cât a reușit să
asigure niveluri ridicate ale asistenței pentru categoria săracă a populației, regimul totalitar din
Cuba nu poate fi etichetat fiind inferio față de un regim liberal.

John Gray este de părere că așa cum unele sisteme politice neliberale pot solution correct, pot
exista și sisteme liberare care dau greș în încercarea de a face acest lucru.

În interiorul contructiei liberale valorile sunt de multe ori conflictuale.Pentru susținerea acestui
argument John Gray ia un exemplu cu două valori liberale pe care el le consideră conflictuale:

,, Toți liberalii admit că libertatea și egalitatea constituie bunuri fundamentale. Teoriile liberale
despre dreptate și drepturi încercă să demonstreze fie că aceste bunuri nu pot fi rivale, fie că
există principia universal valabile care guvernează rezolvarea conflictelor apărute,, Există o
posibilitate pentru înlăturarea conflictelor prin transformarea căilor prin care se rezolvă anumite
probleme legate de valori prin trecerea valorilor incompatibile din antagonice în alternative și
anume Modus Vivendi.

Liberalismul susține libertăți rivale care generează problem de decizie politică rezolvate diferit
în diferite moment și circumstanțe.Imposibilitatea de a rezolva un conflict de valori prin
raportare la filosofie politică poate duce la devierea scopului urmărit.Deoarece trebuie aplicată
doar una din cele două liberalități rivale rezultă un compromise în care nu toate valorile liberale
sunt respectate, sau nu sunt respectate în aceiași măsură unele fiind chiar inculcate.

Acest argument al autorului conduce spre analizarea drepturilor fundamentale ale omului.

Drepturile fundamentale ale omuluiprovin din protejarea finite umane de,,relele universale,, .

John Gray susține că drepturile omului sunt defapt convenții cu un conținut ce poate varia
imediat ce condițiile în care se desfășoară un mod de viață sunt modificate.

În cartea să John Gray încearcă să aducă argument positive în față unui liberalism nuanțat față
de un liberalism clasic sub denumirea generic de liberalism,, modus vivendi,,

Autorul da ca și exemplu cazul Japoniei unde există regimuri politice care rezolvă în mod liberal
unele problem renunțând cel puțin parțial la autonomia individuală.

Cu toate aceste argumentul adus de el se contrazice cu afirmația că,, Liberalismul susține

posibilitatea ca individul să fie capabil să aleafa, fără constrângeri exterioare între mai multe
posibilități de a realize un obiectiv,, Însă lipsit de un regim politic individual nu mai poate allege
între diferite căi pentru a ajunge la o ,,viață bună,, .

Modus vivendi inseamna toleranta liberala adaptata la realitatea istorica a pluralismului. Teoria

etica pe care se sprijina modus vivendi este pluralismulvalorilor."(John Gray, Cele două fețe
ale liberalismului

Modus vivendi exprima convingerea ca exista multe moduri in care oamenii pot prospera.
Printre acestea, se afla unele a caror valoare nu poate fi comparata Acolo unde asemenea moduri
de viata sunt concurente, niciunul dintre ele nu este cel mai bun. Oamenii apartinA¢nd unor
moduri diferite de viata nu trebuie sa aiba neapaarat neintelegeri. Ei pot fi pur și simplu diferiți.

Apreciindu-și filosofia lui modus vivendi ca una sceptică, John Gray precizează în finalul Celor
două fețe ale liberalismului că prin ea nu se renunță "la convingerea că putem face diferența între
bine și rău, ci la credința tradițională, pe care canonul liberal contemporan a moștenit-o, că
problemele referitoare la valori nu pot avea decât o singură soluție potrivită. Renunțarea la
aceasta idee nu este o pierdere, din moment ce diversitatea modurilor de viață și a regimurilor
este o marca a libertății umane, și nu a erorii.

Toleranța liberală a căutat să modereze revendicările universale rivale privind binele cu un

ideal de dezacord rezonabil, dar nu a renunțat niciodată la speranța unui consens rațional asupra
celui mai bun mod de viață pentru omenire. Modus vivendi continuă căutarea liberală a
coexistentei pașnice, dar o face abandonând convingerea că un singur mod de viață sau un regim
unic ar fi cel mai potrivit pentru toți".