14.

PRIMUL AJUTOR ÎN MUȘCĂTURA DE ȘARPE

Otrăvirea prin mușcătura de șarpe este denumită ofidism.

Dintre șerpii veninoși în țara noastră se întâlnesc viperele, care inoculează la locul mușcăturii un
venin cu acțiune hemolitică și hemoragică. Veninul contine substanțe cu o toxicitate deosebită.

14.1. Simptome clinice

1, Semne locale la locul mușcăturii se pot observa 2-4 înțepături mai mari (mușcătura dinților
veninoși).

durere intensă, arsură, care apare foarte repede după înțepătură,

eritem perilezional: la locul înțepăturii pielea se înroșește (spre înnegrire), cu halou purpuriu, iar în
mijloc mustește o cantitate mică de lichid cu tentă sanguinolentă (lichid tisular cu sânge extravazat).

edem care apare la 10 minute, se extinde foarte repede, într-o oră interesează întreg membrul. După
12-24 de ore apar flictene cu conținut serohematic, echimoze, peteșii, care duc la necroza țesuturilor
și apoi la gangrenă, la care se adaugă limfangita.

2. Semne generale:

slăbiciune, amețeală, senzație de leșin;

grețuri, vărsături sanguinolente;

sufuziuni sanguine generalizate, hemoragii (la 2448 de ore): epistaxis, hematemeză, melenă,
hematurii, gingivoragii;

pupilele pot fi dilatate, cu tulburări de vedere până la pierderea vederii;

obnubilare până la comă, stare de șoc.

În cazurile netratate, moartea survine la 3-4 zile prin hemoragii, insuficiență renală acută sau prin
stop respirator (când veninul are acțiune predominant hemolitică).

Observație. La mânuitorii de șerpi și la cei cu antecedente de mușcătură de șarpe se pot dezvolta

fenomene alergice -anafilactice și o mușcătură ulterioară duce la manifestări grave cu deces.

14.2. Prim ajutor și tratament

Tratamentul se instituie imediat, energic și insistent, urmărind 3 scopuri:

• Incetinirea ritmului de intrare în circulație a veninului depus local se obține prin următoarele
măsuri de prim ajutor:

— accidentatul este culcat, se încearcă liniștirea lui. Dacă mușcătura este la membrul superior, se
scot inelele, ceasul, brățările;

— se aplică două garouri la câțiva centimetri superior și inferior mușcăturii, fără a opri circulația
arterială.

Atenție! ! Pentru ca garoul să asigure blocarea fluxului limfatic și venos din vasele superficiale,
trebuie strâns numai atât, încât să permită introducerea unui deget sub el. Astfel aplicat, reduce
resorbția cu 90%. Ridicarea garoului se face după o oră, dar nu total; se repune, distanța dintre
ridicări și repuneri crește progresiv (se urmărește intrarea progresivă a principiilor toxice).

— Se face (în primele minute de la mușcătură) o incizie între cele două puncte care marchează
mușcătura. Incizia se poate face cu un cuțit înroșit în foc. Ea trebuie să aibă lungimea de 1-2 cm sau
chiar 3 cm să fie orientată în axul longitudinal al membrului și să aibă adâncime de 0,5-1 cm.

Observație. Se pot face incizii în „x” peste fiecare marcă de mușcătură.

Indiferent de metoda inciziei, se evită pătrunderea mai adânc de fascia de înveliș.

Pentru a evita incizia fasciei,tegumentul este ridicat într-o plicăcu indexul și policele stâng,iar cu
dreapta se secționează pe creasta plăgii.:

-Aspirarea lichidului(sânge și venin)din plagă,se face cu orice mijloc,în funcție de ceea ce există la
dispoziție:seringă,pompă de cauciuc specială,pompă de muls sânul,aspirator,ventuză,(eventual
improvizat din pahar sau borcan) sau sucțiune bucală(cu condiția să nu existe leziuni în cavitatea
bucală) . Manevra se execută pe o durată de 30 minute. Malaxarea din jur către centrul plăgii este
discutabilă, poate să faciliteze și intrarea în circulație a produșilor toxici;

Excizia – scoaterea unei rondele de tegument în jurul locului de înțepare (un diametru de cel puțin
56 cm);
injectarea în zona înțepăturii a unui vasoconstrictor diluat în anestezic local (adrenalină cu xilină),
aplicații reci locale (pentru reducerea inflamației tumefacției și împiedicarea circulației limfatice).

Bolnavul se transportă de urgență la spital, Imobilizat pe o brancardă (chiar improvizată), Dacă este
posibil, se administrează oxigen, iar pentru liniștire se poate administra diazepam i.m. (10 mg) și
antialgice.

• Inhibarea (inactivarea) principiilor toxice ale veninului se obține printr-un tratament general (cei
trei „A” = antivenin, antibiotic, antitoxină tetanică):

a) Antivenin -- ser polivalent (sau antiviperin) s.c.; i.m. sau i.v. lent.

Doza este în funcție de timpul scurs, de greutatea bolnavului.

Se administrează 10-15 ml la un normoponderal.

Administrarea serului se face după testarea sensibilității organismului.

Se poate administra i.m. lent sau i.v. în perfuzie (cu glucoză 5%).

Observatie. Administrare subcutanată, local, este ineficientă dacă nu se administrează în timp util,
deoarece din cauza edemului local, absorbția va fi foarte lentă.

Antibiotice cu spectru larg.

Antitoxina tetanică.

Terapia de susținere biologică: tratamentul șocului; al sindromului hemolitic (transfuzii, corticoizi) al

sindromului de coagulare intravasculară diseminată cu heparină (la nevoie); insuficienței renale
acute, insuficienței respiratorii. La nevoie respirație asistată după intubație endotraheală.

Important

Se interzice mobilizarea inutilă, agitația sau fuga accidentatului, toate grăbind resorbția veninului.
Nu se va da bolnavului alcool (vasodilatație). Întârzierea peste 20-30 minute a primelor măsuri de
ajutor devine periculoasă.

Determinarea grupului sanguin se face imediat la internare (structurile celulare sanguine pot suferi
modificări, care duc apoi la rezultate inexacte).