TRATAMENTUL PERFUZABIL

INTRAVENOS
INTRODUCERE

• Reprezintă o mare parte din activitatea zilnică a asistentelor medicale şi

necesită o bună cunoaştere a tehnicilor, pentru prevenirea complicaţiilor.
• Aproximativ 90% din pacienţii internaţi necesită la un moment dat o formă de
tratament intravenos.
• Administrarea intravenoasă a drogurilor poate conduce la erori terapeutice.
• Orice administrare parenterală a medicaţiei trebuie făcută cu respectarea
strictă a regulilor de asepsie şi antisepsie.
• Administrarea profesională a tratamentului endovenos presupune cunoaşterea
• Utilizării echipamentului necesar
• Anatomiei venoase, pentru a alege sediul adecvat administrării medicaţiei,
• Dimensiunile adecvate ale cateterului periferic, în funcţie de vena selectată.
• În plus, asistenta medicală trebuie să aibă cunoştinţele necesare privitoare la medicaţia şi
soluţiile prescrise pentru administrare, posibilele efecte secundare ale acestora, precum şi
tratamentul impus de apariţia reacţiilor adverse medicamentoase.
INTRODUCERE

• Monitorizarea frecventă a perfuziilor intravenoase face parte din

standardele impuse de practica medicală.
• Buna cunoaştere a
• soluţiilor infuzate,
• drogurilor adăugate soluţiilor perfuzate
• ritmului de perfuzie
… fac, de asemenea, parte din exercitarea în siguranţă a practicii de nursing.
• Gesturile profesionale ce previn apariţia complicaţiilor asociate
terapiei endovenoase şi montării cateterelor:
• monitorizarea sediului perfuziei endovenoase
• întreţinerea perfuziei în condiţii de antisepsie şi asepsie
• schimbarea la timp a liniei de perfuzie
INTRODUCERE

• Instituirea şi supravegherea dispozitivelor intravenoase reprezintă una din

principalele atribuţii profesionale ale asistentelor medicale şi constituie o mare
parte din activitatea de îngrijire a bolnavilor, fiind destinate administrării:
• fluidelor,
• nutrienţilor,
• sâgelui şi
• derivatelor de sânge sau monitorizării pacienţilor instabili hemodinamic.
• Toate aceste tehnici pot genera complicaţii:
• infecţii hematogene favorizate de prezenţa cateterului şi spitalizarea prelungită (infecţii
nozocomiale, cu floră “selecţionată”, de spital),
• flebite,
• accidente embolice,
• chiar deces.
Aceste complicaţii survin mai des în cazul cateterelor venoase centrale decât al celor periferice.
• În cazul cateterelor venoase periferice complicaţiile cele mai frecvente sunt:
• flebitele şi
• infiltraţiile paravenoase. Riscul flebitic variază în funcţie de sediul venei cateterizate, fiind mai mare
în cazul membrelor inferioare. Pentru membrul superior, riscul flebitic este mai mic pentru venele
mâinii faţă de cele de la braţ sau pumn.
INTRODUCERE

• Injecţiile efectuate în tuburile sistemului de perfuzie, printr-un

dop special, sunt considerate injecţii intravenoase.
SOLUTIILE PERFUZABILE
Proprietati fizice si chimice

• 1. Aspect:
• - solutiile perfuzabile trebuie sa fie limpezi, lipsite de particule in suspensie
• - emulsiile perfuzabile dupa agitare trebuie sa aiba un aspect omogen si nu trebuie sa prezinte
nici un semn de separare a fazelor. Diametrul particulelor fizice dispersate, determinat la microscop
trebuie sa fie cel mult 5 µm.
• 2. Culoarea: solutiile perfuzabile trebuie sa fie incolore. O eventuala coloratie nu trebuie sa
depaseasca coloratia etalonului de culoare prevazut in monografie
• 3. pH-ul se determina potentiometric
• 4. Uniformitatea volumului: volumul de lichid perfuzabil din recipient trebuie sa fie cel putin egal
cu cel declarat pe eticheta. Volumul se verifica pe zece recipiente.
• 5. Impuritati pirogene: preparatele perfuzabile trebuie sa corespunda la testul pentru impuritati
pirogene
• 6. Sterilitate: Preparatele trebuie sa fie sterile
• 7. Dozare: continutul in principii active poate sa prezinte o abatere de ±5 % fata de valoarea
declarata si dozarea se efectueaza conform prevederilor din monografia respectiva.
• 8. Conservarea se realizeaza in recipiente inchise etans.
1. Soluţii de bază:

• Sunt utilizate ca vehicol pentru medicaţie, pentru asigurarea

parenterală a aportului lichidian, ca soluţii complementare
soluţiilor corectoare şi pentru menţinerea permeabilităţii unei linii
venoase.
• Cele mai utilizate soluţii de bază sunt:
• Soluţia glucozată simplă 5%
• Soluţii glucozate cu electroliţi
• Soluţii izotone de electroliţi
2. Soluţii corectoare:

• Sunt special concepute pentru corecţia perturbărilor echilibrului hidro-

electrolitic şi acidobazic.
• Includ:
• Soluţii de electroliţi;
• Soluţii tampon – bicarbonat de sodiu (8,4%, 4%, 1,4%);
• Concentrate de electroliţi (sodiu, potasiu, clor, calciu şi magneziu),
care sunt destinate a fi adăugate unui alt suport lichid;
• Diuretice osmotice – manitol 10%, 20%, sorbitol 40%, glicerină 10%
3. Soluţii pentru nutriţie parenterală:

• Soluţii de carbohidraţi – glucoză 10%, 33%, xilitol, glucoză-xilitol,

fructoză;
• Soluţii de aminoacizi – conţin cei 8 aminoacizi esenţiali (izoleucină,
leucină, valină, metionină, triptofan, treonină, fenilalanină şi lizină), cu
sau fără adaus suplimentar de carbohidraţi şi electroliţi;
• Emulsii lipidice – din ulei de soia (trigliceride), emulsionate cu lecitină
şi adaus de glicerol. Emulsiile lipidice nu se administrează simultan cu
alte soluţii sau concentrate electrolitice. Administrarea lor se face
perfuzabil lent, de preferinţă cu ajutorul injectomatului
Materiale necesare

• -suport pentru perfuzie

• -material pentru protecţia patului
• -mănuşi de unică folosinţă
• -garou
• -comprese sterile/tampoane de vată
• -soluţii antiseptice
• -pungi cu soluţii de perfuzat, indicate de medic
• -medicamentele prescrise pentru administrarea în perfuzie
• -trusa de perfuzat sterilă cu debimetru şi una sau mai multe căi de perfuzat
• -catetere/branule de dimensiuni diferite
• -plasturi, pansamente adezive
Materiale necesare

• La preparare se iau precautiile necesare pentru asigurarea stabilitatii fizico-

chimice, microbiologice si biologice.
• Pregatirea recipientelor se realizeaza in felul urmator:
• flacoanele de sticla cu capacitate de 100, 250, 500 si 1000 ml, gradate cu
deschidere mai larga, cu peretii grosi pentru a rezista la sterilizare, inchise cu dop
de cauciuc fixat cu o garnitura metalica sunt pregatite (spalate, uscate, sterilizate)
• recipientele din material plastic au forma de saci, pungi si flacoane flexibile, semi-
rigide sau rigide, care pot avea diferite capacitati:125, 250, 500, 1000 si 2000 ml.
Materialele de plastic folosite la fabricarea recipientelor pentru solutii perfuzabile
sunt: poliamida, polietilena, clorura de polivinil etc.
• numai flacoanele de sticla pot fi recuperate si refolosite, recipientele din plastomeri
fiind pentru utilizare unica.
• Substantele active se dizolva sau se emulsioneaza in apa pentru preparatele
injectabile si solutia respectiv emulsia obtinuta se completeaza la volumul
specificat.
 PREGATIREA LINIEI DE PERFUZIE

• se verifică prescripţia medicală

• se spală mâinile şi se îmbracă mănuşi de
unică folosinţă
• se adaptează tubulatura principală la
punga cu soluţie sterilă
• se adaugă robinetul la căile de perfuzare a
soluţiilor
• se clampează tubul perfuzorului
• se umple camera picurătorului la jumătate
• se deschide prestubul/clema pentru a
purja ansamblul liniei de perfuzat
• se clampează apoi tubul principal al
perfuzorului şi se acoperă steril
• se datează tubulatura princială şi se
schimbă la fiecare 24 ore.
• https://www.youtube.com/watch?v=4ntqS
_R1r70
EFECTUAREA PROCEDURII

• se spală mâinile
• se îmbracă mănuşile sterile
• se plasează braţul pacientului deasupra materialului de protecţie
• se cercetează vena de puncţionat
• se aplică garoul şi se dezinfectează larg zona de puncţionare
• se face stază venoasă
• cu mâna nedominantă se exercită o presiune usoară asupra pielii pentru a stabiliza vena
cercetată
• se introduce cateterul/branula cu vârful mandrenului orientat în sus şi se punţionează vena
• se opreşte înaintarea acului în momentul în care pe ac vine sânge
• se fixează cu tamponul cateterul în timp ce se retrage mandrenul
• https://www.youtube.com/watch?v=vE99rZ7JT3Q
• se desface garoul
• se aruncă mandrenul în recipientul special
• se adaptează amboul perfuzorului la branulă
• se deschide tubul perfuzorului
• se fixează cateterul/branula cu un pansament steril
• se adaptează numărul de picături la prescripţia medicală
• se reorganizează locul de muncă
• se indepărtează mănuşile, se spală mâinile
• se notează procedura în Fişa de procedure (nume, data, ora administrării, tipul
soluţiei, doza) https://www.youtube.com/watch?v=Pf8IPqmxBUI
INCIDENTE SI ACCIDENTE

• extravazarea soluţiei în afara venei şi tumefierea dureroasă a zonei

• necroza ţesutului în caz de extravazare de soluţii hipertone
• infecţia locală detectată prin semne inflamatorii locale: eritem, durere,
căldură locală, tumefacţie şi lezarea functiei segmentului respectiv
• obstruarea cateterului/branulei cu cheaguri de sânge în absenţa
manevrelor standard de întreţinere zilnică
• edemul pulmonar acut prin hiperhidratare în cazul în care nu se
calculează corect numărul de picături pe minut şi nu se respectă timpul
de perfuzare
CONTRAINDICATII

• Nu se va puncţiona braţul care:

• prezintă fistulă arterio-venoasă
• implant ortopedic
• ablaţia ganglionilor axiali
• este paralizat sau traumatizat
• există leziuni cutanate şi infecţii la locurile de puncţionare
Perfuzii medicamentoase

• Se administreaza in urmatoarele cazuri:

• cand nu se pot realiza concentratii terapeutice sanguine prin administrare
pe cai injectabile
• daca substanta medicamentoasa are viteza mare de eliminare
• substanta medicamentoasa nu este tolerata la administrare pe calea
enterala (orala)
• substanta medicamentoasa este inactivata prin administrare pe cale
enterala

• Perfuziile cu substante medicamentoase realizeaza o concentratie terapeutica

aproape constanta si un nivel sanguin ridicat in organism pe toata durata
perfuzarii. Se pot administra diferite medicamente prin introducerea lor in
tubul aparatului de pefuzie, fara sa mai fie nevoie de injectii i.v. repetate
Perfuzii medicamentoase

• Oficinale in FRX:
• Infundibile metronidazoli – solutie perfuzabila de
metronidazol, contine 5g metronidazol. Se indica in abcese
hepatice amibiene, infectii cu bacterii anaerobe sistemice
• Infundibile tinidazoli - solutie perfuzabila de tinidazol,
contine 2g/l tinidazol. Are indicatii identice cu solutia perfuzabila
de metronidazol.
Ritmul de administrare

• https://www.youtube.com/watch?v=W5VIc6f0fBA
• https://www.youtube.com/watch?v=QPAeGgVkxBY
• Viteza de formare a picaturilor
PROTOCOALE DE ADMINISTRARE DE
DROGURI INTRAVENOASE PE INJECTOMAT

• Pentru obţinerea unei concentraţii constante a unui medicament

(mai ales dacă medicamentul are un timp de înjumătăţire scurt)
este necesară administrarea continuă care se poate face cu
ajutorul seringii automate (injectomat) sau administrarea în
perfuzie.
• Administrarea cu ajutorul seringii automate prezintă avantajul că
necesită o cantitate mai mică de solvent pentru diluţia
medicamentului, fapt important mai ales la pacienţii cu
hipervolemie
Reguli generale de pregătire şi administrare

• 1) Verificarea instrumentelor
• se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor,
• tubulaturii conectoare, robineţilor şi data de expirare a
sterilităţii;
• se controlează funcţionalitatea injectomatului şi se alege tipul de
seringă compatibil cu injectomatul.
• 2) Utilizarea de materiale sterile: tampoane de vată, tifon,
mănuşi de protecţie.
3) Verificarea medicamentelor de injectat:

• - se controlează eticheta şi nu se va folosi medicamentul al cărui

ambalaj nu are etichetă sau are termenul de valabilitate expirat;
• - soluţiile injectabile trebuie să fie clare, transparente, fără
precipitate;
• - substanţele precipitate nu trebuie confundate cu emulsiile
injectabile; acestea din urmă trebuie să fie bine agitate înainte de
utilizare;
• - fiolele de sticlă, odată deschise, nu mai pot fi păstrate; acest
lucru nu este valabil şi pentru flacoanele închise cu dop de
cauciuc.
4) Încărcarea seringilor:

• exteriorul fiolei se dezinfectează cu alcool;

• fiola se rupe la nivelul punctului sau gulerului (este bine ca vârful fiolei
să fie rupt cu ajutorul unui tampon de vată pentru a evita rănirea
degetelor); dacă pătrund cioburi în interior, fiola se aruncă;
• scoaterea seringii din ambalaj trebuie făcută în aşa fel încât să se
păstreze integritatea amboului, apoi se scoate acul acoperit de teaca de
protecţie şi se ataşează la amboul seringii
• se scoate teaca de pe ac, se introduce acul în fiolă şi se aspiră soluţia
din seringă având grijă ca vârful acului să fie sub nivelul lichidului
pentru a nu aspira aer; pentru a nu atinge cu acul fundul fiolei, fiola se
va înclina progresiv cu vârful în jos pe măsură ce se goleşte; soluţiile
uleioase, care se încarcă cu greu în seringă, pot fi uşor încălzite în apă
caldă pentru a le fluidifica;
4) Încărcarea seringilor:

• flacoanele închise cu dop de cauciuc se dezinfectează cu alcool; după ce

soluţia dezinfectantă s-a uscat la suprafaţa dopului, se încarcă seringa cu o
cantitate de aer egala cu aceea a lichidului pe care vrem să îl scoatem din
flacon (sau cu o cantitate de solvent - NaCl 0,9% sau Glucoza 5% - dacă în
flacon se găseşte pulbere; se introduce solventul în flacon, se aspiră din
flacon o cantitate de aer egală cu cea a solventului şi se agită flaconul până
la dizolvarea pulberii); acul se introduce prin dopul de cauciuc până sub
nivelul dopului (nu mai profund) şi se introduce aerul în flacon; se răstoarnă
flaconul ţinând acul sub nivelul lichidului şi se aspiră; dacă se folosesc mai
multe flacoane se foloseşte câte un ac pentru fiecare flacon;
• nu se recomandă încărcarea seringilor fără ac, prin introducerea directa a
amboului în fiolă, deoarece sterilitatea este deficitară;
5) Conectarea seringii la canulă/cateter

• a) tubulatura conectoare:
• - se deschide ambalajul tubului conector (se preferă tuburile cu
diametru redus/capacitate redusă);
• - acul seringii încărcate se scoate cu o pensă sterilă (nu se recapişonează
pentru a fi apoi îndepărtat cu mâna);
• - se ataşează tubul conector la amboul seringii şi cu seringa orientată cu
amboul în sus (pentru îndepărtarea aerului) se injectează până când
soluţia ajunge la capătul liber al tubului conector;
• b) robinetul se scoate din ambalaj; aerul se va scoate prin injectare de
NaCl 0,9% pe una din ramuri până ce se exteriorizează lichid pe celelalte
două ramuri;
• c) apoi comutatorul se pune în poziţie intermediară (toate ramurile
închise) pentru a evita ieşirea lichidului şi pătrunderea aerului;
c) "vehiculul":

• deoarece ritmul de administrare cu seringa automată este redus,

existând riscul colmatării canulei/cateterului, se recomandă
folosirea unei soluţii cu ritm mai rapid de administrare care să
vehiculeze medicamentul în circulaţia sanguină; "vehiculul"
trebuie să fie compatibil cu medicamentul;
d) administrarea medicamentului cu seringa
automată:
• se ataşează trusa de perfuzie a "vehiculului" la robinet;
• se ataşează robinetul la capătul liber al tubului conector;
• se ataşează robinetul la canulă/cateter;
• se pune comutatorul robinetului în poziţia care permite comunicarea
"vehiculului" cu sângele pacientului, tubul conector fiind blocat
• se porneşte perfuzarea "vehiculului";
• se aşează seringa încărcată în injectomat şi se setează la injectomat (în
funcţie de complexitatea acestuia): tipul de seringă, volumul seringii,
denumirea medicamentului, ritmul de injectare;
• se porneşte injectomatul şi se deschide ramura robinetului corespunzătoare
tubului conector (braţele comutatorului vor fi orientate spre canulă/cateter,
trusă de perfuzie, tub conector);
• la terminarea conţinutului seringii se recomandă folosirea unui nou set
seringă+tub conector pentru continuarea tratamentului.
Administrarea neadecvata a medicamentelor
cu injectomatul
• malfuncţia injectomatului;
• prepararea incorectă a concentraţiei soluţiilor;
• manipularea nesterilă a soluţiilor şi instrumentelor;
• setarea incorectă a tipului/volumului seringii, a ritmului de injectare;
• poziţionarea incorectă a robinetului:
• închis spre canulă: soluţiile injectate pătrund în trusa de perfuzie a “vehiculului”;
• închis spre seringă; creşterea presiunii la injectare, oprirea seringii şi declanşarea
alarmei.
Dopamina

• Indicaţii: insuficienţa cardiacă, stări de şoc (cu excepţia şocului hipovolemic)

• Doze: - 2-10 mcg/kg/min predomină acţiunea inotropă - 10-20 mcg/kg/min
predomină efectul vasopresor; se poate asocia cu dobutamina
• Efecte adverse: hipertensiune, tahicardie, aritmii, necroză cutanată în cazul
administrării perivenoase, vasoconstricţie pe vasele splanhnice
• Forma de prezentare: de obicei se prezintă sub formă de fiole 50mg în 10 ml.
• Mod de calcul:
• Se pun 5 fiole într-o seringă de 50 ml, adică avem 250 mg în 50 ml, 5mg/ml.
• La o rată de infuzie de 1ml/h, pacientului i se administrează 5mg/h, adică
5mg/60min. Raportând această cantitate la greutatea G a pacientului avem 5/G
x 60mg/kg/min sau 5000/G x 60mcg/kg/min = 250/G x 3mcg/kg/min
Dopamina

• Dacă dorim să administrăm o doză D mcg/kg/min vom seta ritmul de

• infuzie R ml/h astfel:
• 1ml/h____________250/G x 3mcg/kg/min
• R ml/h___________D mcg/kg/min
• R(ml/h) = D/1xGx3/250 = 3 x D(mcg/kg/min)xG (kg) /250 ~
• D(mcg/kg/min)xG(kg) / 80
• Exemple: La un pacient de 80 kg ritmul de infuzie (ml/h) corespunde cu
doza în mcg/kg/min.
Dobutamina:

• Indicaţii: insuficenţa cardiacă, are efect inotrop, crescând frecvenţa

cardiacă în măsură mai mică decât Dopamina; scade presiunea de
umplere ventriculară, fiind de preferat în tratamentul insuficienţei
cardiace decompensate.
• Rezistenţa vasculară periferică rămâne nemodificată sau scade uşor.
• Doze: 5-20 mcg/kg/min
• Efecte adverse: aritmii, hipertensiune, angină pectorală, flebită
• Forma de prezentare: flacoane cu 250 mg pulbere liofilizata
• Mod de calcul: similar cu Dopamina
ADRENALINA

• Indicaţii: stopul cardiac, status asmaticus, insuficenţa cardiacă, şoc

• Doze: - 2 mcg/min efect bronhodilatator
• - 2-10 mcg/min efect inotrop
• - peste 10mcg/min efect vasopresor
• Efecte adverse: vezi Dopamina; administrarea continuă poate produce
agitaţie, tremor, cefalee, palpitaţii.
• Forma de prezentare: se prezintă sub formă de fiole 1mg/ml
• Mod de calcul: Se pun 3 fiole adrenalină + 47ml NaCl 0.9% într-o seringă de
50ml. În 1ml de soluţie astfel preparată avem 3/50 mg/ml adică 3000/50
mcg/ml = 60 mcg/ml. La un ritm de 1ml/h administram 60 mcg/h sau 1
mcg/min.
• Ritmul în ml/h corespunde cu doza în mcg/min şi se va stabili în funcţie de
indicaţia terapeutică (status asmaticus, insuficenţă cardiacă etc.).
NORADRENALINA

• Indicaţii: stări hipotensive (sepsis, şoc) datorită efectului său

predominant vasoconstrictor.
• Doza: 1 – 30 mcg/min produce vasoconstricţie fără modificare
semnificativă a debitului cardiac şi a frecvenţei cardiace.
• Efecte adverse: bradicardie, aritmii, anxietate, cefalee,
hipertensiune, necroză în cazul injectării perivenoase.
• Forma de prezentare: fiole 0,2% - 4ml.
NITROGLICERINA

• Indicaţii: hipertensiune arterială, edem pulmonar acut, infarct miocardic.

• Doza: 20-200 mcg/min are efect vasodilatator.
• Efecte adverse: hipotensiune, tahicardie, creşterea presiunii intracraniene.
• Forma de prezentare: fiole 5mg/ml
• Mod de calcul: Se pun 6 fiole + 44ml NaCl 0,9% în seringa de 50ml;
• 50ml soluţie conţin 30 mg nitroglicerina. Într-un ml de soluţie astfel preparată
avem 30/50 mg/ml adică 30000/50 mcg/ml = 600 mcg/ml. La un ritm de 1ml/h
administrăm 600 mcg/h sau 10 mcg/min.
• La un ritm R(ml/h) injectam D(mcg/min) = 10xR (mcg/min)
• Exemplu: la un ritm de 5ml/h injectam 50mcg/min.
Insulina

• Indicaţii: tratamentul hiperglicemiei; la pacientul critic diabetic se recomandă menţinerea glicemiei

între 125-225 mg/dl
• Efecte adverse: hipoglicemia manifestată clinic prin transpiraţii, agitaţie, senzaţie de foame, anxietate.
• Forma de prezentare: Pentru administrarea continuă se foloseşte insulina cu acţiune rapidă care se
prezintă în flacoane de 100ui/ml..
• Mod de administrare: Se prepară o soluţie astfel încât 1ml să conţină 1 UI insulină (0.5 ml insulina 100
UI/ml = 50 unitati + 49,5 ml ser fiziologic).
• Astfel numărul de ml pe oră corespunde cu numărul de unităţi pe oră.
• Iniţial ritmul de infuzie este R(ui/h) = glicemia (mg/dl) – 100 / 100. – 0,1 UI/KGC
• Determinarea glicemiilor se face orar până glicemia atinge 125-225 mg/dl apoi la 2h.
• - dacă glicemia < 70mg/dl se reduce infuzia cu insulina la 0,25 UI/h şi se administrează 7,5g glucoză
hipertonă (33%, 20%, 10%). Se repetă glicemia în cel mult 30 min de la administrarea glucozei;
• - dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în creştere faţă de determinarea precedentă se stabileşte rata
infuziei la 0,5 UI/h;
• - dacă glicemia este 71-124 mg/dl, în scădere faţă de determinarea anterioară, se reduce rata infuziei
cu 0,5 UI /h;
• https://www.youtube.com/watch?v=q8944fpy098
• https://www.youtube.com/watch?v=0qclYoPPjP8