soluțiilor topice

ÎNȚEPĂTURI DE INSECTE,
ERITEM SOLAR,
ARSURI SUPERFICIALE ȘI
URTICARIE
 Structură curs
Capitolul I ............ PIELEA - DATE GENERALE
Capitolul II ........... FUNCȚIILE PIELII
Capitolul III .......... AFECȚIUNILE DERMATOLOGICE ȘI CALITATEA VIEȚII
Capitolul IV .......... PRINCIPIILE DE TRATAMENT ALE AFECȚIUNILOR
DERMATOLOGICE
Capitolul V ........... AGRESIUNILE SPECIFICE SEZONULUI CALD - ENUMERARE,
MECANISME IMPLICATE, PRINCIPII DE TRATAMENT
Capitolul VI .......... MALEATUL DE DIMENTIDEN - ASPECTE FARMACOLOGICE,
DATE CLINICE ȘI APLICAȚII PRACTICE
Capitolul VII ......... CHESTIONAR DE EVALUARE
Capitolul VIII ........ BIBLIOGRAFIE

2
 INTRO
• Sănătatea pielii este legată în mod direct de sănătatea
întregului organism.
• Pielea reprezintă atât prima linie de apărare împotriva
variatelor agresiuni externe, cât și coordonatorul sistemului
imun, precum și locul de sinteză pentru variate tipuri de
hormoni și neurotransmițători(1).

3
 Capitolul I
PIELEA - DATE GENERALE

• Pielea reprezintă prima linie de apărare a organismului

nostru împotriva variatelor agresiuni.
• Pielea este cel mai mare organ (aproximativ a șasea parte
din masa corporală) și cea mai mare glandă endocrină
(posedă echipamentul enzimatic necesar pentru a sintetiza
toți hormonii care se găsesc în organismul nostru)(2).
4
 STRUCTURA PIELII
• Epidermis - Epiderm
• Hair Shaft - Tijă fir de păr
• Stratum Corneum - Strat cornos
• Germinative Layer -
Strat germinativ
• Openings Of Sweat Glands -
Deschiderea glandelor sudoripare
• Dermis - Derm
• Sebaceous Gland -
Glandă sebacee
• Sweat Gland - Glandă sudoripară
• Hair Follicle - Folicul pilos
• Hair Root - Rădăcină fir de păr
• Subcutaneous Tissue -
Țesut subcutanat

5
 Pielea prezintă trei straturi(3):
1. Epidermul, stratul cel mai extern, alcătuit din keratinocite
și melanocite.
2. Dermul, compus din matricea extracelulară, fibroblaste,
vase de sânge și limfatice, formațiuni nervoase, glande
sudoripare și glande sebacee.
3. Hipodermul sau țesutul
subcutanat.

6
II Capitolul II: FUNCȚIILE PIELII
Funcțiile pielii sunt multiple:
• Rolul de apărare față de variatele tipuri de agresiuni
(mecanice, termice, chimice, fizice, solare sau microbiene).
• Rolul de termoreglare și păstrarea homeostaziei corpului.
• Rezervor de celule stem.
• Analizator complex cu multipli receptori (pentru durere,
temperatură, presiune etc.).
• Pielea are un rol crucial în sinteza vitaminei D și un important
impact social și profesional(2,4).
7
III Capitolul III:
AFECȚIUNILE DERMATOLOGICE
ȘI CALITATEA VIEȚII GENERALE
• Pielea reprezintă un important factor social și este un
element esențial de comunicare.
• Pielea și aspectul pielii sunt primele aspecte evaluate în
cadrul interacțiunilor sociale, profesionale și personale

8
II(datele științifice subliniază că „prima impresie” se formează
în 100 de milisecunde)(5).
III Mituri asociate cu afecțiunile
dermatologice
• Există o serie de mituri legate de afecțiunile dermatologice
(în special legate de igienă și caracterul transmisibil al
bolilor de piele).
• Impactul negativ asupra calității vieții este impresionant,
existând atât un impact personal (ca urmare a semnelor și

9
IIsimptomelor), precum și un impact social (prin evaluarea de
către cei din jur pe baza afecțiunilor dermatologice)(6).
III Pruritul

• Pruritul este cel mai frecvent simptom în dermatologie.

• Cel puțin o treime dintre pacienții cu variate afecțiuni
dermatologice acuză diverse grade de prurit.
• Proiectul „The Global Burden of Disease” - „Evaluarea
impactului exercitat de variate boli” - consideră pruritul

10
IIca fiind unul dintre cele mai frecvente 50 simptome
interdisciplinare cu efect important asupra calității vieții(7).
III Pruritul

• Pruritul reprezintă o senzație neplăcută care conduce la

dorința imperioasă de scărpinat, iar impactul negativ asupra
persoanei afectate este atât la nivel fizic, cât și psihic(8).
• Pruritul este considerat cel mai frecvent motiv pentru care
pacienții solicită un consult dermatologic(9).

11
II
III Caracteristici generale ale pruritului

Pruritul poate fi:

• localizat sau generalizat
• continuu sau intermitent
• acut sau cronic
• cu intensitate variabilă (de la un grad suportabil până la un

12
IInivel intolerabil, cu efecte negative majore)(9)
III Cauzele pruritului

Cauzele care
declanșează și/sau
agravează pruritul pot
Bolile dermatologice cele mai
frecvent asociate cu prurit sunt:
• dermatita de contact
fi grupate în afecțiuni • eczema
dermatologice și • urticaria
afecțiuni generale. • neurodermatita

13
II • prurigo etc.(10)
III Cauzele pruritului

Afecțiunile generale asociate cu pruritul sunt:

• bolile inflamatorii sistemice
• afecțiunile metabolice (diabetul zaharat)
• infecțiile
• bolile neurologice și endocrine
• variatele forme de cancer și

14
II
• bolile psihiatrice(11)
III Pruritul

Factorii de mediu implicați:

• factorii climatici
• radiațiile ultraviolete
• înțepăturile de insectă
• factorii mecanici și fizici

15
II
• praful și acarienii etc. reprezintă un element important
asociat la declanșarea și/sau întreținerea pruritului(12)
 Prurit

Leziuni
Scărpinat
cutanate

16
III • Este foarte important tratamentul rapid și eficient al pruritului
pentru a preveni dezvoltarea „cercului vicios” prurit-
scărpinat.
• Cercul vicios „prurit-scărpinat-leziuni cutanate” determină
apariția de multiple porți de intrare la nivelul pielii și
facilitează penetrarea variatelor tulpini microbiene sau

17
IIdiferite tipuri de antigeni, iar în final pruritul este agravat și
menținut pe termen lung(13).
III Pruritul și calitatea vieții
• Pruritul reduce în mod semnificativ calitatea vieții pacienților,
direct proporțional cu severitatea sa(14,15).
• 88,4% dintre pacienți prezintă un impact emoțional asociat
cu pruritul.
• 73,6% dintre pacienți sunt în mod negativ afectați de prurit.

18
II
• 66,1 % prezintă tulburări de somn asociate cu pruritul.
III Histamina și
pielea - implicații
fiziopatologice
Molecule
de histamină atașate
Alergen
lg E

Mastocite

Histamină eliberată

Receptori
hista­minergici
de peretele vasului sanguin
Molecule de histamină
blocate
Vas
Antihistaminic

19
II sanguin
III Histamina
• Este un constituent natural al organismului nostru.
• Sinteza se realizează în mod exclusiv prin intermediul unei
enzime specifice, histidin - decarboxilază, iar precursorul
inițial este reprezentat de L-histidină.
• Enzima se găsește la nivelul sistemului nervos central,
mucoasă gastrică, mastocite, bazofile etc.
• Funcțiile histaminei sunt multiple, iar efectele sale la nivelul

20
IIvariatelor aparate și sisteme se realizează prin intermediul a
cel puțin 4 tipuri de receptori (H1- H4)(16).
III Histamina și reacțiile alergice (16)
• Prin intermediul receptorilor specifici, histamina are un rol
esențial în modularea imunologică și în reacțiile alergice și
inflamatorii, atât de tip acut, cât și de tip cronic.
• Efectele rezultate din stimularea receptorilor de tip H1 sunt
multiple și constau în stimularea prezentării de antigen de
către celulele specifice, creșterea eliberării de histamină
și a altor tipuri de mediatori de la nivelul mastocitelor și
bazofilelor, creșterea expresiei moleculelor de adeziune

21
IIcelulară și a chemotactismului eozinofilelor și neutrofilelor,
precum și stimularea activității limfocitelor de tip Th1.
 Preparatele de tip antihistaminic - anti-H1 au efecte specifice
la nivelul fiecărei dintre aceste acțiuni și scad reacțiile
inflamatorii și alergice asociate cu histamina(17,18).
În mod tradițional, preparatele antihistaminice de tip anti-H1
sunt clasificate în 6 grupe:
• alchilamine
• etanolamine
• etilen-diamine
• fenotiazine
• piperazine și
• piperidine(16)
III
22
III Clasificarea de tip funcțional(17,18,19) a preparatelor anti-H1 este:
• „First-generation”/prima generație = care pot să treacă prin
bariera hematoencefalică și au un potențial sedativ, precum
și reducerea funcțiilor cognitive și a abilităților neuromotorii.
• „Second-generation”/ a doua generație = care au un

23
IIpotențial mic de a străbate bariera sânge-creier și astfel
sunt non-sedative.
III Dimentiden (17)

• Face parte din grupa „Alchilamine”.

• Este considerat un antihistaminic de primă generație.
• Prezintă o experiență clinică de peste 50 de ani!

24
III Efectele histaminei sunt imediate
de acțiune:
• piele
• ochi
• nas
(20)
Histamina determină reacții rapide la nivelul multiplelor zone

• gât
• plămâni etc.
Răspunsul inflamator se caracterizează prin vasodilatație,
cu apariția edemului și a eritemului, precum și a senzației de
prurit (uneori senzație de durere) și căldură locală.
25
III Efectele histaminei sunt imediate (20)

Reacțiile inflamatorii și simptomele alergice sunt determinate

de eliberarea instantanee de:
• histamină
• prostaglandine și
• leucotriene
Prostaglandinele și leucotrienele determină durere, modificări
inflamatorii (edem, eritem, căldură locală crescută etc.) și o
creștere a permeabilității la nivelul vaselor sanguine.
26
IV CAPITOLUL IV
Principiile de tratament local
ale afecțiunilor dermatologice
• Tratamentul topic este un element de bază al abordării
pacientului cu variate afecțiuni ale pielii(21).
• Eficacitatea unui produs aplicat topic (local) depinde de
proprietățile farmacologice și de abilitatea de a pătrunde în
tegumente (gradul de penetrare).
• Vehiculul produsului are un rol important în eficiența globală
a tratamentului.
27
 Factorii care influențează gradul de
penetrație al unui produs topic

• Concentrația produsului
• Grosimea și integritatea stratului cornos
• Frecvența de aplicare a produsului
• Gradul de ocluzie determinat de vehicul
• Complianța pacientului
28
 Terapia topică (locală) este utilizată pe scară largă în
dermatologie și permite livrarea directă a produsului, cu un risc
minim de afectare sistemică și de reacții adverse generale(22).

29
 Caracteristicile esențiale
ale unui preparat topic

1
• Miros și aspect plăcut.
• Acțiuni complexe, pe mai multe linii fiziopatologice implicate.
• Să nu păteze pielea sau îmbrăcămintea.
• Eficiență de lungă durată, respectiv un număr mic de
aplicări zilnice.
30
 Caracteristicile esențiale
ale unui preparat topic

2
• Disponibilitate rapidă pentru utilizare.
• Să nu interfereze cu alte produse.
• Să se aplice rapid la nivelul zonei afectate.
• Să se absoarbă rapid în piele.
• Să intre rapid în acțiune.
31
V CAPITOLUL V Agresiunile specifice
sezonului cald - enumerare, mecanisme
implicate, principii de tratament
Agresiunile specifice asociate cu sezonul cald sunt reprezentate de:
• temperatura crescută, care determină creșterea suprafeței de piele
expusă (cu o mărire proporțională a riscului de agresiuni);
• prelungirea timpului petrecut în aer liber (cu o consecință directă a
creșterii gradului de expunere la poluare și la radiațiile solare);
• agresiunile mecanice (provocate de zgârieturi sau excoriații) sau
arsurile solare;
• înțepăturile de insecte (țânțari, păianjeni, căpușe etc.)(23).
32
 • Acești factori de agresiune determină o serie de neplăceri,
inclusiv pe linie psihologică și a percepției de către
persoanele din jurul nostru.
• Astfel, apare mâncărimea sau pruritul (pruritul este
considerat o senzație dureroasă minoră care se transmite
pe aceleași căi nervoase pe care se transmite senzația
dureroasă), durerea și starea de disconfort fizic și psihic.
• Pe de altă parte, apar variate semne și simptome, apar
leziunile de grataj, iritația fizică și psihică, precum și
înroșirea pielii, exsudația și crustele.
33
 Semnale de alarmă referitoare la efectele
agresiunilor asociate cu vacanța de vară
Simptome și semne locale:
• Numărul mare de leziuni
• Suprafața afectată este mare
• Extensia rapidă a leziunilor
• Veziculele sau bulele profunde
• Intensitatea simptomelor locale
În aceste situații se impune prezentarea cât mai
rapidă la un consult medical.
34
 Semnale de alarmă referitoare la efectele
agresiunilor asociate cu vacanța de vară
Simptome și semne generale:
• Stare generală de rău
• Dificultăți la respirație
• Cefalee
• Edem la nivelul buzei, limbii sau ochilor
• Edemul sau eritemul palmelor și/sau plantelor.
În aceste situații se impune prezentarea cât mai
rapidă la un consult medical.
35
 Manifestări clinice frecvente vara
• Urticaria
• Înțepăturile de insecte
• Arsurile solare
• Variatele tipuri de dermatită
• Arsurile superficiale determinate de
suprafețe fierbinți (inclusiv volanul auto).
Manifestările caracteristice sunt pruritul de variate grade, eritemul
(înroșirea pielii) și edemul (umflarea tegumentelor) la nivelul
zonei respective, precum și dezvoltarea de cruste sau iritații.
36
 Urticaria

Urticaria este o afecțiune frecventă, determinată de activarea

mastocitelor, caracterizată prin leziuni specifice - papula urticariană.
Leziunile urticariene au următoarele caracteristici clinice:
• edem
• Prurit, care are uneori caracter de arsură
• caracter tranzitoriu (persistența leziunilor este între 30 de minute
și 24 de ore).
37
 Urticaria este:
• acută (durata simptomelor este până în 6 săptămâni) sau
• cronică (durata simptomelor este de peste 6 săptămâni).

Urticaria este:
• spontană (nu sunt evidente cauze) sau
• indusă (există un factor specific care induce apariția bolii)
(24)
.

38
 • Urticaria este o afecțiune caracterizată prin activarea
mastrocitelor.
• Descărcarea de histamină și alte tipuri de mediatori, inclusiv
citokine, determină vasodilatație, extravazarea de plasmă,
precum și modificări senzoriale(24).
• Factorii implicați în apariția urticariei sunt componente
alimentare sau variate tipuri de medicamente, precum și
factori fizici de tip termic (frig sau căldură), presiune sau radiații
ultraviolete(25).
39
 LEGENDA
• Endogenic/exogenic factors cause
inflammation = Factori endogeni/
exogeni care provoacă inflamație
• Swelling/Redness = Edem/eritem
• Inflammatory messengers =
Mesageri ai inflamației
• Immune cells = Celule imune
• Plasma = Plasma
• Irritation of pain receptors =
Iritația receptorilor dureroși
• Increased permeability of blood
vessels = Creșterea permeabilității
vaselor sangvine
• Local dilatation of vessels and
increased blood flow = Dilatația
locală a vaselor și creșterea fluxului
de sânge

40
 Înțepăturile și mușcăturile de insectă
• Insectum - în limba latină înseamnă „tăiat în secțiuni”.
• Reacțiile determinate de variate tipuri de insecte
sunt atât rezultatul mușcăturilor sau înțepăturilor
de insecte, cât și contactul cu variate părți ale
corpului acestora(26).
• Înţepăturile sau mușcăturile insectelor sunt
de obicei consecința mecanismelor de nutriţie
sau defensive ale insectelor.
41
 Manifestări clinice asociate cu variatele
tipuri de insecte
• Edemul, eritemul, pruritul și durerea sunt cele mai frecvente
manifestări clinice(27).
• Insectele injectează prin intermediul salivei variate substanțe
care induc pruritul și/sau durerea, iar reacția alergică este
declanșată de activarea receptorilor histaminici, urmată de
inflamația pielii, edem și prurit(28).

42
 • Gradul de severitate este variabil în funcție de tipul insectei și
de reactivitatea specifică fiecărui organism.
• Aspectele clinice = eritem/edem/prurit/vezicule grupate/durere.
• Semnele de gravitate = asocierea simptomelor generale și
erupția extinsă.
• Înțepăturile de insectă sunt asociate, în rare situații, cu decesul
persoanei afectate(29,30).
43
 Arsurile solare
Expunerea excesivă a pielii la radiațiile solare se asociază cu
variate tipuri de efecte negative:
• apariția arsurilor solare
• accelerarea procesului de îmbătrânire
• cataracta
• dezvoltarea de variate tipuri de cancer de piele(31).

44
 Factorii de risc pentru arsurile solare sunt reprezentați de:
• timpul de expunere și intensitatea expunerii
• momentul zilei și altitudinea înaltă
• reducerea stratului de ozon și poluarea
• medicamentele fotosensibilizante (tetraciciline, sulfonamide,
fluorochinolone, anumite AINS, derivații de vitamina A),
precum și fototipul cutanat(32)

45
 Semnele și simptomele arsurilor solare
• Eritem și edem al pielii
• Durere sau prurit
• Piele fierbinte la atingere sau senzația de căldură
• Dureri oculare sau disconfort la nivelul ochilor
• Vezicule/bule
• Cefalee, febră sau frison, stare generală alterată în caz
de severitate
• În caz de leziuni extinse și/sau simptome generale se
impune prezentarea de urgență la medic
46
 Pruritul asociat cu arsurile superficiale
• Arsurile pot fi clasificate în funcție de mecanismul de
producere, gradul de profunzime și severitatea simptomelor.
• Arsurile superficiale (sau arsurile de gradul I) sunt extrem
de frecvente și sunt rezultatul atingerii accidentale a unei
suprafețe fierbinți.
• Aceste arsuri afectează doar stratul superficial al pielii
(epidermul), iar simptomele sunt durere și eritem, prurit și
edem(33).

47
VI CAPITOLUL VI
Maleatul de dimentiden -
aspecte farmacologice, date clinice
și aplicații practice
• Pruritul, care din punct de vedere fiziopatologic este o senzație
dureroasă minoră, are un important impact negativ asupra calității
vieții pacienților!
• De aceea, se impune ca produsul topic să determine rapid o
ameliorare semnificativă a pruritului, concomitent cu ameliorarea
simptomatologiei subiective asociate (eritem, edem sau exsudație).

48
 Dimetinden
maleat
Structură chimică

49
 • Maleatul de dimetinden are proprietăți de tip antialergic,
antihistaminic și antipruriginos.
• Maleatul de dimetinden este un produs antihistaminic de primă
generație, cu o experiență clinică de peste 50 de ani.
• Maleatul de dimetinden previne legarea histaminei de receptori și
astfel contribuie la reducerea simptomelor alergice(34).
• Maleatul de dimetinden are un caracter lipofilic, traversează bariera
hematoencefalică și astfel are un efect sedativ(16).

50
 Efectele unui Alergen
preparat lg E

antihistaminic Mastocite

asupra
Histamină eliberată
Molecule Receptori

mecanismelor
de histamină atașate hista­minergici
de peretele vasului sanguin

declanșate
Molecule de histamină
blocate
Vas
Antihistaminic
de eliberarea
sanguin

histaminei
51
 • Principalele efecte sunt împiedicarea legării histaminei de receptori,
ajutând la reducerea pruritului asociat acțiunii histaminei, și astfel
scade considerabil hiperpermeabilitatea capilară asociată reacțiilor
de hipersensibilitate imediată.
• Pe de altă parte, ameliorează pruritul provocat de iritația pielii și are
un efect anestezic local la administrare topică(35).

52
 Beneficiile specifice asociate cu utilizarea
maleatului de dimetinden
• Ameliorare rapidă prin efect antihistaminic în câteva minute.
• De asemenea, efectul maxim apare după 1-4 ore.
• Calmează iritația și are efect antipruriginos, prin reducerea pruritului
în cazul pielii iritate.
• Aplicare locală de 2-4 ori/zi.
• Elimină senzația de mâncărime și de aceea este adecvat atât pentru
adulți, cât și pentru copii, și ameliorează pruritul înainte ca acesta să
afecteze viața cotidiană(35).

53
 Formula sub formă de gel asigură:
• o penetrare rapidă a substanței active la nivelul pielii (și un efect în
câteva minute);
• o senzație plăcută de „răcorire” sau „cooling”, care contribuie în mod
suplimentar la creșterea confortului pacientului(35).

54
 Indicații pentru maleat de dimetinden

Indicațiile specifice ale maleatului de dimetinden sunt ameliorarea

pruritului asociat cu:
• urticarie
• eritem solar
• înțepături de insecte
• Arsuri superficiale(35).

55
 Concluzie

• În concluzie, maleatul de dimetinden este indicat

în ameliorarea pruritului și a iritației asociate cu
urticaria, eritemul solar, arsurile superficiale și
înțepăturile de insecte, fiind un component important
al „trusei de urgență pentru vară”.

56
 CAPITOLUL VII BIBLIOGRAFIE VII
1. Slominski A, Wortsman J. Neuroendocrinology of the skin. Endocr Rev. 2000
Oct;21(5):457-87. doi: 10.1210/edrv.21.5.0410. Erratum in: Endocr Rev 2002
Jun;23(3):364. PMID: 11041445.
2. Klaassen, CD, editor. Casarett and Doull’s Toxicology: the Basic Science of Poisons, 5th
edn, pp. 529–546. McGraw-Hill, New York (1996).
3. Chambers ES, Vukmanovic-Stejic M. Skin barrier immunity and ageing. Immunology. 2020
Jun;160(2):116-125. doi: 10.1111/imm.13152. Epub 2019 Dec 4. PMID: 31709535; PMCID:
PMC7218662.
4. Monteiro-Riviere NA. Introduction to histological aspects of dermatotoxicology. Microsc.
Res. Tech. 37, 171 (1997).
5. Willis J, Todorov A. First impressions: making up your mind after a 100-ms exposure to a
face. Psychol Sci. 2006 Jul;17(7):592-8. doi: 10.1111/j.1467-9280.2006.01750.x. PMID:
16866745.

57
 BIBLIOGRAFIE
6. Clatici VG, Satolli F, Tatu AL, Voicu C, Draganita AMV, Lotti T. Butterfly Effect - the
Concept and the Implications in Dermatology, Acne, and Rosacea. Maedica (Bucur).
2018 Jun;13(2):89-94. doi: 10.26574/maedica.2018.13.2.89. PMID: 30069233; PMCID:
PMC6060293.
7. Pereira MP, Ständer S. Assessment of severity and burden of pruritus. Allergol Int. 2017
Jan;66(1):3-7. doi: 10.1016/j.alit.2016.08.009. Epub 2016 Sep 12. PMID: 27634668.
8. Stander S, Steinhof M, Schmelz M, Weisshaar E, Metze D, and Luger T, “Neurophysiology
of pruritus: cutaneous elicitation of itch,” JAMA Dermatology, vol. 139, no. 11, pp. 1463-
1470, 2003.
9. Weisshaar E, Apfelbacher C, Jager G et al. “Pruritus as a leading symptom: Clinical
characteristics and quality of life in German and Ugandan patients”, British Journal of
Dermatology, vol. 155, no. 5, pp. 957-964, 2010.
10. Olek-Hrab K, Hrab M, Szyfer-Harris J, and Adamski Z, “Pruritus in selected dermatoses”,
European Review for Medical and Pharmacological Sciences, vol. 20, no. 17, pp. 3628-
3641, 2016.
58
 BIBLIOGRAFIE
11. Twycross R, Greaves MW, Handwerker H et al. “Itch: scratching more than the surface”,
QJM: An International Journal of Medicine, vol. 96, no. 1, pp. 7-26, 2003.
12. Weisshaar E & Dalgard F. Epidemiology of Itch: Adding to the Burden of Skin Morbidity.
Acta Derm Venereol. 2009;89:339-50.
13. Yosipovitch G. Hundley J. Practical Guidelines for the Relief of Itch. Dermatology Nursing.
2004;16(4).
14. Hays RJ et al. The Global Burden of Skin Disease in 2010: An Analysis of the Prevalence
and Impact of Skin Conditions. J Invest Dermatol. 2014;134:1527-34.
15. Kopyciok MER et al. Prevalence and Characteristics of Pruritus: A One-Week Cross
sectional Study in a German Dermatology Practice. Acta Derm Venereol. 2016;96:50-55.
16. Simons FE, Simons KJ. H1 antihistamines: current status and future directions. World
Allergy Organ J. 2008 Sep;1(9):145-55. doi: 10.1186/1939-4551-1-9-145. PMID:
23282578; PMCID: PMC3650962.
17. Simons FER. Advances in H1-antihistamines. N Engl J Med. 2004; 351:2203Y2217.

59
 BIBLIOGRAFIE
18. Simons FER, Akdis CA. Histamine and antihistamines. In: Adkinson NF Jr, Yunginger
JW, Busse WW, Bochner BS, Holgate ST, Lemanske RF, Simons FER, eds. Middleton’s
allergy principles and practice. 7th ed. St Louis, MO: Mosby, Inc, [an affiliate ofElsevier
Science], 2008. Pp 1517/1547.
19. Holgate ST, Canonica GW, Simons FER, Taglialatela M, Tharp M, Timmerman H, Yanai
K. Consensus Group on New-Generation Antihistamines (CONGA): present status and
recommendations. Clin Exp Allergy. 2003;33:1305Y1324.
20. Thurmond RL et al. The role of histamine H1 and H4 receptors in allergic inflammation:
the search for new antihistamines. Nat Rev Drug Discov. 2008;7:41-5.
21. Feldman SR. Principles of topical treatment: advancement in gel vehicle technology.
J Drugs Dermatol. 2014 Apr;13(4):423-7. PMID: 24719061.
22. Vincent CY Li, Mahbub MU. Chowdhury, Dermatological pharmacology: topical agents,
Medicine, 2021, https://doi.org/10.1016/j.mpmed.2021.03.003.(https://www.sciencedirect.
com/science/article/pii/S1357303921000797)

60
 BIBLIOGRAFIE
23. Nedwich JA. Summer and skin. Aust Fam Physician. 1992 Jan;21(1):35-41. PMID:
1571025.
24. Zuberbier T, Aberer W, Asero R, Abdul Latiff AH, Baker D, Ballmer-Weber B, Bernstein
JA, Bindslev-Jensen C, Brzoza Z, Buense Bedrikow R, Canonica GW, Church MK,
Craig T, Danilycheva IV, Dressler C, Ensina LF, Giménez-Arnau A, Godse K, Gonçalo M,
Grattan C, Hebert J, Hide M, Kaplan A, Kapp A, Katelaris CH, Kocatürk E, Kulthanan K,
Larenas-Linnemann D, Leslie TA, Magerl M, Mathelier-Fusade P, Meshkova RY, Metz M,
Nast A, Nettis E, Oude-Elberink H, Rosumeck S, Saini SS, Sánchez-Borges M, Schmid-
Grendelmeier P, Staubach P, Sussman G, Toubi E, Vena GA, Vestergaard C, Wedi
B, Werner RN, Zhao Z, Maurer M; Endorsed by the following societies: AAAAI, AAD,
AAIITO, ACAAI, AEDV, APAAACI, ASBAI, ASCIA, BAD, BSACI, CDA, CMICA, CSACI,
DDG, DDS, DGAKI, DSA, DST, EAACI, EIAS, EDF, EMBRN, ESCD, GA²LEN, IAACI,
IADVL, JDA, NVvA, MSAI, ÖGDV, PSA, RAACI, SBD, SFD, SGAI, SGDV, SIAAIC,
SIDeMaST, SPDV, TSD, UNBB, UNEV and WAO. The EAACI/GA²LEN/EDF/WAO

61
 BIBLIOGRAFIE
guideline for the definition, classification, diagnosis and management of urticaria. Allergy.
2018 Jul;73(7):1393-1414. doi: 10.1111/all.13397. PMID: 29336054.
25. S J Deacock. An approach to the patient with urticaria. Clin Exp Immunol. 2008 Aug;
153(2): 151-161.
26. Singh S, Mann BK. Insect bite reactions. Indian J Dermatol Venereol Leprol. 2013 Mar-
Apr;79(2):151-64. doi: 10.4103/0378-6323.107629. PMID: 23442453.
27. Charpin D, Birnbaum J, Vervloet D. Epidemiology of hymenoptera allergy. Clin Exp
Allergy. 1994;24(11):1010-1015.
28. Müller C, Großjohann B, Fischer L. The use of concentrated heat after insect bites/stings
as an alternative to reduce swelling, pain, and pruritus: an open cohort-study at German
beaches and bathing-lakes. Clin Cosmet Investig Dermatol. 2011;4:191-6. doi: 10.2147/
CCID.S27825. Epub 2011 Dec 15. PMID: 22253544; PMCID: PMC3257884.
29. Clark S, Camargo CA Jr. Emergency treatment and prevention of insect-sting
anaphylaxis. Curr Opin Allergy Clin Immunol. 2006; 6(4):279–283.

62
 BIBLIOGRAFIE
30. Barnard JH. Studies of 400 Hymenoptera sting deaths in the United States. J Allergy Clin
Immunol. 1973;52(5):259-264.
31. Skotarczak K, Osmola-Mańkowska A, Lodyga M, Polańska A, Mazur M, Adamski
Z. Photoprotection: facts and controversies. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 2015
Jan;19(1):98-112. PMID: 25635982.
32. Guerra KC, Urban K, Crane JS. Sunburn. 2020 Nov 20. In: StatPearls [Internet]. Treasure
Island (FL): StatPearls Publishing; 2021 Jan. PMID: 30521258.
33. Pencle FJ, Mowery ML, Zulfiqar H. First Degree Burn. 2021 Mar 14. In: StatPearls
[Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2021 Jan. PMID: 28723050.
34. Criado PR, Criado RF, Maruta CW, Machado Filho Cd. Histamine, histamine receptors
and antihistamines: new concepts. An Bras Dermatol. 2010 Mar-Apr;85(2):195-210. doi:
10.1590/s0365-05962010000200010. PMID: 20520935.
35. Rezumatul Caracteristicilor Produsului Fenistil gel 1 mg/g gel, ianuarie 2017.

63