COMPOZITIA AERULUI

ATMOSFERIC

Aerul atmosferic este un amestec de gaze, format din azot, oxigen, bioxid de carbon
şi alte gaze: argon, xenon, neon, radon, toron, azot.
La acestea se adauga vapori de apa, pulberi, bacterii etc. in diferite cantităti.

O data patruns in caile aerienesuperioare compozitia aerului atmosferic se

modifica ,urmare a cresterii presiunii partiale a vaporilor de apa cat si a diluarii cu
aerulramas in caile aeriene superioare, dupa expiratia precedenta ce contine o
cantitate mai mica de oxigen si mai mare de dioxid de carbon, in comparatie cu
aerul atmosferic.

GAZUL Aerul Aerul din caile Aerul Alveolar Aerul expirat

atmosferic respiratorii
superioare
mmHg / % mmHg / % mmHg / % mmHg / %
Oxigen 159 21 149 19 100 14 120 16
Dioxid de 0.3 0.04 0.3 0.04 40 5 27 3
carbon
Azot 597 78 573 74 573 74 573 74
Apa 4 0.5 47 7 47 7 47 7

Cresterea presiunii partiale a vaporilor de apa este consecinta faptului ca la

temperatura corporala de 37^C ,o parte din lichidele, aflate la suprafata cailor
respiratorii, se afla sub forma de vapori, a caror presiune partiala ajunge la
47 mmHg.
Ca o consecinta a faptului ca presiunea totala nu poate creste peste presiunea
atmosferica, cresterea presiunii partiale a vaporilor de apa va atrage a scadere a
presiunii partiale a celorlalte gaze ce constituie amestecul de gaze aflate in caile
respiratorii.
Odata cu fiecare inspiratie,cei aproximativ 2350 ml aer,reprezentati de aerul
alveolar aflat in plaman, la sfarsitul unei expiratii de repaus, sunt primeniti cu
350 ml aer care au strabatut caile aeriene superioare.
Daca tinem cont ca aerul alveolar se afla in permanenta intr-un schimb dinamic cu
sangele din capilarele ce iriga alveolele, primind CO2 si cedand O2, cantitatea
relativ mica de aer ce primeneste aerul alveolar cu fiecare inspiratie va determina
doar modificari relativ mici ale presiunii partiale, ale gazelor din aerul alveolar,
ceea ce explica constanta compozitiei aerului alveolar.
La nivelul plamanului are loc, in permanenta,un schimb de gaze intre aerul din
alveole si gazele dizolvate in sangele venos ce ajunge la acest nivel pe calea vaselor
capilare.
In cadrul acestui schimb, oxigenul trece din aerul alveolar in sangele venos,iar CO2,
aflat in exces in sangele venos, trece in aerul alveolar. Schimbul de gaze se realizeaza
la nivelul membranei alveolo-capilare prin procesul de difuziune. Acest proces
defineste tendinta moleculelor unui gaz de a se deplasa intr-o zona in care
concentratia lor este mai mare catre o zona in care concentratia este mai mica, pana
in momentul in care concentratia gazului uniformizeaza in ambele zone.
Procesul de difuziune al unui gaz va avea loc doar in conditiile in care exista o
diferenta de presiune,iar sensul procesului va fi intatdeauna orientat dinspre zona
cu presiune mai mare catre zona cu presiune mai mica.
Viteza ca care are loc procesul de difuziune a CO2 si a O2 la nivelul plamanului este
conditionata de o serie de factori:
- gradientul de presiune partiala agazelor din aerul alveolar si din sangele
capilarelor venoase

Gazul Aerul alveolar Sangele venos Sangele Tesuturile

mmHg mmHg arterial
mmHg
Oxigen 100 40 95 40
Dioxid de 40 46 40 46
carbon
Azot 573 573 573 573
Apa 47 47 47 47

Conform tabelului de mai sus intre presiunea partiala a gazelor din aerul alveolar si
presiunea gazelor dizolvate in sangele venos se realizeaza un gradient de presiune
astfel orientat incat impune difuziunea O2 dinspre aerul alveolar catre sangele
venos si a CO2 dinspre sangele venos catre aerul alveolar.
Ca o consecinta in sangele capilarelor presiunea partiala a O2 va creste iar cea a
CO2 va scadea, proces ce poarta denumirea de arterializare a sangelui venos din
capilare.
Sangele arterial se reintoarce pe calea venelor pulmonare catre inima stanga de
unde este pompat in circulatia mare. Diminuarea gradientului de presiune dintre
gazele din aerul alveolar si cele dizolvate in sange atrage scaderea vitezei de
difuziune.
- suprafata de difuziune: este reprezentata de marimea suprafetei prin care aerul
vine in contact cu membrana alveolo-capilara si este direct proportionala cu viteza
de difuziune.
- distanta de difuziune foarte mica pe care o au de parcurs gazele, favorizeaza
procesul de difuziune, crescandu-i viteza.
- coeficientul de difuziune este o valoare constanta care depinde de solubilitatea
gazului si de greutatea lui moleculara. Coeficientul de difuziune al CO2 este de 30
de ori mai mare ca cel al O2, ceea ce explica vitezele de difuziune practic egale pt.
cele doua gaze, in ciuda gradientelor de presiune diferite.