Finalitățile educației și relațiile dintre ele

Lucuța Lucian-Dănuț
Modul pedagogic-nivel I postuniversitar

2021-2022

1
 În latină “educe, educere” semnifică ”a duce, a conduce”. Aceasta ne duce cu gândul
la faptul că educația este o acțiune permanent dirijată în funcție de scopul pe care îl urmărește.
Educația urmărește întotdeauna un țel, un scop precis, fie că este vorba de un anumit domeniu
de specialitate, fie că este vorba despre cultura generală. Așadar, educația ne conduce
întotdeauna spre ceva. O abordare științifică și corectă și analitică a fenomenului educațional
se realizează doar când avem în vedere rezultatele pe care aceasta le urmărește, intențiile sale.
Finalitățile educației sunt dimensiuni definitorii, sau componente structurale si
strategice ale procesului de formare si instruire care dau sensul, orientarea, direcția si
perspectiva acțiunii educative.
Se poate spune ca educația urmărește formarea personalității umane, iar
constrângerile de natura socială, istorică au rolul de a o modela în funcție de sistemele de
valori promovate de societate la un moment dat. În raport cu modelul de personalitate ce
urmează a fi format se stabilesc finalitățile educației. În plan psihologic putem spune ca
finalitățile constituie materia prima a educației, si totodată produsul educației. Finalitățile
educației asigura conceptelor fundamentale ale discursului pedagogic un nucleu epistemic,
precum și ancorarea în psihosocial prin concepte axiologice si prin reglarea procesului de
formare a personalității în funcție de elementele structurale ale acțiunii educative.
În ce privește finalitățile educației, acestea au suferit schimbări de-a lungul timpului.
Contextul social și istoric le dictează acestora evoluția. Acțiunea educațională nu depinde de
dorințele proprii ale elevului sau ale celui care le organizează și conduce. Putem afirma că
educaţia reprezintă un sistem de acţiuni informativ-formative, desfăşurate conştient şi
sistematic asupra subiectului uman în vederea transformării acestuia în conformitate cu
finalităţile educaționale urmărite. Aceste finalităţi exprimă orientările asumate la nivel de
politică educațională în vederea dezvoltării personalității umane în conformitate cu anumite
valori considerate importante într-o anumită perioadă din istorie. Finalitățile educației sunt
rezultate ale unor opțiuni mereu în mutație şi, ca atare, ele nu pot fi prescrise o dată pentru
totdeauna. Ele trebuie să permită deschideri faţă de valorile care se schimbă permanent,
influențate de evoluția societății. Deci, climatul axiologic alimentează consistent finalitățile
educației. Finalitățile constituie factorul determinant al strategiei educaționale, fiind
componenta care orientează si direcționează alte componente, cum ar fi : conținutul,
organizarea, strategiile de predare – învățare si de evaluare, relațiile dintre componente etc.
Ca valori fundamentale, finalitățile educației, sub aspectul priorităților, suportă
anumite transformări. Dacă, în mod tradițional, obiectivele erau centrate pe asimilarea
cunoștințelor, astăzi a devenit tot mai pregnant necesară adoptarea unei alte ierarhii care să
vizeze – în primul rând – formarea unor atitudini și capacități spirituale, apoi dobândirea de
priceperi şi deprinderi, după care urmează asimilarea de cunoștințe.
Categoriile finalităților educaționale sunt ideal, scop, obiectiv. Acestea se situează la
nivelul macrostructural al sistemului de învățământ – ideal si scop – și la nivel
microstructural, al procesului instructiv – educativ – obiectiv educațional.
Idealul educațional este categoria cea mai generală a finalității si cuprinde
aspirațiile în materie de educație ale unei națiuni și generații, sau ale unei epoci. Din
perspectivă istorică, putem distinge evoluția idealului în paralel cu evoluția societății, sub
forma unui model dezirabil de personalitate umană, din antichitate până în prezent:

2
 - în antichitate – idealul războinicului (militarului), idealul cetățeanului liber,
dezvoltat armonios (Kaloskaghatia);
- în epoca feudală – idealul personalității religioase, cavalerul;
- în Renaștere – idealul omului universal, idealul personalității enciclopedice ;
- în epoca modernă – idealul personalității eficiente, idealul personalității
complexe, idealul personalității creatoare;

Idealul educaţional are un nivel ridicat de generalitate și se atinge pe termen lung, la

realizarea sa contribuind sistemul educativ în ansamblul său. Prin conținutul său instructiv-
educativ, idealul educaţional este rezultatul unui proces de raționalizare, generalizare a unor
fenomene sociale, psihologice și pedagogice, specifice unei etape istorice, proces în urma
căruia se proiectează apoi trăsăturile fundamentale ale omului pe care educația urmează să-1
formeze.
Fiind caracterizat de trei dimensiuni- socială, psihologică și pedagogică, idealul
educaţional realizează legătura dintre ceea ce este şi ceea ce trebuie să devină omul în
procesul educației. Idealul educaţional reprezintă, așadar, modelul sau prototipul de
personalitate spre care tinde societatea într-o anumită etapă istorică a dezvoltării economice,
sociale, științifice şi culturale a unei ţări.
În ce ne privește, idealul educaţional românesc al acestei perioade vizează
desăvârșirea potențialului uman şi valorificarea acestuia în vederea formării unei personalități
armonioase şi creatoare, capabilă să se integreze în societate şi să facă faţă cu succes
cerințelor de orice natură ale societății.
Scopul educațional se realizează în intervale medii de timp și desemnează
finalitățile macrostructurale care definesc liniile generale de politică a educației, elaborate în
concordanță cu idealul pedagogic, care orientează valoric acțiunile de formare – dezvoltare a
personalității proiectate și realizate în cadrul sistemului de învățământ. Scopul educațional
este o proiectare în viitor a direcției în care se dorește a se forma personalitatea umană și se
referă la rezultatele ce urmează să se obțină în cadrul activității educaționale.
Scopul educațional detaliază idealul educaţional la nivelul diverselor situaţii
instructiv-educative. În timp ce idealul educaţional este unul singur, scopurile educaţionale
vizează finalități educaționale particulare, specifice diverselor ramuri ale educației, diferitelor
nivele și profile de învățământ şi diferitelor tipuri de școli.
Scopurile educaționale posedă o anumită autonomie în raport cu idealul educaţional
şi subordonează mai multe obiective particulare. În timp ce idealul este specific unei etape
istorice, scopurile educative ce-i corespund sunt multiple şi variate, în funcţie de tipul
acţiunilor educaționale concrete.
Rolul principal al scopului este de a regla acțiunea, prin orientarea si controlul
modului in care se desfășoară acțiunea.
Caracteristici ale scopurilor pedagogice:

3
 a) Caracterul practic se manifestă mai ales în acțiunile sociale care se proiectează
și se desfășoară în cadrul politicilor educaționale și în cele de planificare a educației într-o
anumită perioadă istorică;
b) Caracterul strategic rezultă din acțiunile care asigură funcționarea sistemului
educațional sau a procesului instructiv – educativ. Consta mai ales în inovația pedagogică prin
care se soluționează anumite probleme educative, în timp;
c) Caracterul tactic este pus in evidență de acțiunea de elaborare a obiectivelor
generale/specifice care orientează și delimitează proiectarea curriculară a planurilor de
învățământ.
Obiectivul educațional este ipostaza cea mai „concretă” a finalităților și
desemnează tipul de schimbări pe care procesul de învățământ sau cel din alt sistem educativ
îl așteaptă şi/sau îl realizează. Întotdeauna, obiectivele educaționale se referă la achiziții de
încorporat, redate în termeni de comportamente concrete, vizibile, măsurabile și exprimabile.
Dacă scopul educativ vizează evoluții și schimbări mai extinse din punct de vedere cognitiv,
afectiv, comportamental, obiectivele educaționale au în vedere achiziții concrete, detectabile,
observabile în mod direct.
Așa cum idealului educațional îi corespund mai multe scopuri educaționale, unui
scop îi corespunde un șir de obiective educaționale. Idealurile si scopurile educaționale se vor
realiza si evalua la sfârșitul acțiunii educaționale.
Obiectivele educaționale sunt finalități educaționale cu nivel redus de generalitate ce
se realizează în intervale scurte de timp, referindu-se la lecții sau secvențe de lecții. Ele sunt
enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni exacți rezultatele așteptate a fi obținute
la finele unei secvențe de instruire.
Obiectivele educaționale sunt enunțuri cu caracter anticipativ care descriu în termeni
exacți rezultatele așteptate a fi obținute la finele unei secvențe de instruire. În funcție de
natura si conținutul rezultatelor vizate, obiectivele educaționale se împart in obiective de ordin
cognitiv, obiective de ordin afectiv-motivațional și obiective de ordin comportamental.
În lanţul finalităţilor educaţionale, obiectivul este ultima verigă, cel care va
particulariza şi concretiza idealul şi scopurile educaţionale. Obiectivul indică modificarea ce
urmează a se produce în mod intenţionat în structura personalităţii celui educat. Modificările
pot surveni la nivelul proceselor şi însuşirilor psihice, a calităţilor intelectuale, aptitudinilor,
motivaţiilor, etc. Obiectivele educaționale orientează desfăşurarea unor activităţi educative
efective, concrete şi reprezintă o detaliere, o concretizare a scopurilor educaţionale, care devin
astfel mai precise şi mai clare.

Clasificarea obiectivelor educaționale:

1. În funcție de domeniile vieții psihice:
a. obiective cognitive- vizează însușirea de cunoștințe, deprinderi si capacitați
intelectuale
b. obiective afective- se referă la formarea de sentimente, interese, atitudini

4
 c. obiective psiho-motorii- vizează comportamente de ordin fizic
2. În funcție de gradul de generalitate:
a. obiective generale- pot fi identificate
-la nivelul întregului sistem de învățământ (dând expresie directă idealului
educațional);
- în funcție de tipul si profilul scolii;
- în funcție de ciclul de învățământ (obiective ale învățământului primar, gimnazial);
- în funcție de dimensiunile formarii personalității ( formarea personalității morale,
estetice, religioase);
- pe discipline de învățare (obiective ale predării/învățării matematicii, muzicii etc);
- la nivelul unor sisteme de lecții ;
- la nivelul unei lecții (obiectiv fundamental sau scopul lecției)
b. obiective concrete ce pot fi exprimate operațional- expresia anticipării de către
profesor a unor comportamente ale elevului observabile si măsurabile într-un timp scurt
(timpul unei lecții)
Operația de trecere progresivă de la idealul educaţional la scopuri și apoi la obiective
educaționale, poartă numele de derivare pedagogică, iar trecerea progresivă de la obiectivele
educaționale la scopurile educaționale și la idealul educaţional, poartă numele de integrare
pedagogică.
Între idealul educaţional, scopurile şi obiectivele educaţionale există o strânsă
interdependenţă, respectiv un ansamblu de relaţii reciproce. Astfel, idealului educaţional îi
corespund mai multe scopuri educaţionale, iar unui scop îi corespund mai multe obiective
educaţionale. Atingerea idealului educaţional este condiţionată de atingerea scopurilor şi,
implicit, a obiectivelor educaţionale. Dacă obiectivele și scopurile educaţionale nu sunt atinse,
atunci idealul educaţional devine imposibil de realizat. Aşadar, în strategia elaborării
obiectivelor se porneşte de la cele generale, iar pentru realizarea lor, se porneşte de la cele
operaţionale.
Idealul, scopurile şi obiectivele educaţionale se constituie într-un sistem, călăuzind
întreaga organizare şi desfăşurare a acţiunii educaţionale. În funcţie de idealul educaţional, de
scopurile şi obiectivele preconizate şi în vederea realizării acestora, se organizează întregul
sistem de învăţământ, se structurează conţinutul învăţământului, se alege şi se utilizează
tehnologia şi metodologia educaţională considerată a fi cea mai eficientă. O dată precizate,
scopul şi obiectivele educaţionale aferente constituie un important criteriu de evaluare al
eficienţei activităţilor educaţionale realizate efectiv.
Finalitățile educației definesc în mod sintetic modelul de personalitate vizat de
acţiunea educaţională. Creionarea prototipului de personalitate la nivel macrostructural se
realizează prin intermediul idealului şi scopului educaţiei. La nivelul microstructural al
activităţilor didactice propriu-zise devin operante obiectivele educaţionale.

5
Bibliografie:
1. Cucos C., (2015), editia 3, Pedagogie, editura Polirom Iași
2. Ionescu M., (2007), Instructie si educatie, editura Vasile Goldiș University Press, Arad
3. Patrauta T., (2010), Fundamentele pedagogiei, editura University Press, Arad