Exemplu de bună practică: ce înțeleg eu prin Educație interculturală

Problematica lumii contemporane este prezenta în noile tipuri de educații sau „noile

educații”. Aceste „noi educatii” corespund unor trebuințe socio-pedagogice. În programele
UNESCO figurează 11 exemple de „noi educații” între care: educația relativă la mediu, educația
pentru comunicare si pentru mass-media, educația în materie de preocupare pentru o noua ordine
economica internatională, educația pentru schimbare si dezvoltare, educația nutrițională, educația
economică si casnică modernă, educatia pentru timpul liber, educația interculturală, educatia
pentru pace, educația pentru democratie și tolerant.
Școala este principalul spatiu al învățării pluralității culturale prin pretuirea diversității, a
notei distincte aduse de cultura fiecărui actor social participant. Scoala trebuie sa formeze
deprinderea pretuirii valorilor pluriculturale, nu există valori superioare și inferioare, ci există
valori specifice care trebuie judecate. În scoală este necesara ,,modelarea’’orgoliului etnic al
majoritatii si intărirea încrederii în sine a minorității.
Educația interculturală nu trebuie să se limiteze in mod exclusiv la transmiterea unor
conținuturi specifice in cadrul unei discipline particulare, consolidarea abordarii sale
interdisciplinare este fundamentala; nu poate fi conceputa doar pentru mediul scolar, ci si in
legatura cu extrascolarul (familie, grupuri sociale,  institutii , comunitati , mass - media).Se
remarca si o schimbare a rolului profesorului, care depaseste funcția de a comunica modele si
programe , acesta trebuind sa acorde o mai mare atentie spiritului de initiativa si creativitatii,
centrarea intregii actiuni fiind pe elev.
Educaţia interculturală trebuie înţeleasă ca o propunere pedagogică în stare de a configura
modalităţi apte de a ne învăţa să trăim împreună, în diferenţă, îmbogăţindu-ne reciproc tocmai
din patrimoniul acestor deosebiri, centrându-ne pe valorile de respect şi preţuirea diferenţei
culturale, empatie, solidaritate, toleranţă activă. Alteritatea trebuie să îşi ocupe locul său adevărat
în lumea şcolară; ea trebuie recunoscută, acceptată, preţuită, valorificată în
direcţia autodezvoltării personalităţii. 
Educația interculturală se adresează tuturor elevilor. Prin intermediul unui demers
educațional intercultural, elevii trebuie:
 să înțeleagă că trăiesc într-o lume interdependentă, a diversității;
 să înțeleagă cum funcționează rasismul, intoleranța și xenofobia;
 să poată gândi, depășind prejudecățile și stereotipurile negative;
  să-și dezvolte gândirea critică, precum și gândirea care să le permită să evalueze în mod
pozitiv diferențele și diversitatea;
 să-și dezvolte o atitudine și un comportament pozitiv față de oamenii din alte societăți și
din alte culturi;
 să-ți dezvolte un sentiment de solidaritate cu persoanele din alte culturi, precum și dorința
de a-șin exprima solidaritatea prin acțiune
Deschiderea școlii și, implicit,  a profesorilor, către valorile educației interculturale, ale
pedagogiei diversității nu se poate solda decât cu efecte formative deosebite.
Dimensiunea etnică, religioasă și, în special, culturală, a clasei de elevi reprezintă o provocare
pentru cadrele didactice. Este greu sau aproape imposibil ca în spațiul clasei să identifici elevi
care împărtășesc aceleași nvalori culturale, au acelașii pattern sau background cultural.
Provenind din medii socio-familiale diferite, elevii aduc cu ei valori diferite, atitudini șin
comportamente diverse, moduri de a gândi, de a simți, de a acționa variate, experiențe de viață
puyternic individualizate afectiv și nu numai.
Clasa de elevi este o realitate cu mii de nuanțe, o realitate multicoloră, este un spațiu
multicultural.
Respectul diversității și echitatea sunt cele două diensiuni majore ale educației
interculturale. Pentru a cultiva respectul pentru diversitate, profesorii trebuie să implementeze
practici educaționale care promovează metodele și tehnicile interactive, să încurajeze învățarea
prin cooperare, comunicarea  instituită între elevi și interînvățare în grupuri de lucru eterogene.
Astfel, elevii își vor împărtăși propriile valori, vor învăța să empatizeze cu un altul diferit,
să accepte perspective și puncte de vedere diferite de ale lor, vor învăța toleranța și respectul
pentru alteritate, pentru diversitate.
În ceea ce privește echitatea, miza majoră a axei echității este înțelegerea faptului că alte
puncte de vedere pot fi la fel de valabile și de corecte ca și propria perspectivă, odată ce sunt
evaluate cu ajutorul criteriilor ”celuilalt”.