UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI ,, REGELE MIHAI I AL
ROMÂNIEI” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE MANAGEMENT ȘI TURISM RURAL

SPECIALIZAREA: INGINERIE ȘI MANAGEMENT ÎN

ALIMENTAȚIE PUBLICĂ ȘI AGROTURISM

METODE DE PROSPECTARE A PIEȚEI

Ancheta de piață

Coordonator:
Prof. dr. Elena PEȚ

Alina Gheorghina TODOR

Specializare: IMAPA- ANUL II

Forma de învățământ: I.F.R.

TIMIȘOARA

2021
 ANCHETA DE PIAȚĂ - tehnica de cercetare care presupune invitarea unui
esantion de subiecti sa raspunda la un chestionar cu structura fixa, prestabilita. Esantionul de
ancheta are un volum mult mai mare decat in cazul interviului (cateva sute sau cateva mii de
respondenti), iar alegerea subiectilor se realizeaza dupa metode riguroase, astfel incat
esantionul sa reprezinte cat mai bine colectivitatea din care a fost extras.

Chestionarul este cu precădere un instrument de analiza cantitativa, care ofera

cercetatorului informatii precise, cuantificabile, asupra fenomenelor studiate. Revenind la
exemplul anterior, referitor la satisfacția turiștilor vizavi de calitatea serviciilor unui hotel, un
chestionar aplicat pe un eșantion reprezentativ de clienti ai hotelului ne poate oferi
urmatoarele informații cu privire la satisfacție:

Foarte nemulțumit 6%
Nemulțumit 15%
Așa și așa 20%
Mulțumit 40%
Foarte mulțumit 19%
Total 100%

Ancheta prin chestionar poate fi folosita ca instrument ajutător in faza studiilor

exploratorii, mai ales daca lipsesc informațiile secundare. Totuși, ca regulă generală,
chestionarul este un element puțin util in etapa exploratorie, in special din doua motive: pe de
o parte, marea majoritate a întrebărilor din chestionar sunt întrebări închise, cu un număr
limitat de variante de răspuns, iar pe de alta parte, timpul mai redus acordat fiecărui subiect
sau lipsa contactului direct cu subiecții (cazul anchetei prin poștă) fac imposibila investigarea
in profunzime a aspectelor supuse cercetarii. O ancheta prin chestionar nu poate substitui de
regula interviul in profunzime sau focus grupul.

Experimentul de marketing consta din aplicarea de tratamente diferite pentru doua

grupuri cu caracteristici asemanatoare, in scopul de a se evalua diferentele dintre efectele
celor doua tratamente. Concret, tratamentul experimental presupune expunerea subiectilor la
actiunea unor stimuli de marketing si urmarirea reactiilor acestora la respectivii stimuli.
Experimentul urmareste reproducerea la scara redusa si de o maniera oarecum controlata a
fenomenelor de pe piata reala. Pe cat posibil, in decursul experimentului influentele
variabilelor experimentale trebuie separate de orice alte influente exterioare.

Exemplu de utilizare a experimentului in marketingul turistic: sa presupunem ca un

turoperator national doreste sa testeze impactul a doua variante de pliant de promovare a unui
nou program turistic, fiecare varianta continand un mesaj promotional diferit. In acest scop,
cele doua variante sunt tiparite in tiraje limitate, iar apoi fiecare dintre ele este lansata prin
intermediul unui numar de agentii de voiaj anterior selectate. Turoperatorul va masura
eficienta fiecarei variante in termeni de numar de pliante solicitate de clienti si/sau numar de
clienti care se inscriu in program. Ulterior, varianta care s-a dovedit a avea cel mai mare
impact va fi utilizata la scara națională.

Experimentul de marketing este prin excelenta o tehnica de cercetare confirmatorie.

Scopul sau este acela de a evalua eficacitatea solutiile formulate in fazele anterioare ale
studiului (in exemplul dat mai sus, solutii promotionale), evaluare pe baza careia beneficiarul
cercetarii va fi in masura sa ia o decizie.
 Ancheta de piață

Principalele probleme care se pun la organizarea unei anchete de piata sunt: formarea
esantionului de respondenti, redactarea chestionarului de ancheta si alegerea procedurii de
desfășurare a anchetei.

Tehnici de formare a eșantionului

Selectarea subiecților care vor fi invitati sa raspunda la intrebarile chestionarului se

poate realiza fie aleator (intamplator), fie dirijat (pe baza unor reguli dinainte stabilite). Sa ne
oprim putin asupra fiecareia dintre cele doua metode de eșantionare.

Eșantionarea aleatoare presupune extragerea la intamplare a unui numar de unitati

din populatia totala studiata. Extragerea se realizeaza in principiu astfel: cercetatorul pleaca de
la o lista sau baza de date ce contine membrii populatiei si atribuie fiecarui element al listei un
numar. Daca esantionul urmeaza sa aiba 300 de unitati, cercetatorul va genera 300 de numere
aleatoare, de regula cu ajutorul calculatorului. Apoi, sunt extrase din baza de date unitatile
corespunzatoare numerelor extrase anterior, care vor constitui subiectii anchetei. Daca unii
dintre subiecti nu pot fi gasiti sau refuza sa coopereze, este reluata extragerea in vederea
înlocuirii lor cu alții. Numărul de respondenți (volumul eșantionului) este stabilit astfel incat
sa se asigure estimarea, cu o eroare cat mai redusa, a mediei unei caracteristici relevante
pentru studiu. In acest fel, pentru un volum oarecare n al esantionului, daca dispersia patratica
estimata a caracteristicii este s, atunci eroarea de estimare a mediei va fi:unde z este valoarea
variabilei normate standard corespunzatoare nivelului de semnificatie ales.

Nivelul de semnificație reprezintă riscul ca eroarea de estimare reala sa fie mai mare
decat cea dorita de cercetator. In studiile de marketing se lucreaza de regula cu un nivel de
semnificatie de 5%, ceea ce inseamna o valoare a lui z de 1.96.Pentru o eroare data E,
volumul esantionului se calculeaza cu formula:Dispersia estimata s se calculeaza de regula cu
ajutorul unei cercetarii preliminarii, pe un esantion pilot format din 30 pana la 200 de
persoane, alese aleator.Pentru exemplificare, sa presupunem ca se doreste formarea unui
esantion in vederea unei anchete privind consumul de servicii turistice la nivelul unei regiuni.
Un studiu realizat anterior pe un esantion pilot de 100 de familii a aratat ca o familie
cheltuieste in medie 1500 de euro pe an pentru turism si calatorii, cu o abatere patratica de
450 de euro. Eroarea maxima de estimare a cheltuielilor pentru turism este stabilita la 50 de
euro, cu un nivel de semnificatie de 5% (ceea ce corespunde unui nivel de incredere de 95%)..

Eșantionarea dirijată (sau nealeatorie) presupune ca membrii esantionului sa fie alesi

pe baza unor reguli stricte stabilite de cercetator. Cea mai des utilizata metoda de esantionare
dirijata este metoda cotelor. Regula de baza a acestei metode este: structura esantionului
trebuie sa respecte structura populatiei totale in ceea ce priveste o serie de caracteristici
relevante pentru studiu. Asadar, pentru a putea folosi aceasta metoda este necesar sa dispunem
de date privind structura populatiei din care provine esantionul. Acest esantion va putea fi
considerat astfel o micro-populatie care reproduce, la scara redusa, caracteristicile principale
ale populației totale.

Să luăm din nou un exemplu concret: cazul unei eșantionări prin cote care ia în
considerare doua variabile demografice: sexul și vârsta. Structura pe sexe și vârste a
populației totale (adulte) este următoarea:
Structura pe sexe: Structura pe vârste:

 bărbați 50%;  15-35 ani: 30%

 femei 50%.  36-55 ani: 50%

 peste 55 ani: 20%

Să presupunem ca un operator de interviu are sarcina sa interogheze 10 persoane,

conform structurii de mai sus. El va pleca pe teren dotat cu o foaie de cote care se prezinta in
felul urmator:

  Subiecți: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10  
  Bărbați: 1 2 3 4 5 

Femei: 1 2 3 4 5
  13-35: 1 2 3 

36-55: 1 2 3 4 5

56-: 1 2

Înainte de a intervieva o persoana, operatorul va verifica cotele si va bifa pe foaia de

cote caracteristicile respectivului respondent. Obținerea unui eșantion reprezentativ prin
aceasta metoda este conditionata de modul in care anchetatorii stiu sa “simuleze hazardul”,
dupa cum spune J. Lambin, adica sa intervieveze persoane cu caracteristici cat mai variate,
din locuri cat mai diferite, respectand cu rigurozitate cotele care le sunt indicate.

În cazul eșantionării dirijate nu exista o formula particulară de determinare a

volumului eșantionului; acesta este de regulă impus de limitele bugetare ale studiului. De
exemplu, dacă bugetul total al anchetei este de 10000 de euro, iar costul mediu al intervievării
unui subiect se ridică la 20 de euro, atunci eșantionul poate fi format din maxim 500 de
subiecți.