ŞTIINŢA ŞI INGINERIA

MATERIALELOR

conf.dr.ing. Liana Balteş

baltes@unitbv.ro

curs 3
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

ÎNCERCĂRI DE DURITATE
´ Duritatea H este dată de raportul dintre forţa F care acţionează asupra
penetratorului şi suprafaţa urmei lăsate de penetrator pe materialul de
încercat → H = F/S [MPa=N/mm2] (fig.1.)
´ În general se aplică o forţă a cărei valoare este cunoscută şi se
măsoară urma plastică rămasă pe cale optică. În Î cazul maselor
plastice şi a cauciucului această metodă nu dă rezultate deoarece
după
p retragerea
g ppenetratorului urma dispare
p ca urmare a revenirii
elastice a materialului încercat. Încercarea de duritate a cauciucului şi
maselor plastice se face prin măsurarea adâncimii de pătrundere sub
sarcină.
sarcină

g. .Sc e a de principiu
Fig.1.Schema p cpu
a unei încercări de duritate
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

´ Procedeele
P d l de d determinare
d i a durităţii
d i ă ii se pot clasifica:
l ifi
- după natura materialului de încercat;
- după viteza de încercare,
încercare
- după direcţia de acţionare a penetratorului.

Clasificarea după viteza de încercare

´ Cu sarcină statică: ex. Brinell, Vickers, Rockwell, Knoop

´ Cu sarcină dinamică:

« cu măsurarea urmei după îndepărtarea sarcinii: ex. Poldi

« cu măsurarea energiei de recul elastic: ex. Shore

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Clasificarea după direcţia de acţionare a penetratorului

´ Direcţia de acţiune a penetratorului perpendiculară pe
probă: toate procedeele standardizate de încercare a durităţii
la metale, mase plastice şi cauciuc.
´ Direcţia de acţiune a penetratorului tangenţial la probă: ex.
duritatea prin zgâriere,
zgâriere duritatea prin şlefuire.
şlefuire
Determinarea durităţii prin metoda Brinell
´ Duritatea Brinell simbolizată HB ((H de la englezescul
g
hardeness, B de la Brinell) permite determinarea durităţii
metalelor netratate termic precum şi a aliajelor cu
durităţi reduse şi medii.
medii
´ Metoda constă în imprimarea pe suprafaţa probei a unei bile
din oţel cu diametrul D sub acţiunea unei forţe F.
Duritatea se calculează ca raport dintre forţa F şi suprafaţa
calotei sferice lăsată de penetrator pe probă (fig.2.).
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.2. Schema încercării:

F = Forţa de penetrare, D = Diametrul bilei de oţel, d = Diametrul amprentei

Forţă Forţă
diametrul
d
amprentei
h

2F
HB = ⎛ ⎞
2 2
π D D - D - d ⎟⎟
⎜
⎜
⎜ ⎟
⎝ ⎠
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

´ La determinările de duritate pentru oţeluri cea mai utilizată bilă este

cea cu D = 10 mm.
´ Urma trebuie să aibă 0,25D<d<0,6D.
0 25D<d<0 6D
´ Grosimea piesei g > x·h (x=8 pentru oțel, x=10 pentru Cu, Al)
´ Distanţa
sta ţa între
t e două dete
determinări
ă (b) şşi faţă
aţă de marginea
a g ea piesei
p ese (a),
ptr.
a
-oţeluri:
l i a > 2,5
25d
b>4d a
b
-Al
Al şi Cu
a>3d
b>6d
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.3. Aparat pentru determinarea

durităţii Brinell
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Determinarea durităţii prin metoda Vickers

´ Metoda este similară cu cea prezentată mai sus şi utilizează un
penetrator din diamant sub formă de piramidă dreaptă cu baza
pătrată. Denumirea vine de la firma care a construit pentru prima
dată acest tip de aparate. Ca şi in cazul durităţii Brinell forţa F este
aplicată lent asupra penetratorului (fig.4.) aşezat pe suprafaţa probei.
Duritatea HV se calculează ca raport între forţă şi aria suprafeţei
laterale imprimată
p pe p
p probă.
F F F
HV = = 2
= 1,8544 2
S d d
136o
2 sin
2
d = (d1 + d2)/2, unde
d d1 şii d2 sunt diagonalele
di l l urmei.
i
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.4. Schema încercării

-
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.5. Aparat pentru determinarea

durităţii Vickers
a.varianta clasică, b. varianta cu
vizualizare pe monitor
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

´ Grosimea piesei trebuie să fie mai mare de 1,5d.

´ Suprafaţa trebuie pregătită în prealabil (rectificare), fiind în acelaşi
timp o încercare foarte precisă.
precisă
´ Se aplică tuturor materialelor.
´ Distanţa
sta ţa între
t e două aamprente
p e te şşi po
poziţia
ţ a acesteia
aceste a faţă
aţă de marginile
ag e
piesei este: a
a
« oţeluri
l i b
² a şi b > 2,5 d

² 49 N < F < 981 N

« Al şi Cu
²a > 3 d şşi b > 6 d
² 49 N < F < 1180 N
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Determinarea durităţii prin metoda Rockwell

´ Metoda apreciază duritatea prin măsurarea adâncimii de pătrundere a
unui penetrator din diamant de formă conică (HRC) (fig.6.)(fig 6 ) sau
sferică din carburi dure sinterizate (HRB) în trei pași:
- mai întâi se aplică o forţă mică F0 = 98 ± 2 N pentru a aduce
penetratorul în contact intim cu materialul (adâncimea a);
- după aceea se aplică o forţă suplimentară F1 = 1373 ± 7 N, care,
sub acțiunea F0 + F1, provoacă deformare elastică și plastică
materialului (adâncimea b);
g forța
- se retrage ț F1, după
p care, sub acțiunea
ț doar a F0, rămâne o
urmă plastică de adâncime c.
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

´ Durittea se determină direct pe cadranul unui ceas comparator (fig.7)

care urmăreşte deplasarea penetratorului direct în unităţi de duritate
Rockwell. e
HRC = 100 -
0,002

´ Distanţa între două amprente succesive este:

´ Oţeluri a şi b > 3 mm
a

b
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.6. Schema încercării de duritate Rockwell

PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.7. Aparat de determinare

a durităţii Rockwell cu ceas
comparator
t (a)
( ) șii digital
di it l (b)
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

ÎNCERCAREA LA TRACŢIUNE
´ Este încercarea
E î de
d bază
b ă a unuii material
i l având
â d drept
d scop ridicarea
idi
curbei caracteristice tensiune-deformaţie.
´ Încercarea constă în supunerea la întindere unor epruvete de
diferite secţiuni (fig.8.) prin aplicarea unor sarcini progresive,
continue și fără șocuri în direcţia axei longitudinale, în general
până la rupere
r pere măsurându-se
măs rând se pe parcparcursrs deformaţiile
corespunzătoare diferitelor valori ale forţei de întindere.
´ În timpul
p încercării epruveta
p se alungeşte,
g ş ,
se gâtuieşte se ecruisează şi în cele din
urmă se rupe.

´ Fig.8. Tipuri de epruvete ptr. încercarea

l tracţiune
la i
 Proprietăţi ale materialelor şi încercări
D
Sectiunea

a0

Lt b0
L0 Lc
d0 şi S0

Fig.9. Epruveta pentru încercarea la tracţiune

17
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig.10.
Fi 10
Maşina de
încercat la
tracţiune şi
epruvete
după rupere
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

do-diametrul secţiunii iniţiale a epruvetei în secţiunea calibrată;

So-secţiunea iniţială a epruvetei;
ao şi bo-grosimea şi lăţimea iniţială în porţiunea calibrată;
Lc-lungimea calibrată;
Lo-lungimea iniţială (dintre repere trasate pe porţiunea calibrată);
Lt-lungimea
lungimea totală;
h-lungimea capetelor de prindere;
D-diametrul
D diametrul capetelor de prindere.
prindere
´ Din analiza curbei caracteristice se deduc:

-limita de proporţionalitate Rp (σp) [N/mm2]

-limita de elasticitate Rp0,02 (σe) [N/mm2]; la oţeluri se admite
abaterea de 0,01% şi limita se notează cu Rp0,01
-limita
li i de d curgere Rp0,2 (σ
( c) [N/mm
[N/ 2];
] la
l oţeluri
l i aceastăă alungire
l i
este 0,2%
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
-rezistenţa
ţ la rupere
p Rm=Fmax/So [[N/mm2]
-alungirea la rupere A5=Lu/Lo·100 [%]
Lu-lungimea epruvetei în momentul ruperii
-gâtuirea la rupere Z= (So-Su)/So·100 [%]
Su-aria secţiunii de rupere
-alungire
i totală At=(L ( u-Lo)/L
)/ o·100 [%]

ÎNCERCAREA LA COMPRESIUNE
´ Încercarea constă în aplicarea unei sarcini de compresiune în
general până la ruperea ei.
´ Forţele sunt orientate în sens invers forţelor de tracţiune.
´ În locul alungirii se obţine o scurtare, iar în locul gâtuirii o
umflare.
umflare
PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI

Fig 11 Epruvetă cilindrică folosită la compresiune

Fig.11.

• Se determină –rezistenţa la rupere la

compresiune Rc=Fmax/So [N/mm2]
-limita de curgere convenţională Rcp

ÎNCERCAREA LA ÎNCOVOIERE
• Se aplică asupra epruvetei o sarcină de încovoiere până la
ruperea acesteia.

Fig.12.
Fi 12 Schema
S h îîncercării
ă ii la
l încovoiere
î i
• Se calculează rezistenţa la încovoiere Ri
8 Fl
8Fl
Ri = 3
πd 0
 PROPRIETĂŢI ALE MATERIALELOR ŞI ÎNCERCĂRI
ÎNCERCAREA LA FORFECARE

•Se aplică epruvetelor prelevate din semifabricate care vor fi supuse în

exploatare forfecării. Se efectuează pe maşini de încercat la tracţiune sau
compresiune folosind dispozitive adecvate.
•Sub acţiunea forţei F epruveta P este forfecată între fălcile B1, B2 şi
falca tăietoare B3 pe două secţiuni q1 şi q2. Cunoscând diametrul
epruvetei do şi forţa maximă de forfecare Fmax se calculează rezistenţa la
forfecare (fig.13.):

Fig.13. Schema încercării la forfecare

F 2F
τr = = 2
2 S0 πd 0
SUBIECTE
´ Incercări de duritate
duritate.
´ Incercări mecanice statice.