3.

Performanța muncii

Succesul durabil al entităţilor angajatoare de resurse umane (instituţii,

întreprinderi ONG-uri etc.), în mediul lor de activitate, este posibil atunci când se
asigură îmbunătăţirea continuă a performanţelor muncii oamenilor prin dezvoltarea
capabilităţilor individuale şi de lucru în echipă. Asigurarea performanţei muncii este
ansamblul activităţilor curente prin care se garantează realizarea obiectivelor pe
termen lung, fapt ce conferă conţinutului proceselor de muncă un caracter strategic.
Performanţa muncii este susţinută de managementul resurselor umane şi se
realizează prin intermediul managementului de personal. Definirea performanţei
muncii, în contextul managementului resurselor umane, a fost o preocupare a
autorilor de lucrări în domeniu încă din perioada 1970-1980. Au fost date numeroase
enunţuri care sau diferenţiat prin raportarea rezultatelor muncii la diferite valori de
referinţă. Dintre acestea exemplific pe cele mai noi.
Astfel, Armstrong M (2003), analizând mai multe opinii exprimate de diverşi
cercetători, ajunge la concluzia că „performanţa muncii înseamnă atât comportamente
cât şi rezultate măsurabile ale activităţii umane, un mod în care acţionează
organizaţiile pentru a-şi îndeplini sarcinile”. Chivu Iulia (2003), consideră că
„performanţa muncii este intensitatea cu care individul contribuie la dezvoltarea
organizaţiei, prin raportare la obiectivele şi standardele stabilite de angajator”.
Pornind de la aceste aprecieri observăm că performanţa muncii este o măsură a
răspunsului personalului angajat care relevă aspecte comportamentale cât şi
rezultate efective privind îndeplinirea obiectivelor asumate de către entitatea
angajatore în competiţia cu concurenţii aflaţi pe aceeaşi piaţă.
Asigurarea performanţei muncii permite creşterea competitivităţii organizaţiei şi este
condiţionată de gestiunea corectă şi continuă a capitalului uman în cadrul procesului
managementului de personal al entităţii angajatoare.
Responsabilităţile privind asigurarea performanţei muncii revin în egală măsură
managerilor şi colaboratorilor din subordinea directă - supervizori şi executanţi, care
îşi asumă solidar rezultatele muncii lor în raport cu obiectivele strategice cunoscute şi
aşteptate de toate persoanele interesate.
Principii de asigurare a performanţei muncii
Principiile care trebuie cunoscute şi aplicate în activitățile specifice privind asigurarea
performanţei muncii au fost analizate şi evidenţiate de Armstrong M (2003). În
continuare se prezintă aceste principii într-o viziune adaptată, specifică acestui curs.
1. Obiectivele strategice corporative trebuie enunţate cu claritate şi
publicate. 2. La nivelul fiecărui loc de muncă trebuie explicitate concret
obiectivele operaţionale derivate, individuale şi pe echipe de lucru.
3. Realizarea performanţei muncii presupune consens şi colaborare, nu
control şi constrângere.
4. Performanţa individuală trebuie încurajată întotdeauna.
5. Managementul trebuie să fie deschis şi onest, bazat pe comunicare
biunivocă continuă, de la manager la colaboratori, de la supervizor la
executanţi. 6. Obiectivele corporative trebuie să se adapteze permanent cu
nivelul nou atins, evoluat, în dezvoltarea resurselor umane.
7. Analiza performanţelor muncii trebuie realizată prin raportare la
obiectivele negociate de comun acord între management şi organizaţie
şi între supervizor şi executant(ţi).
8. Asigurarea performanţei trebuie să fie un proces unitar şi continuu,
acceptat de angajaţi şi nu are ca scop corelarea recompenselor cu
rezultatele muncii. 9. Succesul asigurării performanţei muncii este garantat
în condiţiile promovării respectului reciproc între oameni, indiferent de
postul de lucru ocupat de fiecare.
10. Asigurarea performanţei muncii presupune transparenţă managerială în
orice moment, corectitudine/echitate procedurală
Asigurarea performanţei muncii nu se confundă cu evaluarea anuală a
personalului angajat, nu este o formă de apreciere individuală a oamenilor, de
acordare a unor calificative în ordine ierarhică, aplicată de sus în jos sau cu privire la
o perioadă anterioară. Asigurarea performanţei muncii este orientată spre viitor, spre
dezvoltarea capitalului uman, creează un cadru conceptual în care managerii pot să-i
ajute pe colaboratori şi pe executanţii operaţiunilor în cadrul proceselor prelucrării
produselor angajatorului de resurse umane. Asigurarea performanţei muncii aste
consecinţa unui proces inclus în managementul de personal şi vizează creşterea
calităţii resurselor umane; nu trebuie înţeles acest concept ca un proces de evaluare
şi constrângere.
Ordonarea procesului de realizare a performanţei muncii
Preocupările privind performanța muncii personalului angajat încep prin acțiuni
de proiectare a procesului propriuzis și elaborarea procedurilor și instrucțiunilor de
lucru. În figura 3.1 sunt evidențiate schematic etapele procesului de realizare a
performanței muncii sugerate M Amstrong (2003).

Obiectivele
strategice
corporative

Negocierea obiectivelor
individuale și pe echipe
Analiza

Formare și perfecţionare muncă Da

continuă r.u.
Performanţa muncii
Desfășurarea proceselor de realizată
Rezultate așteptate rezultatelor Nu

Fig.3.1 Schema logică a procesului de realizare a

performanței muncii. prelucrare după M Amstrong
(2003)

Analiza rezultatelor muncii după fiecare ciclu după fiecare ciclu al procesului de
realizare a performanţelor muncii are în vedere cinci aspecte esenţiale, enunţate de
Armstrong M (2003) :
 raportarea rezultatelor la standardele de calitate şi la obiectivele
individuale şi de echipă, asumate
 comunicarea rezultatelor de către managerii superiori către
supervizori şi executanţi la reluarea noului ciclu
 accentuarea rezultatelor bune astfel încât să se repete şi mai bine în
viitor şi indicarea modalităţilor de preîntâmpinare a repetării unor
erori
 schimb de opinii, liber şi sincer, în privinţa realizărilor şi a ceea ce
 trebuie făcut pentru a se realiza mai mult
 asumarea unor acţiuni ce trebuie întreprinse de executanţi în mod
independent sau cu susţinerea supervizorilor
Concluziile care trebuie subliniate la analiza performanţei muncii trebuie să
permită managerilor şi executanţilor formularea unor răspunsuri concrete la o serie
de întrebări. Armstrong M (2003) a identificat următoarele întrebări utile:
 ce au învăţat angajaţii sau ce au nevoie să înveţe?
 ce cred că ştiu şi ce pot să facă angajaţii?
 în ce punct se află organizaţia în cadrul competiţiei cu concurenţii?
 spre ce punct se îndreptă organizaţia în cadrul competiţiei cu
concurenţii?  cum pot fi atinse obiectivele asumate?
 ce susţinere poate oferi managementul sau entitatea angajatoare?
Asigurarea performanţei muncii presupune formularea unor standarde de evaluare şi
a procedurilor de măsurare obiectivă a rezultatelor. În legătură cu aceste aspecte
sunt numeroase propuneri care se analizează pe larg de Armstrong M (2003) în
cunoscuta sa lucrare „Managementul resurselor umane – manual de practică”.
Se pune însă problema de unde trebuie să înceapă şi cum trebuie introdus procesul
managerial de asigurare a performanţei muncii. De obicei, acest proces este introdus
la nivelul unei întregi organizaţii, începând cu nivelele ierarhice superioare. În acest
scop se constituie un grup specializat de lucru, format din manageri şi reprezentanţi
ai angajaţilor aflaţi pe posturi de execuţie. Acest grup elaborează un proiect care se
aprobă la nivelul managementului strategic şi este apoi aplicat în cadrul procesului
managerial de personal al angajatorului de resurse umane.
Performanța muncii este o preocupare din ce în ce mai atractivă pentru angajatorii de
resurse umane în contextul migrațiilor persoanelor active care au loc în ultimii ani pe
piața muncii. Nu este posibilă activitatea eficientă și eficace a persoanelor active fără
cunoașterea și adoptarea principiilor de asigurare și creștere a performanței mucii
prezentate in acest capitol.