Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a

Banatului„Regele Mihai I al României” din Timişoara

Facultatea de Inginerie Alimentară

Specializarea : CEPA

Disciplina: Analiza produselor agroalimentare

Titlu proiect: Metode de analiză fizico-chimică a cărnii și produselor

din carne

Coordonator ştiinţific: Student:

Conf.dr.ing. Despina BORDEAN Oana-Mariana PERA
An III, Sem. II

1
 Cuprins

Introducere 3

Coprul lucrării 5

Concluzii 13

Referințe bibliografice 13

2
Introducere
Calitatea produselor alimentare stă la baza vieții, avănd astfel efecte mult mai
profunde decât ale altor produse, desfăşutând procese metabolice şi poate avea influenţă
asupra dezvoltării întregului organism. . Specialiştii din industria alimentară sunt responsabili
de starea de sănătate a populaţiei participând la una din cele mai eficiente căi de promovare şi
ocrotire a sănătăţii. In cazul produselor alimentare calitatea se concretizează prin mai multe
grupe de însuşiri: - organoleptice
- fizico-chimice
- microbiologice
- toxicologice. (1)
Carnea, indiferent de animalul de la care provine (vită, oaie, porc, pasăre), are o
compoziţie corespunzătoare vârstei şi stării de nutriţie a animalului.Carnea conţine circa 20%
proteine.Conţinutul grăsimilor în carne depind de felul animalului şi de starea de nutriţie.Cea
mai săracă în grăsimi este carnea de vita şi viţel (6-8%) şi cea mai bogată - carnea de porc
(30%). Carnea conţine o cantitate mica de glucide.Carnea, îndeosebi cea a animalelor tinere,
este bogată în substanţe extractive (purine, creatina, creatinina), substanţe minerale (fosfor si
fier).Viscerele (ficatul, rinichii, inima) conţin cantităţi sporite de fier, în ele se găsesc cupru si
cobalt. Celelalte substanţe minerale (calciu, sodiu, clor, sulf, magneziu) constituie în carne
cantităţi mici.Ionii de clor, fosfor, sulf provoacă acţiune acidă în organism.Carnea este bogată
în vitamine hidrosolubile, complexul B. Viscerele pe lângă aceste vitamine, mai sunt bogate
în vitamine liposolubile (A, D). (2)

Compoziția chimicăa a cărnii

La animalele adulte valorile medii ale componentelor chimice ale cărnii (in%) sunt :
Apă 75,00
Substanță uscată din care: 25,00
Proteine 18,00
Lipide 3,00
Substanţe extractive azotate 1,50
Substanţe extractive neazotate 1,20
Substanţe minerale 1,20
Oligoelemente, vitamine etc 0,10

http://docshare02.docshare.tips/files/21268/212683465.pdf

Preparatele din carne sunt produsele cu cel mai larg consum, având o valoare nutritivă
mare, ele putând fi consumate ca atare și păstrate un anumit timp. Pentru asigurarea calităţii
generale a produselor din carne şi în special a salubrităţii acestora trebuie respectate cu
stricteţe prescripţiile oficiale sanitar veterinare şi tehnologice pe întreg fluxul de fabricaţie,
realizându-se controlul materiilor prime şi auxiliare, a semifabricatelor dar şi al produsului
finit, pe întreg fluxul tehnologic.(1)
In vederea obţinerii alimentelor sigure pentru consum, cu o valoare nutritivă care să
satisfacă nevoile energetice ale organismului este necesar să se realizeze în laboratoare
autorizate controlul integrităţii şi al salubrităţii alimentelor. (1)

3
 Aprecirea integrităţii alimentelor se referă la determinarea componentelor naturale
existente în alimente, dar şi a unor componente introduse conform reţetelor de faricaţie în
vederea stabilirii calităţii produsului respectiv dar şi a depistării eventualelor fraude. Din
această categorie de analize fac parte: umiditatea, grăsimea, hidraţii de carbon, proteina,
sărurile minerale, sare, nitriţi, nitraţi, fosfaţi, etc. (1)
Noţiunea de salubritate a produsului alimentar se referă la prospeţimea şi inocuitatea
acestuia. Produsul alimentar poate fi considerat proaspăt, atunci când a fost fabricat din
materie primă de calitate, respectându-se cerinţele tehnologice şi igienice. Inocuitatea
produsului exclude prezenţa unor factori nocivi în componenţa produsului şi lipsa unor
influenţe nocive în urma consumului. În general, un produs poate fi considerat salubru, 4
atunci când acesta are proprietăţi senzoriale (aspect, gust, aromă consistenţă) favorabile şi nu
conţine poluanţi sau contaminanţi. Substanţele poluante (poluanţii) pot fi de origine chimică
(nitraţi, pesticide, aditivi alimentari, antibiotice, metale grele), radioactivă (particule
radioactive), biologică (hormoni de creştere, fermenţi în nutreţuri). Contaminanţii biologici
sunt diferite microorganisme cu efect patogen (bacterii, viruşi, fungi), care se pot menţine
şi/sau dezvolta în produsul alimentar. (1)

4
Corpul lucrării
Produsul alimentar este costruit în marea majoritate a cazurilor dintr-un complex de
substanțe organice și anorganice necesare organismului uman, alături de care se găsesc
substanțe anitinutriționale și dăunătoare. (3)

Aprecierea produselor alimentare se face, cu prioritate, în raport cu valoarea lor

nutritivă care este dată de totalitatea substanţelor din compoziţia produsului, respectiv glucide,
lipide, protide, săruri minerale, acizi organici, vitamine şi enzime. Ca urmare, atunci când are
loc aprecierea calităţii produselor alimentare, pe lângă examinarea organoleptică se impune şi
determinarea principalelor proprietăţi fizico-chimice ale respectivului produs, prevăzute în
standarde sub formă de caracteristici de calitate, cum sunt, de exemplu: conţinutul în apă
(umiditatea), conţinut în substanţe minerale (cenuşă), aciditatea, conţinutul de grăsimi,
conţinutul de clorură de sodiu, proporţia componentelor faţă de masa netă în cazul
conservelor etc. (3)

I. CONTROLUL CALITAȚII PREPARATELOR DIN CARNE

Preparatele din carne sunt produse alimentare direct consumabile, obținute dupa
prelucrarea carnii. În aceasta categorie sunt cuprinse și cateva sortimente, care inainte de a fi
consumate, trebuie supuse unei pregatiri culinare sumare (frigere, prajire, fiebere). (3)

Controlul calitații preparatelor din carne urmareste:

 aprecierea integritații produselor (stabilind daca produsul este obținut conform unor
STAS-uri sau norme interne de fabricație);

 aprecierea calitații igienice (gradul de prospețime al preparatelor(3)

II. RECOLTAREA PROBELOR

Se recolteaza din locuri diferite maxim 2% din numarul batoanelor sau calupurilor, dar nu
mai puțin de doua bucați și nu mai mult de șase. Din preparatele de carne prezentate in
ambalaje mici (sub 1 kg), se recolteza din diferite locuri o cantitate de 1,5 – 2 kg. Batoanele
sau calupurile recoltate se secționeaza longitudinal la fața locului, in jumatați egale și se face
un examen organoleptic (aspect pe secțiune, miros și gust). (3)

Pentru preparatele in ambalaje mici (sub 1 kg), proba inițiala se desparte in doua jumatați
egale. Cele doua jumatați rezultate constituie proba și contra proba reprezentativa. Din
batoanele secționate, dintr-una din jumatațile rezultate, se detașeaza de la mijloc și de la
capete cateva porțiuni in greutate totala de 300 – 800 g, care se trimit la laborator pentru
analize fizico – chimice și bacteriologice. (3)

5
 Deciziile corecte asupra rezultatelor obţinute, se bazează pe respectarea celor trei etape ale
unei analize, şî anume:
a. recoltarea şi pregătirea probelor
b. efectuarea corectă a analizelor
c. calcularea şi interpretarea corectă a rezultatelor obţinute. (1)
Obţinerea unor rezultate concludente, constă în recoltarea unor probe reprezentative
respectând cu stricteţe instrucţiunile privind recoltarea probelor în funcţie de natura acestora.
Recoltarea probelor se face de către personal autorizat. Pentru examenul de laborator, probele
se pot recolta direct din unităţile de producţie, depozite, mijloace de transport, unităţi de
desfacere şi chiar de la domiciliul cumpărătorului. Probele trebuie să fie reprezentative şi să
fie adecvate pentru examenul solicitat. Proba de laborator se împarte în 3 părţi:
1. proba de analizat – recoltată din diferite locuri;
2. proba martor – rezerva pentru repetarea analizei
3. contraproba care se păstrează 3-6 luni pentru eventuale contraanalize în caz de
litigii. (1)

III. METODELE DE ANALIZA FIZICO-CHIMICE

1.Determinarea conţinutului în apă

1.1. Determinarea apei prin uscare la etuva

 Principiul metodei

Determinarea consta in uscarea unei cantitați de produs la temperatura de 103 ± 2 oC pana la

masa constanta. Pierderea in greutate, calculata procentual, reprezinta conținutul de apa. (3)

 Aparatura

-etuva electrica termoreglabila;

-balanța analitica cu prezicie de cantarire de ± 0,001 g;

-fiole de cantarire cu capac;

-exsicator. (3)

 Mod de lucru

Într-o fiola de cantarire cu capac și bagheta de sticla se introduc 10 – 15 g nisip de mare

calcinat și se usuca timp de 30 minute in etuva la temperatura de 103 ± 2 o C. Nisipul se
folosește de obicei la produsele fluide sau cele sub forma de pasta, pentru a mari suprafața de

6
evaporare. Pentru racire se pune in exsicator, apoi se cantaresc (tareaza) impreuna fiola și
bagheta cu precizie de 0,001 g (G). (3)

Se introduc in fiola circa 5 g din proba pentru analiza și se cantarește din nou cu precizie
de 0,001 g (G1). Dupa cantarire se toarna in fiola circa 5 ml alcool etilic și cu bagheta se
omogenizeaza prin strivirea particulelor de carne aglomerate (bagheta se ține tot timpul in
fiola). (3)

Se așeaza fiola (fara capac) pe o baie de apa reglata la o temperatura cuprinsa intre 60 –
80o C, unde se menține agitand cu bagheta din timp in timp, pana se evapora alcoolul. (3)

Se regleaza temperatura etuvei la 103 ± 2o C și se continua incalzirea fiolei (fiola se pune
cu capacul inclinat pe ea) și a conținutului timp de doua ore la aceasta temperatura. Se
acopera fiola cu capacul și se introduce in exsicator. Dupa racire la temperatura ambianta,
fiola se cantarește cu prezicie de 0,001 g. Se repeta operațiile de incalzire in evuta (cate o
ora), racire și cantarire pana cand rezultatele obținute la doua cantariri consecutive nu difera
cu mai mult de 0,005 g. (3)

1.2. Determinarea apei prin uscare cu radiații infraroșii

Determinarea apei prin uscare cu radiații infraroșii se bazeaza pe proprietatea acestora

de a fi absorbite de apa. Ele realizeaza o uscare intensiva și rapida a produsului de examinat.

Dispozitivul de uscare cu radiații infraroșii se compune dintr-un bec de radiații

infraroșii de 250W, cu abajur de aluminiu prevazut cu trei orificii. Abajurul este fixat la un
stativ cu o clema. Becul, solidar cu abajurul se poate ridica și cobora dupa nevoie. Un alt
component este suportul de lemn cu suprafața superioara acoperita cu foița de staniol, pe care
se pune fiola ce conține proba de examinat. (3)

 Mod de lucru

Într-o capsula de aluminiu se introduce circa 6 g nisip calcinat și o bagheta de sticla. Capsula
se așeaza pe suportul de lemn la distanța de 8 cm de centrul fascicolului luminos al lampii,
menținandu-se 20 minute. Capsula se racește la exsicator și se cantarește. Se repeta uscarea
cate 3 – 4 minute pana la masa constanta. Se introduc 2 g produs fin marunțit și se amesteca
cu nisipul. Capsula astfel pregatita se radiaza 15 minute, se racește in exsicator și se cantarește
din nou. (3)

1.3. Determinarea apei prin antrenare cu solvenți organici

 Principiul metodei

Determinarea conținutul de apa antrenata prin azeotropie, cu ajutorul unui lichid

organic nemiscibil cu apa și colectarea apei separat intr-un tub gradat. Este o metoda
indirecta de determinare, utilizata cu precadere pentru alimentele cu conținut mare de
apa. (3)

7
  Aparatura și reactivi

Aparatul de distilat de tip Dean – Stark este compus dintr-un balon de distilare de 500 ml
cu știft, tub gradat de 10 ml cu valoarea difuziunii de 0,1 ml permițand citirea exacta și
prevazut cu știft pentru adaptare la balon, refrigerent, piatra ponce, toluen, benzen sau xilen
saturat cu apa timp de 24 ore. (3)

 Mod de lucru

Se cantarește circa 10 g proba cu o prezicie de 0,01 g, se introduc in balonul de distilat și

se adauga imediat 150 – 200 ml solvent (toluen) și cateva fragmente de piatra ponce. Se
monteaza aparatul și se incalzește progresiv balonul cu ajutorul unui bec de gaz pana la
fierberea lichidului din interior. Fierberea se regleaza astfel incat viteza de picurare sa fie de 2
– 4 picaturi pe secunda. Vaporii de solvent antreneaza vaporii de apa din proba, care trecand
prin refrigerent se condenseaza sub forma de picaturi care cad in tubul gradat. Apa fiind mai
grea se separa la partea inferioara a tubului gradat, iar surplusul de solvent trece in balonul de
distilare. Distilarea se oprește cand nivelul apei din tubul gradat ramane constant timp de 15
minute. (3)

Se lasa timp de 30 minute pentru racire și se face citirea. Se fac doua determinari paralele din
aceeași proba pregatita pentru analiza. (3)

2. Determinarea conţinutului de cenuşă

Cenuşa exprimă conţinutul procentual de substanţe minerale şi impurităţi minerale

dintr-un produs. (4)

Determinarea cenuşii se efectuează în mod obişnuit prin calcinarea probei în condiţii

stabilite, prin metoda lentă la 550 – 650°C (metoda de referinţă) şi metoda rapidă la 900 –
920°C. (4)

 Principiul metodei:

Determinarea reziduului rezultat prin calcinarea probei de analizat. (4)

 Aparatură:

-dispozitiv de calcinare

-bec de gaz;

-trepied metalic;

-cuptor electric;

-placă termorezistentă;

-exicator;

8
-balanţă analitică(4)

 Mod de lucru:

Într-un creuzet de porţelan (calcinat în prealabil la 550°C, până la masă constantă) se

introduc 4-5 g din proba de analizat, în strat cât mai uniform, cântărită cu precizie de 0,0002
g, la balanţa analitică. Pentru început, creuzetul se aşează pe un triunghi de porţelan şi se arde
lent conţinutul la flacăra unui bec de gaz (în nişă), până la totala dispariţie a fumului. Se
introduce apoi creuzetul în cuptorul electric încălzit în prealabil la 550-650°C. (4)

După 1 oră de calcinare, creuzetul se scoate pe o placă termorezistentă şi se umectează

porţiunile negre ale probei cu 2-3 picături de apă distilată. Umectarea provoacă dizolvarea
cenuşii sau topiturii din jurul particulelor de cărbune nears, permiţând oxidarea completă,
după reluarea calcinării. După evaporarea apei, se reintroduce proba în cuptor şi se continuă
calcinarea cca. 6 ore, până la obţinerea unui reziduu de culoare albă sau cenuşie deschisă, fără
urme de cărbune. Creuzetul calcinat se răceşte în exicator până la temperatura camerei (max.
2 ore) şi apoi se cântăreşte. Se repetă operaţiile de calcinare, răcire şi cântărire până la
obţinerea unei mase constante (diferenţa dintre două cântăriri succesive nu este mai mare de
0,0002 g). Calcinările următoare se efectuează timp de o jumătate de oră. Cu cât diferenţa
dintre două cântăriri succesive este mai mică cu atât durata calcinării va fi mai mică.
Rezultatul se exprimă procentual, cu două zecimale. Determinarea se efectuează asupra a
două probe, în paralel, în aceleaşi condiţii. (4)

Conţinutul de cenuşă, % = (m1/m)x100, în care:

m = masa reziduului obţinut prin calcinare, în g;

m1 = masa probei de analizat, în g.

În cazul metodei rapide, creuzetul cu proba de analizat se introduce în cuptorul electric

termoreglat la 900–920°C calcinându-se 2 ore, după care se cântăreşte. (4)

3. Determinarea substanțelor grase

Metoda folosita pentru determinarea grasimii este cea prin extracție cu solvenți organici cu
aparatul Soxhlet sau prin metoda acido-butirometrica, folosind butirometrul Van Gulik. (3)

Cantitatea de grasime variaza astfel: la prospaturi 25 – 30 %, semiafumate 9 – 45 %, iar la

cele de durata 46 – 48 %.(3)

3.1. Determinarea grasimii prin metoda extracției in aparatul Soxhlet

 Aparatura și reactivi

-dispozitivul de extracție Soxhlet;

9
-eter etilic anhidru sau amestec de eter etilic si eter de petrol;

-nisip de mare;

-fosfat disodic anhidru sau sulfat de sodiu anhidru;

-cartușe filtrante uscate si degresate. (3)

 Mod de lucru

Se cantaresc 5 g din produsul fin marunțit și se mojareaza cu circa 10 g fosfat disodic anhidru.
Amestecul se introduce intr-un cartuș filtrant sau intr-un coșuleț de hartie de filtru, se astupa
cu vata degresata și se introduce in extractorul aparatului. La partea de jos a extractorului se
adapteaza balonul de fierbere uscat și adus la masa constanta. Prin partea de sus a
extractorului se toarna eter etilic in cantitate 1,5 ori volumul extractorului. (3)

Se adapteza refrigerentul și totul se pune pe o baie de apa calda de 50 – 55 oC. Prin incalzire,
vaporii de eter din balonul de fierbere trec in extractor ajungand la refrigerant unde
condenseaza și cad sub forma de picaturi pe produsul din cartuș. Eterul extrage o parte din
grasime, iar cand ajunge la nivelul de sifonare, se scurge in balonul de fierbere, aducand cu el
si o parte din grasime. (3)

Extracția dureaza 5 – 6 ore și trebuie in așa fel dirijata, incat sa se realizeze 10 – 12 sifonari pe
ora. La terminarea extracției se distileaza eterul din balon, apoi acesta se usuca in etuva la 95
– 100oC pana la masa constant. Diferența dintre masa balonului inițial și a balonului dupa
evaporarea eterului reprezinta cantitatea de grasime din proba. (3)

3.2. Determinarea conținutului de grasime prin metoda acido – butirometrica

 Principiul metodei

Conținutul de grasime exprimat in procente se citește direct pe scara gradata a butirometrului,

dupa dizolvarea in prealabil a substanțelor proteice, prin tratarea probei cu acid sulfuric și
alcool izoamilic și separarea grasimii prin centrifugare. (3)

 Aparatura

-balanța analitica electronica cu 4 zecimale;

-baie de apa ;

-centrifuga Gerber. (3)

 Mod de lucru

În paharul butirometrului Van Gulik sau pe foaia de celuloza se cantaresc 3 ± 0,05 g din
proba de analizat, pregatita in prealabil pentru analiza și se introduc in butirometru, inchizand
totodata deschiderea inferioara a acestuia cu dopul mare. (3)

10
 Prin deschiderea superioara se introduce cu pipeta acid sulfuric, lasandu-l sa curga incet
pe pèreții butirometrului pana ce proba este acoperita fara insa ca acidul sa ocupe mai mult de
2/3 din corpul butirometrului. (3)

Se inchide butirometrul cu dopul de cauciuc, se agita fara ca dopul de la inchiderea

superioara sa fie atins de continuț și se incalzește timp de 5 minute la temperatura de 65 ± 2 o C
intr-o baie de apa, in care butirometrul se menține in poziție verticala, apoi se agita intens
timp de 10 secunde. Se repeta alternativ incalzirea și agitarea, pana la dizolvarea completa a
substanțelor proteice (30 – 60 de minute). (3)

Se scoate butirometrul din baia de apa și se adauga 1 ml alcool izoamilic prin deschiderea
superioara și se agita timp de 3 secunde. Se completeaza apoi cu acid sulfuric pana la reperul
35% de pe scara butirometrului, se inchide cu dopul mic și se agita prin rasturnari succesive
timp de 10 secunde. (3)

Se introduce din nou butirometrul in baia de apa la 65 ± 2o C timp de 5 minute, se agita
prin rasturnari repetate și se centrifugheaza timp de 10 minute cu 1000 – 1200 rotații/minut.
Se introduce butirometrul in baia de apa la 65 ± 2 o C timp de 5 minute, se scoate, se
manevreaza dopul astfel incat coloana de grasime sa ajunga in porțiunea gradata in dreptul
unui reper. (3)

Se citesc valorile corespunzatoare capatului superior și inferior al coloanei de grasime. (3)

4. Determinarea amidonului

 Principiul metodei

Metoda se bazeaza pe reacția colorimetrica dintre iod și amidon. În prezența iodului, extractul
probei de analizat sau secțiunea preparatului de carne se coloreaza in albastru sau albastru-
negru, in funcție de conținutul de amidon din produsul supus analizei. (3)

 Mod de lucru

Circa 10 g din proba omogenizata se fierb cu circa 100 ml apa timp de doua 3 minute. Dupa
racire, lichidul se decanteaza și se trateaza cu cateva picaturi de soluție de iod in iodura de
potasiu. (3)

În prezența amidonului lichid se coloreaza in albastru pana la albastru-negru, in funcție de

conținutul de amidon existent in proba de analizat. (3)

 Interpretarea rezultatului

Apariția de pete sau zone difuze, de culoare albastra, indica prezența amidonului adaugat.
Apariția de puncte bine delimitate, de culoare albastra-negricioasa, indica prezența
condimentelor. (3)

11
Efecte si fraude asupra carnii si produselor din carne

Detectarea și caracterizarea fraudelor în carnea de bovine in natura prin adăugări de

ingrediente fără carne folosind fuziunea datelor a parametrilor chimici și spectroscopia
ATR-FTIR

Îngrijorările legate de autenticitatea cărnii sunt în creștere recent, din cauza

scandalurilor mari de fraudă. Această lucrare a analizat eșantioane reale (43 adulterate și 12
controale) provenite din rețele criminale dezmembrate de Poliția braziliană. Această fraudă a
constat în injectarea de soluții de ingrediente non-carne (NaCI, fosfați, caragenan,
maltodextrină) în carnea de bovine, cu scopul de a crește capacitatea de reținere a apei. Au
fost determinate cinci variabile fizico-chimice, proteine, cenușă, clorură, sodiu, fosfat. În plus,
au fost înregistrate spectre în infraroșu. Clasificarea supravegheată Modelele PLS-DA au fost
construite cu fiecare set de date individual, dar cel mai bun model a fost obținut cu fuziunea
datelor, detectând corect 91% din eșantioanele adulterate. Din acest model, a fost efectuată o
selecție variabilă bazată pe cele mai mari scoruri VIP și a fost construit un nou model de
fuziune a datelor cu o singură variabilă chimică, oferind predicții ușor mai mici, dar un raport
bun cost / performanță. În cele din urmă, unele dintre benzile infraroșii selectate au fost
asociate în mod specific prezenței adulteranților NaCl, tripolifosfat și caragenan.(5)

Efectele ultrasunetelor de înaltă frecvență de înaltă intensitate asupra ratei de

îmbătrânire, ultrastructură și a unor proprietăți fizico-chimice ale cărnii de vită

Ecografia de înaltă intensitate și frecvență ridicată a fost testată pentru capacitatea sa

de a accelera îmbătrânirea cărnii și de a crește sensibilitatea cărnii de vită. Probele (~ 50 g) de
mușchi semimembranos de la 8 vaci sacrificate au fost alocate tratamentului cu ultrasunete
(2,6 MHz; 10 W / cm2; 2 × 15 s) fie pre-rigurozitate (ziua 0, pH 6,2), fie post-rigurozitate
(ziua 1) , pH 5,4). Când s-a aplicat pre-rigoare, ultrasunetele au indus o ușoară întârziere a
debutului rigor mortis, o întindere (12-15%) a sarcomerilor (p <0,05), o alterare
ultrastructurală în regiunea liniei Z și o creștere imediată (în jur de 30% ) în eliberarea de
calciu în citosol (p <0,05). Cu toate acestea, nu a fost observat niciun efect concludent asupra
ratei de îmbătrânire a cărnii. Tratamentul cu ultrasunete post-rigor nu a indus nicio modificare
structurală, dar a îmbunătățit ușor indicele de îmbătrânire după 6 zile (p <0,05). Cu toate
acestea, nu s-a observat nicio îmbunătățire a indicelui de îmbătrânire final (ziua 14)
comparativ cu controalele. Deoarece ultrasunetele nu au avut niciun efect asupra stabilității
termice a colagenului, în ambele perioade post-mortem, nu se poate aștepta nicio îmbunătățire
a sensibilității cărnii în condițiile utilizate.(6)

12
 Concluzii
Din punctual meu de vedere, chiar dacă carnea nu stă la baza piramidei alimentelor nu
însemnă că aceasta nu este la fel de importantă ca și restul alimentelor. Aceasta are un volum
nutritiv si energetic mare, benefic pentru organismal uman.

Prntru ca alimentele (carnea și produsele din carne) sa fie bune pentru consum, acestea
trebuie verificate și testate în laborator corespunzător de catre specialiști.

Acestă „ povară” a oricărui inginer o consider tot atât de responsabilă pe cât de

frumoasă, deoarece ne oferă ocazia să ajutăm populația cât și pe noi înșine să trăim o viață
frumoasă, sănatoasă și longevivă.

Referințe bibliografice

1 https://sp1cahul.md/files/bib/190221121954.pdf
2. https://www.rasfoiesc.com/sanatate/alimentatie/METODE-DE-ANALIZA-I-
CONTROL-FO37.php
3. file:///C:/Users/Florin/Downloads/Analiza_de_laborator.pdf

4. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0308814616303363
5. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0309174098000941

6. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0309174004002098

13