Surdu Marinela

LLR-LLS, Grupa 2B4

DIDACTICĂ-LIMBA GERMANĂ

Arta de a fi profesor

Consider că profesia de cadru didactic nu este o meserie, ci o artă.

R.Hart face următoarea afirmație în studiile sale: „Profesorul joacă un rol. El

acționează asupra unor oameni, și aceștia reacționează în schimb. Aceasta este
fizica educației.„

Sfera rolurilor cadrului didactic s-a extins cu mult dincolo de nucleul său didactic
inițial, incluzând funcții cum ar fi cea de prieten, confident, consilier, exponent al
societății, etc.

Îndeplinirea tuturor acestor roluri este semnificativ condiționată de motivația

profesională a cadrului didactic.

Profesorul organizează cadrul adecvat învățării elevilor/ studenților. Pentru

aceasta, pe lângă stăpânirea disciplinei predate, el trebuie să stăpânească și
strategiile de învățare și educare, curriculum-ul școlar, să aibă abilități
psihopedagogice și să cunoască, descopere personalitatea acestora.

Teoriile sunt numeroase, însă evidențiază câteva calități esențiale, dezirabile,

native și învățate, care fac un profesor să fie bun.

Acestea sunt:

1. Profesorii buni sunt constructiviști

Constructivismul este o teorie a învățării diferită de educația tradițională, bazată

pe un suport metodologic puternic în practica educativă. Profesorii constructiviști
pun mai puțin accentul pe instruirea elevilor și mai mult pe construirea
competențelor cognitive, fizice, atitudinale, emoționale și sociale ale copiilor.

Astfel, profesorii constructiviști integrează în procesul didactic multe componente

spontane, cum ar fi învățarea prin descoperire, jocul, curriculumul la alegere,
lucrul în echipă, experimentele etc. Să fii un astfel de profesor implică mult curaj, o
pregătire aparte și o perfecționare continuă, însă rezultatele obținute sunt
excepționale.

Profilul profesorului constructivist implică:

 Dragoste pentru oameni;

 Invățare motivantă și semnificativă;

 Înțelegere în profunzime a proceselor și fenomenelor;

 Lucrul în echipă;

 Gândirea creativă;

 Multă imaginație;

 Excelente abilități de comunicare;

 Pasiune pentru povești și lectură;

  Răbdare;

 Simțul umorului.

2. Un profesor bun este echitabil

Un profesor bun se menține el însuși la standardele impuse elevilor săi. El aplică

reguli și coordonate pe care le respectă la rândul său, pentru a consolida o
legătură apropiată și sinceră cu copiii.

3. Un profesor bun este adaptabil

Performanța la catedră se obține și printr-o adaptabilitate sporită, schimbând

lecția sau activitățile spontan, pe fondul unei situații imprevizibile. Dacă elevii par
să nu înleagă un concept, de pildă, un profesor trebuie să identifice pe loc
modalitatea mai bună prin care să-l explice.

4. Un profesor bun este atent la nevoile individuale

La fel de important este ca un dascăl să descopere personalitatea și interesele

fiecărui elev și să introducă în actul pedagogic acele componente distincte care să
ajute cu adevărat copiii să învețe și să se dezvolte.

5. Un professor bun știe să lucreze în echipă

Abilitatea de a colabora eficient cu ceilalți profesori, cu părinții, administratorii

școlii și cu alte părți implicate direct sau indirect în formarea elevilor este o altă
calitate esențială a unui profesor bun.
6. Un profesor bun este creativ

A prelua un concept și a-l contura într-o lecție originală, interactivă și dinamică

este o altă aptitudine de bază pe care un profesor bun o deține. Un astfel de dascăl
va fi întotdeauna capabil să capteze atenția elevilor săi și să-i facă să își dorească
repetarea acestor experiențe la clasă.

PROFESORUL nu mai este doar o sursa de informare pentru elevi, ci:

 Este specialistul care stapănește o știință;

 Stie să trateze pedagogic informatia stiintifică;

 Stie s-o prelucreze/ pedagogizeze si s-o adapteze la sistemul de gândire al

elevilor;

 Asigura conditiile pentru ca sursele de informare să functioneze optim;

 Îi invată pe elevi cum să invete.

Profesorul are in vedere:

 Stabilirea performantelor de atins;

 Gradarea progresiva a sarcinilor;

 Stimularea intereselor de cunoastere ale elevilor;

 Evaluarea rezultatelor;

 Sporesc functiile formative și educative, de mediere a invatării

METODE DE ÎNVĂȚARE

Aplicarea metodei "ştiu/vreau să ştiu/am învăţat"

Învăţământul modern pune un accent deosebit pe învăţarea interactivă centrată pe

elev, pe dobândirea noilor cunoştinţe într-o manieră activă.
Învăţarea centrată pe elev se realizează prin utilizarea metodelor interactive de
predare-învăţare. Sunt considerate interactive, metodele care implică total elevul
în procesul învăţării, îl transformă în subiect activ, participant la propria
formare.Sunt acele metode prin care elevii lucrează productiv unii cu alţii, îşi
dezvoltă abilităţi de colaborare, comunicare şi ajutor reciproc.
Interactivitatea presupune atât cooperare, cât şi competiţie, ambele implicând un
anumit grad de interacţiune.
Aplicarea metodei ,,Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat” porneşte de la premisa că
informaţia dobândită anterior de către elevi trebuie valorificată atunci când se
predau noile cunoştinţe şi presupune parcurgerea a trei paşi: inventarierea a ceea
ce ştim (etapa „Ştiu’), determinarea a ceea ce dorim să învăţăm (etapa „Vreau să
ştiu”) şi reactualizarea a aceea ce am învăţat.

Voi prezenta un model de utilizare a metodei menţionate anterior, într-o lecţie de

matematică, la clasa a II-a, subiectul: „Unităţi de măsură pentru timp”.

Etapa”Ştiu”: Se împarte clasa în grupe a câte 4-5 elevi şi fiecare grupă îşi va
alege un reprezentant care va nota pe fişă cele stabilite de membrii grupului.

Se prezintă pe tablă/planşă tabelul cu rubricile: „Ştiu / Vreau să ştiu / Am

învăţat“, iar elevii realizează tabelul pe fişa de lucru.

La început, se cere elevilor să noteze în tabel tot ceea ce ştiu despre tema ce
urmează a fi discutată, apoi fiecare grupă va citi de pe fişă ceea ce a notat.
Împreună cu cadrul didactic, elevii vor stabili ce ar trebui să fie notat în tabel la
rubrica „Ştiu” şi completează apoi pe tablă.

Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat

Cu ce instrument se măsoară timpul.
Câte luni are un an.
Care sunt lunile anului.
Care sunt anotimpurile anului.
Lunile corespunzătoare fiecărui anotimp.
Zilele săptămânii.
Câte ore are o zi.
Care este prima / ultima zi a anului.
Etapa „Vreau să ştiu”: Elevii sunt solicitaţi să formuleze întrebări despre ce ar
dori să mai afle legat de tema propusă, despre lucrurile de care nu sunt siguri sau
lucrurile despre care ar vrea să cunoască ceva nou. Se notează aceste întrebări în
coloana din mijloc a tabelului, atât la tablă, cât şi pe fişe.

Am
Ştiu Vreau să ştiu
învăţat
Cu ce instrument se măsoară timpul. Cum recunosc orele pe ceas?
Câte luni are un an. Câte minute are o oră?
Care sunt anotimpurile anului.
Câte minute are o zi?
Lunile corespunzătoare fiecărui anotimp.
Câte zile are o lună?
Lunile anului.
Câte zile are un an?
Zilele săptămânii.
La ce oră începe ziua?
Câte ore are o zi.
La ce oră se sfârşeste ziua?
Care este prima / ultima zi a anului.

Etapa „Am învăţat”: După predarea conţinutului, se revine asupra întrebărilor pe

care le-au formulat elevii în etapa anterioară şi pe care le-au trecut la “Vreau să
ştiu”. Se reia fiecare întrebare şi se notează răspunsurile aflate în timpul predării
noului conţinut în coloana a treia.
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Cu ce instrument se măsoară Cum recunosc orele
Să recunosc orele pe ceas.
timpul. pe ceas?
Câte luni are un an. Câte minute are o oră? O oră are 60 de minute.
Care sunt anotimpurile Câte săptămâni are un
anului. an?
Lunile corespunzătoare O lună are 28/29, 30 sau 31
Câte zile are o lună?
fiecărui anotimp. de zile.
Un an are 365 sau 366 de
Lunile anului. Câte zile are un an?
zile.
O zi începe la ora 0 şi se
Zilele săptămânii. La ce oră începe ziua?
termină la ora 24.
La ce oră se sfârşeste
Câte ore are o zi.
ziua?
Care este prima / ultima zi a
anului.

În încheierea lecţiei, pentru a se realiza feed-back-ul, elevii revin la

schema S/V/A şi decid ce au ştiut la începutul lecţiei, ce au vrut să înveţe pe
parcursul ei şi ce au învăţat din lecţie. Se realizează astfel o învăţare autentică şi
durabilă prin asimilarea unor cunoştinţe noi şi restructurarea activă a unor
scheme mentale.

OBIECTIVELE ÎNVĂTĂRII