Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
N.B. Toate materialele si exercitiile postate pe platforma se vor utiliza de catre student strict in scop
educational si nu se vor posta pe alte site-uri fara acordul titularului!
Modul III
Outline:
1
Eisner, E. (1984). No easy answers: Joseph Schwab’s contributions to curriculum. Curriculum Inquiry, 14, 201–
210. Jackson, P. W. (1968) Life in classrooms. New York: Teachers College Press.
2
Haralambos, M. (1991). Sociology: Themes and perspectives. London: Collins Press.
3
Ginott, H. (1972). Teacher and child. New York: Avon Books.
Examinarea nivelului implicit al mediului clasei
Cand ne amintim de profesorii nostri, o probababilitate mai mare e sa ne vina in minte felul lor de a fi,
mai degraba decat materia pe care o predau- de fapt va predau ‘ceva’ din personalitatea lor, ceva ce ati
dorit ulterior sa preluati sau sa evitati.
Intr-un mod foarte tangibil predam de fapt valorile, cultura, bias-urile cognitive, parerile politice,
conditionarea mentala, in plus fata de curricula intentionata. Elevii invata din aceste conditionari.
…suntem de fapt foarte predictibili. Avem tendinte, bias-uri, valori si pattern-uri care ne influenteaza
semnificativ stilul de predare. E vreo problema cu asta? Da! Pentru ca ‘penalizam’elevii diferiti de noi.
Daca nu suntem constienti- suntem predictibili; daca suntem constienti- suntem impredictibili.
Daca avem intentii bune, dar apar la nesfarsit probleme, inseamna ca acestea nu sunt suficiente; trebuie
si ’self-awareness’. Implica 3 arii:
◦ Conceptul de sine. Conteaza, in actul predarii, ca ne placem sau nu, ca ne simtim bine
sau nu in propria piele? Cum ne purtam cu studentii e o reflectie a imaginii de sine4; …iar
daca ne place ce predam, elevii vor fi si ei mai entuziasmati!5
◦ Stilul cognitiv. Cercetarile în preferințele cognitive (cu referire si la: tip de personalitate,
stil de învățare, sau tip de temperament) demonstrează că valorile profesorilor sunt
puternic predictibile de tipul diferitelor lor dimensiuni cognitive. Într-un mod foarte real
noi predam de fapt tipul nostru cognitiv. Myers, McCauley, Quenk și Hammer6 au
constatat că dacă profesorii nu au făcut nimic să-și modifice stilul lor de predare-adică,
ei au recurs la tendințele lor implicite- studenții care au fost mai puțin similari cu ei ca si
preferințe cognitive aveau mai putin succes, se bucurau mai puțin la ore, și primeau
note mai mici, în timp ce studenții care erau mai mult ca ei s-au simțit mai de succes și
au primit note mai bune. Pe de altă parte, în cazul în care profesorii au fost conștienți de
propriile lor tendințe de stil cognitiv și au incercat în mod activ să fie mai receptivi la
diversitatea nevoilor studenților, cei care erau diferiti de ei ca si tip cognitiv au ajuns
cam la aceleasi niveluri de succes și satisfactie resimtite de studenții care le erau
asemanatori. Lipsa de constientizare - tendinte cognitive prestabilite si bias-uri
inconstiente- penalizam elevii care nu au acelasi stil ca noi.
4
Friedman, I. A., & Farber, B. A. (1992). Professional self-concept as a predictor of burnout. Journal of Educational
Research, 86(1), 28–35.
5
Cabello, B., & Terrell, R. (1994). Making students feel like family: How teachers create warm and caring climates.
Journal of Classroom Interaction, 29, 17–23.
6
Myers, I., McCauley, M., Quenk, N., & Hammer, A. (1998). Manual for use: Myers-Briggs Type Inventory. Palo
Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
◦ Viziunea asupra lumii- termenul “lumea reala”. Viziunea asupra lumii ne defineste stilul
de MC. Daca avem o viziune intunecata asupra naturii umane, vom astepta tot ce e mai
rau de la elevii nostri. Viceversa e valabila. Adesea sunt auziti profesori care se referă la
"lumea reală", sub forma "Această idee sună frumos, dar nu ar funcționa în lumea
reală”. Inițial sună ca și cum ar fi vocea experienţei. Cadrele didactice care spun acest
lucru par să fi fost în situaţiile descrise si pot atesta cum functioneaza '' lumea reala''.
Dar, la fel ca și cu termenul '' funcționează si asa'' (discutat în modulul doi), trebuie să
ascultăm cu atenție mesajele subînţelese. Poate vi se pare inofensiv la o analiza de
suprafață, dar în esență suntem instruiți să adoptăm viziunea altcuiva asupra lumii. Și
este un dispozitiv retoric convingător.
Cuvintele ne definesc realitatea7, 8 indiferent că este vorba de comentarii, expresii, întrebări, tonul
folosit. Acestea creeaza diferente in atitudinile studentilor, nu doar fata de noi, cat si fata de ceea ce
predam9. Utilizarea limbajului în clasă are o influență puternică și definește modalitatea prin care creem
înțelesuri. Suna initial abstract, dar sa ne intrebam-
Reflectie:
7
Buzzelli, C. A., & Johnston, B. (2002). The moral dimension of teaching: Language, power and culture in the
classroom. New York: Falmer Press.
8
Devitt, M., & Sterelny, K. (1999). Language and reality: An introduction to the philosophy of language. Cambridge,
MA: MIT Press.
9
Kohl, H. (2002). Topsy-turvies: Teacher talk and student talk. In L. Delpit & J. Dowdy (Eds.), The skin that we
speak (pp. 145–161). New York: New York Press.
3. Cadrele sociale
La baza oricărui mediu funcțional operează implicit anumite cadre sociale: roluri și relații ancorate
cultural și dezvoltate din punct de vedere social care operează pentru a ajuta o societate sa
functioneze10.
În societatea noastră, ca și în cele mai multe, cel puțin trei cadre primare funcționează în mod implicit.
Acestea implică deferența (comportamentul) aratat de o persoană tânără și comportamentul rezultat
(deportment) (răspunsul) aratat de un adult semnificativ - un profesor sau părinte, de exemplu.
Cadrele sociale ofera securitate si incredere emotionala- primim ceea ce dam si invers, continuu; fara ele
ar trebui sa ne adaptam la o lume nesigura si amenintatoare.
Posibil ca elevii nostri sa dezvolte abilitati de supravietuire si coping, dar nu se vor bucura.
Fiecare din aceste 3 cadre sunt necesare pentru a avea succes, iar respectarea lor e un bun predictor
pentru bunastarea sociopsihologica a clasei.
Cadrul 1- responsabilitate si libertate
Relatia aceasta e fundamentala pentru dezvoltarea unui contract social functional.
Daca acest cadru functioneaza eficient, tinerilor li se ofera oportunitatea sa demonstreze ca isi pot folosi
libertatea in modul responsabil de care au dat dovada anterior; daca un elev nu se dovedeste
responsabil, libertatea si alegerile ii vor fi limitate pana cand elevul va demonstra maturitate in actele
viitoare.
Invers, daca un elev se dovedeste responsabil, dar nu i se ofera libertatea corespunzatoare, va avea
resentimente si nu va mai arata responsabilitate pe viitor; daca e tratat ca un copil, va ramane un copil.
Reciproc, copiilor carora li se dau permisiuni si libertati nenumarate fara a demonstra responsabilitate
devin egoisti si, desigur, iresponsabili.
10
MacWhinney, B. (1999). The emergence of language. Mahwah, NJ: Erlbaum.
Cadrul 2- succes si recunoastere
Oferi recunoastere daca elevul are succes; daca nu oferi, va dezvolta o psihologie a esecului si va avea
tendinta sa renunte usor.
In forma acutizata, ia forma unui pattern de identitate negativa in care elevul e obisnuit sa doreasca si sa
atraga atentie de tip negativ sau, dimpotriva, o dorinta neostoita de recunoastere si lauda.
Dreikurs (1974) foloseste expresia “scopuri gresite”- incercarea de a castiga dragoste si atentie in
moduri care sunt disruptive pentru clasa.
Cadrul 3- loialitate si atentie
O clasă funcțională trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc între profesor și student11, 12. Pe
partea profesorului trebuie să fie o manifestare a respectului și grijii, iar pe partea elevului trebuie sa se
regaseasca un sentiment de loialitate și respect față de profesor și restul clasei.
Elevii lucrează mai mult pentru profesorii de care le place si pe care îi respectă 13, 14. Și bunul simț ne
spune că elevilor nu le pasă ceea ce știm până nu știu că ne pasă.
Intr-o scoala in care profesorii si elevii nu se respecta reciproc apar probleme de MC.
11
Pianta, R. C. (2006). Classroom management and relationships between children and teachers: Implications for
research and practice. In C. M. Evertson & C. S. Weinstein (Eds.), Handbook of classroom management
(pp. 685–709). Mahwah, NJ: Erlbaum.
12
Watson, M., & Ecken, L. (2003). Learning to trust: Transforming difficul elementary classrooms through
developmental discipline. San Francisco. Jossey-Bass.
13
Hendley, D., Stables, S., & Stables, A. (1996). Pupils’ subject preferences at key stage 3 in South Wales.
Educational Studies, 22(2), 177–186.
14
Pianta R.C., op.cit.
15
Covey, S. (1989). Seven habits of highly effective people. New York: Simon & Schuster.
5. Puterea la clasa
Jackson (1968) a evidentiat folosirea puterii ca o componenta fundamentala a curriculei ascunse in
cartea sa Life in Classrooms.
Puterea e dificil de observat direct, dar i se vad efectele. La un nivel fundamental, puterea e forta care
face ca lucrurile sa se miste/intample; nevoia de putere e una fundamental umana. Neindeplinita,
oamenii vor cauta moduri alternative de a o satisface. Reactia de ‘corectie’ e normala daca simti ca nu
esti in control. Deci la modul operational, cu cat fiecare membru al clasei isi satisface nevoia de putere,
cu atat e mai mare potentialul ca puterea ca atare sa existe in acel colectiv.
Paradoxul puterii
Cu cat dai mai multa putere, cu atat primesti mai multa inapoi16.
Puterea ne e data de elevi si va exista doar in masura in care ei vad ca duce la un rezultat mai bun.
Ce sa fac sa fiu mai puternic?= m-am pierdut⇛lupte de putere si rezistenta.
16
Fitzclarence, L., & Giroux, H. (1984). The paradox of power in educational theory and practice. Language Arts,
61(5), 462–477.
Ce forme de putere pot oferi elevilor (de care au aratat ca sunt pregatiti sa le foloseasca) care sa faca
clasa mai eficienta si functionala (cadrul responsabilitate-libertate)?
Cum pot creste nivelul de constientizare (awareness) si putere interioara la elevii mei?
Puterea lucrurilor nespuse si expectatiile implicite
Tratati baietii diferit de fete? Sau diferit (ca asteptari) in ceea ce percepeti ca fiind medii de provenienta
socio-culturale si economice diferite?
Am spune ca nu…dar cercetarile lui Anyon (1984) spun ca da. Daca ii intrebam pe profesori despre
asteptarile lor explicite, raspunsurile primite sunt similare. Dar elevii vad aceste asteptari diferit.
Cum se comunica deci acestea? Prin indici verbali si nonverbali inferati si procesati de elevi. Predam ce
suntem, nu? Ce ne place sau nu influenteaza modul in care elevii se simt la clasa.
Pygmalion la clasa
Celebrul studiu al lui Rosenthal si Jacobson (1968) 17, “Pygmalion in the Classroom” descrie efectele
asteptarilor implicite. Ei au fost inspirati de opera dramatica a lui George Bernard Shaw, "Pygmalion".
Din piesa lui Shaw se desprinde ideea ca locul unei persoane în societate este strâns legat de modul în
care este ea tratata de ceilalti.
Rosenthal si Jacobson concluzioneaza ca dezvoltarea intelectuala a elevilor este, în mare parte, un
raspuns la asteptarile profesorilor si la modul în care aceste asteptari le sunt transmise.
Cei doi au formulat urmatoarele ipoteze:
- profesorii au unele asteptari în ceea ce priveste performanta elevilor;
- elevii raspund la asteptarile de comportament ale profesorilor;
- performantele scolare sunt determinate si influentate de aceste asteptari.
Aceste ipoteze au fost probate si în scoli, iar rezultatele au fost conform asteptarilor.
Studiul original implica prezentarea de informatii false profesorilor în legatura cu potentialul intelectual
al anumitor elevi selectati aleator (acestia au fost numiti "bloomers"). El s-a desfasurat într-o scoala
primara din San Francisco cuprinzând elevi din primele sase clase. Initial li s-a dat un test de inteligenta,
însa rezultatele nu au influentat alegerea.
La sfârsitul perioadei de cercetare s-a constatat ca elevii "marcati", si în special cei din clasele I si II, au
avut rezultate mai bune chiar decât cei cu rezultate initiale superioare, dar care nu au fost scosi în
evidenta.
O evidenta:…bunele intentii nu sunt suficiente sa ne opreasca din a transmite mesaje care fac rau si
limiteaza; trebuie si constientizarea acestor intentii; apoi, aceste asteptari pot duce sau nu la o
psihologie a succesului- toti elevii pot fi ‘bloomers’!
17
Rosenthal, R.; Jacobson, L. (1968). Pygmalion in the Classroom. New York: Holt, Rinehart & Winston.
Rosenthal, Robert; Jacobson, Lenore (1992). Pygmalion in the classroom (expanded ed.). New York: Irvington.
Reflectie: Având în vedere faptul că elevii din studiul
Pygmalion au fost esantionati aleatoriu și nu au știut că au fost
identificati ca fiind "bloomers", iar profesorii nu au fost
instruiți să facă ceva diferit cu ei, cum se poate explica o astfel
de diferență dramatică în ceea ce priveste performanța lor în
timp?
Principiul UNU
Elevii ca si colectiv invata lectii indirect, din interactiunile profesorului cu un alt elev.
Principiul DOI
Pentru unii elevi, colegii ar putea fi o sursă mai importantă de influență decât profesorul.
Impresionatul colegilor poate fi mai important decat implinirea asteptarilor profesorului, mai ales daca
au trebuinte nesatisfacute de atasament (mai ales in ciclul gimnazial)- unii profesori chiar evita sa ia
clase la acest nivel.
18
Salomon, G., & Perkins, D. (1998). Individual and social aspects of learning. Review of Research in Education,
23, 1998, 1–24.
Principiul TREI
Trebuie să încurajăm elevii populari și influenti sa sprijine obiectivele de grup.
Unii elevi ‘dau tonul’ emotional in grup. Puterea vine de la popularitate si pozitia in ierarhia sociala a
clasei; pentru altii, dintr-o personalitate puternica; in fine, pentru altii, din abilitatile de persuasiune si
carisma. Daca acestia decid sa lucreze impotriva obiectivelor grupului⇛tensiuni ‘politice’, disensiuni si
subminarea abilitatilor voastre de a preda.
Principiul PATRU
Studenții/elevii învață prin observarea indirectă ce comportamente au un efect asupra profesorului.
Extrem de rapid elevii invata ce ne place, ce ne supara, ce ne scoate din minti. Ex.: elevii observa ca
intrebandu-l pe profesor despre viata lui personala acesta povesteste mult si, in consecinta, petrece mai
putin timp predand.
Principiul CINCI
Câteodată unul este egal cu 30. Utilizaţi mecanismului de învățare socială în avantajul dumneavoastră în
instruire.
Puterea recunoasterilor pozitive- daca dam un feed-back in privat, va beneficia de el un singur elev.
Daca il dam in fata intregii clase, vor beneficia toti.
Angajarea cognitiva a elevilor prin punerea de intrebari- daca punem intrebari unui singur elev odata, va
invata ca daca nu e intrebat, nu ne interesam de el in momentul acela, si deci e audienta pasiva pana
cand ii vine randul din nou. Aceasta strategie trebuie schimbata cumva. Evertson, Anderson, Anderson si
Brophy19 au aratat ca profesorii eficienti pun intrebari CU SCOP- in loc sa raspunzi :”bravo, ai raspuns
corect” poti triangula implicand clasa: “Interesant raspuns. Cum credeti ca a ajuns colegul vostru la
aceasta concluzie?”
Principiul SASE
Asigurați-vă o zi mai bună mâine, ca urmare a ceea ce faceti azi.
Ce invatare indirecta rezulta din actiunile mele prezente?
Ce invata elevii din folosirea repetata a acestei strategii pe care o tot utilizez?
Ce anume o sa experimentez in viitor ca urmare a invatarii sociale care se desfasoara acum la clasa mea?
19
Evertson, C. M., Anderson, C. W., Anderson, L. M., & Brophy, J. E. (1980). Relationships between classroom
behaviors and student outcomes in junior high mathematics and English classes. American Educational Research
Journal, 17(1), 43–60.