Empatia profesorilor

Empatia profesorului este gradul in care un educator lucrează pentru a

înțelege profund situațiile personale și sociale ale elevilor, să simtă grijă și
îngrijorare ca răspuns la emoțiile pozitive și negative ale elevilor și să răspundă cu
compasiune fără a pierde accentul pe învățarea elevilor. Empatia profesorului este

comunicată elevilor prin politici de curs, precum și prin comportamentul

instructorului fata de studenti. Pentru a crește empatia profesorului, examinăm
explicațiile non-peiorative pentru comportamentul indezirabil al studenților (de
exemplu, frica de eșec) și sugerăm modalități în care facultatea pot afla despre
elevii lor și pot structura politicile de curs pentru a crește profesorii empatie. În
cele din urmă, apelăm la cercetări despre empatia profesorului și învățarea elevilor.

Psihologul Carl Rogers a fost primul, care a conceptualizat empatia profesorilor ]n

“ Libertatea de a învăța” ( 1969, 157/158 citat în Myers, Rowell, Wells, Smith,
2019) afirmând că un grad ridicat de empatie este probabil factorul cel mai
puternic, care face posibilă schimbarea și învățarea. Atunci când profesorul are
abilitatea de a înțelege reacțiile elevilor, când conștientizează cum este perceput
procesul educativ de către aceștia, atunci predarea este mult mai eficientă.

Empatia interpersonală: procesul prin care o persoană înțelege starea internă a

altuia și prin care răspunde cu grijă la aceasta. Empatia interpersonală este o parte
importantă empatiei profesorului, dar nu acoperă cu totul syntagma. Profesorul are
nevoie și de empatie social, pentru a putea asigura succesul elevilor săi.

1
Empatia socială: este abilitatea de a înțelege persoanele din jur percepând sau
experimentând situațiile lor de viață ca rezultat al inechităților structurale (Segal
2011,276/77).

Empatia profesorilor nu este doar o empatie trăită de niște personae care se

întâmplă să predea ci este o parte integrantă a procesului de predare. Mai precis
este gradul în care educatorii se străduiesc să înțeleagă situațiile personale și
sociale ale elevilor, să simtă grijă și preocupare față de aceștia ca răspuns la
sentimentele pozitive sau negative ale elevilor și să le comunice acestea prin
comportamentul lor. Nu este o calitate pe care o au sau nu o au , ci mai degrabă
este parte a unui continuu. Nu doar că unii profesori sunt mai empatici decât alții,
dar e mai ușor să empatizezi cu unii elevi decât cu colegii lor.

Are componente cognitive, afectivă și comportamentală. Cognitiv: implică a lua în

calcul punctul de vedere al elevilor și a înțelege situațiile lor personale și sociale.
Situațiile personale includ sentimentele lor legate de disciplină, de procesul de
învățare sau orice suferință emoțională. Situațiile sociale se referă la presiunile la
care elevii sunt expuși datorită statusului, rasei, etniei.

În timp ce componenta cognitive se concentrează pe gînduri, cogniții, componenta

afectivă are în vedere sentimentele și definește empatia ca a simți ce simte celălalt.
Deși în relațiile interpersonale empatia se definește a simți exact ca subiectul vizat,
profesorul totuși va avea sentimente similar , dar nu identice cu elevul. Când un
elev este anxios , profesorul percepe acest setiment, dar nu se va simți anxios ci
îngrijorat și preocupat.

Pe când compasiunea se concentrează doar pe suferința persoanei, profesorul va

simți și sentimente pozitive ca răspuns la sentimentele pozitive ale elevului. De ex.
cînd un elev este entuziasmat, mulțumit , profesorul se va simți mândru, fericit. Cu

2
cât un educator empatizează mai mult cu elevii lui la nivel afectiv și cognitive, cu
atât va putea influența mai mult comportamentul acestora. Când elevii suferă sau
se chinuiesc, educatori cu empatie ridicată exprimă compasiune. Dar nu e nevoie
de empatie doar la suferință. Profesorii empatici caută să îți cunoască elevii și să îi
ajute să își atingă potențialul maxim.Încurajarea și suportul lor poate duce elevii pe
culmi la care nici nu visau să ajungă.

Comportamentul empatic este configurat de doi factori. În primul rind: stabilesc

limite, care să nu permită să fie copleșit de experiențele negative. A fi deschis față
de elevi tot timpul și a încerca să fii terapeutul lor nu face parte din empatia
profesorului, e mai indicat a îndruma elevii la centre de consiliere. În al doilea rind
educatorii cu grad ridicat de empatie profesorală prioritizează procesul de învățare.
De exemplu, dacă unul din obiectvele cursului e a învăța elevii să se integreze
într/un timp limită, atunci la predarea întârziată a unei lucrări nu vor putea acorda
credite pt acest punct ci doar să îl asculte activ pe elev. Scopul ascultării active nu
este să îl faci pe elev să se simtă bine , ci să se simtă înțeles. A-l face să se simtă
înțeles e important pentru a-I comunica empatia , mai ales atunci când politica unui
curs nu permite să faci excepții la notare. Comunicarea empatiei se face către
indivizi . dar și către întreaga clasă.

Regulile /politicile disciplinei variază în funcție de gradul de empatie a

profesorului. Dacă are grade scăzute de empatie nu va permite utilizarea
materialelor ajutătoare, nu va înțelege vreo întârziere din partea elevilor și va lua
măsuri drastice pentru a combate aceste comportamente. Dacă are grade ridicate de
empatie va acorda șanse secundare sau le explică rational că obiectivul cursului
este a pregăti elevii pentru viață și din acest motiv nu poate să acorde prelungiri.

Relația empatiei profesorului cu predarea

3
La fel cum medicii empatici au rezultate mai bune cu pacienții, la fel educatorii
empatici asigură o educație mai bună. Percepția eleviloe despre empatia
profesorilor e legată atât de percepția lor despre propria învățare(Bozkurt and
Ozden, 2010) cât și de performanțele obținute la teste, examene (Chang, Berger,
and Chang, 1981). Meta-analiza realizată pe relația profesor-elev de către
Cornelius-White ( 2007), arată că empatia profesorilor este unul din predictorii cei
mai importanți ai rezultatelor pozitive ale elevilor, incluzând atât cele academice
cât și cele comportamentale (Cornelius-White, 2007). Deși mulși susșin că empatia
duce la scăderea standardelor academice, susșinem că simpatia este asociată cu
aceasta, nu empatia.simpatia este un răspuns bazat pe milă la o situație de suferință
, caracterizată de lipsa relațională a înțelegerii și de auto-conservarea
observatorului. (Sinclair et al., 2017).Dacă profesorul simpatizează cu elevii, poate
reduce din standard pentru a face materia mai ușoară, dacă în schimb empatizează
va ști că nu este indicat să faci asta. Un răspuns empatic ia în calcul ce au nevoie
elevii pentru a avea success după terminarea școlii. Asta necesită ca ei să fie bine
pregătiți și să mențină standarde ridicate. Ei nu reduc standardele ci îndepărtează
obstacolele din fața învățării. Verschelden susține că sărăcia, rasismul,
marginalizarea social reduc orizontulo mental al elevilor și interferează cu
învățarea precum și cu rata de promovare. Mani, Mullainathan, Shafir, and Zhao
(2013): arată că persoanele sărace puse în fața unei cheltuieli neașteptate au reacții
de scădere a inteligenței, reacții pe care persoanele cu situație mai bine situate nu le
experimentează. Verschelden oferă o serie de exemple de intdervenții: a explica
elevilor că inteligența e schimbabilă, proiectele mari a le divide în elemente mici și
a oferi feed/back pas cu pas, a încuraja elevii să găsească mai multe căi pentru a-și
realiza scopurile.

A deveni un profesor mai empatic

4
A deveni empatic necesită efort și durează. În primul rând profesorul trebuie să
cunoască bine contextul social al elevilor, mai ales al celor la care predă, ca să nu
genereze explicații preiorative despre comportamentul elevului (Okonofua,
Paunesku, and Walton 2016, 5221-6). În plus la elaborarea regulilor de
comportament/politicilor de curs- să țină cont de situația familială și socială a
elevilor. Litewratura de specialitate descrie mai multe comportamente indezirabile:
chilul, dezinteresul, dormitul la ore, întreruperea orei prin întârziere sau prin
plecare mai repede (Knepp, 2012), orientare spre consumerism orientation
(Nordstrom, Bartels& Bucy, 2009), narcissism (Nordstrom et al., 2009), drepturi
fără obligații (Jiang, Tripp, and Hong, 2017; Kopp and Finney, 2013,).
Concentrarea cercetătorilor pe trăsături negative ar putea oferi unor educatori scuze
pentru răspunsurile lor comportamentale nonempatice. Concentrarea pe explicații
non-preiorative poat reduce comportamentele indezirabile și să ducă la succesul
elevilor.

A înțelege contextul social al elevilor

Multe comportamente etichetate ca necivilizate pot să nu fie rezultatul lipsei de

respect .De ex. elevul care adoarme la oră sau lipsește de la ore , e posibil s/o facă
datorită faptului că are alte multe alte îndatoriri. Un alt motiv ar fi: teama de eșec.
Cox (2009), arăta că mulți elevi suferă de anxietate de performanță, aceștia fie
evită să vorbească în public, fie nu predau lucrarea ca să nu ia notă mică .Dacă nu
se ține evidența evaluării, acești elevi se pot sustrage de la ea. (Cox, 2009).
Profesorii empatici recunosc că deseori elevii se sustrag evaluării datorită fricii nu
din lene sau lipsă de motivare. Acești profesori fac eforturi ca elevul să se simtă în
siguranță în clasă, îi încurajează și îi motivează. Chiar și cei mai buni elevi pot
suferi de frica stereotipală (Steele and Aronson, 1995). Frica stereotipală este
teama de a confirma stereotipii negative ale unui grup. De exemplu fetele pot să fie

5
demotivate la orele de matem și științele datorită stereotipiuei că femeile sunt slabe
la acestea (Steele, 2010). Combaterea stereotipiilor se face prin discutarea cu elevii
despre valorile , care sunt importante pentru ei și să spună de ce. Acest exercițiu
întărește credința elevului în valoarea respectivă și efectul său durează câțiva ani
după realizarea exercițiului, mai ales în cazul elevilor din grupe sociale în riscul de
a-și pierde identitatea (Cohen and Sherman 2014). O altă metodă este prin oferirea
de feed/back. Li se spune elevilor că profesorul are standard ridicate, dar că el are
convingerea că elevii pot face față acestora (Cohen, Steele, and Ross, 1999). O altă
susrsă de anxietate pentru elevii minoritari este cea de nesiguranță de apartenență
(e.g., Strayhorn, 2012). Aceasta se referă la faptul că eșlevii nu sunt convinși că
sunt pe deplin valorizați, respectați și există o probabilitate mare să fie stigmatizați
social (Walton and Cohen, 2007). Elevii cu anxietate de apartenență depun mai
puțin efort la învățătură, sunt mai puțin activi (Wilson et al., 2015). Reducerea
acestei anxietăți se face explicând elevilor că toți elevii trec prin asta la un moment
dat și lucrurile se îmbunătățesc în timp- această a ajutat elevii afro-americani, nu și
pe cei euro-americani (Walton and Cohen, 2011). O altă metodă : a da o lucrare de
10 minute prin dn care să descrie valorile cele mai prețuite și motivul (Cohen,
Garcia, Purdie-Vaughns, Apfel, and Brzustoski, 2009). De asemenea se dau
misiuni- lucrări univoce (transparente). Acestea au obiective și scopuri precise,
sunt clari pașii de urmat și criteriile de evaluare. (Winkelmes, 2013). Utilizarea
itemilor transparenți a dus la creșterea performanței la studenții din anul I, mai ales
la cei cu venituri mici, cei minoritari ( Winkelmes et al., 2016). Dacă un elev este
neatent, vorbește sau nu participă la activități, comportamentul este interpretat ca
unul necivilizat, ca lipsă de motivare. Educatorul va certa elevul, va lua măsuri
coercitive. Un răspuns empatic va lua în calcul. Anxietate de performanță sau de
apartenență, amenințările stereotipice. Va căuta să lucreze la crearea unei
atmosfere călduroase, va utiliza sarcini transparente.
6
Dezvoltarea empatiei față de elevii noștri

Recomandarea este să căutăm să îi cunoaștem cât mai bine pe elevii noștri.Îi putem
întreba despre contextual social, factorii de risc academic. Dar sasta îi va face să se
simtă diferiți, neacceptați.Mai degrabă ar trebui făcut un sondaj anonym. Ar trebui
incluse întrebări: când s-a simâit valorizat, respectat (Okonofua et al., 2016). Se
poate da sondajul la început sau în timpul semestrului.Asta îl ajută pe professor să
se comporte cât mai empatic. Dacă educatorul nu știe cum să facă asta, poate cere
ajutor de la specialiști.

Empatia față de clasă include măsuri în caz de predare întârziată a lucrărilor,

reexaminări. Dacî elevii află că nu li se acceptă întârzieri, pot crede că profesorul
nu le înțelege situația. Extinderea limitelor de predare cu 48 de ore poate să
transmit empatie și permite profesorului să nu treacă prin evaluarea legitimității
unor scuze. Decât să faci concesii unor anumiți elevi, mai degrabă e bine să iei
măsuri care ajută toată clasa. Predarea lucrărilor la timp este important, dar această
abilitate se dezvoltă în timp.O altă măsură empatică este: refacerea lucrării, oferind
a doua șansă. Unii profesori cred că asta nu pregătește elevii pt viață. E adevărat că
piloții , medicii nu pot greși, dar și ei învață prin simulatoare, care permit reluarea
sarcinii (e.g., see Wormeli, 2011). Refacerea lucrărilor duce la lucru suplimentar pt
profesori. O măsură de contracarare este oferire de jetoane / puncte în plus) pt
sarcinile effectuate la timp. Jetoanele se pot folosi, pt refacerea lucrărilor, pt o
învoire (e.g., Nilson 2015, 64-5).sistemul oferă înțelegere dar stabilește limite
clare.

Concluzii

Rămâne de stabilit cum să se comunice empatia în clase, în clase mici sau mari,
cum să dezvoiltîm abilități ca ascultarea activă, stabilirea limitelor, etc.

7
Referinte

https://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/87567555.2019.1579699