CUBUL este o metodă prin care se poate dezvolta gândirea critică.

Poate fi adaptată și
folosită în activitati de dezvoltare a altor abilități: de comunicare, cognitive, autocunoaștere,
gândire prospectivă,etc.
Această metoda didactică are urmatoarele etape:
1. Elevii învestighează o temă luată în discuție. Activitatea se poate realiza individual, în perechi
sau în grup,elevii completând fețele cubului individual,apoi sunt organizați în grupuri,unde
prezintă ce au notat.
2. Se solicita elevilor care au la dispozitie un cub din hârtie sau carton să noteze pe fiecare față a
cubului câteva cuvinte sau idei, conform instructiunilor date de către cadrul didactic.
3. Fețele cubului pot să cuprindă urmatoarele cuvinte:
· Descrie!
· Compară!
· Aplică!
· Argumentează pentru și împotriva!
· Analizează!
· Efectuează!
De exemplu, pentru fiecare față a cubului, se poate veni cu urmatoarele întrebări suplimentare:
· Descrie! - Cum arată/ce se întamplă/etc?
· Compară! - Cu cine/ce se aseamană?
· Aplică! - Cum poate fi folosit?La ce ajuta?
· Argumentează pentru si impotriva! - E bun sau rau? De ce e bun sau de ce e rau?
· Analizează! - Ce efect are asupra ta/asupra mediului/asupra celorlalți/etc?
· Efectuează! - Cum procedezi ca să pui în practica? Cum calculezi?Cum asociezi?etc.

2. Metoda Pălăriilor gânditoare Participanţii trebuie să cunoască foarte bine

semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu
pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi:

Pălăria albă – pălăria roşie
Pălăria neagră – pălăria galbenă
Pălăria verde – pălăria albastra
CUM SE FOLOSEŞTE ACEASTĂ METODĂ?
Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru ca fiecare să-şi
pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul respectiv îi îndeplineşte
rolul - sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În acest caz, elevii grupului care
interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei
pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:
pălăria albă – INFORMEAZĂ
pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE DESPRE ...
pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI
pălăria galbenă - ADUCE BENEFICII
pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE 
pălăria albastră – CLARIFICĂ
Avantajele metodei pălăriilor gânditoare:
– Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și individuală.
– Dezvoltarea capacității sociale a participanților de intercomunicare și toleranța reciprocă, de
respect pentru opinia celuilalt.
– Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor
– Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și interpersonale
– Poate fi folosită la diferite discipline
– Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii
– Încurajează gândirea constructivă, complexă și completă

3. Aplicarea metodei ,,Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat” porneşte de la premisa că

informaţia  dobândită anterior de către elevi trebuie valorificată atunci când se predau noile
cunoştinţe şi presupune parcurgerea a trei paşi: inventarierea a ceea ce ştim (etapa „Ştiu’),
determinarea a ceea ce dorim să învăţăm (etapa „Vreau să ştiu”) şi reactualizarea a aceea ce am
învăţat (etapa „Am învăţat”).
Voi prezenta un model de utilizare a metodei menţionate anterior, într-o lecţie de matematică, la
clasa a II-a, subiectul: „Unităţi de măsură pentru timp”.
Etapa”Ştiu”: Se împarte clasa în grupe a câte 4-5 elevi şi fiecare grupă îşi va alege un
reprezentant care va nota pe fişă cele stabilite de membrii grupului.
Se prezintă pe tablă/planşă tabelul cu rubricile: „Ştiu / Vreau să ştiu / Am învăţat“, iar elevii
realizează tabelul pe fişa de lucru.
La început, se cere elevilor să  noteze în tabel tot ceea ce ştiu despre tema ce urmează a fi
discutată, apoi fiecare grupă va citi de pe fişă ceea ce a notat. Împreună cu cadrul didactic, elevii
vor stabili ce ar trebui să fie notat în tabel la rubrica „Ştiu” şi completează apoi pe tablă.
Ştiu Vreau să ştiuAm învăţat
Cu ce instrument se măsoară timpul.
Câte luni are un an.
Care sunt lunile anului.
Care sunt anotimpurile anului.
Lunile corespunzătoare fiecărui anotimp.
Zilele săptămânii.
Câte ore are o zi.
Care este prima / ultima zi a anului.
Etapa „Vreau să ştiu”: Elevii sunt solicitaţi  să formuleze întrebări despre ce ar dori să mai afle
legat de tema propusă, despre lucrurile de care nu sunt siguri sau lucrurile despre care ar vrea să
cunoască ceva nou. Se notează aceste întrebări în coloana din mijloc a tabelului, atât la tablă, cât
şi pe fişe.
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Cu ce instrument se măsoară timpul.
Câte luni are un an. Cum recunosc orele pe ceas?
Care sunt anotimpurile anului. Câte minute are o oră?
Lunile corespunzătoare fiecărui Câte minute are o zi?
anotimp. Câte zile are o lună?
Lunile anului. Câte zile are un an?
Zilele săptămânii. La ce oră începe ziua?
Câte ore are o zi. La ce oră se sfârşeste ziua?
Care este prima / ultima zi a anului.
Etapa „Am învăţat”: După predarea conţinutului, se revine asupra întrebărilor pe care le-au
formulat elevii în etapa anterioară şi pe care le-au trecut la “Vreau să ştiu”. Se reia fiecare
întrebare şi se notează răspunsurile aflate în timpul predării noului conţinut în coloana a treia.
Ştiu Vreau să ştiu Am învăţat
Cu ce instrument se măsoară Cum  recunosc orele pe
Să recunosc orele pe ceas.
timpul. ceas?
Câte luni are un an. Câte minute are o oră? O oră are 60 de minute.
Care sunt anotimpurile anului. Câte săptămâni are un an?
Lunile corespunzătoare fiecărui O lună are 28/29, 30 sau 31 de
Câte zile are o lună?
anotimp. zile.
Lunile anului. Câte zile are un an? Un an are 365 sau 366 de zile.
O zi începe la ora 0 şi se termină la
Zilele săptămânii. La ce oră începe ziua?
ora 24.
La ce oră se sfârşeste
Câte ore are o zi.
ziua?
Care este prima / ultima zi a
anului.
În încheierea lecţiei, pentru a se realiza feed-back-ul, elevii revin la schema S/V/A şi decid ce au
ştiut la începutul lecţiei, ce au vrut să înveţe pe parcursul ei şi ce au învăţat din lecţie. Se
realizează astfel o învăţare autentică şi durabilă prin asimilarea unor cunoştinţe noi şi
restructurarea activă a unor scheme mentale.

4. Metoda ciorchinelui este o metodă de predare-învățare care-i ajută pe elevi să

gândească liber. Etapele acestei metode sunt:

 Se scrie un cuvânt, se pune o imagine în mijlocul tablei, a unei foi de flipp-chart.

 Copiii sunt rugați să scrie cuvinte sau expresii care le vin în minte în legătură cu tema
dată.
 Ciorchinele este o tehnică flexibilă care poate fi utilizată cu ușurință atât individual cât și
ca metodă de grup.
Cu ajutorul acestei tehnici copiii au rezolvat două sarcini în cadrul proiectului. Una dintre ele a
fost ca, pornind de la titlul cărții, copiii să spună cât mai multe cuvinte care le vin în minte atunci
când se gândesc la textul citit. Această sarcină a verificat înțelegerea textului, deoarece,  la
prezentarea proiectului, elevii au argumentat cu exemple din text fiecare dintre cuvintele folosite
cu scopul de a transmite cât mau multe lucruri despre carte.
Cea de-a doua sarcină a cerut elevilor să-l caracterizeze pe Matei, personajul principal. Pornind
de la imaginea lui Matei, copiii au scris cât mai multe cuvinte prin care au încercat să transmită
lucruri, acțiuni, însușiri care-l caracterizau pe Matei.

5. Explozia stelară  este o metodă de stimulare a creativităţii ce se bazează pe formularea

de întrebări pentru rezolvarea de probleme și noi descoperiri. Metoda urmărește formularea de
întrebări și realizarea de conexiuni între ideile descoperite de copii în grup prin interacțiune.
Copiii au primit o stea mare pe care era scris titlul textului, în fiecare colț existau 5 întrebări de
tipul: CE? CINE? UNDE? DE CE? CAND? Elevii din această echipă au formulat întrebări la
care copiii din celelalte echipe au răspuns.

6. Acvariul sentimentelor este o altă metodă activ-participativă utilizată. Copiii din cea

de-a treia echipă au pus într-un acvariu sentimentele și impresiile lor cu privire la textul citit:
„Cum v-ati simțit când ați citit lectura?”; „Ce v-a plăcut cel mai mult?”; „Ce nu v-a plăcut în
text?”; „De ce ați recomanda cartea și altor copii?”.
La aceste întrebări elevii au dat răspunsuri pe care le-au argumentat oral.
7. Toate produsele celor patru echipe au fost reunite prin metoda cadranelor. Astfel că în
primul cadran am trecut elemente despre poveste, personaje, întâmplări. În cel de-al doilea
cadran copiii au așezat elementele de caracterizare ale personajului principal, Matei.
În cadranul trei copii au fost provocați să formuleze întrebări și răspusuri pornind de la textul
studiat, iar în ultimul cadran am trecut emoții și sentimente pe care le-au trăit copiii parcurgând
și înțelegând această lectură.
Unul dintre copii recomandă acestă carte și altor copii fiindcă „Este o carte din care înveți să faci
lucruri, să vorbești frumos, să te reîmprietenești cu cel cu care te-ai certat”, iar altul susține că
„este o carte frumoasă, deoarece copiii învață că mereu trebuie să ne ajutăm unii pe altii și chiar
dacă ne certăm trebuie să fim prieteni.”
Cadran I Cadran III
am trecut elemente despre poveste, copii au fost provocați să
personaje, întâmplări formuleze întrebări și răspusuri
pornind de la textul studiat
Cadran II Cadran IV
copiii au așezat elementele de am trecut emoții și sentimente pe
caracterizare ale personajului care le-au trăit copiii parcurgând și
principal înțelegând această lectură

8. COPACUL IDEILOR
Tehnica numită ,,copacul ideilor” presupune munca în grup. Este o metodă grafică în
care cuvâ ntul cheie este scris într-un dreptunghi la baza paginii, în partea centrală . De la
acest dreptunghi se ramifică asemenea crengilor unui copac toate cunoştinţele evocate.
Foaia pe care este desenat copacul trece de la un membru la altul al grupului şi fiecare elev
are posibilitatea să citească ce au scris colegii să i. Această formă de activitate în grup este
avantajoasă deoarece le propune elevilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a
cunoştinţelor.

9. METODA “MOZAIC”

Aceasta tehnica de predare – invatare presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

a) Pregatirea materialului de studiu: educatoarea stabileste tema: ” IN CE ANOTIMP SE
INTAMPLA?”_ joc didactic si o imparte in 4 subteme, atatea cate grupuri de lucru s-au
constituit initial. Se explica prescolarilor ca sarcina lor este , ca fiecare copil la sfarsitul
activitatii sa:
 *cunoasca fenomene ale naturii specifice fiecarui anotimp;
*sa comenteze modul de producere si efectele lor;
*sa descrie muncile si activitatile omului, specifice fiecarui anotimp;
*sa asocieze fiecarui anotimp evenimente specifice, plante, fructe, legume,
actiuni,etc.
b) Constituirea grupurilor de lucru initiale: grupa se imparte in 4/5 subgrupe,
utilizandu-se diferite criterii de grupare. Exemplu: copiii numara de la 1 la 4/5, astfel incat
fiecare copil sa aiba un numar cuprins intre 1 si 4/5.
c) Constituirea grupurilor de experti si rezolvarea sarcinilor de lucru: copiii cu
numarul 1 vor forma un grup, cei cu numarul 2, al doilea grup, etc. Grupurile se vor numi “
grupuri de experti” . Fiecare grup de experti are sarcina de a studia, de a cunoaste cate un anumit
anotimp repartizat de educatoare. Copiii din fiecare grupa trebuie sa discute despre aspectele
surprinse din anotimpul care le revine, sa inteleaga cat mai bine si sa hotarasca modul in care pot
transmite, cat mai adecvat, pentru ca urmeaza sa se intoarca la grupul originar pentru a “preda”
aceasta parte celorlalti. Este important ca fiecare membru al grupului de experti sa inteleaga ca el
este responsabil sa faca cunoscute aspectele anotimpului ce i-a fost repartizat si celorlalti membri
ai grupului initial. Strategiile de predare si materialele folosite pot fi multiple: ghicitori, imagini,
jetoane,etc.
d)Revenirea copiilor experti in grupurile initiale si “predarea” continutului pregatit
si celorlalti colegi : dupa ce grupurile de experti si-au incheiat lucrul, fiecare copil se intoarce la
grupul sau initial si expune celorlalti continutul pregatit. Expertii transmit cunostintele asimilate,
retinand la randul lor cunostintele pe care le transmit colegii lor, experti in alte anotimpuri.
Modalitatea de transmitere trebuie sa fie scurta, concisa, atractiva, putand fi insotita de diverse
materiale si suporturi audio-vizuale. La sfarsitul activitatii, fiecare prescolar trebuie sa
stapaneasca , sa faca dovada ca are cunostinta de tot ceea ce s-a predat si nu doar de partea la
care a participat ca expert.
e) Raspunderea individuala si de grup: grupurile sunt responsabile de insusirea
intregului material de catre toti membrii.
f)Evaluarea : prescolarilor li se poate cere sa demonstreze ce au invatat in amai multe
feluri: printr-o prezentare a anotimpurilor predate de colegi in fata clasei, prin raspunsuri orale la
intrebari( fiecarui copil i se adreseaza cate o intrebare la care trebuie sa raspunda fara ajutorul
echipei).

10. Tehnica LOTUS (Floarea de nufar)

Problema sau tema centrală determină cele 8 idei secundare care se construiesc în jurul celei
principale, asemeni petalelor florii de nufăr.

• Cele 8 idei secundare sunt trecute în jurul temei centrale, urmând ca apoi ele să devină la rândul lor
teme principale, pentru alte 8 flori de nufăr. Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor
construi câte alte noi 8 idei secundare. Atfel, pornind de la o temă centrală, sunt generate noi teme de
studiu pentru care trebuiesc dezvoltate conexiuni noi şi noi concepte.

• ETAPELE TEHNICII FLORII DE NUFĂR:

•

1. Construirea diagramei, conform figurii prezentate;

2. Scrierea temei centrale în centrul diagramei;
3. Participanţii se gândesc la ideile sau aplicaţiile legate de tema centrală. Acestea se trec în cele 8
“petale” (cercuri) ce înconjoară tema centrală, de la A la H, în sensul acelor de ceasornic.
4. Folosirea celor 8 idei deduse, drept noi teme centrale pentru celelalte 8 cadrane. (“flori de nufăr”)
5. Etapa construirii de noi conexiuni pentru cele 8 noi teme centrale şi consemnarea lor în diagramă.
Se completează în acest mod cât mai multe cadrane. (“flori de nufăr”)
6. Etapa evaluării ideilor. Se analizează diagramele şi se apreciază rezultatele din punct de vedere
calitativ şi cantitativ. Ideile emise se pot folosi ca sursă de noi aplicaţii şi teme de studiu în lecţiile
viitoare.

11. Exercitiul reprezinta o metoda de invatamant, in care predomina actiunea

practica/operationala reala. Aceasta metoda implica automatizarea actiunii didactice prin consolidarea si
perfectionarea operatiilor de baza care asigura realizarea unei sarcini didactice la niveluri de performanta
prescrise si repetabile, eficiente in conditii de organizare pedagogica relativ identice. Ea sustine insusirea
cunostintelor si capacitatilor specifice fiecarei trepte si discipline de invatamant prin formarea unor
deprinderi care pot fi integrate permanent la nivelul diferitelor activitati de predare-invatare-evaluare.

Exercitiile sunt actiuni efectuate in mod constient si repetat de catre elev cu scopul dobandirii unor
priceperi, deprinderi si cunostinte noi, pentru a usura alte activitati si a contribui la dezvoltarea altor
aptitudini.

Proiectarea si realizarea exercitiului, ca metoda didactica aplicabila la toate nivelurile sistemului de

invatamant, presupune valorificarea pedagogica a etapelor angajate psihologic in procesul de formare si
consolidare a deprinderilor :

12. Metoda 6-3-5 •

Etape: – Animatorul anunţă tema ce va fi abordată,
– Se organizează grupuri de câte 6 persoane;
– Fiecare membru împarte o coală de hârtie în 3 coloane, urmând să scrie 3 idei pentru rezolvarea temei
(câte una în fiecare coloană);
– Foile se rotesc de la stânga la dreapta, astfel încât fiecare membru al grupului reia pe rând ideile scrise
de colegi, le îmbunătăţeşte, le completează, le modifică sau îşi scrie părerea despre ele;
– Rotirea se face de 5 ori, până când ideile scrise de un membru au fost văzute de toţi ceilalţi;
– Moderatorul strânge toate foile, citeşte ideile şi se discută care sunt cele mai bune propuneri.

13. Philips 6-6 • Metoda a fost iniţiată de D. Phillips.

• Etape: – prezentarea temei de către animator;
– constituirea grupelor de şase persoane;
– discuţia în grupuri pe marginea temei (timp de 6 minute). Fiecare grup îşi alege un conducător (care
asigură participarea tuturor la discuţii) şi un purtător de cuvânt, care va prezenta ideile discutate;
– prezentarea ideilor de către purtătorii de cuvânt ai fiecărei grupe;
– sinteza rapoartelor prin rezumarea ideilor de către animator sau prin dezbateri între purtătorii de
cuvânt.

14. Problematizarea este modalitatea de a crea in mintea elevului (studentului) o

stare (situatie) conflictuala (critica sau de neliniste) intelectuala pozitiva, determinata de necesitatea
cunoasterii unui obiect, fenomen, proces sau a rezolvarii unei probleme teoretice sau practice pe cale
logico-matematica, de documentare si (sau) experimentala, pentru a obtine progres in pregatire.
Situatia problematizata se produce datorita conflictului intelectual ce apare intre ceea ce stie (poate
rezolva) si ceea ce nu stie (trebuie sa rezolve) elevul (studentul), intre ceea ce ii este cunoscut si ceea
ce-i este necunoscut intr-o anumita problema de specialitate, ca urmare a caracterului relativ
incomplet al cunoasterii si a necesitatii dobandirii de noi cunostinte intr-un anumit domeniu
informational.
Problematizarea este o metoda cu caracter activ-participativ, formativ si euristic, capabila sa
determine activitatea independenta, sa antreneze si sa dezvolte capacitatile intelectuale - imaginatia si
gandirea logica, de investigatie si explorare a capacitatilor productive si creative, prin formularea de
ipoteze, variate solutii de rezolvare (aplicare). Ea contribuie la transformarea elevului (studentului) in
subiect al educatiei, in participant la dobandirea noilor cunostinte, creand posibilitatea de a mobiliza
resursele personalitatii si de a aduce satisfactii pe toate planurile ei: cognitiv, afectiv, estetic si
actionai. O activitate didactica bazata pe problematizare sporeste eficienta invatarii.

15. Metoda SINELG este o metodă de monitorizare a înţelegerii (Vaughan şi Estes, 1986) şi
este o strategie care este utilizată pentru a menţine elevii implicaţi în timpul citirii unui text (potrivită
pentru etapa de realizare a sensului).
Justificare: Teoria învăţării ne spune că în achiziţionarea de noi cunoştinţe este esenţial să susţinem
eforturile elevilor în monitorizarea propriei înţelegeri. Cei care învaţă sau citesc în mod eficient îşi
monitorizează propria înţelegere când întâlnesc informaţii noi. Această metodă permite implicarea
activă cognitivă a elevilor pe parcursul lecturii unui text non-fictiv. Elevii se implică în introducerea noilor
informaţii în schemele de cunoaştere pe care le posedă deja. Ei corelează în mod deliberat informaţiile
noi cu cele deja cunoscute.
Pasul 1: Elevul citeşte textul cu atenţie.
Pasul 2: Pe parcursul lecturării textului elevul trebuie să noteze pe marginea lui nişte semne ce au o
anumită semnificaţie:
√ dacă ceva din ce au citit confirmă ceea ce ştia sau credea că ştie;.
– dacă o anumită informaţie pe care a citit-o contrazice sau diferă de ceea ce ştia sau credea că ştiu;
+ dacă o informaţie pe care a întâlnit-o este nouă pentru el/ea;
? dacă găseşte informaţii care i se par confuze sau dacă doreşte să ştie mai mult despre un anumit lucru.
Pasul 3: Elevul reflectează asupra celor citite şi îşi face un tabel pentru a categoriza informaţiile,
asemănător celui de mai jos:
√ – + ?

Pasul 4 (dacă este posibil): Elevul discută cu un coleg ideile din textul pe care l-a parcurs.

16. Brainstorming a) Pregătirea reuniunii cuprinde activităţile de programare a acesteia,

stabilirea şi organizarea corespunzătoare a locului de desfăşurare, asigurarea materialului de
înregistrare exactă şi completă a discuţiilor, selecţia şi constituirea grupului, prezentarea de către lider
(animator) a problemei de rezolvat (chiar cu câteva zile înainte de convocarea reuniunii, pentru a oferi
posibilitatea de reflectare asupra problemei supuse dezbaterii).

b) Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participă liderul, 1-2 secretari (care asigură materialul de
înregistrare sau notează şi numerotează ideile), 5 membri cu o bogată experienţă în brainstorming şi 4-
5 invitaţi, specialişti în problema pusă în discuţie. Este indicat ca cei 6-13 membri ai grupului să fie
aşezaţi astfel încât să se vadă (la o masă rotundă sau ovală). Toate ideile emise sunt notate sau
înregistrate, fără nici un fel de reţinere sau cenzurare.

Această etapă poate dura, în funcţie de complexitatea problemei, între 20 minute şi 3 ore.

c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfăşurării reuniunii. Se
recomandă ca la această etapă să participe un alt grup de experţi, mai redus ca număr, cu o gândire
puternic convergentă, care vor selecţiona şi clasifica ideile pe categorii: idei realizabile şi cu aplicabilitate
imediată, idei realizabile într-un timp mai îndelungat şi idei neaplicabile. Soluţiile astfel clasificate sunt
apoi analizate şi evaluate.