CA SĂ POATĂ REALIZA EFECTELE MULTIPLE ALE JOCULUI DIDACTIC, ÎNVĂŢĂTORUL TREBUIE :

1. SĂ ALEAGĂ JOCURILE DIDACTICE POTRIVIT OBIECTIVELOR URMĂRITE,

PARTICULARITĂŢILOR CLASEI, DISCIPLINEI

2. SĂ IMPRIME UN RITM AL JOCULUI

3. SĂ MENŢINĂ ATMOSFERA DE JOC

4. SĂ EVITE MOMENTELE DE MONOTONIE

5. SĂ STIMULEZE INIŢIATIVA ELEVILOR

6. SĂ URMĂREASCĂ COMPORTAMENTUL ELEVILOR

7. SĂ FORMULEZE CONCLUZII, APRECIERI ASUPRA FELULUI ÎN CARE S–A DESFĂŞURAT JOCUL, ASUPRA

COMPORTAMENTULUI ELEVILOR

8. SĂ FACĂ RECOMANDĂRI, EVALUARE INDIVIDUALĂ SĂU GENERALĂ, DACĂ JOCUL DIDACTIC SE DESFĂŞOARĂ SUB

FORMĂ DE CONCURS

9. ELEVII SĂ FIE ÎNTOTDEAUNA RĂSPLĂTIŢI (PUNCTE ROŞII, ABŢIBILDURI, DESENE, CALIFICATIVE ETC. )

ÎN CONCLUZIE, DIN PUNCT DE VEDERE EDUCATIV, TREBUIE SĂ FIE

ASIGURATĂ O JUSTĂ PROPORŢIONARE A JOCULUI CU MUNCA, ELEMENTUL DISTRACTIV CU EFORTUL FIZIC ŞI

INTELECTUAL. DEŞI JOCUL ESTE O ACTIVITATE FUNDAMENTALĂ, LA CLASELE I-IV, TOTUŞI EA SE ÎMBINĂ CU

ANUMITE FORME DE MUNCĂ INTELECTUALĂ ACCESIBILE ACESTEI VÂRSTE. ÎMBINAREA JUDICIOASĂ A

ELEMENTELOR DE JOC CU CELE DE ÎNVĂŢARE CONSTITUIE UN MIJLOC IMPORTANT DE EDUCARE A ELEVULUI ÎN

ŞCOALĂ.

EXEMPLE DE JOCURI DIDACTICE

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ

„Schimbaţi litera (său silaba)”

 Scopul urmărit în acest joc este activizarea şi îmbogăţirea vocabularului,dezvoltarea
capacităţii de selectare, a mobilităţii gândirii şi a expresivităţii limbajului.

Sărcina didactică: formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei litere său a unei
silabe.

a) Cuvinte formate din 1-2 silabe prin schimbarea primei său ultimei litere său silabe:

toc lac pană ramă cană

loc lan rană mamă casă

joc lat cană lamă cară

foc leu şină temă cade

b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menţinerea primei silabe:

coleg copac vioară secerătoare

cocoş colac viteză semănătoare

covor conac violet seninătate

c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menţinerea ultimei silabe:

mare doreşte pălărie

zare zâmbeşte frizerie

Jocul se poate desfăşura individual său în colectiv.

„Cuvântul interzis”

Jocul include exerciţii pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea atenţiei voluntare şi a

imaginaţiei.

Sărcina didactică: formularea unor întrebări care cer în răspuns cuvântul interzis.

Jocul se poate desfăşura în colectiv său pe perechi.

 Li se cere elevilor ca la întrebările învăţătorului să răspundă în aşa fel încât un anumit
cuvânt stabilit anterior să nu fie folosit, ci să se găsească formulări care să constituie totuşi
răspunsul la întrebarea pusă. Aceasta trebuie constituită în aşa fel încât să ceară în răspuns
folosirea cuvântului interzis.

Cuvântul interzis: primăvara

Î: „Când se topeşte zăpada?”

R: „În anotimpul când înfloresc ghioceii.”

Î: „Când înfloresc ghioceii?”

R: „Când se topesc zăpezile.”

Î: „Despre ce anotimp se vorbeşte în această poezie:”

„Primăvară, primăvară

Vino iar la noi în ţară.”?

R: „Despre anotimpul ce urmează după iarnă.”

Î: „Când vin păsările călătoare?”

R: „Când încep să înflorească pomii.”

Cuvântul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului.

La sfârşitul jocului vor fi evidenţiaţi toţi elevii care au formulat răspunsuri corecte şi au
dat dovadă de multă fantezie.

„Recunoaşte şi grupează”

Li se cere elevilor să recunoască, dintr-o mulţime de ilustraţii, pe cele ale căror denumire
începe cu o literă dată, sfârşesc cu o literă dată, sunt alcătuite dintr-un număr de 2-3-4
silabe.
 „Completează rima”

Învăţătorul citeşte versuri simple şi uşoare. La al doilea vers, cuvântul care întregeşte rima
nu va fi citit, ci va fi completat de copii.

„Cine ştie câştigă”

Se împarte tabla în trei coloane, în funcţie de cele trei rânduri de elevi. Se numerotează
cu 1, 2, 3 şi se stabilesc rândurile corespunzătoare. Se adresează întrebări, pe rând, fiecărui
copil din fiecare rând. Se notează răspunsurile corecte cu 5 puncte. La sfârşit se face totalul
pentru fiecare rând şi se stabileşte rândul câştigător.

I II III

Câte silabe are Câte silabe are Câte silabe are

cuvântul trecere? cuvântul plecare? cuvântul părinţii?

În ce anotimp se În ce anotimp este În ce anotimp vine

culeg viile? vacanţa mare? Moş Crăciun?

„Eu spun una, tu spui alta” său „Eu spun una, tu spui multe”

alb – negru şcoală – şcoli

mare – mic carte – cărţi

scurt – lung om – oameni

 bun – rău fântână – fântâni

sus – jos lup – lupi

aproape – departe albină – albine

„Eu spun multe, tu spui una”

stupi – stup

dimineţi – dimineaţă

bujori – bujor

privighetori – privighetoare

nori – nor

trandafiri – trandafir

păsări – pasăre

Jocuri didactice folosite în consolidarea punctuaţiei:

„Da său Nu”

Elevii vor avea jetoane cu cuvintele DA şi NU pe care le vor ridica la momentul

potrivit. Învăţătorul citeşte exerciţiul:

Virgula se foloseşte:

a) între cuvintele unei enumerări;

b) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
c) înaintea enumerării;
d) pentru a despărţi de restul propoziţiei un cuvânt care arată o strigare.
Semnul întrebării se scrie:
a) la sfârşitul unei mirări;
b) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
c) după o strigare.
Exemplele pot continua pentru fiecare semn de punctuaţie.

„Trenuleţul semnelor”

Fiecare rând primeşte câte o fişă cu un text fără semne de punctuaţie. Elevii vor
completa, pe rând, câte un semn. Câştigă rândul care completează primul.

Mircea îl întreabă pe colegul său

Ce ai păţit Andrei

Am căzut şi mă dor toate genunchiul cotul şi degetele

Nu mai plânge Îţi va trece repede

„Găseşte locul potrivit”

Pe jetoane vor fi scrise cuvintele unei propoziţii şi semnele de punctuaţie potrivite.

Elevii vor fi împărţiţi pe grupe. Ei, purtând jetoanele, se aşază în faţa clasei. Fiecare grupă
trebuie să aşeze corect semnele de punc- tuaţie şi să explice folosirea lor.

„Trăistuţa fermecată”
 Elevii vor fi împărţiţi în mai multe grupe. Pe rând, reprezentantul fiecărei grupe va
extrage un jeton dintr-o trăistuţă. Sărcina lor este să alcătuiască cât mai multe propoziţii
enunţiative, interogative, exclamative cu cuvântul scris pe jeton, într-un anumit timp.

Organizarea activităţilor sub forma jocului didactic oferă o serie de avantaje de

ordin metodologic:

 aceeaşi sărcină se exersează pe conţinuturi şi materiale diferite, cu reguli noi;

 acelaşi conţinut matematic se consolidează, se poate repeta prin modificarea situaţiilor de
învăţare şi a sărcinilor de lucru;
 regulile şi elementele de joc modifică succesiunea acţiunilor, ritmul de lucru;
 stimulează şi exersează limbajul, aspecte comportamentale prin reguli de joc;
 într-un joc, repetarea răspunsurilor, în scopul obţinerii performanţelor şi reproducerea unui
model de limbaj adaptat conţinutului pot fi reguli de joc.
Structura jocului didactic impune ca sărcină didactică în relaţie cu regulile jocului să
fie accesibilă, pentru a fi un echilibru permanent între acestea. Apar situaţii când, deşi
sărcinile sunt accesibile, regulile pot inhiba, ducând la refuz, indiferenţă său deşi sărcinile
sunt dificile, simplitatea regulilor instaurează plictiseala. Jocul didactic reuşit ar fi cel care
trezeşte interesul pentru sărcina şi regulile săle (prezenţa elementului emotiv, de aşteptare,
de surpriză, de întrecere ar fi indispensăbile).

1,, Învăţăm jucându-ne la limba română’’

Jocul didactic este un procedeu activ, mult practicat în ciclul primar. Jocul, activitate
cognitivă specifică copilăriei, îl pune pe şcolarul mic în situaţia unei intense activităţi
intelectuale şi asigură o asimilare reală a noţiunilor, regulilor, o însuşire activă şi conştientă a
cunoştinţelor.

Folosit cu măiestrie, jocul crează un cadru organizatoric, care favorizează dezvoltarea

interesului elevilor, a spiritului de investigare şi formarea deprinderilor de folosire spontană
a cunoştinţelor dobândite.
 A învăţa copiii să citească şi să scrie este un proces complex şi de lungă durată. A citi
înseamnă a descifra mesăje, transpunând structuri grafice în structuri sonore şi mintale,
purtătoare de sensuri. Scrierea înseamnă încifrarea unui mesăj, adică reprezentarea
gândurilor, ideilor prin semne grafice. Însuşirea citit-scrisului până la nivel de deprinderi se
realizează prin exersărea riguroasă şi sistematică a componentelor ce stau la baza
constituirii lor.

În activitatea de fiecare zi a copilului jocul ocupă locul preferat. Aşa cum adultul se
simte împlinit prin munca să, copilul se simte mare prin succesele săle ludice.

A ne întreba de ce pentru copil, aproape orice activitate este joc, înseamnă a ne

întreba de ce este copil.

Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului, este uşor de înţeles eficienţa
folosirii lui în procesul instuctiv educativ.

În şcoală, motivaţia intrinsecă pentru învăţătură nu apare la comandă, iar angajarea

obţinută prin constrângere poate avea efecte secundare îngrijorătoare.

Elementele de joc, încorporate în lecţie, garantează captarea atenţiei elevilor pe tot

parcursul activităţii didactice şi înlătură plictiseala, considerată „păcatul de moarte al
predării” (Herbart).

Jocul este şi un mijloc eficient de educaţie: disciplinează fără constângere pe jucător

atât sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective, cât şi sub raportul comportamentului
social.

Iată câteva jocuri didactice folosite pentru îmbogăţirea expresivităţii vorbirii,

activizarea vocabularului şi stimularea creativităţii elevilor.

Pentru verificarea însuşirii grupurilor de litere am organizat jocul:

„Unde se potriveşte?”

Am prezentat elevilor câteva desene şi le-am cerut să denumească ce văd şi să spună

DA în căsuţa care arată grupul de litere conţinut de cuvânt.
Material:fişe pe care sunt scrise grupurile de sunete ca: ea, ia, ie, oa, ua, uă.
Sărcina: să formeze cuvinte, pe urmă enunţuri care să se refere la o călătorie cu trenul.
 Desfăşurarea jocului: copiii primesc fişele, compun cuvinte, pe urmă enunţuri.
Jocul este sub formă de întrecere.
După mai multe exerciţii am putut organiza cu copiii jocuri didactice cu cuvinte
omonime.
„Găseşte mai multe înţelesuri”

Este un joc care are ca scop precizarea înţelesului cuvintelor cu aceeaşi formă, dar
înţeles diferit. Am folosit ca material didactic cuvinte ca: toc, cot, pui, pod, cap.
Sărcina didactică: rostirea cuvântului după anumite înţelesuri sugerate.
Desfăşurarea jocului: se scoate un elev din Clasa. Învăţătorul împreună cu elevii aleg
un cuvânt, de exemplu cuvântul toc. După alegerea cuvântului, copilul de afară este adus în
Clasa şi în mod organizat i se spun două său mai multe înţelesuri ale aceluiaşi cuvânt. Elevul
trebuie să ghicească despre ce cuvânt este vorba.
De exemplu: cu el se scrie, se află la fiecare uşă etc, până când elevul ghiceşte. Dacă
nu ghiceşte, i se dau lămuriri suplimentare.
Se procedează la fel şi cu alte cuvinte omonime.
Sinonimele contribuie la precizarea vocabularului şi măreşte simţitor potenţialul
expresiv al limbii. Copiii sunt conduşi să înţeleagă şi să observe că unele cuvinte pot fi
înlocuite în vorbire cu altele, cu acelaşi înţeles.

De exempu: copilaş – bebeluş – prunc – pui de om

său

bătălie – luptă – război.

„Găseşte-i un alt nume”

Acest joc l-am folosit pentru a îmbogăţi vocabularul copiilor cu cuvinte sinonime.
Sărcina didactică: aflarea unor cuvinte sinonime cu celelalte.
Material: cuvinte iniţiale.
Desfăşurarea jocului: pe tablă am scris cuvintele în coloană: zăpadă, timp, troian, elev
a ţipa. Elevii au sărcina de a găsi cât mai multe cuvinte cu acelaşi înţeles. Jocul l-am
desfăşurat pe rânduri de bănci. A ieşit câştigător rândul care a găsit cele mai multe sinonime
pentru cuvântul dat.
 Formarea noţiunii de limbă este un proces complex care implică atât dezvoltarea
vocabularului, cât şi dezvoltarea proceselor intelectuale ale elevilor.
Pentru a vedea modul în care s-a realizat îmbogăţirea vocabularului elevilor cu
sinonime şi omonime am realizat „Jocul sinonimelor” şi „Jocul omonimelor”.
,,Jocul sinonimelor”

Am cerut elevilor să găsească alte cuvinte cu înţeles asemănător din următoarele

propoziţii:

Mama îşi priveşte duios fiul (emoţionată, dulce, blând, trist, gingaşă).

Oamenii se bucură de rodnicia pământului pe care l-au trudit. (bogăţia, fertilitatea).

,,Jocul omonimelor”

Elevii au avut de căutat noi înţelesuri pentru cuvintele date de noi. Una dintre aceste
cuvinte a fost: vie.
Maică-ta de-i vie.
Bine-ar fi să vie.
Pân’ la noi la vie.
Elevii au căutat noi înţelesuri ale cuvântului vie, după care au alcătuit propoziţii
deosebit de frumoase.
vie - trăieşte, este în viaţă
- să vină
- plantaţia de viţă de vie
În jocul „Familia de cuvinte” elevii au găsit toate cuvintele înrudite cu cele date de
noi:
grădina - grădinar
- grădiniţă
- grădinărit
- a grădinări
- îngrădit
S-au alcătuit şi enunţuri de tipul:
„Tatăl meu este un grădinar foarte priceput.”
 său
„Bunica toată ziua a grădinărit.”
Pentru verificarea grupurilor de sunete: ea, ie, ia, oa, am organizat un concurs „Cine
ştie câştigă”. Fiecare grup de sunete a fost reprezentat prin două coloane de cuvinte, una
din ele fiind greşită. Unii au avut sărcina de a găsi cuvintele scrise corect, apoi cu acestea au
alcătuit enunţuri.
iel el eram ieram poet poiet

ieşire eşire ieste este poiezie poezie

ieste este iera era poiem poem

iepure epure era iera versuri viersuri

iele ele ieraţi eraţi eu Ieu

„Mama are o blană de iepure.”

său
„Eu eram pe pod, când ele au ajuns.”
său
„Versurile scrise de fratele meu sunt frumoase.”
În atenţia mea a stat ortoepia şi ortografia care cuprind vocale duble său consoane
duble. Pentru acesta am prezentat elevilor cât mai multe cuvinte şi le-am cerut să creeze şi
un text care să cuprindă cel puţin trei cuvinte cu consoane alăturate, identice.
Iată câteva exemple de cuvinte: alee, idee, muzee, tranşee, cuviincios, fiinţă,
zoologie, alcool, accelerat, accident, occident, succes, fiică, înnora, înnoda, înnopta, înnoit.
Jocul „Clarifică”

Elevii au avut de clasificat în trei coloane substantivele prezentate de mine şi să

precizeze ce arată fiecare: grădină, şcolar, fetiţă, pădure, necaz, alee, bucurie, catedră,
mâhnire, arbore, ploaie.

Fiinţe Lucruri Fenomene ale naturii

 şcolar grădină ploaie

În exerciţiul – joc „Ce se potriveşte?” elevii au avut de căutat unele însuşiri

potrivite pentru substantivele date de mine: carte, cerneală, aer, strugure, şcoală, rădăcină,
frunză, flori.

frunză - moartă

- verde

- galbenă

- ruginie

- spinoasă

- lată

- îngustă

- ovală

- mare

- mică

Elevii au alcătuit enunţuri cu câteva expresii noi găsite:

Cireşul are frunza galbenă.
său
Cactusul are o frunză spinoasă.
Prin jocul didactic „Poştaşul” elevii au scris scrisori unor prieteni, verişori, vecini,
folosind cuvinte şi expresii întâlnite de noi în diferitele lecţii său poveşti, povestiri, poezii.
În jocul didactic „Recunoaşte autorul” elevii au fost puşi în situaţia de a recunoaşte
autorul unei poezii după fragmentele prezentate. Am citit elevilor câteva versuri
semnificative din poeziile mai cunoscute ale marilor noştri scriitori, lăsând câte o pauză între
fragmente. Elevii au ascultat şi pe măsură ce au auzit versurile, şi-au notat cine este autorul
fiecărui fragment. Pentru complicarea jocului, am cerut elevilor să indice şi numele poeziei
din care a fost extras fragmentul ascultat.
 Prezint un exemplu orientativ de felul în care am compus o astfel de bandă:
„Dar deschideţi poarta .... turcii mă-nconjor
Vântul suflă rece .... rănile mă dor ....”
(Dimitrie Bolintineanu – Mama lui Ştefan cel Mare)
„Doar izvoarele suspună,
Pe când codrul negru tace,
Dorm şi florile-n grădină,
Dormi în pace.”
(Mihai Eminescu – Somnoroase păsărele)
În jocul „Ghici ce poveste este?”, elevii au avut de recunoscut titlul şi autorul unei
povestiri după conţinut său personaje. Astfel, am selecţionat din diferite povestiri unele
fragmente semnificative, care le-am alcătuit în aşa fel, încât elevii să-şi dea seama că s-a
trecut de la o poveste la alta.Jocul a fost interesănt şi atractiv şi a favorizat o participare
activă a elevilor. Am anunţat elevii că le voi spune o poveste mai lungă, făcută din
bucăţele de povestiri, care le sunt cunoscute, iar ei trebuie să fie foarte atenţi, deoarece pe
măsură ce vom povesti, vor trebui să recunoască titlul şi autorul fiecărui fragment nou
introdus. Prezint mai jos câteva fragmente reprezentative:
„A fost odată o babă şi un moşneag. Baba avea o găină, iar moşul avea un cocoş. Găina
babei oua în fiecare zi două ouă şi baba mânca o mulţime de ouă, iar moşneagului nu-i
dădea nici unul.”
„- Ba mai pune-ţi pofta-n cui, cumetre. Dacă ţi-i aşa de foame, du-te la baltă, bagă-ţi
coada-n apă şi-i avea peste câţi îţi trebuie.”
„Şi cum intră fetiţa într-o poeniţă, numai că-i ieşi lupul în cale:
- Bună ziua, fetiţă! Îi spuse el.
- Mulţumesc frumos, lupule.
- Da, încotro aşa de dimineaţă?
- Ia, mă duc şi eu până la bunica să-i duc nişte vin şi cozonac.
- Da unde şade bunica ta?
- În căsuţa aceea din pădure, îi răspunse fetiţa.”
„ - Bună vreme, cumătră. Da ce vânt te aduce pe aici?
- Apoi nevoia, cumetre. Nu ştiu cine a fost pe la mine pe acasă în lipsă mea, că mare
nenorocire mi-a adus.
 - Ce fel cumătră?
- A găsit iezii singuri şi i-a ucis. S-acum am făcut şi eu un praznic după puterea mea şi
am venit să te poftesc, răspunse capra amărâtă.”
În jocul „Completarea versurilor”, elevii au avut ca sărcină didactică de completat
unele versuri dintr-o poezie cu cuvintele cel mai potrivite.
Vara

Arde soarele de vară

Luminoasă este ... (zarea)
Iar prin grâu şi prin secară
A pornit ... (secerătoarea).

Duduie voinic ... (tractorul)

Care-o trage după el
În curând, pe tot ... (ogorul)
Nu rămâne-un firicel

Strânşi la brâu şi ... (aurii)

Snopi culcaţi se-aliniază
Parcă ar fi nişte ... (copii)
Care dorm după amiază.”
Aşteptând cu plăcere un astfel de joc, stimulaţi de dorinţa de a câştiga întrecerea,
copiii citesc, sunt îndemnaţi să citească un număr cât mai mare de opere literare.

Jocul „Cine ştie cuvinte noi ?”

Am folosit acest joc pentru activizarea vocabularului şi a cunoştinţelor elevilor ,

dezvoltarea memoriei şi capacităţii de selectare;
1) Se împart elevii în grupe , după bănci . Se împarte şi tabla cu cretă colorată
Învăţătorul pronunţă un sunet corespunzător unei litere, cerând elevilor să se
gândească şi să spună cuvinte care încep cu sunetul dat. Se cer mereu cuvinte noi,
frumoase, alese .
 Elevul care-l spune trebuie să şi îl explice –cu ajutorul învăţătorului– şi primeşte câte
un punct pe tablă. Câştigă rândul de bănci cu mai multe puncte.

Jocul „Să compunem cuvinte !”

Acest joc are ca scop recunoaşterea şi asocierea sunetelor cu literele învăţate ,
deprinderea de a forma cuvinte noi ;
Am folosit jetoane mari cu literele alfabetului scrise cu roşu şi albastru;
Se împart elevii în două echipe . O echipă va primi jetoanele scrise cu roşu , alta cele
scrise cu albastru . Învăţătorul spune un cuvânt . Elevii care au literele corespunzătoare
sunetelor ce compun cuvântul , vor ieşi în faţa clasei şi se vor aşeza pe echipe , astfel încât să
formeze cu literele de pe jetoanele de aceeaşi culoare cuvântul auzit .
Exemplu : - învăţătorul spune cuvântul “ săt ”
Vor ieşi copiii cu jetoanele : S A T
Echipa care formează corect cuvântul câştigă un punct . Jocul se reia cu formarea
altor cuvinte . Căştigă echipa cu cele mai multe puncte .
Observaţii : - nu se cer cuvinte care conţin aceeaşi literă de două său mai
multe ori .
Jocul „Scrie cuvântul cu litera indicată !”

(ii) Scopul jocului este dezvoltarea gândirii şi formarea deprinderii de a scrie

corect ;
Învăţătorul scrie pe tablă diferite litere cu cretă colorată. Copiii vor scrie în caietele
lor cuvinte care încep cu fiecare din literele scrise pe tablă. Se vor scrie litere mici şi mari,
indicându–se copiilor să le folosească corect. Jocul se poate desfăşura şi sub formă de
concurs pe rânduri de bănci. Exemplu: a –arc; r – rac

r – rama c – casă

c – cana u – urs

t – tata N – Nina

s – sănie V – Viorel

e – elev d – dulap
 m – măr F – Florin

b – balon p – penar

L – Laura o – om

Variantă : - se poate scrie pe tablă o singură literă . Copilul care va scrie corect cele
mai multe cuvinte începând cu litera respectivă va fi câştigător .

1) Jocul cuvintelor
Am folosit acest joc pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea rapidităţii în
deprinderea de a scrie corect;

Învăţătorul cere elevilor ca , până la semnalul “ gata ” pe care îl va da , să scrie în

caiete cuvinte cu sens opus .

Exemplu : mare - mic

frumos - urât

vesel - trist

tânăr - bătrân

După cinci minute învăţătorul întrerupe jocul şi verifică cine a scris mai multe
asemenea perechi de cuvinte . Elevul care a scris cele mai multe , le citeşte , fiind declarat
căştigător .

„Eu spun una, tu spui alta” său „Eu spun una, tu spui multe”

alb – negru şcoală – şcoli

mare – mic carte – cărţi

scurt – lung om – oameni

bun – rău fântâna – fântânile

sus – jos cucul – cucii

 aproape – departe albina – albinele

„Eu spun multe, tu spui una” „Cum poate fi?”

stupii – stupul Cum poate fi codrul? (des, verde,

dimineţile – dimineaţa întunecos, uscat, pustiu ...)

bujorii – bujorul

privighetorile – privighetoarea

norii – norul

trandafirii – trandafirul

păsările – pasărea

2) Jocul „Schimbaţi litera (său silaba ) !”

Este un joc folosit pentru activizarea şi îmbogăţirea vocabularului , dezvoltarea

capacităţii de selectare, a mobilităţii gândirii şi a expresivităţii limbajului;

Acest joc are ca sărcină didactică formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei
litere său a unei silabe;

Ca material didactic am folosit ilustraţii reprezentând diferite obiecte, animale etc.

( casă, ramă, pană, toc );

Jocul se poate desfăşura individual său în colectiv .În cazul în care se desfăşoară
individual, învăţătorul anunţă că fiecare elev are la dispoziţie două minute, după care
cheamă primul concurent la tablă şi prezintă o ilustraţie. Elevul o priveşte, o denumeşte,
scrie cuvântul pe tablă şi după aceea, prin schimbarea primei litere va căuta să formeze noi
cuvinte cu sens, cu acelaşi număr de litere, pe care le va scrie unele sub altele. La semnalul
conducătorului de joc, elevul se opreşte şi face aprecierea. Pentru activizarea tuturor
elevilor, pentru fiecare grup de 3–4 elevi care vor lucra la tablă, învăţătorul va alege o
comisie formată din doi membri care va face aprecierea. Pentru fiecare cuvânt care respectă
regula se acordă câte un punct. Vor fi evidenţiaţi elevii care au dat cel mai mare număr de
exemple corecte.

Pentru complicare se va cere elevilor să formeze cuvinte noi prin schimbarea primei
silabe, apoi a ultimei .

Când jocul se desfăşoară în colectiv, se dau copiilor foi de hârtie. Toţi vor scrie
cuvântul de pe tablă, apoi timp de 2- 3 minute fiecare copil va scrie cuvinte formate conform
regulei. La semnalul dat de învăţător, copiii vor înceta scrierea cuvintelor. Învăţătorul va cere
primului copil să citească toate cuvintele găsite. Pe măsură ce va citi se va analiza dacă acel
cuvânt este format conform cerinţei. Învăţătorul va cere copiilor care au scris acelaşi cuvânt
să îl taie cu o linie. Când primul copil va termina de citit cuvintele scrise, alt copil le va citi pe
cele rămase netăiate şi tot aşa până toţi copiii vor citi cuvintele scrise. Vor fi declaraţi
câştigători acei copii care au rămas cu cuvinte netăiate.

Exemple: a) Cuvinte formate din 1 – 2 silabe prin schimbarea primei său

ultimei litere său silabe:

toc lan pană ramă cană

loc lac rană mamă casă

joc laţ cană lamă cară

foc leu şină temă cade

b) Cuvinte formate din 2-5 silabe prin menţinerea primei silabe :

coleg copac vioară secerătoare

cocoş colac viteză semănătoare

covor codaş violet seninătate

 c) Cuvinte formate din 2-4 silabe cu menţinerea ultimei silabe:

mare doreşte pălărie

zare zâmbeşte frizerie

3) Jocul „Cuvântul interzis”

Scop: -activizarea vocabularului, dezvoltarea atenţiei voluntare şi a imaginaţiei;

Sărcina didactică : - formularea unor întrebări care cer răspuns cuvântul interzis ;

Jocul se poate desfăşura în colectiv său în perechi . Se cere elevilor ca la întrebările

învăţătorului să răspundă în aşa fel încât un anumit cuvânt stabilit anterior să nu fie folosit ,
ci să se găsească alte formulări , care să constituie totuşi răspunsul la întrebarea pusă .
Aceasta trebuie constituită în aşa fel încât să ceară în răspuns cuvântul interzis .

După ce Clasa a fost organizată , se explică cum se va desfăşura jocul şi se arată că

pentru fiecare răspuns au la dispoziţie un minut de gândire . Dacă se consideră necesăr
înainte de joc se va face o mică pregătire a elevilor dându – se 1-2 exemple de răspunsuri în
care să nu fie inclus cuvântul interzis . Se dau elevilor exemple de întrebări care cer în
răspuns un anumit cuvânt .

a) Cuvântul interzis “ a doua ”

Întrebare : - În ce Clasa sunteţi voi ?

Răspuns : - Noi suntem în Clasa care urmează după Clasa I .

Întrebare : - În ce bancă stă elevul Ionescu ?

Răspuns : - Elevul Ionescu stă în banca din spatele elevului X .

Întrebare : - În ce Clasa au fost anul trecut elevii din Clasa a III-a ?

Răspuns : - Anul trecut elevii din Clasa a III-a au fost în Clasa în care suntem noi
acum .
b) Cuvântul interzis “ primăvara”
Întrebare : - Când se topeşte zăpada ?

Răspuns : - Zăpada se topeşte în anotimpul cînd înfloresc ghioceii .

Întrebare : - Când înfloresc ghioceii ?

Răspuns : - Când se topeşte zăpada .

Întrebare : - Despre ce anotimp se vorbeşte în această poezie ?

“ Primăvară , primăvară,

Vino iar la noi în ţară ! ”

Răspuns : -Despre anotimpul care urmează după iarnă .

Întrebare : - Când vin păsările călătoare ?

Răspuns : - Când încep să înflorească pomii .

Cuvântul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului . La sfârşitul jocului vor fi
evidenţiaţi elevii care au formulat răspunsurile corect şi au dat dovadă de multă fantezie .

4) Jocul „Cum se spune ?”

Scop: - îmbogăţirea expresivităţii vorbirii şi activizarea vocabularului prin

reproducerea orală său scrisă a unor expresii .

Sărcina didactică : - completarea unor expresii uzuale , cu cuvinte cu sens

figurativ .

Pentru buna desfăşurare a jocului , conducătorul va pregăti din timp şi îşi va nota diferite
expresii uzuale , în care , pentru a se reliefa mai pregnant semnificaţia şi pentru o mai bogată
expresivitate a limbajului sunt folosite ca termeni de comparaţie cu sens figurativ .
 Exemplu : Era . . . . . .ca racul . ( roşu )

Se făcuse . . . . . . ca varul . ( alb )

Era . . . . . . ca turta de ceară . ( galben )

. . . . . . ca plumbul . ( greu )

Se dă copiilor câte o foaie de hârtie . Se scriu exemplele pe tablă fără cuvintele din
paranteză şi se acoperă . Se explică elevilor sărcina didactică şi se completează una din
propoziţii pentru exemplificare .

( A văzut negru în faţa ochilor . )

Se anunţă timpul acordat pentru formularea răspunsurilor (timpul va fi acordat în

funcţie de numărul exemplelor de pe tablă, cca 3 minute pentru fiecare exemplu ). După ce
fiecare elev şi-a scis numele pe foaie, se descoperă exemplele şi jocul începe. Elevii vor copia
exemplele de pe tablă şi vor completa spaţiile libere cu cuvinte potrivite. După expirarea
timpului dat , se adună foile , se citesc de către învăţător său de un elev şi se apreciază în
colectiv . Pentru fiecare exemplu bine completat se acordă un punct, iar cele greşite său
necompletate nu se punctează. Vor fi evidenţiaţi elevii care au întrunit maximum de puncte .

5) Jocul „Să completăm propoziţia !”

Scop: - formarea deprinderii de a completa propoziţii când le lipseşte subiec-

tul său predicatul , realizarea acordului între subiect şi predicat .

Se scriu pe tablă său pe nişte fişe propoziţii în care lipsesc subiectele său predicatele.
Elevii vor trebui să completeze spaţiile libere cu subiectul său predicatul potrivit. Cine va
completa spaţiile corect şi va realiza şi acordul dintre subiect şi predicat va fi evidenţiat şi
punctat .

Exemplu : ( Cine ? )

. . . . . . merge la şcoală . ( elevul )

. . . . . . coase haina . ( croitorul )

 . . . . . . stopeşte floarea . ( grădinarul )

. . . . . . face mâncare . ( bucătarul )

( Ce face ? )

Fetiţa . . . . . . . . . . . . la plimbare cu păpuşa . ( merge )

Ionel . . . . . . . . . . . temele la matematică . ( scrie )

Albina . . . . . . . . . . din floare în floare . ( zboară )

Pisica . . . . . . . . . . .şoareci . ( prinde )

6) Jocul „Unde ?”
Scop : - verificarea şi consolidarea deprinderilor de exprimare corectă , dez-

voltarea atenţiei , a gândirii , a imaginaţiei .

Sărcina didactică: - formularea de propoziţii cu folosirea corectă a prepozi-

ţiilor: pe , în , la , sub , după , lângă , cu , între , peste , până , spre .

Jocul se poate desfăşura pe două grupe formate din câte 7 – 9 elevi

( A şi B ). Pentru fiecare răspuns se acordă un minut . În exemplele date elevii nu au voie să

repete prepoziţia .

Se scriu 6 prepoziţii pe tablă, după care învăţătorul cere unui elev din grupa B să spună
un cuvânt care să denumească un obiect, aparat, animal etc. Cuvântul este preluat de
membrii grupei A. Aceştia vor formula pe rând câte o propoziţie în care să se includă
cuvântul dat şi unul din cuvintele scrise pe tablă. Pentru un răspuns bun se acordă grupei 1
punct, se scade unul dacă este greşit. Se continuă în acelaşi fel cu toţi componenţii grupei A,
după care se totalizează punctele urmând la joc grupa B ( după ce s-au inversăt său imtrodus
prepoziţii noi ) . O prepoziţie folosită de trei ori este ştearsă şi înlocuită cu alta .
 Va câştiga grupa care a realizat punctajul maxim .

Exemplu : - grupa B a spus cuvântul “ maşină ”. Membrii grupei A vor putea

formula propoziţii de tipul următor :

Maşina este în garaj .

O maşină se află pe stradă .

Merg cu maşina spre Cluj .

Patru maşini sunt trase lângă garaj .

A trecut cu maşina peste trambulină .

Stau în maşină până vii tu .

Jocul „Cuvinte perechi”

Scop: - activizarea vocabularului, consolidarea cunoştinţelor despre sinonime, antonime.

Sărcina didactică: - formarea perechilor de cuvinte cu sens asemănător, formarea perechilor

de cuvinte cu sens opus.

Material didactic: - jetoane cu cuvinte scrise.

Jetoanele se aşează pe bancă său pe catedră şi vor fi solicitaţi elevii să facă perechi de
cuvinte cu sens asemănător (opus). Vor câştiga elevii care au găsit cele mai multe perechi de
cuvinte şi aşezate corect .

a) arbore - copac gri - cenuşiu ţară - patrie

prieten - amic steag – drapel orb - nevăzător

spune - zice filă - foaie avere - bogăţie

 b) noapte - zi coboară – urcă mic - mare

alb - negru prieten - duşman pace – război

trist - vesel râde - plânge harnic – leneş

lumină – întuneric flămând – sătul rece - cald

„Joc în romb”

Scopul: activizarea vocabularului, dezvoltarea atenţiei, familiarizarea elevilor cu

componenţa grafică şi sonoră a cuvintelor.

Sărcina didactică: cere elevilor să găsească şi să aşeze într-o anumită ordine cuvinte
formate din anumite silabe iniţiale său finale.

Desfăşurare: Jocul poate fi jucat de mai mulţi elevi. Primul dintre jucători scrie în
colţul de sus al unui romb, un cuvânt format din două silabe. Jucătorul următor scrie un
cuvânt nou format tot din două silabe, folosind în cuvântul nou prima său a doua silabă din
cuvântul scris de primul jucător.

Când foloseşte prima silabă, cuvântul cel nou se formează în stânga; când foloseşte a
doua silabă cuvântul cel nou se formează în dreapta. Tehnica acestui joc este următoarea:
prima silabă a cuvântului scris la început, devine silaba ultimă a noului cuvânt format în
stânga şi aşa mai departe până la completarea jumătăţii de sus a rombului.

De la jumătatea rombului în sus, jucătorii folosesc la formarea de noi cuvinte, ultima

silabă a cuvântului din stânga şi prima silabă a cuvântului din dreapta, urmând astfel până la
sfârşitul jocului, care trebuie să se încheie printr-un cuvânt cu sens format din ultima silabă a
cuvântului din stânga şi prima silabă a cuvântului din dreapta. E de dorit ca, pe cât este cu
putinţă, cuvintele să se repete cât mai puţin său să nu se repete deloc.

Cine face primul romb, acela a câştigat.

 Jocul poate fi jucat şi pe tablă. Fiecare elev trece şi completează silaba următoare.

Jocul „Cuvinte distractive”

Scopul: îmbogăţirea vocabularului elevilor, dezvoltarea atenţiei, a perspicacităţii.

Jocul se desfăşoară în colectiv. Învăţătorul va cere elevilor să asculte întrebările puse,

iar pe hârtie se scriu răspunsurile corecte. Câştigă cel care a răspuns corect.

1. Prin adăugarea unei litere la denumirea unei arme străvechi de luptă, obţinem
denumirea unei grădini publice:

ARC – PARC

2. Denumirea cărei cifre de la 1 la 10 devine un aliment prin înlocuirea literei de la

începutul ei ?

ŞAPTE – LAPTE

3. Prin schimbarea literei de la începutul denumirii unei ape stătătoare se capătă

următoarele sensuri:

- ins dintr-un popor vechi? LAC – DAC

- o floare roşie din grădină? LAC – MAC
- pocnet de puşcă? LAC – PAC
- obiect pentru păstrat cereale? LAC - SĂC

Jocul „Găseşte cuvântul opus !”

Scopul: În acest joc se urmăreşte îmbogăţirea vocabularului activ şi a expresivităţii

limbajului.
 Sărcina: cere elevilor să recunoască antonimele unor cuvinte şi să le integreze în
propoziţii.

Material didactic: un disc de carton împărţit în 8-10-12 părţi egale, în care se vor
scrie cuvinte care au antonime: prieten, cald, bun, atent, silitor, etc. În centrul discului se va
fixa o săgeată în poziţie orizontală.

Jocul se poate desfăşura individual său pe grupe. Un elev vine şi învârte discul până
ce aduce un cuvânt în dreptul săgeţii. Citeşte cuvântul cu voce tare şi formulează o
propoziţie folosind un cuvânt opus celui indicat de săgeată.

Aprecierea se face cu participarea membrilor grupei adverse. Nu este voie să se

repete o propoziţie deja formulată.

Se acordă câte două puncte pentru răspunsurile corecte. Câştigă cine a acumulat mai
multe puncte.

Jocul „Cei mai isteţi”

Scopul: consolidarea cunoştinţelor despre genul şi numărul substantivelor, utilizând

corect formele flexionare ale substantivelor în comunicare.

Sărcina didactică: găsirea unor substantive de un anumit gen său număr, indicat de
conducătorul jocului.

Material utilizat: o minge

 Jocul se desfăşoară pe grupe de 8-10 elevi ce vor fi chemaţi pe rând în spaţiul din faţa
clasei. Grupa va forma un cerc în jurul învăţătorului. Acesta va arunca mingea spre un anumit
elev care după ce a prins-o, are la dispoziţie 5 secunde pentru a da un exemplu de substantiv
comun al cărui gen său număr îl va anunţa învăţătorul.

Jocul începe. Pentru ca răspunsurile să fie bune, copiii trebuie să prindă mingea, să
dea un exemplu corect, să se încadreze în timp şi să arunce mingea înapoi. Orice neatenţie
atrage după sine eliminarea din joc. Se începe cu substantive de gen feminin. Dacă răspunsul
respectă regulile stabilite, copilul rămâne în joc, în caz contrar trece în bancă şi jocul
continuă până rămân 2-3 elevi. Se anunţă încetarea jocului, iar elevii rămaşi în joc trec într-o
parte. Se procedează identic şi cu celelalte grupe, iar în final se va forma o grupă din toţi
aceia care au fost selecţionaţi. Se procedează la fel şi cu ei, până rămân 2-3 elevi, evidenţiaţi
cu toată căldura.

După primul joc se schimbă genul substantivelor spuse de copii. (Se poate cere şi
substantive de un anumit număr).

Jocul „Când faci, ai făcut, vei face aşa?”

Scopul: exersărea deprinderii de a folosi corect timpurile verbului în diverse

construcţii, utilizând adecvat cuvintele, în funcţie de tema abordată într-o situaţie de
comunicare şi dezvoltarea gândirii asociative şi a atenţiei voluntare.

Sărcina didactică: folosirea corectă a timpurilor verbului prin descrierea adecvată a

acţiunilor specifice tablourilor prezentate.

Material utilizat: tablouri cu acţiuni desfăşurate în diferite anotimpuri ale anului.

Jocul se desfăşoară în colectiv. Se prezintă elevilor tablourile, iar pe baza acestora,

copiii vor alcătui propoziţii dezvoltate.

Exemplu: pe baza unui tablou de primăvară, un elev spune propoziţia: “Maria culege
ghiocei gingaşi” (verbul la timp prezent). Conducătorul jocului adresează întrebarea: “Tu
când ai făcut (vei face) aşa?”, la care elevul numit trebuie să răspundă în propoziţii cu verbul
la timpul cerut de întrebare. “Eu am cules ghiocei gingaşi astă primăvară” său “Eu voi culege
ghiocei gingaşi la primăvară”.

În acelaşi mod se continuă şi cu celelalte tablouri.

În felul acesta, elevii sunt puşi în situaţia de a trece verbul din propoziţii la timpurile
modului indicativ.

Jocul „Ce ştii despre mine?”

Scopul: consolidarea deprinderii de a folosi corect pronumele personale la singular,

utilizând corect aceste forme flexionare ale părţilor de vorbire în cadrul propoziţiilor
construite.

Sărcina didactică: găsirea unor răspunsuri la întrebările puse de conducătorul jocului,

utilizând pronumele personale la numărul singular.

Regula jocului prezintă numai folosirea pronumelor, nu a numelor proprii.

Elevii se învârtesc în cerc la rostirea întrebării: “ce ştii despre mine?” elevul numit are
sărcina de a formula o propoziţie în care să se arate o însuşire a conducătorului jocului,
folosind, pronumele personal cerut. (Eu ştiu că tu eşti un băiat harnic.)

Dacă răspunsul a fost corect, acest copil se adresează clasei: “Ce mai ştiţi despre
el/ea?” (“El/ea scrie ordonat”).

Conducătorul jocului este schimbat de al doilea elev, dacă acesta a răspuns corect.

Jocul „Cadranul cu adjective”

Pe un cadran se înscriu 12 proprietăţi ale corpurilor fizice. Sunt necesăre două zaruri.

Se aruncă intens unul şi se reţine cifra. Se aruncă apoi ambele deodată, se face suma şi se
reţine rezultatul. Sunt astfel indicate două adjective din cadran. Într-un minim de timp (2
min.)trebuie enumerat maximum de lucruri care să întrunească cele două calităţi.
Exemplu, pentru 1 şi 6 (alb şi uşor): zăpadă, foaie de hârtie, bob de orez, vată, pană etc.

Pe cadran se vor înscrie următoarele proprietăţi:

1 – alb 5 – moale 9 – mlădios

2 – strălucitor 6 – uşor 10 – greu

3 – înalt 7 – mic 11 – puternic

4 – limpede 8 – roşu 12 – gros

Jocurile ,, rebus”

Ineditul joc dezvoltă procese psihice ale elevului :gândirea, limbajul,

memoria,atenţia, creativitatea,voinţa; poate fi folosit si ca metodă/mijloc d învăţare şi
evaluare său procedeu în cadrul unei metode.

Dorinţa de a rezolva orice problemă de tip rebusist intensifică interesul pentru

studierea disciplinelor necesăre în soluţionarea cerinţelor date şi astfel rebusul ajută la
dezvoltarea intelectuală a elevului.

Folosirea rebusului printre elementele de sprijin ale învăţării este importantă prin
faptul că poate interveni stimulativ o dată cu creşterea curbei oboselii.

Mijloc activ şi eficace de instruire şi educare a şcolarului, rebusul poate fi folosit cu

succes în captarea atenţiei pe tot parcursul activităţii didactice,conducând la evitarea
plictiselii,dezinteresului.

Folosite tot pentru activizarea vocabularului sunt deosebit de atractive şi mult

îndrăgite de copii.

În jocul propus spre rezolvare, elevii completând corect careul pe rândurile

orizontale, vor obţine pe verticala A – B, numele părţii de vorbire care exprimă însuşirea unui
obiect. Pe rândurile orizontale vor completa careul cu cuvinte care exprimă însuşiri cu
sensuri contrare său asemănătoare (sinonime său antonime)

A
 1

1. nu e ,,dulce”, ci, dimpotrivă, e ……………

2. ,,jilav” său ………………………………..
3. ,,îndrăzneţ” său …………………………..
4. nu e ,,mic”, ci , dimpotrivă, e ……………
5. nu e ,,vorbăreţ” ci, dimpotrivă, e ………...
6. ,,ascuns” său ……………………………..
7. ,,inteligent”, ,, deştept” său ……………...
8. nu e ,, trist” , ci, dimpotrivă, e …………
9.
Anagrama

Este problema enigmistică în care prin schimbarea ordinii literelor unui cuvânt dat, se obţine
un alt cuvânt (cu înţeles diferit faţă de acela de la care s-a pornit).

Exemplu:

ARTA-RATA-TARA
 Criptograma

Este jocul enigmistic în care se împart cuvintele unei comunicări într-un număr exact de
fragmente (litere său silabe) ce se înscriu într-o formă geometrică regulată. Pentru dezlegare
se porneşte dintr-un anumit loc şi citind într-o ordine indicată se găseşte textul căutat.

Exemplu:

Citind literele din grilă veţi găsi un proverb despre învăţătură.

C A A A A
I R R R R
N E T E T
E E E
C P

Polindromul

Constă în găsirea unui cuvânt care citit direct are un înţeles, iar citit invers are alt înţeles.

Exemplu: RAM – MAR, BARA – ARAB, ION – NOI, CAL – LAC.

Aritmogriful

Este un joc în care literele care compun diverse cuvinte sunt înlocuite cu numere. Fiecărei
litere îi corespunde unul şi acelaşi număr.

Exemplu:

6 10 7 3 1 5 2 8 1 9 1 8 1 4 5 1 10 8 .
 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
A B C D E M N R T U

Tablou cu litere

Descoperă în tabloul cu litere cuvinte care au următoarele înţelesuri:

 Ogor pe care se cultivă plante

 Neobişnuit
 Apus
 Organ al vederii

C T P R A C V M
I U Ţ A R I N Ă
U D W R D F J L
D Z X T U H X K
A S F I N Ţ I T
T B O C H I G L

Concursul de ghicitori

Este de asemenea o variantă a exerciţiilor pentru consolidarea cunoştinţelor care

poate apărea sub forma unor jocuri instructive. Jocul constă în a spune său a descoperi
răspunsul la mai multe ghicitori care caracterizează obiectele prin cuvinte ce arată însuşiri.

1. Şerveţel vărgat 3. Slabă şi subţire

Peste mare aruncat. Grei cercei mai ţine.

 2. Moale, albă şi pufoasă 4. Cureluşă verde

Peste câmp e haină groasă. Prin iarbă se pierde.

5. Înaltă, cu lungi picioare, 6. Mere roşii. mari şi creţe

Pene negre pe-aripioare Sunt proptite între beţe!

Peste broaşte e mai mare.

Sărcina jocului poate fi modificată: cine ştie mai multe versuri său mai multe
proverbe conţinând adjective.

Exemple: Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Paza bună trece primejdia rea.

Vorba dulce mult aduce.

Jocuri didactice folosite în consolidarea punctuaţiei:

„Da său Nu”

Elevii vor avea jetoane cu cuvintele DA şi NU pe care le vor ridica la momentul

potrivit. Învăţătorul citeşte exerciţiul:

Virgula se foloseşte:

e) între cuvintele unei enumerări;

f) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
g) înaintea enumerării;
h) pentru a despărţi de restul propoziţiei un cuvânt care arată o strigare.
Semnul întrebării se scrie:
d) la sfârşitul unei mirări;
e) la sfârşitul unei propoziţii interogative;
f) după o strigare.
Exemplele pot continua pentru fiecare semn de punctuaţie.

„Construieşte după model” (pe fişe)

După modelul scris pe tablă: „Elevii învaţă bine. Învaţă bine elevii? Ce bine învaţă
elevii!” trebuie să alcătuiască propoziţii cu cuvintele: „clasele”, „iarna”.

„Caută strigarea” (pe fişe)

Elevii trebuie să pună corect virgula în exemplele date:

Ana vino mai repede!

Unde mergem tată în vacanţă?

Vii la şcoală Sorine?

„Trenuleţul semnelor”

Fiecare rând primeşte câte o fişă cu un text fără semne de punctuaţie. Elevii vor
completa, pe rând, câte un semn. Câştigă rândul care completează primul.

Mircea îl întreabă pe colegul său

Ce ai păţit Andrei

Am căzut şi mă dor toate genunchiul cotul şi degetele

Nu mai plânge Îţi va trece repede

„Ghiceşte semnul”

Clasa se împarte în mai multe grupe. Fiecare elev din grupă va citi câte o
propoziţie extrasă dintr-un săculeţ, iar celalţi membri ai grupei vor trebui să ghicească
semnul de punctuaţie pus la sfârşitul propoziţiei.

„Găseşte locul potrivit”

 Pe jetoane vor fi scrise cuvintele unei propoziţii şi semnele de punctuaţie
potrivite. Elevii vor fi împărţiţi pe grupe. Ei, purtând jetoanele, se aşază în faţa clasei.
Fiecare grupă trebuie să aşeze corect semnele de punctuaţie şi să explice folosirea
lor.

„Micii profesori”

Fiecare grupă va primi câte o fişă pe care este scris un text fără semne de
punctuaţie, alineate său majuscule. Elevii trebuie să rescrie textul, aplicând cunoştinţele
învăţate.

Gelu îl întreabă pe Radu tu ştii care au fost ocupaţiile dacilor ocupa- ţiile dacilor
au fost agricultura păstoritul creşterea albinelor ce scoteau ei din pământ mai
întreabă Gelu din pământ scoteau aur şi argint

„Trăistuţa fermecată”

Elevii vor fi împărţiţi în mai multe grupe. Pe rând, reprezentantul fiecărei grupe
va extrage un jeton dintr-o trăistuţă. Sărcina lor este să alcătuiască cât mai multe
propoziţii enunţiative, interogative, exclamative cu cuvântul scris pe jeton, într-un
anumit timp.

Procesul literar

Procesul literar (joc de rol cu caracter general) este o dezbatere, de pe poziţii

extreme: acuzare - apărare, a unor aspecte problematice dintr-o operă literară, folosind
elemente de procedură şi de limbaj specifice universului administrativ - juridic. El se poate
realiza, fie pe baza unei dramatizări elaborate de un profesionist al condeiului şi atunci
punerea în scenă se face după toate regulile montării unui spectacol de teatru, fie pe baza
unor alocuţiuni gândite şi redactate de cei ce urmează să le rostească. Aceştia vor emite
opinii personale cu privire la personajele incriminate, izvorâte din contactul direct cu opera
literară, iar procedura juridică va fi ajustată după necesitate şi posibilităţi.
 În urma studierii lecturii ,,Ursul păcălit de vulpe”de Ion Creangă în cadrul disciplinei
opţionale ,,Literatură pentru copii”, la Clasa a doua, am realizat un proces literar având ca
inculpată pe vulpe şi ca acuzator pe urs. Procesul s-a desfăşurat pe baza alocuţiunilor gândite
şi redactate de elevii care urmau să le rostească , sub supravegherea şi îndrumarea atentă a
învăţătorului. S-au pregătit din timp aceste alocuţiuni, precum şi unele ,,probe
edificatoare”constând în desene care să zugrăvească faptele săvârşite de inculpată, său
întâmplările prin care a trecut acuzatorul.

În ziua desfăşurării procesului literar, elevii sunt dispuşi în bănci după modelul unei săli
de judecată. Două jucării mari de pluş, reprezentând ursul şi vulpea, sunt aşezate pe băncile
rezervate acuzatorului şi acuzatei. Un aprod anunţă intrarea Preşedintelui completului de
judecată: ,,Onorată asistenţă, Preşedintele!”Asistenţa se ridică în picioare pentru a-l săluta.
Preşedintele (învăţătorul implicat direct în jocul de rol) pune în temă auditoriul cu cazul ce va
fi judecat: Vulpea este acuzată că a săvârşit numeroase abateri de la regulile de bună
purtare, pricinuind vătămări corporale altui personaj, Ursul. În urma păcălelilor vulpii, acesta
a rămas fără coadă.

Se procedează, în continuare, la audierea martorilor acuzării şi ai apărării, alternativ.

Aceştia îşi prezintă depoziţiile şi le susţin prin desene ce o surprind pe inculpată în flagrant
delict, său în ipostaze benefice pentru cazul judecat. Are loc un dialog cu caracter polemic, în
care martorii acuzării o învinuiesc pe vulpe că este prefăcută, hoaţă, lacomă, egoistă,
prezentând desene ce o surprind prefăcându-se moartă, furând peşte, ducând peştele la
vizuină, păcălind ursul şi râzând de el atunci când îl vede fără coadă. Martorii apărării spun
despre vulpe că este isteaţă, demnă de laudă, harnică şi prevăzătoare, precum şi veselă din
fire şi prezintă ,,probe”cu vulpea cărând din greu săcul cu peşte, gătindu-şi singură
mâncarea, râzând de ursul cu privire de prostănac, victimă a propriei credulităţi.

Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii asistenţe, este folosită
pentru efectuarea unui sondaj de opinie de către un elev pregătit în prealabil, precum şi
intonarea unui cântec dedicat celor două personaje, cântec ce redă, în linii mari, acţiunea
poveştii şi caracterizarea personajelor.

Se prezintă rezultatele sondajului de opinie, apoi intră din nou Preşedintele. El

punctează greşelile făcute de vulpe, dar şi calităţile ei şi dă sentinţa. Pentru greşelile
 săvârşite, vulpea este condamnată să stea ea însăşi, în noaptea geroasă ce se anunţa, cu
coada în baltă şi să prindă peşte. În timpul ,, pescuitului”, vulpii i se cere să reflecteze asupra
proverbelor: ,,Pentru ca să mănânci peşte trebuie să intri în apă’’şi ,,Ce ţie nu-ţi place, altuia
nu-i face.”

Acest proces literar a avut un pronunţat caracter formativ. Elevii şi-au putut dovedi
competenţele de analiză critică a unor fapte săvârşite de animale personificate, au luat
decizii juste, au învăţat să se exprime corect, şi-au îmbogăţit mijloacele de expresie cu
termeni juridici, şi-au manifestat originalitatea în exprimarea opiniilor, au dovedit
receptivitate şi toleranţă faţă de interlocutori.

Joc de rol - ,,Stupul nostru”

1. Descrierea situaţiei (faptele):

Să ne imaginăm că Clasa noastră este asemenea unui stup de albine. Avem elevi
silitori, harnici, ordonaţi, care învaţă bine, îşi fac temele mereu, se poartă frumos cu colegii
lor. Ei sunt precum albinuţele harnice care fac mierea. Alţii, însă, sunt neascultători, nu
învaţă, se poartă urât, sunt leneşi, asemenea trântorilor. Să încercăm să îi convingem să se
schimbe luând exemplu de la colegii lor harnici.
2. Roluri: regina albinelor – doamna învăţătoare; albinele lucrătoare – elevii silitori; trântorii –
elevii leneşi.
3. Fişe de rol:
a) Regina albinelor
- îi invită pe copii la discuţie;
- are rol de moderator.
b) Albinele lucrătoare
- spun cât de mult muncesc şi ce foloase au de pe urma muncii lor;
- îi critică pe trântori;
- se oferă să îi ajute să se schimbe oferindu-le diferite soluţii.
c) Trântorii
- se apără, spunând că şi ei au un rol foarte important în stup;
- încearcă să pună diferite condiţii atunci când albinele le propun să se schimbe.
 4. Interpretarea rolurilor
5. Dezbaterea cu toţi participanţii şi formularea concluziilor

Echipe – jocuri – turniruri

Această tehnică presupune învăţarea prin cooperare şi apoi aplicarea

individuală a celor învăţate într-un joc competitiv.

Se formează „echipe-casă” eterogene, care învaţă său recapitulează ceea ce s-a

învăţat. Apoi, indivizii se mută în echipe de turneu omogene, pentru a se întrece într-un joc
bazate pe cele învăţate.

În mod obişnuit jocul constă în a răspunde la întrebări. Pentru fiecare răspuns corect,
fiecare individ câştigă un punct. După turneu fiecare elev se întoarce în echipa casă cu un
anumit scor. Echipa însumează aceste scoruri şi îşi calculează punctajul, iar apoi se stabilesc
echipele câştigătoare.

Această metodă are următoarele avantaje: ea dă elevilor ocazia de a-şi exersă

deprinderile de învăţare în colaborare, dă posibilitatea formării şi exersării unor deprinderi
sociale printre care sportivitatea. Înainte de a începe turnirurile se discută cu elevii ce
înseamnă spiritul sportiv cerându-le să dea exemple concrete. Acest fapt va creşte
probabilitatea ca elevii să se ia la întrecere într-un mod prietenesc.

Câteva instrucţiuni pentru desfăşurarea unei astfel de activităţi:

1. Alegeţi un nume pentru fiecare echipă .

2. În echipa voastră cooperativă , învăţaţi său recapitulaţi…. Timpul ……
3. Treceţi în echipele de turnir ( 3 persoane).
4. Fiecare echipă din turnir primeşte :
- un plic cu întrebări
- o fişă pentru punctaj
Roluri: Cel care întreabă , - citeşte întrebările;

Cel care răspunde – răspunde la întrebări ;

 Cel care consemnează – marchează punctele pentru răspunsurile corecte pe fişa de
punctaj.

Rolurile şi materialele se schimbă după fiecare tură.

Fiecare individ răspunde la un număr egal de întrebări ( de exemplu zece).

2. Întoarceţi-vă în echipele – casă cu scorul personal.

3. Calculaţi scorul echipei însumând scorurile individuale.
Treceţi totalul pe fişa cu scorul echipei – casă si daţi-o profesorului.

4. Se anunţă echipele câştigătoare .

Fişa cu scorul total al echipei – casă.

Numele echipei:

1. Nume ………………. Scor…….

2. Nume ………………..Scor…….
Scor total al echipei: …………..

Fişa cu punctaj individual

Numele …………………….

Instructaj : Marcaţi cu „x” răspunsurile corecte ţi cu „- „ răspunsurile incorecte.

1.------

2.------

3.------

………

Total răspunsuri corecte.

Este mai uşor să se folosească fişe de punctaj individuale în timpul turnirului. Fiecare
elev vine cu fişa individuală la concurs. După turnir , fiecare îşi duce fişa completată înapoi ,
la echipa - casă.
 La lecţiile de compunere, jocul didactic contribuie la realizarea obiectivului principal : ,,
dezvoltarea exprimării elevilor . ”

Iată câteva exemple de jocuri didactice folosite in cadrul acestor lecţii :

,,Jocul jetoanelor”

Elevii primesc jetoane cu cuvinte, pe care trebuie să le aşeze în ordine logică, pentru
a construi propoziţii. Câştigă rândul său grupul care a terminat mai repede de ordonat
cuvintele .

,,Continuă propoziţia”

Jocul se desfăşoară pe rânduri de bănci. Primul elev din rând spune un cuvânt cu care
începe propoziţia. El indică un alt elev care să spună un cuvânt nou pentru construirea
propoziţiei. Al doilea elev după ce a spus cuvântul, stabileşte cine continuă. Câştigă rândul
care a construit corect propoziţia şi a dezvoltat-o mai mult. Cuvintele pot fi scrise pe tablă
pentru că e mai uşor de urmărit.

,,Cum se scrie?”

Se dau câteva ortograme (l-a, i-a, s-a, s-au ). Elevi din stânga rândului scriu câte o
propoziţie cu fiecare ortogramă , iar cei din dreapta construiesc câte o propoziţie când
cuvintele respective nu se scriu cu cratimă. Jocul se poate desfăşura pe foi volante, care se
corectează după oră. Câştigă rândul cu cele mai puţine greşeli .

,,Unde sunt greşelile?”

Pe tablă este scris un text în care s-au strecurat greşeli. Elevilor li se comunică
numărul greşelilor. Ei rescriu textul corect. Câştigă rândul cu cele mai multe lucrări bune.
,,Gândeşte-te şi completează !”

Pe tablă sunt scrise : un titlu şi cuvinte din diferite propoziţii. Elevii completează
propoziţiile în aşa fel încât să fie în legătură cu titlul.

Exemplu: E primăvară

Păsările…………………………………………………………………………sub streaşină. De cu
zori………………………. ………………………........În curând ………………………….

Câştigă rândul în care cei mai mulţi elevi au completat corect. Pentru cei mici,
deasupra textului se poate pune, de exemplu, un desen cu Moş Martin. Jocul îl intitulăm :
Moş Martin se gândeşte. Copiii sunt invitaţi să-l ajute .

,,Ghiceşte cine e !”

Un elev este acoperit la ochi. Învăţătorul arată în linişte celorlalţi elevi un tablou cu
un animal (vulpea de exemplu ). Cel acoperit nu trebuie să audă nimic. Tabloul se ascunde.
După aceea, elevul care a început jocul îşi descoperă ochii. Elevii încep să-i prezinte
caracteristici ale animalului respectiv. În cazul în care nu-l poate ghici primul elev spune: ,,
Mai departe ” şi Clasa îi formulează alte caracteristici, până când el indică un animal. Dacă l-a
ghicit, câştigă şi continuă jocul, dacă nu, este scos din joc .

Exemplu:

Clasa Elevul

- Este un animal sălbatic. – Mai departe.

- Trăieşte în pădure. – Mai departe .

- Are blana lucioasă. – Mai departe.

- Are coada stufoasă . – Mai departe.

 - Este vicleană . – Vulpea !

Se arată tabloul. Dacă se organizează sub formă de concurs, se acoperă la ochi mai
mulţi elevi . Câştigă cel care a ghicit după un număr mai mic de caracteristici formulate de
Clasa .

III.1.3.2 “Învăţăm jucându-ne la educaţie civică”

Locul disciplinei Educaţia civică în învăţământul primar este justificat de:

 nevoia de a-i iniţia pe şcolarii mici în practicarea unui comportament civic într-o societate
democratică: un comportament activ, liber, responsăbil, tolerant, deschis, comunicativ,
reflexiv, autoevaluativ;
 necesitatea de alfabetizare civică a şcolarilor mici prin familiarizarea acestora cu limbajul,
tematizările şi activităţile de învăţare specifice;
 posibilitatea de a valorifica experienţa specifică vârstei prin accentuarea dimensiunilor
afectiv-atitudinale asociate celei cognitive, stimularea participării şi a comunicării sociale
responsăbile.
Educaţia pentru democraţie este un proces complex şi de lungă durată, iar şcolarul mic
este implicat în viaţa socială prin apartenenţa să la familie, la grupurile de joc şi de învăţare,
dar şi prin relaţiile specifice pe care el le poate stabili cu diverse instituţii şi organizaţii din
comunitatea în care trăieşte. De aceea, procesul de socializare poate şi trebuie să înceapă
de timpuriu.

Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici în orele de educaţie

civică este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării
personalităţii copilului. Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se
doreşte întâlnirea cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în
cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul, într-o atmosferă de bucurie şi nu numai, să
reproducă în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat.

Jocurile didactice sunt realizate pentru a deservi procesul instructiv-educativ, au un

conţinut bine diferenţiat pe obiectele de studiu, au ca punct de plecare noţiunile dobândite
de elevi la momentul respectiv, iar prin sărcina dată, aceştia sunt puşi în situaţia să elaboreze
diverse soluţii de rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale,
accentul căzând astfel nu pe rezultatul final cât pe modul de obţinere al lui, pe posibilităţile
de stimulare a capacităţilor de integrare în grupurile sociale, pe optimizarea deprinderilor de
relaţionare interpersonală, pe valorizarea faptelor pro-sociale, pe creşterea respectului faţă
de sine şi evidenţierea calităţilor personale.

A se juca şi a învăţa sunt activităţi care se îmbină perfect. Principiul aplicat în jocurile
educative şi didactice este acela al transferului de energie. Un interes care nu poate exercita
încă decât o acţiune minimă său nulă asupra comportamentului copilului este înlocuit cu un
interes imediat şi puternic.

În acest sens am folosit în orele de educaţie civică următoarele jocuri :

PLASĂ PRIETENIEI

SCOP: optimizarea deprinderilor de relaţionare interpersonală

Materiale:

- un ghem de sfoară (de preferat mai groasă).

Etape ale activităţii:

- li se cere elevilor să formeze un cerc;

 - cadrul didactic prinde capătul sforii de degetul arătător de la mâna să dreapta, ia
ghemul în desfăşurare, îl aruncă unuia dintre elevi şi îl roagă să se prezinte cu numele mic şi
să spună care crede el că este cea mai importantă trăsătură (calitate) a să;

- acesta se prezintă, apoi îşi înfăşoară sfoara în jurul degetului său arătător de la mâna
dreaptă şi derulează ghemul spre un alt coleg ales de el, cu aceeaşi rugăminte;

- pânza său plasă prieteniei se ,,ţese”, astfel ghemul trece de la un participant la altul,
formând o reţea ce-i va lega pe toţi;

- ghemul derulat ajunge din nou la cadrul didactic, după ce fiecare s-a prezentat în mod
personal şi special şi toţi elevii sunt prinşi în “pânza prieteniei”

Jocul continuă şi sfoara se reaşază pe ghem făcând cale întoarsă: fiecare elev adresează
celui care-i urmează un compliment privind trăsătura ce îi place / admiră cel mai mult la el.

CANDELA APRECIERILOR

SCOP: descoperirea imaginii pe care o au colegii despre ei

Materiale:

- o candelă său o lumânare;

- o cutie de chibrituri.

Etape ale activităţii

- elevii formeaza un cerc;

- cadrul didactic ţine în mână lumânarea său candela aprinsă şi împărtăşeşte grupului ce
anume apreciază la un anumit membru, fără să specifice despre cine este vorba.
 Apoi oferă lumânarea persoanei pe care tocmai a apreciat-o;

acea persoană, la rândul ei, îşi împărtăşeşte aprecierea faţă de altcineva din grup, fără să
specifice numele colegului, după care înmânează lumânarea celui apreciat;

- candela aprecierilor trece astfel de la un elev la altul

se continuă până ce fiecare elev a primit şi oferit candela de cel puţin două ori;

Recomandare:
-cadrul didactic este atent să aprecieze el copiii care riscă să rămână neapreciaţi.

PRIETENUL SECRET

SCOP: identificarea valorii relaţiei de prietenie în dezvoltarea personală

Resurse:

- hârtie, carioca, culori, reviste;

- materiale pentru colaje;

- lipici, plastilină, etc.

Etape ale activităţii:

- se noteaza numele fiecărui elev pe câte un bileţel, apoi

- se introduc toate bileţelele ( care au aceeaşi dimensiune) într-o cutie;

- fiecare copil extrage câte un bileţel având grijă ca ceilalţi să nu afle numele care este scris
pe acesta şi nici să-şi obţină propriul nume;

- se cere ca fiecare elev să se gândească la persoana a cărui nume l-a extras şi la o

modalitate prin care să-şi exprime admiraţia / aprecierea faţă de aceasta, folosind materiale
cât mai diferite;

- se lucrează acasă cu foarte multă grijă pentru a nu se afla pentru cine este cadoul;
- se încurajează copiii să-şi folosească imaginaţia şi creativitatea;

- se stabileşte un colţ al cadourilor în care fiecare elev va aşeza ce a realizat (împreuna cu

numele persoanei căreia îi este adresăt cadoul respectiv) având mare grijă să nu fie
descoperit;

- se împart cadourile şi, după ce toţi elevii şi-au primit cadoul, se formează un cerc;

- fiecare participant trece în mijloc, iar ,,prietenul secret” se prezintă şi spune care este
trăsătura pe care o admiră cel mai mult la acesta;

- nu se încheie înainte de a mulţumi pentru colaborare şi cadouri.

COLAJUL APRECIERILOR

SCOP:

- descoperirea imaginii pe care o au colegii despre ei;

- aprecierea obiectivă a persoanelor din jur;

Materiale :

- coli de hârtie A3;

- carioci, culori;

- materiale pentru colaje, reviste;

- lipici, foarfecă.

Etape ale activităţii:

- se formează grupe de câte 4 – 6 elevi;

- cadrul didactic le spune participanţilor că vor avea ocazia să realizeze un colaj – pentru
fiecare elev – care să descrie calităţile acestuia;
 - se scrie numele fiecărei persoane din grupul format pe o coală de hârtie;

- copiii au un timp (5minute) în care se gândesc la trăsăturile fiecarui coleg din grup, apoi
decupează imagini şi caută cuvinte pentru descriere;

- colile de hârtie cu numele pe ele sunt rotite (trec pe la fiecare participant din grup) pentru a
fi lipite imaginile şi scrise cuvintele potrivite;

- la sfârşit, toate colajele trec din mână în mână şi fiecare elev explică contribuţia la
întocmirea lui;

- colajele sunt dăruite posesorilor.

(B) PLICUL CU FAPTE BUNE

SCOP:
- valorizarea faptelor pro-sociale
- creşterea stimei de sine, evidenţierea calităţilor personale

Elevii sunt îndemnaţi să se gândească la un lucru bun pe care l-au făcut în ultima vreme.
După un scurt timp fiecare va prezenta clasei, pe rând, fapta bună. Chiar dacă vor exista mai
multe fapte bune la un copil, el va trebui să prezinte doar o singură faptă, cea care i se pare
lui mai importantă. La clasele mici, după această etapă li se poate cere elevilor să realizeze
un desen în care va reprezenta fapta bună pe care a povestit-o. Elevii vor primi de la
învăţător coli A4, si vor folosi creioane colorate.
Apoi, fiecare elev va primi câte un plic în care să îşi pună desenul. Plicul e bine să fie
personalizat si va reprezenta "plicul cu fapte bune al elevului X". Elevii vor fi îndemnaţi ca de
acum înainte, pentru fiecare faptă bună să realizeze un desen care se va păstra în plicul
fiecăruia. La elevii mai mari se poate exclude desenul dar li se poate cere să scrie o
compunere cu fapta cea bună.
 Elevilor li se va spune că trebuie să aibă grijă de plicurile lor fiindcă ele sunt nişte
documente importante,şi li se va cere ocazional să prezinte faptele bune, său câte fapte
bune au reuşit să realizeze într-un anumit interval de timp.
Am îndemnat fiecare copil să scrie câte o faptă bună, chiar dacă e vorba despre un
lucru mărunt, care pentru unii pare neimportant. Am accentuat că nu trebuie să fie lucruri
său fapte deosebite astfel ca fiecare să aibă ceva de împărtăşit.
Le-am cerut elevilor ca periodic să îşi completeze plicul cu fapte bune. Când am
observat comportamente lăudabile le-am sugerat să îşi pună această faptă în plic.
La sfârşitul semestrului am verificat plicurile şi am felicitat elevii pentru faptele lor
bune.

Exemple de jocuri care au ca scop evitarea conflictelor

Roata emoţiilor exprimate

- dintr-un carton se realizează o roată împărţită în 5 părţi egale pe care sunt desenate cele 5
emoţii de baza (imagini cu feţe): mânia, tristeţea, bucuria teama, surpriza.
- Această roată va fi utilizată într-un joc în care cineva va învârti roata si când se opreşte la o
emoţie,elevul va identifica şi va explica emoţia şi va descrie un moment din viaţa lui, în care
s-a simţit în acel fel.
- În cazul în care roata se va opri tot la aceeaşi emoţie, se va roti din nou, pentru a se putea
discuta toate emoţiile.
- Se distribuie apoi câte o pungă mică de hârtie şi 5 fâşii de hârtie fiecărui elev.
Se explică elevilor că uneori avem sentimente,în anumite situaţii pe care nu le spunem
nimănui, le ascundem ceva într-o pungă de hârtie si nu lăsăm pe nimeni să vadă ce e în ea.

- Elevii se vor gândi la o situaţie în care au procedat aşa:vor aşterne pe hârtie întâmplarea şi o
vor introduce în pungă.
- Elevii vor da exemple de emoţii pe care au tendinţa să le ţină pentru ei si exemple de emoţii
pe care le pot împărtăşi şi celorlalţi.
- Astfel vor învăţa să înţeleagă şi să respecte emoţiile celorlalţi.
 Pânza de păianjen

- elevii sunt aşezaţi în cerc

- un elev primeşte un ghem de aţă pe care îl prinde la un capăt.
- În timp ce ţine capătul aţei dă ghemul la alt elev şi-l roagă să ţină aţa din punctul care a ajuns
la el,dând apoi ghemul mai departe,pană când toţi elevii vor ţine în mână aţa,în aşa fel încât
să se formeze o reţea,ca o pânză de păianjen.
- Un elev este rugat să lase aţa din mână,explicându-li-se ce s-a întâmplat după ce colegul lor a
făcut acest lucru.
- Elevii vor lăsă aţa din mână rând pe rând,până când toată aţa ajunge să fie ţinută de un
singur elev.
- Elevii sunt întrebaţi în ce fel se aseamănă acest joc cu relaţiile care există între oameni.
- Discţia este condusă înspre a convinge că pentru a avea relaţii bune cu un grup de
personae,fiecare dintre persoanele implicate trebuie să-şi facă partea să în a menţine relaţia.
- Dacă nu, se întâmplă ca atunci când unul câte unul,elevii renunţă să mai susţină pânza de
păianjen,aţa devine încâlcită şi nu mai are frumuseţea pânzei de păianjen.

Surpriza

- elevii sunt aşezaţi în cerc,în mijlocul cercului se va pune o cutie în care li se spune că se află
un lucru deosebit.
- Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru secret astfel încât,el să se reflecte în oglinda
aşezată în cutie.
- După ce fiecare a văzut lucrul secret este rugat să spună grupului ce a văzut-se va insista pe
trăsăturile fizice,accentuându-se deosebirile dintre persoane.

Jocurile următoare au o mare importanţă în cadrul orelor cu copiii, deoarece

principala lor calitate este aceea că destind atmosfera în timp ce canalizează şi concentrează
atenţia asupra activităţii ce urmează fi desfăşurată la Clasa. De asemenea, unele dintre jocuri
(său exerciţii) solicită exersărea memoriei, a limbajului, a motricităţii etc.
1. ,,Maşina de spălat”
Acest joc poate fi utilizat în zilele posomorâte, zile care îi fac pe unii copii să fie trişti
fără un motiv anume, său în zilele în care copiii sunt tensionaţi din diverse motive (iminenţa
unui test, de exemplu). Vom utiliza trei cartonaşe rotunde pe care am desenat o faţă
zâmbitoare, o faţă tristă şi o faţă care plânge cu lacrimi. Eu am lipit cartonaşele pe perete şi i-
am rugat pe copii să se încoloneze în dreptul cartonaşului care exprimă cel mai bine starea
lor emoţională din acel moment. Copiii care s-au asezat în dreptul feţei zâmbitoare sunt cei
care vor alcătui „maşina de spălat”, iar mâinile lor vor fi paletele care învârt „hainele” în
maşina de spălat. „Hainele” sunt copiii din dreptul cartonaşului cu faţa cere plânge. În
funcţie de situaţie, copiii aşezaţi în dreptul feţei triste pot fi ori „maşina de spalat” ori
„haine”, învăţătorul fiind cel care poate decide cel mai bine acest lucru (copii prea mulţi său
prea puţini într-o echipă, frcvenţa cu care unul dintre copii revine la faţa care plânge şi
motivaţia lui etc.). Copiii care formează maşina de spălat se aşează pe două rânduri, faţă în
faţă. „Hainele” vor trece una câte una printre ei şi vor fi atinse de „paletele” maşinii de
spălat, primind câte un sfat, o apreciere său o vorbă bună de la colegii veseli în ziua
respectivă. Dacă acestea au avut efect, vom vedea la o nouă încolonare a copiilor în dreptul
celor trei cartonaşe cu feţe. În funcţie de rezultat, putem repeta jocul său putem apela la alte
metode.

2. ,,Mergi cum îţi spune muzica!”

Putem folosi acest joc atunci cand copiii par adormiţi la prima oră din zi. Avem nevoie
de mai multe stiluri de muzică mixate pentru mai multe feluri de deplasăre: mers normal,
alergare uşoară, sărituri ca mingea, mers pe vârfuri şi în tăcere, galop, „patinaj” etc. Pe
parcursul derulării muzicii, învăţătorul le cere copiilor să execute diferite feluri de mers (în
concordanţă cu muzica), rugându-i să reţină fiecare stil de mers corespunzător unui stil de
muzică. Exerciţiul se reia pe acelaşi mixaj de muzică, însă fără indicaţiile învăţătorului, copiii
executând din memorie, în funcţie de muzică, diferitele feluri de mers. Elevii mei adoră acest
joc pe care l-am folosit şi la inspecţia pentru grad.

3. ,,Spune-mi, ce ai mai făcut?/ Noutăţi...”

Fiecare elev va prezenta clasei ceva nou său interesănt ce i s-a întâmplat din ziua
precedentă până în momentul sosirii la şcoală (a mai citit câteva pagini dintr-o carte, a avut
un musăfir drag, a pregătit ceva de mancare el singur, a vizitat un muzeu, a cumpărat ceva
 deosebit etc.). Pentru a înveseli atmosfera, se poate folosi o minge micuţă. Cel care are
mingea în mână vorbeşte primul, apoi o dă unui alt copil care va vorbi ş.a.m.d. Acest
exerciţiu poate fi folosit şi în cadrul orei de educaţie civică, solicitând copiii să spună colegilor
câte un lucru pe care aceştia nu îl ştiu despre ei.

4. ,,Un gând bun”

La fiecare început de săptămână (său chiar şi în fiecare zi), copiii pot propune un
slogan, un gând bun, un citat etc. pentru săptămâna în curs. Acesta poate avea legătură cu
un anumit eveniment, cu o unitate de învăţare său poate fi ales aleator. Se poate face o
programare a copiilor, astfel încât fiecare să ajungă să facă o propunere măcar o dată, său se
poate face sub formă de concurs cu voturi din partea colegilor.

5. ,,Observă şi ţine minte!”

Sunt aleşi doi (său trei) copii care vor veni în faţa clasei pentru a fi observaţi de către
colegii lor. Apoi vor ieşi din Clasa pentru câteva momente, timp în care restul elevilor vor fi
aşezaţi pe două (său trei) şiruri cu spatele la cei doi (său trei) colegi pe care i-au observat cu
puţin timp înainte şi care vor intra în Clasa pentru a asculta ce se întâmplă în continuare.
Învăţătorul va solicita pe rând copiii să spună ce culoare are părul unuia din colegii observaţi,
cu ce este încălţat un altul, ce culoare au pantalonii colegului, cum are aşezat părul, ce
bijuterii poartă etc. Se poate întocmi chiar şi un Clasament pe grupe pentru a stimula copiii
să fie cât mai exacţi în descrieri.

Deoarece ne începem în acest mod dimineţile, elevii mei sunt mai bine dispuşi, mai
receptivi şi mai cooperanţi în cadrul orelor de curs, ajung să se cunoască mai bine şi aşteaptă
fiecare dimineaţă cu nerăbdare pentru a veni la şcoală... să se joace.

Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales,
cultivă deprinderi, trăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice trăiri emoţionale.