Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
și devine tot mai activă. Ca urmare, mijlocirile noastre prin Biserică pentru cei
din iad coboară mila cerească și har care le ușurează soarta și chiar le-o schimbă
radical.
Ținem să subliniem aici un fapt important și deosebit de mișcător : chiar
cei răi, în fața suferințelor și chinurilor din iad — mustrați de conștiința morală
pentru păcate — se gîndesc să facă bine fraților lor, care sînt în viață pe pă
mînt. Un exemplu în acest sens ni-1 arată însuși Mântuitorul Hristos în pilda bo
gatului nemilostiv și săracului Lazăr. Chinurile acestuia cresc pe măsură ce știe că
la casa părintească mai are cinci frați egoiști ca și el și ar dori să le spună să-și
schimbe viața „ca nu să vină și ei la acest loc de chin“ (Luca 16, 27—28). Dar
totul este în zadar, căci nu poate face nimic (Lpca 16, 30—31).
Cu totul pozitiv — și chiar fericit — este efectul rugăciunilor Bisericii pen
tru cei din iad, care n-au făcut păcate grele (Matei 12, 32). Pentru aceștia se fac
rugăciuni și milostenii, dar mai ales aduce sfînta și izbăvitoarea jertfă Euharistică
la sfînta liturghie, cel mai mare folos pentru cei adormiți. Adevărul acesta
izvorăște din dogma soteriologică, după care cei ce s-au botezat în Hristos (I Te-
saloniceni 4, 16) și au adormit cu credința în El, cu nădejdea învierii în El și a
vieții veșnice, sînt mădulare vii ale Bisericii Sale, pentru că sînt născuți de sus,
pregătiți pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu (loan 3, 3, 5). Aceștia fac
parte din Trupul tainic al Domnului, iar harul Său universal îi poate izbăvi peste
limitele mărginite ale sinergismului. Faptul acesta îl revelează îndumnezeitul Apos
tol Pavel zicînd : „Dacă trăim, pentru Domnul trăim și dacă murim, pentru Dom
nul murim. Deci, ori de trăim, ori de murim, ai Domnului sîntem. Căci și Hristos
pentru aceasta a și murit și a înviat și a trăit, ca să domnească și peste cei morți
și peste cei vii“ (Romani 14, 8—9).
în concluzie, rugăciunile Bisericii pentru cei adormiți, au un adînc și solid
temei biblic, dogmatic și moral. Ca atare, Biserica le consideră ca foarte folosi
toare și chiar necesare pentru mîntuirea subiectivă, pentru că imploră milă de la
Domnul nostru lisus Hristos. Ele izvorăsc din dragostea față de Dumnezeu și de
aproapele nostru și împărtășesc harul Sfîntului Duh acelor suflete pe care Hristos-
Dumnezeu le găsește vrednice să fie iertate de păcate și să intre în împărăția Lui,
după ce au părăsit tărîmul acestei vieți vremelnice.