MATERIALE

DENTARE

Prof. Univ.Dr. MANOLEA HORIA

Șef Lucrări Dr. MĂRĂȘESCU PETRE
Drd. CÎRSTEA CRISTINEL
 Scopul
cursului

 O prezentare exhaustivă
a materialelor dentare
este imposibilă!

 de a crea un « schelet
informaţional » pe care
să se poată grefa în viitor
noi cunoştinţe
 Obiectivele medicinii
dentare
 Medicina dentară modernă recunoaşte
ca obiective:
 Profilaxia
 Corectarea
 Restaurarea (70% din timpul practicii
medicale).
 ISTORIC
 Aurul este unul din cele mai
vechi materiale folosite, fiind
utilizat în scopuri protetice de
cel puţin 2500 ani
 coroane şi punţi de aur ale
fenicienilor, în Etruria şi Roma,
în jurul anilor 700-500 îen.;
 bărbierii - tratamentele şi
extracţiile,
 bijutierii - restaurările artificiale
 Dinţii utilizaţi: umani sau ciopliţi
din dinţi de animal
 obturaţii de aur la dinţii în 1480
 ISTORIC

 Dinţii cariaţi erau umpluţi cu mastic,

alaun, miere sau alte substanţe în
perioada 1050-1122
 Uleiul de cuişoare (eugenolul) -Riviére
(1589) si Ambroise Paré (1562)
 1728 Pierre Fauchard a publicat o carte
în care a descris materialele şi practicile
vremii.
 ISTORIC

Pierre Fauchard 1728 :

 - plumbul, cositorul şi aurul ca materiale de
obturaţie
 - dinţii de fildeş sau naturali cu pivoţi de lemn
- amestec de cimentare format din ceară,
terebentină şi copal alb
- incluşi într-un aliaj uşor fuzibil utilizat ca
material de obturaţie de canal.
 ISTORIC
 Nicholas Dubois de Chermant, în 1788, o proteză
totală de porţelan ars, făcută dintr-o singură bucată
 Guiseppangelo Fonzi, a trăit la Paris - prima realizare a
unui singur dinte de porţelan ars, dinte ce era fixat prin
croşete de platină, în anii 1806-1808. Tot el a preparat
26 de nuanţe de porţelan prin utilizarea oxizilor
metalici.
 Introducerea în Statele Unite s-a făcut în 1817, din
Franţa. Din 1825, dinţii din porţelan au fost produşi şi
îmbunătăţiţi în America


Proteza din ceramică a
Arhiepiscopului Arthur
Richard Dillon, sfârşitul
sec. XVIII
 ISTORIC
 1851, Nelson Goodyear metodă de obţinere a
ebonitei (cauciuc dur)
 utilizarea ei pentru “plăci dentare” patentată la
data de 5 martie 1855
 utilizarea sa a fost acoperită prin patente
restrictive pentru mai mulţi ani
 FORURI ŞI NORME
 De cele mai multe ori, alegerea unui material se face
pe baza experienţei
 Din ce în ce mai multe materiale noi

 Reclame tot
mai atrăgătoare!!

 Este absolut necesară cooperarea strânsă între

diferitele domenii de cercetare, prelucrare, testare şi
standardizare a materialelor dentare
 FORURI ŞI NORME

 Din aprilie 1928, American Dental

Association colaborare cu American
National Standards Institute (ANSI)
 Specificaţiile ADA/ANSI
 ANSI -membră din partea SUA pt. ISO
 FORURI ŞI NORME
 ISO/TC 106 Dentistry - International
Organization for Standardization -Technical
Committee 106
 CEN/TC55 Comite Europeen de
Normalisation
 ASRO – Asociaţia de Standardizare din
România
 SCOPUL NORMELOR
 protejarea pacientului faţă de
materialele necorespunzătoare din
punct de vedere calitativ;
 clasificarea materialelor (după natura
şi utilizarea fiecărui material);
 precizarea metodelor de testare a
calităţii materialelor şi a testelor fizice
pentru performanţă;
 SCOPUL NORMELOR
 precizarea condiţiilor necesare păstrării fiecărui
material (temperatură, umiditate etc.);
 informaţii despre modul de preparare, livrare,
ambalare, folosire;
 fiecărui material îi este atribuit un număr, la
care se adaugă data fabricaţiei;
 oferă note suplimentare din literatura de
specialitate, cu referire exactă la materialul
respectiv.
 NORME -conţinut
 domeniul de utilizare;
 scopul;
 definirea ca „noţiune” a materialului;
 stabilirea cerinţelor impuse materialului în
cauză;
 testarea proprietăţilor materialului
 indicaţii pentru utilizarea şi păstrarea
materialului;
 indicaţii minime referitoare la material – nume,
număr de şarjă, data fabricaţiei, greutate,
culoare.
 PROPRIETĂŢILE
MATERIALELOR DENTARE
proprietăţi fizice:
 proprietăţi optice
 proprietăţi termice
 proprietăţi electrice
 proprietăţi mecanice
proprietăţi chimice
 proprietăţi biologice
 PROPRIETĂŢI OPTICE

 concepţia lui Newton - lumina constă dintr-un

flux de particule sau corpusculi
 lumina - fenomen de natură ondulatorie
Lumina este o undă elastică ce se propagă prin eter
 teoria electrodinamicii cuantice admite
caracterul dual, ondulatoriu – corpuscular, al luminii
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA
 Când un fascicul de
lumină întâlneşte o
suprafaţă care
separă două medii
diferite, o parte a
luminii incidente
este reflectată şi o
parte este
refractată, trecând
în acelaşi mediu
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA
 Dacă suprafaţa
reflectantă este
netedă, fasciculul
luminos va fi reflectat
sub un unghi egal cu
cel de incidenţă.
 Dacă aceste suprafeţe
sunt rugoase şi uscate,
vor apare mate
datorită fenomenului
numit remisie sau
reflexie difuză.
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA
Indicele de refracţie,
notat cu n, este dat de
formula:
sin i
n
sin r
Cu cât indicii de refracţie a
două substanţe au valori
mai apropiate, cu atât vor fi
mai asemănătoare
caracteristicile optice ale
substanţelor respective
 REFLEXIA ŞI REFRACŢIA
 Indicii de refracţie ai
materialelor dentare
fizionomice sau “estetice”
să coincidă sau cel puţin
să se apropie de cei ai
ţesuturilor dure dentare.
 controlul indicilor de
refracţie în cazul
suprapunerii unor straturi
de materiale
 se va ţine cont de filmele
salivare, de umbre, de
iluminarea directă sau
indirectă
 LUMINA ŞI MATERIA
 luminiscenţă - emisia de energie luminoasă de
către materie, în timpul – fluorescenţă – sau după
acţiunea luminii – fosforescenţă
 Structurile dintelui natural emit energie luminoasă
sub acţiunea excitaţiilor ultraviolete; în unele
materiale dentare fizionomice s-au adăugat agenţi
fluorescizanţi
 LUMINA ŞI MATERIA

 Materialele transparente transmit lumina

aproape în totalitate (absorbţie minimă),
fasciculul de lumină rămânând paralel .
Exemple:unii acrilaţi, diferiţi polimeri, sticla şi
masele ceramice incizale.
 Materialele opace nu permit transmisia luminii,
datorită absorbţiei puternice a fasciculului
luminos şi reflexiei unui procent minim (în
funcţie de conformaţia suprafeţei) . Exemple:
metale, opaquerii maselor ceramice şi ai
compozitelor
 CULOAREA

 Înlocuirea ţesuturilor pierdute presupune

şi o integrare estetică a restaurării,
 materialele dentare fizionomice încearcă
să reproducă cât mai fidel culoarea
dinţilor naturali
 CULOAREA
 Culoarea este proprietatea corpurilor de a
produce anumite senzaţii vizuale, fie datorită
faptului că orice corp absoarbe o parte din radiaţiile
care compun lumina albă (ochiul percepând doar
radiaţiile reflectate), fie datorită capacităţii corpurilor de
a emite lumină cu o compoziţie care depinde de modul
de excitare şi de natura corpurilor.
 Culoarea este definită ca fiind senzaţia produsă de
totalitatea radiaţiilor luminoase de diferite frecvenţe,
care permite ochiului să deosebească între ele două
părţi vecine, omogene şi egal iluminate, văzute
simultan
 CARACTERISTICILE
CULORII
 Nuanţa culorii este dată de lungimea de undă a
radiaţiei monocromatice. Există şapte nuanţe:
roşu, oranj, galben, verde,azur, albastru şi
violet.
Culorile pure (monocromatice) vizibile
intervalul de lungimi de undă intervalul de frecvenţe
culoare
roşu ~ 610-780 nm ~ 480-405 THz
oranj ~ 590-650 nm ~ 510-480 THz
galben ~ 575-590 nm ~ 530-510 THz
verde ~ 510-560 nm ~ 600-530 THz
azur ~ 485-500 nm ~ 620-600 THz
albastru ~ 452-470 nm ~ 680-620 THz
violet ~ 380-424 nm ~ 790-680 THz
 CARACTERISTICILE
CULORII
 Saturaţia sau puritatea culorii este
determinată de raportul cantitativ dintre
culoarea spectrală şi culoarea albă, care
se combină pentru a da culoarea
considerată
 CARACTERISTICILE
CULORII
 Strălucirea culorii este determinată de:
 energia luminoasă radiată de izvorul luminos sau
de energia reflectată ori transmisă de corpul
luminos;
 sensibilitatea ochiului pentru diferite lungimi de
undă ale spectrului luminos.
 METODE DE
DETERMINARE A CULORII
 VALORILE DIGITALIZATE ALE
CULORII

 METODA VIZUALĂ DE DETERMINARE

A CULORII

 METODE TEHNICE DE DETERMINARE

A CULORII
 VALORILE DIGITALIZATE
ALE CULORII
 ochiul uman este sensibil
numai la roşu, albastru şi
verde.
 1931 Comission
Internationale de l’Eclairage
(CIE) scară a culorii
cunoscută sub numele de
sistemul (X, Y, Z).
 Funcţia Z este
corespunzătoare domeniului
spectral albastru, funcţia Y
pentru domeniul spectral
verde şi funcţia X pentru
domeniul spectral roşu.
 În acest mod, senzaţiile
luminoase pot fi transformate
în cifre (tripletul X, Y, Z)
METODA VIZUALĂ DE
DETERMINARE A CULORII
 cea mai răspândită metodă
 subiectivismul determinării culorii
 cheile de culori – s-a demonstrat
faptul că aceste chei nu acoperă
toată gama de culori ale dinţilor
naturali
 METODE TEHNICE DE
DETERMINARE A CULORII
 Spectrometrul poate determina simultan
512 valori cuprinse în domeniul spectral
0,38 – 0,75 μm
 dotare tehnică costisitoare
 nu pot oferi o imagine de ansamblu
asupra coloristicii unui dinte
Conductibilitatea termică
 Definiţie=cantitatea de căldură, exprimată în
calori sau jouli, pe secundă, care străbate, într-
o secundă, un strat cu grosimea de 1 cm,
printr-o secţiune de 1 cm2, când gradientul
termic este de 1C. Unitatea de măsură este
cal/sec/cm2/ (C/cm)
 Dilatarea termică

 Dilatarea termică poate fi liniară, în

suprafaţă sau volum l final  linitial

linitial X ( C final  Cinitial)
0 0
 Galvanismul bucal

 rezultă din diferenţele de potenţiale

dintre restaurările din materiale
diferite dispuse pe dinţi antagonişti
sau adiacenţi.
 Efecte :
 circulaţie a curentului electric prin
pulpă = durere
 restaurarea ce funcţionează ca
anod se poate coroda.
 Galvanismul bucal
 sensibilitatea pacientului
la curentul electric are o
mare influenţă asupra
perceperii durerii 10-110
μamp
 Curenţii galvanici depind
de:
Compoziţie : aliaj de
oţel inoxidabil > aliajele
Au sau Cr-Co
Dimensiunea catodului
VĂ MULŢUMESC!