Sunteți pe pagina 1din 4

Gena joacă un rol extins în dezvoltarea creierului

Studiul efectuat de Universitatea din Bonn arată că mutațiile din structura


genetică examinată sunt moștenite diferit
Conform studiului realizat de Spitalul Universitar Bonn și Institutul Anatomic al
Universității din Bonn împreună cu mai mult de 60 de parteneri internaționali, s-a
demonstrate că gena plexină A1 joacă un rol important în dezvoltarea creierului.  Având
o structură genetică interesantă, s-a constatat că mutațiile acesteia sunt moștenite fie în
mod dominant, fie recesiv, în funcție de ce parte a genei este afectată.  Rezultatele
studiului au fost publicate în revista „Genetics in Medicine”.
Când la mijlocul secolului al XIX-lea, călugărul augustinian Gregor Mendel a
încrucișat plantele de mazăre cu flori albe cu plantele de mazăre cu flori violete, a
făcut o descoperire interesantă: descendenții erau toți purpurii.  Prin urmare, el a numit
această caracteristică dominantă, iar culoarea albă a florilor - recesivă.  Motivul acestui
fenomen constă în faptul că fiecare genă apare de două ori în planta de mazăre.  O alelă
(variantă) fiind maternă și cealaltă - paternă. Dacă o planta de mazăre a moștenit
varianta genetică pentru culoarea florii violete de la un părinte, dar culoarea florii albe
de la celălalt părinte, culoarea violet câștigă.  Numai când două gene pentru flori albe
se reunesc în planta, aceasta devine albă. Există, de asemenea, gene la om care sunt fie
dominante, fie recesive. Cu toate acestea, în cazul mutațiilor examinate în studiu, cazul
nu este atât de clar: unele dintre ele sunt dominante - deci este suficient dacă fie gena
de la mamă, fie tată este mutantă pentru ca schimbarea să aibă efect.  Alte gene,
dimpotrivă, sunt recesive. „Această observație a fost deja făcută cu alte gene, dar a fost
neașteptată”, explică Dr. Gabriel Dworschak, medic pediatru la Clinica Universitară
pentru Copii, care și-a desfășurat activitatea științifică la Institutul de Anatomie și la
Institutul de Genetică Umană din Universitatea din Bonn.

Malformații ale creierului și ale ochilor

Predispoziția ereditară a căpătat atenția oamenilor de știință atunci când au examinat o


fată cu malformații grave ale esofagului, creierului și ochilor la Spitalul Universitar
din Bonn. În timpul unei analize genetice, au descoperit că gena plexinei A1 este
diferită în comparație cu gena plexinei A1 a oamenilor sănătoși.  „Am căutat apoi o
bază de date pentru alte persoane afectate cu mutații în plexigran”, explică prof.
Dr. Heiko Reutter, medic la Clinica Universitară pentru Copii și angajat la Institutul de
Genetică Umană.

Cercetatorii au gasit zece pacienti cu aceeași problemă;  care provin din șapte
familii. „Diferite părți ale genei Plexinei A1 au suferit mutații la toți cei afectați”,
subliniază Dworschak. „Cinci dintre aceste mutații sunt moștenite recesiv; restul trei
sunt dominante”. Datorită analizelor suplimentare, oamenii de știință au o idee, care ar
explica cauza mutațiilor: gena plexinei A1 conține instrucțiunile de constituire pentru
un receptor. Acesta se așează pe membrana care înconjoară celulele nervoase ca o
membrană subțire. Anumite molecule mesager pot fi reținute în exterior, acest lucru
declanșând apoi un răspuns la celălalt capăt al receptorului care iese din celulă.

"Dacă o mutație afectează exteriorul receptorului, acesta nu mai poate primi semnale",
explică Dworschak. „Dacă doar una dintre cele două versiuni ale genei plexinei A1
este afectată, există destui receptori intacti care pot compensa acest lucru.” Prin
urmare, mutațiile din exterior sunt probabil recesive.  Pe de altă parte, un defect a
receptorului poate duce la un defect mai grav și mai accentuat al celulei.  Ar putea fi
suficient ca doar o versiune a genei Plexinei A1 să fie modificată în acest fel pentru a
provoca consecințe semnificative. „Prin urmare, credem că astfel de mutații sunt
dominante și au un efect negativ și mai pronunțat” spune Dworschak.

Simptome diferite

În general, cei afectați acuză o gamă largă de simptome, simptomul comun fiind
dezvoltarea perturbată a creierului, în grade diferite.  Mulți dintre cei afectați au
malformații și la nivelul ochilor, și al pielii. „Se știa că gena plexinei A1 este
importantă în creșterea extensiilor celulelor nervoase”, explică Reutter.  „Înmugurirea
nervilor joacă un rol esențial în dezvoltarea multor organe.  Malformațiile observate la
persoanele afectate ar putea fi, prin urmare, cauzate de dezvoltarea afectată a anumitor
fibre nervoase. ”Un studiu de urmărire la Institutul de Anatomie se dedică în prezent
acestei întrebări.

Gena plexinei A1 joacă un rol important nu doar la oameni, așa cum au arătat studiile
pe o specie complet diferită. Cercetătorii au folosit expertiza grupului de lucru condus
de prof. Dr. Benjamin Odermatt de la Institutul pentru Neuroanatomie.  Peștele zebră
fiind organism model aici, nu numai pentru că este ușor de păstrat într-o manieră
adecvată specie, dar și pentru că poate fi reprodus rapid: Multe dintre genele sale apar,
de asemenea, într-o formă similară genelor umane, inclusiv și gena plexinei A1.  „Dacă
urmărim această mutație genetică la peștele zebră, tulburările de dezvoltare a creierului
sunt asemănătoare cu cele găsite la om”, explică Dworschak.  El speră că rezultatele
studiului vor ajuta la o mai bună înțelegere a proceselor complexe implicate în
dezvoltarea creierului.

Ген играет важную роль в развитии мозга

Исследование Боннского университета показывает, что мутации в


исследуемой генетической структуре наследуются по-разному.
Так называемый ген плексина A1, по-видимому, играет более широкую роль в
развитии мозга, чем считалось ранее. Об этом свидетельствует текущее
исследование, проведенное Университетской клиникой Бонна и Анатомическим
институтом Боннского университета с участием более 60 международных
партнеров. Генетический состав интересен еще и по другой причине: мутации в
нем наследуются либо доминантно, либо рецессивно, в зависимости от того, какая
часть гена затронута. Результаты исследования опубликованы в журнале
«Genetics in Medicine».
Когда монах-августинец Грегор Мендель скрестил растения гороха с белыми
цветками с растениями гороха с фиолетовыми цветами в середине XIX века, он
сделал интересное открытие: все потомки были пурпурными.  Поэтому он назвал
эту характеристику доминантной, тогда как белый цвет цветка был
рецессивным. Причина этого явления: каждый ген встречается в горохе
дважды. Одна версия от материнского, а другая от отцовского растения.  Если
горох унаследовал генетический состав фиолетового цвета цветка от одного
родителя, но генетический состав белого цвета цветка у другого родителя, то
победит фиолетовый. Только когда два гена белых цветов объединяются в
дочернем растении, оно становится белым.
У людей также есть гены, которые являются доминантными или
рецессивными. Однако в случае с мутациями, изученными в исследовании, дело
не так однозначно: некоторые из них являются доминантными, поэтому для того,
чтобы изменение вступило в силу, достаточно, чтобы мутировал ген от матери
или отца. Другие же рецессивные. «Это наблюдение уже было сделано с другими
генами, но оно было неожиданным», - объясняет д-р. Габриэль Дворшак, педиатр
детской университетской клиники, который проводил свою научную работу в
Институте анатомии и Институте генетики человека Боннского университета.

Пороки развития мозга и глаз

Наследственная предрасположенность стала предметом внимания ученых, когда


они обследовали девушку с серьезными пороками развития пищевода, мозга и
глаз в университетской клинике Бонна. Во время генетического анализа они
обнаружили, что ее ген плексина А1 был изменен по сравнению со здоровыми
людьми. «Затем мы провели поиск в базе данных других затронутых людей с
мутациями в плексигране», - объясняет проф. Хайко Ройттер, врач
Университетской детской клиники и сотрудник Института генетики человека.
Таким образом исследователи нашли в общей сложности десять пациентов;  они
происходят из семи семей. «У всех пострадавших были изменены разные части
гена плексина А1», - подчеркивает Дворшак. «Пять из этих мутаций наследуются
рецессивно; остальные три являются доминирующими ». Благодаря дальнейшему
анализу ученые теперь также догадываются, почему это так: ген плексина А1
содержит инструкции по построению рецептора.  Он находится в мембране,
окружающей нервные клетки, как тонкая мембрана. Некоторые молекулы-
посланники могут стыковаться снаружи. Затем это вызывает реакцию на другом
конце рецептора, который выступает в клетку. «Если мутация затрагивает
внешнюю сторону рецептора, он больше не может получать сигналы», -
предполагает Дворшак. «Если затронута только одна из двух версий Plexin A1,
существует достаточно интактных рецепторов, которые могут это
компенсировать». Следовательно, внешние мутации, вероятно, рецессивны.  С
другой стороны, неисправность внутри рецептора может привести к серьезной
неисправности клетки. Может быть достаточно, чтобы только одна версия гена
Plexin A1 была изменена таким образом, чтобы нанести значительный
ущерб. «Поэтому мы думаем, что такие мутации являются доминантными, а затем
говорим о доминантном негативном эффекте», - говорит Дворшак.

Различные симптомы

В целом у пострадавших проявляется широкий спектр симптомов.  Однако их всех


объединяет то, что развитие их мозга нарушено в той или иной степени.  У многих
из них также есть пороки развития глаз и кожи. «Было известно, что ген плексина
А1 важен для роста нервных клеток», - объясняет Ройттер.  «Прорастание нервов
играет важную роль в развитии многих органов. Таким образом, пороки развития,
наблюдаемые у пострадавших, могут быть вызваны нарушением развития
определенных нервных волокон ». Этому вопросу в настоящее время посвящено
последующее исследование в Институте анатомии.
Ген плексина А1 играет для нас не только важную роль, как показали
исследования на совершенно разных видах. Исследователи использовали опыт
рабочей группы во главе с проф. Бенджамин Одерматт из Института
нейроанатомии. Рыбка данио служит здесь модельным организмом - не только
потому, что ее легко содержать в соответствии с видовой принадлежностью и
быстро воспроизводить: многие из ее генов также встречаются в аналогичной
форме у людей. Это также включает ген плексина A1. «Если мы отключим эту
генетическую структуру у рыбок данио, нарушения развития мозга будут
аналогичны тем, которые обнаруживаются у людей», - объясняет Дворшак.  Он
надеется, что результаты исследования помогут лучше понять сложные процессы,
участвующие в развитии мозга.

S-ar putea să vă placă și