Forma corectă a cuvintelor

Obiective/Context
a) să utilizăm corect cuvintele în limba română;

Parcurs

Te-ai gândit să postezi azi ceva? Înainte să postezi, revezi ceea ai scris și fii sigur că ceilalți nu vor găsi
greșeli! La fel să faci și la examen. Nu uita că ai și exerciții în care trebuie să știi să utilizezi corect
limba, dar ai punctaj și pentru calitatea redactării, adică pentru cum ai scris în exercițiile cu răspunsuri
mai lungi. Pentru că limba română poate pune deseori probleme, vom aduce în prim-plan câteva soluții
pentru ca tu să te poți verifica mai ușor.

Problema 1: câți „i” folosim?

I – desinență plural I – articol hotărât

Elevi Elevii
Copii Copiii

I buclucaș:
arbitru – arbitri
astru – aștri
codru – codri
cuscru – cuscri
ministru – miniștri
monstru – monștri
ilustru – iluștri
sobru – sobri
simplu – simpli
tandru – tandri
triplu – tripli

Când se scriu cu doi „i” se pot înlocui cu femininul: iluștrii/ ilustrele, membrii/membrele.

Se folosesc doi „i” la plural în cazul substantivelor și adjectivelor care au rădăcina terminată în „i”:
afirmație – afirmații
agenție – agenții
aspirație – aspirații
roșie – roșii
mie – mii

Se folosesc doi „i” substantivele terminate în „-iu”:

beneficiu – beneficii
domiciliu – domicilii
fotoliu – fotolii
imperiu – imperii
salariu – salarii
vizitiu – vizitii

Când se scrie cu trei „i”?

De exemplu:
un copil – niște copii – copiii
un fiu – niște fii - fiii
fiii – i – din rădăcină
i – desinență de plural
i – articol hotărât

Problema 2: scriem legate sau nu cuvintele?

▪ bineînţeles (adverb cu sensul „fireşte”: Bineînţeles că ştiu)
▪ bine înţeles (El nu a fost bine înţeles!)
▪ decât (din comparaţii: E mai bun decât tine.)
▪ de cât (De cât timp aştepţi ? De cât ai nevoie?)
▪ deloc (adverb cu sensul „nicidecum”: Nu ştie deloc!)
▪ de loc (loc. adj. cu sensul „originar”: De loc este din Iaşi.)
▪ deoparte (adverb cu sensul „izolat”: Stă deoparte.)
▪ de o parte (în opoziţie cu „de altă parte”: Pe de o parte mă bucur, pe de alta mă întristez.)
▪ dinafară (Învată pe dinafară.)
▪ din afară (Din afară totul pare în ordine)
▪ încât (conj. subord. Plouă încât se inundă totul.)

Problema 3: folosim cratima sau nu? [există numeroase ortograme la care trebuie să fim atenți]
A-i/Ai
L-a chema pentru a-i cere părerea.
Aceşti copii ai vecinului sunt mici.
Ai destule probleme.
Nu ai ajuns la timp.

C-ai/Cai
Speră c-ai revenit la gânduri mai bune.
Nu auzise c-ai renunţat la privilegii.
Avem cai de rasă.

Du-ne/Dune
Du-ne acasă, măi tramvai!
Am trecut pe lângă dune de nisip.

I-au/Iau
I-au propus un post important.
Iau o notă mare.

Nu-l/Nul
Nu-l puteam suferi.
Rezultatul a fost nul.

Problema 4: scriem corect verbul?

• a fi la conjunctiv: să fii/ să nu fii
la imperativ: Tu fii!/ Tu nu fi!
la gerunziu: fiind;
• verbele de conjugarea a II-a (a cădea, ar plăcea, a părea, a tăcea) la condițional optativ
sunt: ar cădea, ar plăcea, ar părea, ar tăcea;
• verbul a ieși la conjunctiv: să iasă;
• verbul a voi: eu voiesc, eu voiam, eu voisem;
 • a așeza: ea se așază;
• a crea: eu creez, tu creezi, el creează (agrea, a procrea, a se recrea – se conjugă după
modelul lui a lucra, păstrându-se rădăcina);
• se scriu corect: neîncepând, nemaiînțelegând, nepreaîndrumând;
• la gerunziu se scriu corect: desenându-se, vâzându-mă, ridicându-ți;
• a se sfii: eu nu mă sfiii;
• a ține: tu ții, tu să ții;
• a ști: tu știi, tu să știi;
• a susține: tu susții, tu să susții.
• a vrea la imperfect: eu vream, tu vreai, el vrea etc.;
• a tace la imperativ Taci!/ Nu tăcea!, Tăceți!/Nu tăceți!

Problema 5: care sau pe care?

Profesorul are un elev pe care îl ajută la gramatică. (pe cine ajută?)
Dacă nu folosim corect pronumele relativ sensul se poate modifica, de exemplu:
Profesorul are un elev care îl ajută la gramatică. (în primul caz profesorul ajută, în al doilea
caz profesorul este ajutat)

Elevul căruia îi place gramatica rezolvă corect exercițiile (cui îi place?)

Elevul a rezolvat exercițiile ale căror soluții sunt ușoare.

Acordul încrucișat

Problema 6: acordul?

• Adjectivului cu substantivul (se acordă în gen/număr/caz)

norul argintiu
norii arginitii
argintiii nori (când adjectivul este plasat în fața substantivului primește „-i” articolul hotărât)
norilor arginitii
• adjectivul pronominal de întărire

Masculin - nominativ-acuzativ şi genitiv-dativ:

singular plural

- persoana I: eu/ mie însumi noi/ nouă înşine

- persoana a Il-a: tu/ ţie însuţi voi/ viouă înşivă

- persoana a III-a: el/ lui însuşi ei/lor înşişi

Feminin - nominativ-acuzativ:
 singular plural

- persoana I: eu însămi noi însene

- persoana a Il-a: tu însăţi voi însevă

- persoana a III-a: ea însăşi ele însele/ înseşi

Feminin - genitiv-dativ:

singular plural

- persoana I: mie însemi nouă însene

- persoana a Il-a: ţie înseţi vouă însevă

- persoana a III-a: ei înseşi lor înseşi

Problema 7: numeralele
corect ora două (nu ora doi);
corect ora douăsprezece (nu ora doisprezece);
corect optsprezece băieți (nu optîsprezece/optusprezece/optsprăzece);
corect întâi iulie (nu unu iulie).

Quizz. Care e forma corectă din următoarele cuvinte:

1. chibrite sau chibrituri

2. ciocolăți sau ciocolate

3. să coase sau să coasă

4. să confisce sau să confiște

5. să copii sau să copiezi

6. cotidiane sau cotidiene

7. să curăță sau să curețe

8. să fulguie sau să fulguiască

9. gălbenușe sau gălbenușuri

10. hotele sau hoteluri

11. să ieie sau să ia

12. itinerariu sau itinerar

13. liceuri sau licee

14. eseuri sau esee

15. limbei sau limbii

16. maieu sau maiou

17. manifestă sau manifestează

18. ouălelor sau ouălor

19. pacturi sau pacte

20. patinuar sau patinoar

21. ultimile sau ultimele

22. vroiam sau voiam

23. pieței sau pieții