RO

RO RO
 COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.6.2010
COM(2010)337 final

RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind monopolul german al alcoolului

RO RO
 RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind monopolul german al alcoolului

1. INTRODUCERE

În temeiul articolului 184 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului de
instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare
la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), Comisia are obligația de a prezenta
Parlamentului European și Consiliului, înainte de 31 decembrie 2009, un raport asupra
aplicării derogării prevăzute în privinţa monopolului german al alcoolului. Raportul trebuie să
includă „evaluarea ajutoarelor acordate în cadrul monopolului german de alcool împreună
cu toate propunerile adecvate”.

La întocmirea acestui raport, Comisia a ținut seama de informațiile despre funcționarea

sistemului prezentate anual de autoritățile germane, precum și de informații din alte surse.

Alcool etilic

În principal există două tipuri de alcool etilic sau etanol:

- alcoolul agricol – obţinut prin fermentarea şi distilarea produselor agricole precum cerealele,
sfecla de zahăr, cartofii şi fructele. Se foloseşte în alimentaţia umană (băuturi şi oţet), în
sectorul biocombustibililor (în acest caz se numeşte bioetanol sau etanol combustibil) şi în
alte aplicaţii industriale.

- alcoolul sintetic – obţinut din materii prime ale industriei petrochimice (respectiv derivați ai
petrolului) – este folosit exclusiv pe piața industrială (de exemplu pentru produse
farmaceutice, produse cosmetice, cerneluri, vopsele, detergenți, soluții de spălat geamurile sau
de acoperire a suprafețelor etc.).

Cu o concentrație alcoolică ce variază între 80% vol. și 99,9% vol., alcoolul etilic, în special
cel peste 96% vol., nu are caracteristici organoleptice specifice, gust sau culoare, de aceea
este denumit de obicei alcool neutru.

În ultimii ani, producția și utilizarea alcoolului în sectorul biocombustibililor au cunoscut o

ascensiune fără precedent la nivel mondial (mai ales în Statele Unite). În 2003, Uniunea
Europeană a adoptat Directiva de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor
combustibili regenerabili pentru transport1, iar în aprilie 2009 Directiva privind promovarea
utilizării energiei din surse regenerabile2. Regulamentul (CE) nr. 670/2003 al Consiliului a
stabilit măsuri specifice privind piața alcoolului etilic de origine agricolă3 sub forma unei
organizări „simplificate” a pieței comune. Regulamentul a introdus totodată posibilitatea

1
Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 123, 17.5.2003.
2
Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 140, 4.6.2009.
3
Regulamentul (CE) nr. 670/2003 al Consiliului, JO L 96, 15.4.2003, p. 6.

RO 2 RO
 aplicării unui sistem de control al comercializării prin intermediul licențelor pentru alcoolul
de origine agricolă și a plasat sectorul alcoolului sub competența Comitetului de gestionare a
vinului. În plus, pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, Comisia publică un bilanţ
comunitar anual al pieţei alcoolului. În ceea ce priveşte monopolul german al alcoolului,
regulamentul a autorizat o derogare de la normele privind acordarea ajutoarelor de stat.
Regulamentul a fost ulterior integrat în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului
(Regulamentul unic OCP).

Piața alcoolului etilic de origine agricolă din UE

În 2008, în UE-27 s-au produs aproximativ 40,5 milioane hectolitri de alcool etilic de origine
agricolă, în principal din cereale (22,3 milioane hl) şi din sfeclă de zahăr / melasă (15,9
milioane hl), dar și din vin (2.4 milioane hl), cartofi (250 000 hl), fructe (200 000 hl) şi alte
materii prime (1,3 milioane hl).

În același an, principalii producători de alcool de origine agricolă din UE erau Franța
(15,4 milioane hl), Germania (5,9 milioane hl), Spania (5,4 milioane hl) şi Polonia
(1,9 milioane hl).

Datele Eurostat referitoare la comerțul cu mărfuri arată că, în cursul lui 2008, UE-27 a
importat un total de aproximativ 13 milioane hl de alcool etilic din țări terțe (mai mult decât
dublul celor 5,6 milioane hl importați în 2006). Brazilia continuă să fie principala țară de
origine, cu 7,3 milioane hl livrați, cifră ce reprezintă 56% din totalul importurilor.

În 2008, consumul intern de alcool etilic s-a ridicat la 52,6 milioane hl, respectiv cu 9% mai
mult față de cel din 2007. Această creștere s-a datorat în principal creșterii utilizării alcoolului
etilic în sectorul combustibililor: 28,7 milioane hl în 2008, cifră cu 38 % mai mare decât în
2007.

2. FUNCțIONAREA MONOPOLULUI GERMAN AL ALCOOLULUI

2.1. Evoluția monopolului

Monopolul alcoolului a fost instituit oficial în 1918 ca monopol financiar și ca organizare

națională a pieței în sectorul alcoolului etilic. Monopolul era reglementat de legea germană
din 8 aprilie 1992 privind monopolul alcoolului (Gesetz über das Branntweinmonopol),
modificată ultima dată prin legea din 15 iulie 20064.

Monopolul german al alcoolului se caracterizează în principal printr-o producție în două

etape. Într-o primă etapă, distileriile produc alcool brut din cartofi, cereale sau fructe. În a
doua etapă, cea mai mare parte a alcoolului agricol produs în cadrul monopolului alcoolului
este livrată administraţiei federale a monopolului de alcool (BfB5), care răspunde de
organizarea acestei pieţe în Germania. BfB reglementează producţia de alcool acordând
distilatorilor individuali drepturi de distilare nominale (a se vedea secţiunea 2.4) şi fixând
preţurile de achiziţie care, în principiu, ar trebui să acopere costurile de producţie (a se vedea
secţiunea 2.5). Drepturile de distilare sunt stabilite anual (ca procentaje din drepturile totale),
la niveluri diferite de la an la an, în funcție de cererea de alcool agricol. Conform legii, BfB

4
Bundesgesetblatt I, p. 1594.
5
Bundesmonopolverwaltung für Branntwein.

RO 3 RO
 are obligația de a achiziționa alcool agricol produs în limita drepturilor nominale de distilare
la prețurile fixate. Oricărei producţii suplimentare i se aplică un preţ redus, fixat în mod
prohibitiv la un nivel scăzut. Monopolul le oferă astfel producătorilor de alcool o anumită
siguranţă în ceea ce priveşte preţurile şi veniturile.

2.2. Cota monopolului pe piaţa germană

În anul calendaristic 2007, producţia totală de alcool etilic de origine agricolă din Germania
s-a ridicat la aproximativ 5 milioane hl. Volumul produs de distilerii în cadrul monopolului a
fost de circa 590 000 hl, respectiv 12% din alcoolul agricol produs (a se vedea graficul de mai
jos). Alcoolul produs în cadrul monopolului a fost obținut în principal din cereale (59%) și
cartofi (aproape 34%), și doar în proporție de 7% din fructe, în timp ce alcoolul produs în
afara monopolului a fost produs în cea mai mare parte din cereale (57%), dar și din melasă și
sfeclă de zahăr (37%).

Graficul 1: Producția de alcool agricol în Germania în 2007 (hl A)

6.000.000
alte materii prime
5.000.000
melasă şi sfeclă de zahăr
4.000.000 vin
3.000.000 fructe
cereale
2.000.000
cartofi
1.000.000
0
sub monopol în afara
monopolului

2.3. Clasificarea distileriilor din cadrul monopolului

De la ultima reformă a monopolului german al alcoolului în 1999, monopolul se aplică doar
distileriilor agricole, distileriilor de fructe în regim de cooperativă (distilerii sub sigiliu),
distileriilor agricole şi comerciale de dimensiuni mici şi utilizatorilor de distilerii. Clasificarea
de bază face o diferenţă între distileriile sub sigiliu şi distileriile în regim forfetar în funcţie de
instalaţia de producţie / sistemul de taxare:

- Distileriile sub sigiliu (Verschlussbrennereien) sunt distileriile în care toţi vaporii

care conţin alcool sunt condensaţi în instalaţii de producţie şi de rafinare închise cu
sigilii vamale oficiale, iar alcoolul curge prin conducte în rezervoare de colectare sau
în butoaie (care sunt şi ele sigilate) sau prin aparate de măsură oficiale. Distileriile
sub sigiliu pot fi împărţite în:

- distilerii agricole (Landwirtschaftliche Brennereien), care sunt întotdeauna

asociate unei exploatații agricole. În principiu, acest tip de distilerii nu pot procesa

RO 4 RO
 decât cartofi și cereale (grâu, triticale, porumb și secară) În Germania există
aproximativ 677 de astfel de distilerii mici și mijlocii.
- distilerii de fructe în regim de cooperativă (Obstgemeinschaftsbrennereien), care
pot procesa numai fructe, bace, vin, drojdii de vin, must de struguri, plante
rădăcinoase sau reziduuri ale acestora. În aceste distilerii sub sigiliu, conduse de o
asociație, un parteneriat sau o cooperativă, alcoolul este obținut exclusiv din materii
prime cultivate de membri. În cadrul monopolului, fiecare membru dispune de o cotă
de producție de 300 de litri de alcool.
- În distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar (Abfindungsbrennereien),
dimpotrivă, nu există sigilii sau alte dispozitive de închidere, iar producţia de alcool
se calculează pe baza volumului şi a tipului de materii prime (în principal fructe),
precum şi pe baza randamentelor stabilite pentru diferitele tipuri. Pentru a fi tratată
ca distilerie de mici dimensiuni în temeiul legislaţiei în materie de monopol, o
distilerie trebuie să rămână în limitele de „producţie eligibilă” prevăzute (50 sau 300
de litri de alcool pe an). Distileriile forfetare de mici dimensiuni pot fie să livreze
alcoolul produs monopolului, fie să comercializeze ele însele alcoolul sub formă de
distilate sau de băuturi spirtoase. În cazul al doilea, distileriile beneficiază, conform
legislaţiei UE6, de o rată redusă a accizelor, respectiv 10,22 EUR/litru faţă de rata
standard de 13,03 EUR/litru.

- Pe lângă distileriile sub sigiliu și distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar,

există și categoria separată a utilizatorilor de distilerii (Stoffbesitzer). Aceștia sunt
persoane fizice care nu dețin propria instalație de distilare și folosesc instalațiile unei
distilerii de mici dimensiuni pentru a prelucra propria producție de fructe în cel mult
50 de litri de alcool pe an de producție. Din motive istorice, această formă de
distilare este permisă doar în anumite regiuni bine definite din sudul Germaniei.
Pentru alcoolul produs de aceşti utilizatori ai distileriilor de mici dimensiuni se aplică
o rată redusă a accizelor dacă distilatele sunt comercializate chiar de producători.
Având statut de distilerii de mici dimensiuni în regim forfetar, utilizatorii distileriilor
pot livra producția de alcool monopolului.

În cursul campaniei de producție 2007-2008, distileriile de mici dimensiuni, utilizatorii de

distilerii și distileriile de fructe în regim de cooperativă au produs aproximativ 75 000 hl de
alcool, din care circa 50 000 hl au fost livrați către BfB.

2.4. Drepturi de distilare

Prin „drept de distilare” se înțelege dreptul, legat de o anumită distilerie, de a primi prețul de
achiziție fixat de BfB pentru un anumit volum de alcool (drept de distilare nominal). Acest
avantaj le permite distileriilor să producă alcool la un preț fix, constituind în acelaşi timp
instrumentul de bază pentru reglementarea producției de alcool. Legea privind monopolul
alcoolului permite BfB să reducă drepturile de distilare pentru fiecare distilerie în funcție de
volumul stocurilor, de evoluția previzibilă a cererii și de resursele financiare disponibile,
precum și să stabilească drepturi de distilare anuale (ca procent din drepturile de distilare
nominale) diferite de la un an de producție la altul.

6
Directiva 92/83/CE a Consiliului privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi
alcoolice, JO L 31, 7.2.1992, p. 48.

RO 5 RO
 În temeiul aceleiaşi legi, pentru distileriile de dimensiuni mici în regim forfetar, utilizatorii de
distilerii, distileriile de fructe în regim de cooperativă și micile distilerii sub sigiliu nu se
aplică cote de producție în sensul juridic al termenului (Brennrechte); acestea dispun însă de
dreptul de a produce anual un anumit volum de alcool. Spre deosebire de drepturile de
distilare, aceste volume nu se modifică de la an la an. Aceste distilerii au posibilitatea, dar nu
şi obligaţia, să livreze producţia de alcool brut către BfB.

2.5. Preț de cumpărare

Monopolul funcționează pe principiul că producătorii de alcool brut primesc pentru producția

lor un preț de achiziție peste nivelul pieței, o subvenție ce le permite să își continue
activitatea. Alcoolul colectat și rectificat de monopol este ulterior vândut diferiților
cumpărători comerciali.

În fiecare an, BfB fixează preţul de achiziţie de bază pentru alcool în funcţie de costurile
medii de producţie ale distileriilor de cartofi bine gestionate cu un volum anual de producţie
de până la 600 hl de alcool.

Pentru distileriile de dimensiuni mai mari, preţul de bază se reduce cu un procent din costurile
de producţie, care variază în funcţie de volumul de producţie (cu cât distileria este mai mare,
cu atât reducerea este mai semnificativă).

Legea privind monopolul prevede prețuri de achiziție speciale pentru alcoolul produs de
distileriile de fructe în regim de cooperativă, distileriile de mici dimensiuni și utilizatorii de
distilerii, prețuri care sunt fixate pe baza prețului de bază la alcool și includ diverse adaosuri.

Tabelul 1: Cantități de alcool cumpărate de BfB în anul de comercializare 2007-20087:

Achiziții de alcool brut din: Preț de achiziție Cheltuieli BfB în

hl alcool
în EUR/hl alcool* EUR*

Cartofi 204 974 126,66 25 962 000

Cereale 340 279 141,58 48 178 000

Pulpă de fructe 51 514 354,31 18 252 000

Subtotal 596 767 154,82 92 392 000

Volume suplimentare de 22 811 58,09 1 325 000

alcool brut achiziționate de
BfB

Total 619 578 151,26 93 717 000

* inclusiv cheltuieli de colectare; cheltuielile totale ale BfB se ridică la aprox. 120 mil. EUR.

Preţul este calculat în aşa fel încât să favorizeze majoritatea fermierilor care furnizează
materiile prime.

7
Anul de comercializare durează de la 1 octombrie până la 30 septembrie.

RO 6 RO
 Procesul de distilare se caracterizează prin faptul că 10% din alcoolul produs iniţial şi 10%
din cel final (denumite „capul şi coada” de distilare) au o calitate scăzută și un conținut mare
de uleiuri de fuzel şi de alcooli superiori, care trebuie trataţi sau distilaţi din nou pentru a
putea fi folosiți. Trebuie notat că, în pofida calităţii lor slabe, cele 20% de alcool sunt
cumpărate de monopol la preţuri la fel de avantajoase ca cele pentru alcoolul de calitate
superioară. Distileriile sunt astfel principalii beneficiari ai monopolului, alături de fermieri.

2.6. Prelucrarea şi vânzarea alcoolului de către monopol

2.6.1. Prelucrare

Odată colectat, alcoolul brut este prelucrat în cele trei rafinării ale BfB situate în München,
Wittenberg și Nuremberg, care au o capacitate de rectificare totală de 600 000 hl.

Administrația monopolului are în prezent aproximativ 90 de angajați.

Alcoolul brut cu o concentrație alcoolică de circa 85% vol. livrat de producători este
transformat în alcool pur de 96% vol. și 99% vol. În anul de comercializare 2007-2008,
volumul de alcool obţinut prin prelucrare a fost de 546 000 hl.

2.6.2. Vânzarea alcoolului

BfB își vinde alcoolul numai societăților situate în Germania. Vânzările au loc prin șapte
puncte de vânzare aparținând BfB. Alcoolul pur este vândut în principal sectoarelor
(„prioritare”) ale băuturilor spirtoase, produselor alimentare, produselor farmaceutice și
produselor cosmetice. În același timp, alcoolul terțiar este denaturat pentru a putea fi utilizat
ca soluție antigel, ca lichid de spălat geamurile sau ca alcool metilic.

În 2008, monopolul a vândut aproximativ 555 000 hl de alcool, din care:

- 53% sectorului industrial, cum ar fi sectorul produselor cosmetice (30% din total) și cel al
produselor farmaceutice (8%),

- 47% sectorului alimentar, cum ar fi cel al băuturilor (33% din totalul cantităţilor vândute)
şi cel al produselor alimentare (13%).

Tabelul 2: Volumul vânzărilor BfB în sectorul prioritar în perioada 2004-2008, în hectolitri:

2004 2005 2006 2007 2008
Sectorul alimentar: 333 278 339 264 292 555 232 200 259 014
- Băuturi alcoolice 265 675 274 034 213 998 151 004 185 387
- Alimente 67 603 65 230 78 557 81 196 73 627
Sectorul industrial: 298 865 292 376 295 002 294 356 295 602
- Produse farmaceutice 44 658 38 464 37 393 42 467 43 191
- Cosmetice 157 134 164 890 154 917 175 461 168 161
- Alt tip de alcool industrial 97 073 89 022 102 692 76 428 84 250
Combustibil 0 0 0 0 0
Alte utilizări 0 0 0 0 0
Total 632 143 631 640 587 557 526 556 554 616

RO 7 RO
 Prețurile la care BfB își vinde produsele sunt contestate de mai multe părți interesate ca fiind
situate sub nivelul pieței. În 2007-2008, prețurile medii la care BfB și-a vândut alcoolul au
fost:

- alcool pentru băuturi alcoolice și alimente – 70 EUR/hl,

- alcool pentru produse farmaceutice și cosmetice – 73 EUR/hl,

- alcool pentru alte utilizări industriale – 59 EUR/hl.

În ceea ce privește vânzările către sectorul produselor farmaceutice și cel al produselor

cosmetice, trebuie precizat că legea privind monopolul alcoolului prevede că alcoolul sintetic
nu poate fi vândut industriei cosmetice decât dacă un volum de minimum 200 000 hl pe an de
alcool agricol a fost vândut anterior acestui sector, cea ce înseamnă că, în fapt, se interzice
accesul producătorilor de alcool sintetic la această piață.

Nu se vinde alcool destinat producției de biocombustibili.

2.7. Ajutor de stat acordat de guvernul german prin monopol

Ajutorul de stat acordat în cadrul monopolului corespunde diferenței dintre costul de achiziție
a alcoolului brut la prețuri ridicate și veniturile obținute în urma vânzării respectivului alcool
la prețul pieței după rectificare, ținând seama de costurile de colectare, de prelucrare şi de
funcţionare suportate de BfB.

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului a fixat valoarea maximă a ajutorului de stat
care poate fi acordat de guvernul german în cadrul monopolului la 110 milioane EUR.
Această limită a fost respectată, iar subvențiile au scăzut de la 110 milioane EUR în 2003 la
aproape 80 milioane EUR în 2008. Drept urmare, în aceeași perioadă, cantitățile vândute de
monopol au scăzut de la 640 000 hl în 2003 la 555 000 hl în 2008.

Reducerea de buget este asociată reformei monopolului realizate în 1999, în urma căreia
distileriile comerciale sub sigiliu s-au retras din monopol în schimbul plăţilor compensatorii,
care puteau atinge 257,50 EUR/hl drepturi de distilare nominale, în funcție de tipul distileriei
și de data retragerii. Aceste plăţi constituie ajutoare pe care statul le acordă în decurs de cinci
ani de comercializare pentru a ajuta distileriile să supravieţuiască pe piaţa liberă. Între anii
2001 şi 2008, circa 70 de distilerii au decis să se retragă din monopol pentru a beneficia de
astfel de plăţi compensatorii. Reforma din 1999 a redus totodată preţurile de achiziţie pentru
distileriile agricole care au rămas sub monopolul alcoolului.

Alte reduceri ale ajutorului anual au condus la o reducere generală a tuturor ajutoarelor
financiare pe care guvernul federal le acorda monopolului, urmată de o reducere a producției
anuale autorizate a distileriilor agricole de până la 50% din drepturile de distilare nominale ale
acestora.

3. EVALUAREA AJUTORULUI

3.1. Impactul asupra fermierilor şi distileriilor

În Germania există circa 677 distilerii agricole de dimensiuni mici şi mijlocii. La aceste
distilerii sunt asociate aproximativ 7 000 de exploatații familiale producătoare de cartofi și/sau

RO 8 RO
 cereale destinate fabricării alcoolului, totalizând 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă.
Aceste exploatații dedică numai o parte din terenul lor agricol pentru cultivarea produselor
utilizate la fabricarea alcoolului, ceea ce înseamnă că, pentru fermieri, monopolul constituie
doar o sursă de venit suplimentară. Mai există și circa 28 000 de distilerii de mici dimensiuni
(din care aproximativ 20 000 funcționează în fiecare an), 8 distilerii de fructe în regim de
cooperativă și circa 425 000 de utilizatori de distilerii (din care, în medie, 100 000 sunt activi
în fiecare an).

În ceea ce privește distileriile agricole (674), care în 2007 au livrat monopolului 538 921 hl de
alcool obținut din cartofi și/sau cereale, volumul mediu de producție per distilerie a fost de
800 hl de alcool. Acestea au primit un preț total mediu de achiziție de aproximativ
107 000 EUR pe an. În ceea ce privește distileriile în regim de cooperativă, dacă se ia în
considerare o distilerie medie în regim de cooperativă formată din 15 exploatații membre care
produce anual un volum de 2 500 hl de alcool din cartofi, fiecare fermier a primit un preț de
achiziție total de aproximativ 15 000 EUR pe an. Prețul total de achiziție include costurile de
producție pe care trebuie să le suporte distileria (materii prime, energie, întreținere etc.)8.

Distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar, care sunt autorizate să producă cel mult
300 litri de alcool pe an, primesc un preț total de achiziție de circa cel mult 1 000 EUR pe an9.
Acest ajutor constituie o mică parte din veniturile individuale, dar poate fi decisiv pentru
continuarea activității. Trebuie menționat că aceste limite de producție pot fi cumulate (până la
3 000 l în decurs de 10 ani), ceea ce permite realizarea unei economii de scară. Monopolul
contribuie de fapt la menţinerea unui nivelul ridicat al preţurilor la alcoolul obţinut din fructe.

Importanţa regională a distileriilor agricole

Monopolul alcoolului joacă un rol important în economia locală a anumitor regiuni din
Germania, în special în zonele cu un număr mare de distilerii. În 2009, 87% din totalul
distileriilor agricole din cadrul monopolului erau repartizate în cinci Landuri: Bavaria (157),
Renania-Palatinat (115), Renania de Nord-Westfalia (118), Saxonia Inferioară și Bremen (93)
și Baden-Württemberg (79).

Tabelul 3: Repartizarea geografică a distileriilor agricole și a cotelor lor de producție, per Land
(2009)
Land Număr de distilerii Cota de producție nominală în
hl de alcool
Baden-Württemberg 79 60 888
Bavaria 157 295 743
Brandenburg 15 56 945
Bremen 1 545
Hessen 24 12 775
Mecklenburg-Vorpommern 3 8 490
Saxonia Inferioară 92 211 950
Renania de Nord-Westfalia 118 136 879
Renania-Palatinat 115 46 704
Saarland 31 26 106
Saxonia (Sachsen) 1 720

8
Diferența dintre ajutoarele primite de diferitele tipuri de distilerii se datorează, printre altele, prețurilor
de achiziție diferite fixate în funcție de volumele de producție.
9
1 000 EUR = 3 hl x 354,31 EUR/hl (a se vedea tabelul 1).

RO 9 RO
 Sachsen-Anhalt 6 26 699
Schleswig-Holstein 3 3 560

3.2. Impactul asupra pieței alcoolului din Germania și din UE

Monopolul furnizează importante volume de alcool (0,5 – 0,6 milioane hl) pe piața germană
(estimată la aproximativ 3,1 milioane hl fără biocombustibili), în special sectorului băuturilor
şi sectorului industrial.

Tabelul 4: Cota de alcool vândut de monopol pe piaţa germană în 2008 (în 1 000 hl):|
Vânzările monopolului Piaţa germană %
Uz alimentar 259 1 938 13%
Băuturi 185 346 53%
Alimente 74 1 591 5%
Sectorul industrial 296 1 142 26%
Combustibili 0 4 740 0%
Totodată, volumul de alcool subvenţionat de monopol poate avea impact asupra pieţei
europene (estimată la 23,9 milioane hl fără biocombustibili). Grupurile de interese susţin că
volumele subvenţionate de Germania pot influenţa nivelul preţurilor la alcool pe piaţa Uniunii
Europene.

3.3. Impactul asupra mediului

Conform guvernului german, monopolul ar contribui la menţinerea livezilor tradiţionale, care

furnizează materiile prime distileriilor de mici dimensiuni şi distileriilor de fructe. Datorită
faunei şi florei lor, aceste livezi au o importantă valoare ecologică, ele adăpostind o varietate
unică de specii rare de animale. În acelaşi timp, livezile împiedică eroziunea solului, ajută la
stocarea apei şi, prin urmare, la echilibrarea umidităţii atmosferice.

În cazul distileriilor de mici dimensiuni, ajutorul primit în cadrul monopolului este limitat, însă
este considerat necesar pentru ca fermierii să poată cultiva în continuare pomi fructiferi, care
reprezintă un element important al peisajului. Cu toate acestea, în anumite regiuni din statele
membre vecine, care nu sunt acoperite de monopol, peisajul este similar celui din regiunile
germane în discuţie.

3.4. Situația în celelalte state membre

Este interesant de remarcat că şi în alte state membre precum Austria sau Polonia se produce
alcool în distilerii agricole de mici dimensiuni, însă nu se acordă subvenţii nici pentru alcool,
nici pentru distilate. Într-un număr de țări, distileriile agricole de mici dimensiuni beneficiază
totuși de reduceri de taxe.
În Franţa, monopolul alcoolului instituit în 1916 a fost abolit în 1991. În cadrul monopolului,
tot alcoolul agricol era achiziționat de guvern la prețuri garantate. Sistemul a condus la
creșterea constantă a producției de alcool, întrucât statul era obligat să cumpere întreaga
cantitate produsă. În prezent mai există doar câteva distilerii agricole de mici dimensiuni,
situate în principal în Alsacia.

RO 10 RO
 4. CONCLUZIE

Funcţionarea monopolului german al alcoolului se bazează pe o derogare temporară de la

normele privind ajutoarele de stat. Ajutoarele acordate în cadrul monopolului constituie
ajutoare pentru funcţionare, nepermise de altfel de normele privind ajutoarele de stat. Cu toate
acestea, efectul de denaturare al acestui tip de ajutoare este limitat, dat fiind că volumele de
alcool care beneficiază de ajutor sunt relativ mici și pot fi estimate în prezent la mai puţin de
10% din producţia totală de alcool etilic de origine agricolă din Germania.

Monopolul german al alcoolului are însă o serie de efecte pozitive, jucând un rol important în
unele regiuni în care exploataţiile mici şi mijlocii depind încă de ajutorul primit pentru
distilarea alcoolului. Monopolul permite îndeosebi micilor distilerii de fructe, care au o
producţie locală şi foarte limitată, să menţină livezile tradiţionale şi să le asigure
producătorilor venituri stabile.

Întrucât Consiliul a acordat, pentru monopolul german al alcoolului, o derogare pe o „durată

limitată”10, este evident că distileriile care îşi desfăşoară activitatea în cadrul monopolului vor
trebui supuse unui proces de restructurare, în vederea pregătirii pentru eliminarea ajutoarelor
de stat în viitorul apropiat. Unele distilerii au început astfel să își pregătească deja intrarea pe
piața liberă, creând cooperative, investind în instalații cu un consum mai mic de energie
pentru a-și reduce costurile de producție și intensificându-și treptat schimburile comerciale
directe cu alcool. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult timp pentru a înlesni acest proces
de adaptare și pentru a le permite distileriilor să supraviețuiască pe piața liberă.

Ținând seama de elementele de mai sus, precum și de faptul că Germania a solicitat în mod
explicit o prelungire a derogării, se propune ca monopolul să fie autorizat să continue pe o
perioadă limitată. Această ultimă perioadă tranzitorie ar putea fi autorizată pentru a facilita
tranziția și restructurarea necesară a distileriilor. Cu toate acestea, trebuie să se garanteze că
restricțiile de acces la piață impuse societăților străine și producătorilor de alcool sintetic vor
fi ridicate începând cu 1 ianuarie 2011.

Se propune încheierea progresivă a monopolului, conform calendarului următor. Distileriile

agricole sub sigiliu care prelucrează cereale şi cartofi pot continua să primească, în cadrul
monopolului, un ajutor care să se reducă treptat până la sfârşitul anului 2013. Numai
distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar, utilizatorii de distilerii şi distileriile de fructe
în regim de cooperativă care produc volume foarte mici de alcool (60 000 hl anual) vor

10
Considerentul 91 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (Regulamentul unic OCP).

RO 11 RO
 continua să îşi desfăşoare activitatea în cadrul monopolului şi să beneficieze de ajutor până la
sfârşitul anului 2017.

Monopolul nu va fi menţinut după această dată. La expirarea perioadei de tranziţie, Germania

se poate folosi de posibilitatea de a transfera cel puţin o parte din fondurile alocate
monopolului către sectorul dezvoltării rurale, pentru a finanţa, spre exemplu, măsuri pentru
ameliorarea prelucrării şi comercializării, pentru dezvoltarea de noi produse, pentru
ameliorarea cooperării dintre fermieri și distilerii sau pentru protejarea livezilor tradiționale
care, în opinia autorităților germane, prezintă importante avantaje pentru mediu.

RO 12 RO