Realizarea studiului presiunii antropice din

mediul urban al judeţului Gorj s-a bazat

pe sprijinul acordat de cadrele universitare
ale Facultăţii de Ştiinţe Sociale,
Universitatea din Craiova.
Culegerea şi prelucrarea datelor au fost
permanent supravegheate de coordonatorul
ştiinţific al acestei lucrări, d-ra Conf.
Iordache Costela.

MURGILĂ MONICA
MARIA

STUDIUL
GEODEMOGRAFIC AL
ORAŞELOR MICI DIN
JUDEŢUL GORJ

© Editura eParadigme, 2022

 MURGILĂ MONICA MARIA

STUDIUL GEODEMOGRAFIC AL ORAŞELOR MICI DIN JUDEŢUL

GORJ

Craiova
2022

1
AUTOR: MURGILĂ MONICA MARIA
TITLU: STUDIUL GEODEMOGRAFIC AL ORAŞELOR MICI DIN
JUDEŢUL GORJ

EDIȚIE ELECTRONICĂ
Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare
neautorizată indiferent de mediul de transmitere este interzisă.

ISBN: 978-606-9064-24-5
© Editura eParadigme, MURGILĂ MONICA MARIA, 2022
www.paradigme.euroeducation.ro
http://groups.google.ro

Craiova, 2022

2
 Cuprins

Introducere…………………………………………………………………………...2
Cap. 1 ,, Condiţiile fizico-geografice ale judeţului Gorj şi influenţa lor asupra
formării reţelei de aşezări urbane”
1.1 Aşezare geografică şi limite…………………………….…………......3
1.2 Caracteristici geomorfologice…………………………………………7
1.3 Condiţii climatice……………………………………………………...7
1.4 Potenţialul hidrologic………………………………………………….8
1.5 Trăsături biopedogeografice………………………………………….10
Cap.2 Localizarea geografică a oraşelor ……………………………………….12
Cap.3 Potenţialul geodemografic al oraşelor
3.1 Evoluţia numerică a populaţiei………………………………………..17
3.2 Densitatea populaţiei………………………………………………….21

3
 Introducere

,,Presiunea antropică în mediul urban al judeţului Gorj “se numeşte lucrarea pe care am
abordat-o, deoarece , este una dintre este o temă tratată de foarte multi specialişti atât din domeniul
geografiei cât şi alte domenii( protecţia mediului, economie).
Prezenta lucrare are o structură clasică în ordonarea materialului şi cuprinde 4 capitole.
În acest sens, analiza ştiinţifică a fiecărei componente fizico- geografice a judeţului Gorj
este realizată în capitolul 1, în capitolul 2 este prezentată localizarea principalelor oraşe, capitolul
3 tratează problemele de ordin demografic din aceste oraşe, în capitolul 5 se prezintă modul de
exprimare a presiunii umane în judeţul Gorj. În capitolul 5 sunt expuse aspecte ale prognozei
demografice şi al impactului creşterii populaţiei asupra mediului
În elaborarea lucrării au fost folosite diverse materiale – lucrări de specialitate, hărţi
topografice, date existente în studiile recomandate ca bibliografie.
Confruntarea cu terenul ,, a permis observarea directă a diverselor aspecte ale cadrului natural,
potenţialul demografic al acestor oraşe dar şi starea mediului din perimetrul acestora.
Realizarea studiului presiunii antropice din mediul urban al judeţului Gorj s-a
bazat pe sprijinul acordat de cadrele universitare ale Facultăţii de Ştiinţe Sociale, Universitatea
din Craiova.
Culegerea şi prelucrarea datelor au fost permanent supravegheate de coordonatorul ştiinţific al
acestei lucrări, d-ra Conf. Iordache Costela.

4
 Capitolul 1. Condiţiile fizico-geografice ale judeţului Gorj şi influenţa lor
asupra formării reţelei de aşezări urbane

1.1 Aşezare geografică şi limite

Judeţul Gorj este situat în partea de sud-vest a ţării, în nordul Olteniei, pe cursul mijlociu
al Jiului, fiind limitat la nord de paralela de 45°38' latitudine nordică în vârful Parângu Mare şi
la sud de paralela de 44°58 ' latitudine nordică în apropiere de localitatea Ţânţăreni.
Limita sudică se află în apropierea localităţilor Alimpeşti şi Polovragi, pe lângă care trece
meridianul de 23°39' longitudine estică, iar limita vestică e reprezentată de Vârful Dobru din
Munţii Godeanu, situat pe meridianul de 22°6' longitudine estică.
1.2. Caracteristici geomorfologice
Pe teritoriul judeţului Gorj işi fac simţită prezenţa trei mari unităţi fizico-geografice ale
reliefului, care coboară în trepte de la Nord la Sud : Carpaţii Meridionali, reprezentaţi prin
versanţii sudici ai munţilor Godeanu, Vâlcan şi Parâng, Subcarpaţii Getici, partea dintre Motru
şi Olteţ, cunoscuţi şi sub numele de Subcarpaţii Gorjului, precum şi dealurile colinare din
jumătatea sudică a judeţului, aparţinând Podişului Getic. Altitudinea maximă a reliefului se
înregistrează în vârful Parângu Mare ( 2518 m) , iar cea minimă ( 100 m) pe Valea Jiului, la sud
de localitatea Ioneşti, rezultând o diferenţă de altitudine între cele doua puncte de 2418 metri.

Munţii Parâng ocupă partea de nord-est a judeţului, între Jiu şi Olteţ, având o orientare a
culmii de la vest la est şi altitudinea maximă în Vârful Parîngu Mare ( 2519m).
Munţii Parângul işi desfăşoară relieful sub forma unei culmi principale sinuoase, dispusă
în general est-vest, de-a lungul căreia se înşira principalele lui vârfuri: Cârja (2405 m), Parângu
Mare (2519 m), Coasta lui Rus (2301 m), Mohoru (2337 m), Păpuşa (2136 m) şi Micaia (2170
m).
Dintre numeroasele curmături, două sunt mai însemnate: Curmătura Olteţului (1615 m) la
extremitatea estică a masivului şi şaua de înalţime Dengheru (2035 m) de sub vf. Păpuşa

5
 Constituţia sa geologică este evidenţiată de roci cristaline. Cristalinul Parângului este un
cristalin de grupul II, care cuprinde atât roci eruptive, cât şi roci cristaline-şisturi. Dintre rocile
eruptive două sunt predominante aici-granitul şi dioritul.
Rocile dure au permis păstratea treptelor de netezire , etajate la diferite altitudini, în medie
la 700-900 m corespunzând platformei Gornoviţa, la 1400-1600 m corespunzând platformei
Râu Şes şi 1800-2200 m cprespunzând platformei Borăscu.
Relieful glaciar este bine dezvoltat spre nord în bazinele de obarşie ale Jieţului şi Lotrului.
Sunt cunoscute ca mai importante circurile şi lacurile glaciare Roşiile şi Gâlcescu.
Caracteristic este si relieful ruiniform crio-nival mai ales pe versantul nordic al culmii
principale, datorat acţiunii proceselor de îngheţ-dezgheţ şi nivale, ce au loc la peste 2000 m
înaltime, măcinând rocile predominant granitice ce alcatuiesc masivul. (Gh.Niculescu, 1987).

6
 Foto. 1.1 Suprafaţa de nivelare Borăscu I( sursa www.alpinet.ro)
Masivul Vâlcan( Munţii Vâlcanului), situat în nord-vestul judeţului, delimitat la est de
Jiu şi la vest de Motru, are o altitudine care variază între 600 şi peste 1900m ( Oslea-1945 m,
Straja-1870 m). Munţii Vâlcanului au un aspect disimetric, creasta principală terminându-se
abrupt spre Depresiunea Petroşani şi în trepte spre Depresiunea subcarpatică olteană.
Structura litologică aparţine autohtonului danubian. În marea lor majoritate, aceştia sunt
alcatuiţi din şisturi cristaline, din care apar intruziuni de granit ( granitul de Şuşita, granitul de
Tismana etc.)., mai apar amfibolite, îndeosebi amfibolite rubanate ( în defileul Jiului),
epigabbrouri, serpentine, toate acestea cunoscute de specialişti sub numele de seria clastică.
Bordura sudică a acestor munţi, pe aliniamentul Dobriţa ( Suseni) -Runcu – Sohodol ( Celei),
este constituită din calcare jurasice. Aceste calcare se continuă şi la est de Jiu, pe bordura sudică
a Parângului, şi alcătuiesc în întreagime ,, Piatra Colşanilor”.
Dintre formele carstice de adâncime pot fi menţionate peşterile, dintre care mai
importante sunt Peştera Muierilor şi Peştera Polovragi.
Peştera Muierii .Orientarea generală a galeriilor este NNV-SSE acestea formându-se în
urma carstificării calcarelor prin infiltrarea apelor, râului Galbenu, în subteran.
Peştera Polovragi este săpată în versantul stâng al Cheilor Olteţului, la circa 200 m
distanţă de intrare. Altitudine circa 670 m, la 20 m diferentă de talvegul Olteţului.
În Munţii Vâlcan la altitudinea de 500-600 m se păstrază platforma Gornoviţa. Platforma Râu
Şes, de 1 600 m, este evidentă în Şiglaul Mare (1682 m) şi în Piatra Boroştenilor (1629 m).
Platforma cea mai înaltăse afla la altitudinea de 1800 m, în apropierea pasului Vâlcan, pe
Muntele Arcanu (vf. Arcanu, 1 815 m) şi pe Muntele Oslea (1 945 m),acest nivel corespunde cu
nivelul Borăscu din Masivul Parâng.

7
 În colţul nord-vestic al judeţului se desfăşoară versantul sudic al Munţilor Godeanu
(Vârful Godeanu ,2290 m), cu aspectul lor greoi, cu platforme de eroziune şi urme ale reliefului
glaciar.
Dealurile subcarpatice şi piemontane
Imediat sub munte, pe poala acestuia, începând de la Olteţ şi până la Motru, coboară în
ulucul depresionar, cunoscut şi sub denumirea de Depresiunea subcarpatică olteană, dealuri
piemontane bine analizate de L. B a d e a (1967) şi A1.R o ş u (1967). În nord-vestul
judeţului Gorj, aceste dealuri piemontane sunt puţin extinse şi apar sub forma unor culmi
scurte care înaintează asemenea unor tentacule, cum ar fi Dealul Costenilor, Dealul Carpenului
(la Pocruia), dealurile Gruiu şi Perilor.
La est de Tismana, dealurile Ponoare, Gornoviţa şi Vâlcele continuă seria dealurilor
piemontane, făcând trecerea spre un piemont continuu. La est de Jiu, prezenţa gruiurilor
piemontane se menţine,dar lungimea lor rar mai depăşeşte 500 — 600 m, în schimb altitudinea
creşte, ajungând la 450—500 m.
La vest de Jiu, până la Bistriţa, remarcăm în relief prezenţa Dealului Brădicenilor, situat
între Tismana şi Jaleş, a dealului Rasovei, între Jaleş şi Şuşiţa, şi a Dealului Târgului, între
Şuşiţa şi Jiu. Spre extremitatea nord-vestică a judeţului Gorj se remarcă prezenţa în relieful local
a dealului Negoeşti, care se continuă spre est cu dealul Sporăşti (402 m).
Dintre dealurile subcarpatice externe se detaşează dealul Bran.Acesta este constituit din întreaga
gama de roci miopliocene sedimentare, descrise mai sus, peste care s-a depus o cuvertură de
roci mai friabile, constituită din pietrişuri şi nisipuri cuaternare, azi, în parte, înlăturate. Dealul
în sine are o lungime de peste 15 km şi se prezintă că o imensă înşeuare, cu altitudini maxime
pe margini de 342 m în est şi 331 m în vest, iar pe înşeuare 300 m.
La sud de dealul Bran, dealurile piemontane se termină prin capete de deal numite local
,,gruiuri" sau ,,capul dealului".Dintre acestea amintim Gruiul Argintenilor, situat între Jiu şi
Gilort, şi gruiul Capul Dealului, între Motru şi Jiu.
Depresiunile şi luncile râurilor
Depresiunile din Oltenia, fie ele de sub munte sau dintre dealuri, au fost semnalate de
mult, dar pe măsură ce sunt cercetate şi se dezvăluie noi aspecte devin tot mai interesante ca
locuri cu deosebită rezonanţă nu numai în geografia ţării, dar şi în istoria de ieri şi în viaţa de azi
ale celor care au locuit din totdeauna aceste ţinuturi.

8
Prin aceste cuvinte Murgoci a stabilit că în partea de nord a Olteniei există două şiruri de
depresiuni deosebite ca poziţie şi origine.
Depresiunea subcarpatică olteană sau, ulucul depresionar oltean se întinde, în cuprinsul
judeţului Gorj, pe aproape 60 de kilometri de la est la vest, între Polovragi şi Dealu Mare (de
deasupra oraşului Baia de Arama).
La nord, ulucul depresionar este încadrat de o prispa piemontană cuaternară, la poalele
Parângului, ulucul este mărginit de dealurile Cernădiei, Schelei, Novacilor, Cărpinişului,
Drăgoeştilor şi Bumbeştilor de Jiu.
La sud, Depresiunea subcarpatică olteană este închisă, pe teritoriul Gorjului, de dealul
Tăutului şi în continuare spre vest de dealurile Gornet, Băleni, Stroeşti, Brădiceni, Sporăşti,
Godineşti, Negoeşti şi Dealu Mare.
Depresiunea subcarpatică olteană este constituită din mai multe compartimente :
Depresiunea Polovragi prezintă aspectul unui pod de terasă, cu o altitudine relativă, care
creşte progresiv către sud prin continuă adancire a cursului acesteia.
Depresiunea Cernădiei se întinde în continuare, spre vest, cu aspect de interfluviu, cu
uşoare lăsări axiale.
Depresiunea Novaci este determinată de existenţa pieţii de adunare a apelor, în care
Gilortul se uneşte cu Scăriţa, Gilorţelul şi Lometea .
Depresiunea Stănceşti — Aninişu formarea este o depresiune deluroasă, cu mici lărgiri
de văi în zona miocena nisipoas, formată din mici bazinete secundare
La nord de Tg. - Jiu se află Depresiunea Bumbeşti, urmează apoi în ordine spre vest
depresiunile Stăneşti (pe Şuşita Verde), Runcu (pe Jaleş), Brădiceni (pe Bistriţa Gorjului), Celei
(pe Tismana), Padeş (pe Motru).
Depresiunea intracolinară Târgu-Jiu — Câmpu Mare cunoscută şi sub numele de zonă de
subsidenţă (lăsare), are aspect de uluc care se întinde pe direcţia est-vest pe distanţa de cca 60
km şi o laţime maximă de 18 km.
Miltiade Filipescu( 1947) afirma că partea estică a sa , are o strucură sinclinală. În partea
vestică, strucura este monoclinală-cvasiorizontală.
1.3 Condiţii climatice
Fiind situat în partea sudică a ţării, teritoriul judeţului Gorj se află în cea mai mare parte
a anului sub influenţa circulaţiei maselor de aer sudice, sud-vestice şi vestice. Acestea, cu
originea în anticiclonul Azorelor, capătă, după trecerea munţilor Banatului şi Mehedinţi, un

9
caracter foehnal, sosind pe teritoriul Gorjului sub forma aerului cald şi uscat ( în special
primăvara).
Regimul climatic se caracterizează în general, prin veri răcoroase, cu precipitaţii bogate, şi ierni
friguroase ( mai ales în sectorul montan) , cu frecvente viscole şi strat de zăpadă stabil pe o
perioadă îndelungată.
1) Temperatura aerului
La Tg.-Jiu (210 m) temperatura medie anuală este de l0,2°C, rezultă că în zonele aflate
la altitudinea de 400 m (pe podurile netede ale dealurilor subcarpatice, ca de exemplu dealul
Bran) temperatura medie este cu 1,5°C mai coborâtă, iar la poalele Vâlcanului temperatura
medie anuală nu depaşeşte 6°C.
Pe înalţimile medii, sub formă de poduri netede (dealul Bran, dealurile Motrului,
platforma Gornoviţa),temperatura medie a lunii ianuarie este cu 0,5°C pâna la 1,5°C mai
ridicată decât a depresiunii.
Media temperaturii din luna ianuarie este de -1,5°C , iar a lunii iulie de +20,7 °C.
Vara, încalzirea este accentuată, temperaturile medii depaşind 20°C în lunile iulie şi august.
2) Precipitaţile
Repartiţia teritorială a precipitaţiilor atmosferice, varietatea formelor de relief, dar mai
ales altitudinea diferită a reliefului creează o etajare a cantităţilor de precipitaţii căzute pe
teritoriul Gorjului. Cele mai mari cantităţi anuale s-au înregistrat la staţia Parâng, o cantitate
medie anuală de 951 mm.
Cu cât coborâm, cantităţile anuale devin mai mici, menţinându-se la peste 700 mm
:Tismana 925 mm, Novaci 863 mm, Tg.-Jiu 753 mm. Valorile mari ale cantităţilor anuale se
explică prin apropierea acestei regiuni de centrii barici din Mediterană sau din Azore, care
influenţează deplasarea spre teritoriul ţării noastre a maselor de aer din care cad precipitaţiile
atmosferice.
3) Vânturile
Vânturile , puternic influenţate de formele de relief, bat cu o frecvenţă mai mare dinspre
N ( 14%), în zona depresionară, la Târgu Jiu ( canalizat pe această direcţie prin intermediul văii
Jiului), şi dinspre NV ( 25%), pe crestele înalte ale munţilor.
Astfel, în judeţul Gorj se pot identifica urmatoarele tipuri de vânturi: vânturi fönice în
depresiuni, austral, băltareţul care vine dinspre sud şi sud-est.

10
Vitezele medii anuale ale vânturilor oscilează între 4,0 şi 7,0 m-s în zonele montane înalte iar în
perimetrul judeţului o accentuată stare de calm atmosferic .
1.4 Potenţialul hidrologic
Caracterul hidrografic este determinat de structura geologică, compoziţia petrografică şi
climat. La acestea se adaugă actiunea antropică.
1.4.1 Apele curgătoare
Râurile judeţului Gorj aparţin unui singur bazin colector, Jiul (cu excepţia Olteţului, care
reprezintă limita judeţului spre Vâlcea).
Jiul este principalul râu care străbate judeţul , de la Nord spre Sud, colectând aproape
toate apele de pe teritoriul său. Ramura principală a Jiului este Jiul de Vest, având izvoarele la
aproape 1800 m altitudine, care la Livezeni se uneşte cu Jiu de Est şi străbate, până la Dunăre un
drum de 331 km, din care 103 km pe teritoriul judeţului Gorj.
Gilortul are o suprafaţă de 1348 km2 şi o lungime de 116,2 km şi este cel mai important
afluent din stanga Jiului, care izvorând de pe versantul sudic al Parângului de sub vârful
Mândra (2518 m), străbate aproape paralel cu Jiul aceleaşi unităţi de relief de la sud de Carpaţi.
Motrul este cel mai mare afluent al Jiului, care îşi are obârşia în Munţii Vâlcan, sub
vârful Oslea, la o altitudine de 1230 m în apropiere de izvoare la Bistriţei Tismana.
Amaradia are obarşia în Dealul Seciuri. Colectează pâraie, din comunele Bustuchin,
Logreşti, Hurezani, Căpreni, Stoina şi Cruseţ. Trece în judeţul Dolj şi ajunge în Jiu, în apropiere
de satul Işalniţa.
Cerna cu obarşia în poalele golului alpin Sturu( Com.Padeş). Curge în direcţie NE-SV,
printre Masivul Godeanu şi Munţii Mehedinţi pe dreapta, iar pe stanga Munţii Vâlcanului şi
Munţii Cernei.
Olteţul izvorăşte din Munţii Curmătura Olteţului ( Com.Polovragi), sub numele de
Oltecilor. Are o vale îngustă în zona de munte, presărată cu repezişuri şi mici cascade.
Densitatea reţelei hidrografice este asemanătoare cu cea medie pe ţară (0,49—0,50
km/km2), iar scurgerea medie multianuală (scurgere specifică) variază între 10 1/s/km2 în
partea nordică spre zona muntoasă şi 1l/s/ /km2 în partea sudică. Valori mari au râurile care sunt
alimentate din izvoarele carstice — Jaleşul la Stolojari — 33,8 1/s/km2 şi Orlea la Celei —
43,5 1/s/km2.

11
 Valorile medii ale temperaturii apei variază între 8 şi 10°C, temperatura medie lunară
variază între 10,2 şi 11,5°C la izvorul Izvarna (pe Tismana) şi între 7,3 şi 10,3°C , izvorul
Vîlceaua (de pe Runcu).
1.4.2 Apele subterane După criteriul, folosit de I.Ujvari (1959), de împărţire a apelor
subterane în trei : ape suprafreatice, ape freatice şi ape de statificaţie fără presiune hidrostatică,
din cercetările la teren s-a constatat că toate aceste grupe sunt prezente pe teritoriul Gorjului.
Apele suprafreatice apar îndeosebi primăvara, ele prezintă frecvent sub forma
ududoaielor cu apă semipermanentă, atât în Subcarpaţi, cât şi în Piemontul Getic.
Apele subterane carstice apar la zi, în zona subcarpatică, prin izbucuri (numite local
bolboroase): Runcu, din bazinul Jaleşului, captat pentru alimentarea cu apă potabilă a oraşului
Targu-Jiu, şi Izvarna –Costeni, din bazinul Tismana.
Apele de stratificaţie fără presiune hidrostatică se întâlnesc pe văile adânci –Valea
Olteţului.
1.4.3 Lacurile glaciare. Pe teritoriul judeţului Gorj lacuri glaciare se întâlnesc doar în
Munţii Parângului. Cele mai mari, cu apă permanentă, sunt lacurile Gâlcescu, Tăuri, Slăveiul,
Mija şi Pasărea.
1.5. Trăsături biopedogeografice
Vegetaţia naturală prezintă o etajare clară, de la Sud la Nord şi cuprind peste 2000 de
specii.
Etajul pădurilor de foioase, extins în zona dealurilor subcarpatice si piemontane, ce
depăşesc 200-3000 m, cât şi pe pantele munţilor, până la circa 1600 m, este reprezentat mai întâi
prin păduri de cer ( Quercus cerris) şi gârniţă ( Quercus frainetto) sau păduri de cer si gorun (
Quercus petraea) , ce alternează cu pajişti secundare şi cu terenuri cultivate.
Între 300 şi circa 1600 m altitudine, se extind pădurile de amestec.Pe stâncăriile
calcaroase, cu expunere sudică, ale Munţilor Vâlcan şi Mehedinţi, se dezvoltă o serie de specii
termofile, printre care alunul turcesc ( Corylus colurna), liliacul sălbatic ( Syringa vulgaris),
scumpia ( Cotinus coggygria), ghimpele ( Ruscus aculeatus). În bazinul Sohodolului apare izolat
pinul negru ( Pinus nigra ssp. Banatica) ş.a.
Etajul pădurilor de molid ( Picea abies) ocupă suprafeţe restrânse pe versanţii munţilor
înalţi, între 1 600 şi 1 900 m altitudine.
Etajul subalpin, extins la peste 1 800 m altitudine, este format din pajişti, alcătuite din
ţăpoşică ( Nardus stricta) , iarba stâncilor ( Agrostis rupestris), păruşcă ( Festuca supina) ,

12
unghia păsării ( Viola declinata) ş.a, ce alternează cu tufişuri de jneapăn ( Pinus mugo) , ienupăr
( Juniperus communis ssp.nana) , smirdar ( Rhododendron kotschyi) , afin ( Vaccinium
myrthillus) , merişor ( Vaccinium vitis idaea).
Etajul alpin se întâlneşte numai pe mici suprafeţe în Munţii Godeanu şi Parâng, fiind
reprezentat de pajişti de coarnă ( Carex curvula) şi de rugină ( Juncus trifidus) ş.a.
Zăvoaiele de luncă. Sunt alcătuite din diferite specii de salcie ( Salix alba, Salix
purpurea, Salex triandra), plop ( Plopus alba, Plopus nigra) şi anin ( Alnus glutinosa) .
Fauna este diversă şi bogată în specii, elementele predominante fiind cele de pădure,
reprezentate prin urşi, mistreţi, căprioare, jderi, cerbi, pisici sălbatice, cocoşi de munte, veveriţe,
râşi, huhurezi etc.În partea de vest a judeţului se remarcă o pătrundere abundentă a unor
elemente faunistice aparţinând biocenozelor mediteraneene, printre care : vipera cu corn (
Vipera ammodytes), broasca ţestoasă de uscat ( Testudo graeca), scorpionul ( Euscorpius
carpathicus ) , călugăriţa ( Scolopendra cingulata )ş.a.
Fauna alpină are ca element dominant şi caracteristic –capra neagră ( Rupicapra
rupicapra) , declarată monument al naturii şi ocrotită de lege. Apele râurilor de deal şi de munte
sunt bogate în păstrăv, lipan, scobar, clean, mreană, crap, ştiucă ş.a.
Solurile Grupele mai importante de soluri sunt:
Soluri brune de pădure slab şi moderat erodate sunt dezvoltate pe argile, au un conţinut
moderat de humus şi azot şi se întâlnesc pe interfluvii.
Solul brun de pădure, puternic erodat şi gleizat se dezvoltă pe pante mai mari (pante
între 18 şi 35°/00. Solul are o reacţie acidă, fiind sărac în humus şi azot
Solurile deluviale şi deluvio-coluviale. Ocupă toate poalele dealurilor piemontane, Se
caracterizează prin conţinut sărac în humus ,având însă un conţinut mijlociu de azot total.
Soluri podzolice secundare. Ocupă terasele superioare de 8-10 m, precum şi spinarile
netede ale interfluviilor. Au un conţinut redus în humus şi reacţie acidă
Soluri aluvionare nisipo-argiloase. Se întâlnesc pe toate văile râurilor, având o
dezvoltare mai mare în lunca Jiului, Olteţului, Gilortului şi Motrului.
Solurile silvestre podzolice gălbui. Ocupă de obicei suprafeţele plane de pe gruiurile
piemontane şi de pe terasele vechi.
Solurile silvestre brune-gălbui podzolite. Sunt răspândite pe relief mai accidentat şi pe
terasele mai noi există soluri silvestre brune-gălbui, podzolite mediu.

13
 Solurile silvestre podzolice şi solurile silvestre brune podzolite.Se găsesc pe pantele
accentuate.
Solurile semigleice. Ocupă o bună parte din conurile de dejecţie formate de Gilort la
Novaci, de Şuşiţa Verde la Vălari, de Galbenul la Baia de Fier, de Jiu la Bumbeşti, de Tismana
la Tismana şi de Motru la Padeş, la ieşirea lor din zona muntoasa.
Soluri pseudorendzinice. Sunt caracteristice dealurilor subcarpatice interne .

14
 Capitolul 2. Localizarea geografică a oraşelor din judeţul Gorj

Oraşul Bumbeşti- Jiu

Sub aspectul aşezării sale matematice este cuprins între paralela 45°10' Nord şi meridianul
23°20' Est.
Oraşul Bumbeşti-Jiu, amplasat în partea de nord a judeţului Gorj de o parte şi de alta a
râului Jiu, în Depresiunea subcarpatică olteană, în zona de contact a Subcarpaţilor Olteniei cu
Munţii Vâlcan, la 400 m altitudine.Este unitate administrativ-teritorială de bază, fiind formată
din patru sate :Pleşa, Tetila, Lăzăreşti şi Curtişoara.Suprafaţa oraşului este de 21402, 4 ha.

Foto. 1.1 Oraşul Bumbeşti-Jiu

Vecini:
-în Nord judeţul Hunedoara;
-în Est comunele Muşeteşti şi Bălăneşti;
-în Sud Municipiul Târgu-Jiu;
-în Vest comunele Shela şi Turcineşti
În sud cuprinde o parte din Depresiunea Subcarpatică a Târgu- Jiului. Localitatea este
cantonată în depresiunea Bumbesti, care la rândul ei face parte din unitatea fizico-geografică a
depresiunii subcarpatice oltene, adică într-o unitate geografică bine individualizată la contactul
dintre Subcarpaţi şi zona montană la nord.

15
 Oraşul Motru
Oraşul Motru este al doilea municipiu din judetul Gorj, situat la intersectia urmatoarelor
coordonate geografice: 44°48'13" latitudine nordica si 22°58'15" longitudine estica. Se afla la o
distanta de 44 km de Targu-Jiu si la 42 km de Drobeta Turnu Severin.

Foto 1.2 Oraşul Motru ( www.gorjeanu.ro)

Oraşul Novaci
Oraşul Novaci se află în partea de nord-est a judeţului Gorj, în zona de contact a Munţilor
Parâng cu Subcarpaţii Olteniei, la 44 km de municipiul Târgu Jiu. Este aşezat în arealul
depresionar cu acelaşi nume, la 504 - 680 m altitudine, pe cursul mijlociu al pârâului Gilort.
Teritoriul administrativ al oraşului are o suprafaţă de 24.250 ha (din care 6.608 ha este
teren agricol, 10.133 ha sunt acoperite cu păduri, iar 960,82 ha reprezintă teren intravilan) şi se
întinde spre nord până în creasta principală a Munţilor Parâng.
Are în componenţă patru sate aparţinătoare – Berceşti, Hirişeşti, Pociovalişte şi Siteşti.

Foto. 1.3 Oraşul Novaci ( www.gorjeanu.ro)

Vecini:
- în Nord judeţul Vâlcea;
- în Est Comuna Baia de Fier;
- în Sud Comuna Bumbeşti- Piţic;
- în Sud- Vest Comuna Bengeşti- Ciocadia;
- în Vest Comuna Crasna

16
 Oraşul Rovinari
Oraşul propriu-zis este amplasat în extremitatea sudică a zonei administrativă , în suprafaţa
de 2632 Ha , într-o zonă depresionară situată pe albia majoră a Jiului , învecinată la Est cu
dealul Bran , la Vest cu dealurile Mageac şi Lupului , la Nord cu depresiunea Tg.-Jiu - Câmpu
Mare , iar la Sud depresiunea se deschide către lunca Jiului.
Oraşul este situat la 25 Km SV de municipiul Tg.-Jiu , fiind legat de acesta prin drumul
naţional DN 66 (făcând parte din drumul european E79) şi calea ferată electrificată Tg.-Jiu -
Rovinari - Turceni - Filiaşi – Craiova.

Foto1.4 Oraşul Rovinari ( www.primariarovinari.ro)

Vecini:
- în Est Comuna Bâlteni;
- în Sud Comuna Fărcăşeşti;
- în Vest Comuna Câlnic;
- în Nord- Vest Comuna Teleşti;
- în Nord Comuna Băleşti;
- în Nord- Est Comuna Drăguţeşti
Oraşul Târgu -Cărbuneşti
Oraş aşezat la confluenţa Gilortului cu Blahniţa , în a cărei organizare administrativă intră
, pe lânga oraşul propriu zis şi 10 sate: Blahniţa de Jos, Cărbuneşti Sat, Cojani, Creţeşti,
Curteana, Floreşti, Măceşu, Pojogeni, Rogejeni şi Stefăneşti.
Cuprinde partea centrală şi estică a dealurilor Bran şi Cărbuneşti şi cea mai mare parte din
Depresiunea intercolinară Câmpu- Mare al Cărbuneştilor.
Suprafaţa oraşului este de 13125 Ha.
Vecini:

17
 - în Est Comunele Licurici şi Berleşti;
- în Sud Comuna Jupâneşti şi teritoriul oraşului Ţicleni;
- în Vest Comuna Dăneşti;
-în Nord Comuna Scoarţa;
] - în Nord- Est Comuna Albeni

Foto. 1.5 Oraşul Târgu- Cărbuneşti

Oraşul Târgu-Jiu
Oraşul Târgu-Jiu este localizat cu ajutorul următoarelor coordinate: 23º20' longitudine
estică şi 45 º3' latitudine nordică, la o altitudine faţă de nivelul mării de 210 m. Este situate în
depresiunea intracolinară Târgu-Jiu.
Vecini:
-în Est comuna Bălăneşti;
- în Sud Est comuna Scoarţa;
- în Sud comunele Dăneşti şi Drăguţeşti;

Foto.1.6 Oraşul Târgu-Jiu ( www.tourismguide.ro)

-în Vest comuna Bălăneşti;
-în Nord Vest comuna Leleşti;
-în Nord comunele Stăneşti , Turcineşti si oraşul Bumbeşti-Jiu

18
 Oraşul Tismana
Oraşul Tismana este situată în sud-vestul României, în partea de nord-vest a judeţului
Gorj, localitatea de reşedinţă a oraşului fiind localitatea Tismana, centrul civic având
coordonatele: paralela 45° 03' 02 emisferă nordică, meridian 22° 56' 56 longitudine estică .
Paralela 45°, trece prin dreptul troiţei de la intrarea dinspre nord în satul Racoţi iar meridianul
23° trece prin capătul estic al satului Vâlcele, DJ 672, Tismana - Târgu-Jiu. Este aşezat în
Depresiunea Tismana –Celei, la poalele de Sud Vest ale Munţilor Vâlcan şi cele de Nord ale
Dealului Sporeşti, pe cursul superior al râului Tismana, la 27 km Vest- Nord Vest de Municipiul
Targu-Jiu.
Localitatea de reşedinţă şi cele 10 sate aparţinătoare au o suprafaţă de 30.778,79 ha.

Foto.1.7 Oraşul Tismana (www.wikipedia.ro)

Vecini:
- în Est Comuna Peştişani;
- în Vest Comuna Padeş;
- în Nord judeţul Hunedoara.
- în Sud- Vest Mehedinţi;
- în Sud Comuna Godineşti
Oraşul Turceni
Din punct de vedere geografic, localitatea Turceni este situată în partea de sud-vest a
României făcând parte din judeţul Gorj. Este amplasată la sud de Municipiul Târgu-Jiu –
reşedinţa judeţului, la o distanţă de 55 km pe drumul judeţean 673A pe partea dreaptă râului Jiu,
la o altitudine ce diferă între 121 m şi 324 m faţă de nivelul mării.
Teritoriul localităţii Turceni se întinde în cea mai mare parte pe interfluviul Jiului şi al
Jilţului. Are o suprafaţă de 7893 Ha.

19
Astăzi, localitatea Turceni se compune din următoarele sate: Turceni, Jilţul, Murgeşti, Valea
Viei, Gârbov şi Strâmba- Jiu.

Foto.1.8 Oraşul Turceni( www.gorjeanul.ro)

Vecini :
-în Est Comuna Plopşoru,în Sud Comuna Ioneşti,în Vest Comuna Borăscu, în Nord- Vest
Comuna Negomir,în Nord Comuna Urdari.
Oraşul Ţicleni
Oraşul Ţicleni este situat pe valea pârâului Cioiana, înconjurat de dealurile subcarpatice
dintre Jiu şi Gilort (Dealurile lui Bran), în partea de nord, şi cele ale Podişului Getic, în partea
de sud a aşezării.
Din punct de vedere geografic, localitatea Ţicleni se află în partea de sud-vest a României
şi aparţine regiunii colinare Oltenia. Se poate spune că oraşul de azi este compus din vechile
sate: Ţicleni, Tunşi şi Răşina, ultimul cuprinzând şi cătunul Gura Lumezii.
Oraşul are o suprafaţă de 7894 .
Vecini:
-în Nord Comuna Dăneşti şi teritoriul oraşului Tg.- Cărbuneşti;
-în Nord- Est Comuna Jupâneşti;
-în Est Comuna Bărbăteşti;
-în Sud- Est Comuna Săuleşti;
-în Sud Comuna Aninoasa;
-în Sud- Vest Comuna Plopşoru;
-în Vest Comuna Bâlteni.

20
 Capitolul 3. Potenţialul geodemografic al oraşelor

3.1 Evoluţia numerică a populaţiei

Judeţul Gorj face parte din teritoriile de veche locuire umană ale ţării, prezenţa omului
fiind dovedită aici din epoca comunei primitive. Condiţiile mediului geografic, prielnice omului
şi activităţii sale, au favorizat existenţa şi continuitatea populaţiei în aşezări omeneşti bine
dezvoltate şi cu o viaţă socială şi economică închegată din cele mai vechi timpuri şi până în
prezent.
În secolul XX popluaţia oraşelor din judeţul Gorj a înregistrat un spor continuu, cu
excepţia celor două războaie mondiale. Creşterea populaţiei a prezentat însă valori inegale în
timp şi pe oraşe, ca urmare a modificărilor care au avut loc în evoluţia natalităţii, mortalităţii şi
mişcării migratorii. Intensitatea de creştere a populaţiei diferă de dezvoltarea economică din
prima, faţă de cea de-a doua jumătate a secolului XX a determinat variaţii al indicilor de creştere
a numărului şi repartiţia populaţiei.
Prima jumătate a secolului XX se caracterizează printr-o creştere lentă a numărului de
locuitori în majoritatea oraşelor existente în acea vreme, fapt care se datorează celor două
războaie mondiale.
Un indicator relevant în analiza evoluţiei populaţei îl reprezintă rata totală de creştere a
populaţiei.
Cele mai mari creşteri s-au înregistrat la nivelul oraşului Tg-Jiu, unde populaţia a crescut de
aproape 10 ori , ( 989,86 %). Creşteri mai mici s-au înregistrat şi în celelalte oraşe, în
Bumbeşti-Jiu (262%), Novaci ( 159,7% ), Târgu-Cărbuneşti ( 158,6 % ).
Un alt indicator utilizat pentru analiza evoluţiei numerice a populaţiei este ritmul anual de
creştere.
În funcţie de acest indicator, oraşele din judeţul Gorj se grupează în 5 categorii ( Fig. 1). Cele
mai mari ritmuri de creşteri se înregistrează în oraşele Rovinari ( 8,8 % /an), Tg-Jiu ( 2,4 % /
an) şi Motru ( 2,2 % /an).Aşadar în oraşe cu inductrie extractivă, reşedinţe de judeţ, care au un
necesar de forţă de muncă şi care au atras forţă de muncă atât din interiorul judeţului cât şi din
zonele limitrofe.

21
Conform datelor de la recensământul din 1992 oraşele din judeţul Gorj au avut o mare putere de
atracţie pentru populaţia din afara judeţului, 41 % din persoane nefiind născute în judeţul Gorj.
În judeţul Gorj oraşele cu un un ritm de creştere negativ sunt: oraşul Bumbeşti-Jiu, Turceni
şi Tismana, în timp ce oraşul Novaci a avut un ritm de creştere egal cu zero.

Doar două oraşe au avut un ritm de creştere cuprins între valorile 0,1- 1%, oraşele Târgu-
Cărbuneşti şi Ţicleni.
Un ritm de creştere de peste 2 % se înregistrează în oraşele Tg-Jiu, Rovinari şi Motru.
Spre exemplu populaţia oraşului Novaci în anul 1930 a crescut faţă de anul 1912 cu circa
221 persoane ( aproximativ 12 persoane, în medie anual).
Între anii 1930-1956, populaţia unor oraşe a crescut datorită menţinerii natalităţii la valori
mai ridicate şi reducerea mortalităţii generale şi a celei infantile.
1. Evoluţia numerică a populaţei oraşelor din judeţul Gorj în perioada 1956 - 1966
Între anii 1956-1966 creşterea populaţiei a fost mai atenuată din cauza regresului
neîntrerupt al natalităţii consecinţă a leglizării întreruperii sarcinii la cerere, ca şi a concepţiei
unor categorii sociale de a avea mai puţini copii. Pentru oraşele Turceni şi Ţicleni în această
perioadă creşterea mai mică a populaţiei se datorează şi numeroaselor plecări definitive de
populaţie în alte regiuni din ţară.
Fig.2. Evoluţia numerică a populaţiei între anii 1966-2010

22
 Bibliografie

1. Baranovsky Niculina Neamu. G, (1971) ,, Judeţul Gorj” , Editura Academiei

Republicii Socialiste România, Bucureşti;

2. Bălteanu,D.,Şerban, N., (2004), ,,Modificări globale ale mediului”, Editura

Credis,Bucureşti

3. Bordânc Floarea, (2003), România. Geografie umană şi economică contemporană,

Editura Universitară, Bucureşti;

4. Călinescu. R, şi colaboratori, (1969), Biogeografia României, Editura Ştiinţifică;

5. Cucu. V, (1970), , Oraşele României, Editura Ştiinţifică, Bucureşti ;

6. Cucu. V, (1995), Geografia Umană şi Economică a României, Ediura Glasul

Bucovinei, Iaşi;

7. Dumitraşcu Monica, ( 2006), ,,Modificari ale peisajului in Campia Olteniei”, Editura

Academiei Române, Bucureşti;

8.Erdeli. G, Dumitrache Liliana, (2001), Geografia populaţiei, Editura Corint,

Bucureşti;

9. Ghinea. D, (2002), Enciclopedia geografică a României, Bucureşti;

10. Giublean. I, et al , (1964), Oraşele Olteniei, Comitetul Regional pentru Cultură şi

artă, Craiova;

11. Harisiad Elena, Brânzan. N, Mocioi. I, (1980) Judeţele Patriei. Judeţul Gorj,

Editura Sport- Turism, Bucureşti;

12. Ianoş. I, Vlăsceanu. Gh, (1998), Oraşele României , Casa Editorială Odeon, B

23
 13. Ianos, I. (1997), Orasele şi organizarea spatiului geografic, Editura Academiei

Române, Bucuresti;Bucureşti;

14. Ioanid, V. (1991), ,,Urbanismşi mediu, Editura Tehnică, Bucureşti.

15. Roşu. Al, (1967), Subcarpaţii Olteniei dintre Motru şi Gilort. Studiu geomorfologic,

Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti;

16. Sârcu. I , (1971), Geografia Fizică a Republicii Socialiste România, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;

17. Teusdea, V. (1998), Protecţia mediului, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti,

18. Trebici. Vl., Measnicov. I, Hristache. I, (1977), Demografia oraşelor României,

Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti;

19. Ungureanu Irina , (2005), Geografia Mediului, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”,

Iaşi

*** (1984), Geografia României, Vol. II, Geografia umană şi economică , Editura

Academiei, Bucureşti;

***( 1992), Geografia României, Volumul 4- Institutul de Geografie, Editura

Academiei, Bucureşti

*** Informaţii Direcţia Regională de Statistică Gorj

24
EDIȚIE ELECTRONICĂ
Reproducerea oricărei părţi din prezentul volum prin fotocopiere, scanare, multiplicare
neautorizată indiferent de mediul de transmitere este interzisă.

ISBN: 978-606-9064-24-5
© Editura eParadigme, MURGILĂ MONICA MARIA, 2022
www.paradigme.euroeducation.ro
http://groups.google.ro

25
26