Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
10 Cosbuc Iarna Pe Ulita
10 Cosbuc Iarna Pe Ulita
George Cosbuc este un mare poet al naturii, continuand prin pastelurile sale pe
marele pastelist Vasile Alecsandri.
Ca poet, ne-a lăsat moştenire creaţii lirice de o deosebită valoare şi frumuseţe,
dintre care Nunta Zamfirei, Moartea lui Fulger, Vara, Iarna pe uliţă, Mama, Doina, La
oglindă, Subţirica din vecini, Noi vrem pământ!, Lupta vieţii si multe altele.
Poezia naturii lui Cosbuc reflecta sentimentele si atitudinile autorului fata de
natura aflata in diferite ipostaze ale anotimpurilor sau ale zilei si noptii.
Viziunea poetica a lui Arghezi asupra naturii este solara,luminoasa. De aceea
pastelurile lui sunt imnuri inchinate frumusetii, bogatiei si trainiciei naturii.
In lirica naturii acestui poet regasim viata rustica, bucuria de a trai, optimismul.
TEMA
Pastelului Iarna pe uliţă descrie scene de iarna in mediul rural, imaginile, personajele si
atmosfera fiindu-i familiare poetului din propria sa copilarie.
TITLUL POEZIEI indica, inca de la inceput, locul si momentul descrierii lirice: satul
romanesc, intr-o zi de iarna.
CONTINUT
Poezia debuteaza cu un frumos tablou de iarna, fiind o demonstratie a viziunii solare a liricii
naturii lui Cosbuc. Desi este iarna si nu apare soarele, iar cerul este senin si lipsesc
intemperiile:
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
……………………
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
1
Folosind un ton sugubat (=glumet), poetul introduce in prim plan un copil, atat de mic
„caci pe carare/ Parca nu-i”, care urcă anevoie pe o uliţa troienită.
Portretul micului copil poate fi al oricui copil de la tara: cu haina mai mare decat el,
cu caciula de miel data pe spate si mai “voinica decat el”, sub care isi pot gasi adapost
sapte sate.
Haina-i maturand pamantul Dand pe ceafa putintel Uite, ma, caciula, frate,
Si-o taraste-abea-abea: Toata lana unui miel: Mare cat o zi de post -
Cinci ca el incap in ea; O caciula mai voinica Aoleo, ce urs mi-a fost!
…………………………. Decat el. Au sub dansa sapte sate
………………………… Adapost!
Copiii mai mari ii închid drumul „micului Barbă- Cot”, făcând haz de căciula lui, care li se
pare „ cât o zi de post”.
In jocul lor este prinsa si o bătrânică care trecea pe drum. Vazand ce se intampla, ea a
incercat sa-l scape pe cel mic din hârjoana celor mari, dar a ajuns ea insasi sa nu se mai
descurce intre copiii care o inconjoara, rad si tipa.
Poezia reda inocenţa, veselia si bucuria din jocul copiilor:
Ca pe-o bufniţ-o-nconjoară
Şi-o petrec cu chiu cu vai,
Şi se ţin de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Larma copiilor atrage toata suflarea satului, cainii din curti sar nedumeriti, femeile ies la
gard, barbatii ies din casa.
Poezia se sfarste cu un dialog intre copii si babuta. Dialogul exprima dragostea si
intelegerea celor in varsta fata de copiii si strengariile lor
Ce-i pe drum atata gura?"
- "Nu-i nimic. Copii strengari."
- "Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!"
COMPOZITIE
Pentru redarea scenei de iarna autorul creaza imagini vizuale şi auditive, folosind mai mult
comparatiile ( copii fac galagie ca roata morii; se galcevesc ca vrabiile gurese) si mai
putin epitetele. Poezia excelează prin imagini de mişcare si ritm alert.
Prozodia.
- Masura versurilor este de ……………. Silabe
- Rima
- Ritm.........