3. 22-23ȘC. Didactica educației muzicale. 02.11.

2021
Tema: Principii și strategii specifice Educației muzicale în învățământul primar.
I. Principii didactice utilizate în educația muzicală
În limba latină termenul principium (principii), înseamnă început, bază (fundament), imperativ
(comandament). Adică, principii didactice sunt imperative care guvernează (sub aspect “tehnic”)
procesul de predare-învăţare sau – principiile pedagogice ale procesului de invatamânt reprezintă
imperativele categorice cu valoare de axiomă în proiectarea activităților didactice / educative.
Așadar, principiile procesului de invatamânt reprezintă anumite norme pedagogice cu valoare
strategică și operatională care trebuie respectate în proiectarea și realizarea oricărei forme de
activitate didactică/ educativă, ele sunt anumite trasee magistrale, cerinţe cheie, în baza cărora are loc
realizarea obiectivelor şi a conţinuturilor procesului educațional într-un anumit domeniu.
Principiile didactice de bază, care trebuie să fie respectate la lecțiile de Educație Muzicală sunt:
principiul pasiunii; principiul intuiţiei; principiul corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa; principiul
unităţii, instruirii şi dezvoltării muzicale; principiul reinterpretării pedagogice a muzicii; principiul
interiorizării muzicii; principiul accesibilităţii; principiul sistematizării, continuităţii şi gradaţiei;
principiul însuşirii conştiente şi active. Aceste principii au fost descrise foarte explicit de cercetătorul
I. Gagim [13] și sunt prezentate în continuare:
 Principiul pasiunii. Dacă pasiunea și interesul viu sunt condiţii necesare pentru oricare
disciplină şcolară, atunci în educaţia artistică această condiție obţine o semnificaţie prioritară,
determinând în mod firesc desfășurarea și 56 succesul lecției. Însăşi muzica, prin forţa ei de acţiune,
prin felul de a fi, contribuie la crearea unei atmosfere vii, emoţionante, captivante.
 Principiul intuiţiei prevede соntactarea directă, vie cu un aunmit fenomen studiat. Privitor la
acest principiu J. A. Comenius susținea: „Tot ce este accesibil auzului să fie pus la dispoziţia auzului,
tot ce este accesibil mirosului să fie mirosit, tot ce este palpabil să fie palpat, iar tot ce este accesibil
mai multor organe de simţ, să fie pus la dispoziţia acestor organe de simţ”.
Muzica nu poate fi însuşită decât pe cale intuitivă, adică prin simţire şi trăire nemijlocita a ei în
momentul prezenței sale. A înţelege muzica „din auzite”, pe baza povestirilor și a cărţilor despre ea,
sau chiar pe baza unei analize teoretice profunde, este cu neputință. Pentru a afla mesajul transmis
prin muzica, ea trebuie să sune „aici şi acum” – nu doar din afară (în exterior), ci în interiorul
sufletului și a minții. În caz contrar, se poate întâmpla ca în bancul despre o persoană care spune că
nu-i plăcea Caruso și la întrebarea ”Unde l-ai ascultat?” răspundea că i l-a imitat un oarecare Vasile.
În ceea ce privește educația muzicală în şcoala generală, principiul intuiţiei va sta la baza oricărei
activităţi didactice muzicale, deoarece conţinutul muzicii 57 constituit din emoţii, trăiri și stări
interioare, nu poate fi înţeles în afara acţiunii ei directe asupra organului auditiv, iar prin auz, asupra
sufletului. Arta nu poate fi percepută altfel decât, în primul rând, prin simţirea ei. Reflecţia va urma
după emoţii, teoria – după practică, iar discuţia despre muzică se va sprijini doar pe cele auzite şi
trăite.
 Principiul corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa presupune respectarea condiţiei
fundamentale a existenţei artei – legătura ei cu viaţa. Arta nu poate exista în afara vieţii omului.
Muzica reflectă viaţa omului cu toată plenitudinea, diversitatea, complexitatea, măreţia ei și nu doar
o reflectă, ci şi o transformă, o îmbogăţeşte, o completează. Acest gen de artă, prin influenţa sa
edificatoare, educând şi înălţând spiritul omului, nu doar îl îmbogăţeşte şi înnobilează, ci și îi

1
înfrumuseţează viața prin simpla-i prezenţă, ca fenomen artistic-estetic. Iar omul, la rândul său,
transformă viaţa din jur în conformitate cu bogăţia, frumuseţea şi profunzimea lui sufletească
determinată de muzică.
Misiunea cadrului didactic este de a evidenţia împreună cu elevii raportul muzicii cu viaţa omului,
a ţării, a trecutului și prezentului ei, a maturilor şi copiilor etc. Arta muzicală, ca fenomen specific,
nu va putea fi înţeleasă fidel dacă la studierea ei se va limita doar la ea, fără a fi privită în raport cu
alte activităţi ale omului. Este necesar de a ieşi „în afara ei”, de a descoperi raporturilor sale cu alte
fenomene ale lumii și vieţii spirituale a societăţii. Muzica este un fenomen al acestei lumi, dar cu eu-l
ei original, cu misiunea sa irepetabilă.
Elevii trebuie să înțeleagă că muzica ţine direct de viaţă nu numai pentru faptul că însăşi viaţa este
izvorul artei, ci şi pentru faptul că ea se naște şi trăieşte după aceleaşi legi care stau la baza vieţii, a
întregii existenţe umane. Legile muzicii se suprapun legilor spiritului uman, care îi dă viaţă, iar legile
acestuia se suprapun legilor vieţii universale, totul aflându-se într-o strictă interdependenţă. Muzica
mare și adevărată este veşnică, deoarece ea tratează/ reflectă probleme fundamentale ale vieţii,
obiectul intereselor ei fiind valorile eterne, inestimabile ale omului. Ea conţine idei şi trezeşte
sentimente nemuritoare, care sunt actuale în toate timpurile.
La lecțiile de Educație Muzicală, prin respectarea principiului corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa
(și toate aspectele ce stau la baza lui), cadrul didactic trebuie să ajungă cu elevii la concluzia că
legătura cu viaţa este fundamentul şi condiţia existenţei muzicii. Acest lucru se va însuşi mai bine
prin exemplul muzicii populare, care este oglindă a vieţii poporului, a istoriei şi culturii, a sufletului,
caracterului şi psihologiei lui.
 Principiul unităţii educaţiei, instruirii şi dezvoltării muzicale. După cum se ştie, opera
muzicală influențează universul spiritual al omului, îmbogăţindu-l, înălţându-l și educându-l. Un
mesaj muzical-artistic poate forma anumite atitudini ale omului faţă de viaţă, un fenomen, gustul lui
estetic, calităţi de ordin etico-moral etc. Acest lucru are loc prin declanşarea emoţiilor, dispoziţiilor,
stărilor sufleteşti, sugerarea anumitor idei, gânduri etc. Însă, pentru perceperea profundă și corectă a
chintesenței mesajului unei opere muzicale, pentru pătrunderea în conținutul ei de idei se necesită
posedarea anumitor cunoștințe despre muzică, despre limbajul şi legităţile ei specifice, adică, este
nevoie de un sistem de cunoştinţe, informaţii și dexterităţi muzicale. Astfel, pentru realizarea
eficientă a procesului de educaţie muzicală, se cere o instruire specială, deoarece doar cunoştinţele
obţinute în acest sens pot asigura succesul în formarea competențelor de percepere profundă a operei
muzicale.
La audierea și/ sau executarea creațiilor muzicale se cere mobilizarea unui șir de procese psihice –
imaginaţia, gândirea, afectivitatea, memoria, voinţa, atenţia etc., precum şi antrenarea unor aptitudini
muzicale – auzul muzical (melodic, armonic, timbral, dinamic, polifonic...), simţul ritmic etc. Toate
aceste calități trebuie să fie formate la lecțiile de Educație Muzicală, deoarece, în lipsa lor nu se va
putea nici interpreta, nici audia și nici analiza muzica, adică – nu va fi posibilă pătrunderea în sensul
ei. Aşadar, dezvoltarea muzicală este o condiţie obligatorie şi indispensabilă a educaţiei muzicale.
Aceste aspecte ale învăţământului muzical general se unesc într-un totîntreg, devenind
indispensabile, potrivit laturilor unui triunghi, din care dacă se va exclude una, va disparea și
triunghiul.
 Principiul reinterpretării pedagogice a muzicii (sau reconceperii legilor muzicii de pe
poziţii

2
didactice) prevede aculturarea pedagogică a muzicii şi a creaţiilor muzicale în scopul facilitării
procesului de însuşire a fenomenelor muzicale de către elevi.
 Principiul interiorizării muzicii presupune deplasarea ei de pe planul exterior pe cel
interior,
transformarea ei din realitate fizică-acustică în realitate (energie) psihică-spirituală. Principiul dat
este universal şi constitutiv pentru educaţia muzicală, servind drept findament pentru întreg domeniu
prin integrarea tuturor principiilor şi exercitarea anumitor funcţii: de integrare (construieşte triada
psiho-muzico-pedagogică a concepţiei educaţiei muzicale), de cunoaştere (descoperă/ valorifică
muzica din interior), edificatoare (realizează relaţia intimă muzică-elev), de transformare (modifică
universului spiritual al Eu-lui). Prin interiorizarea muzicii se obţine muzicalizarea fiinţei umane la
gradul superior, iar prin aceasta – și edificarea ei.
 Principiul accesibilităţii permite de a face dificilul simplu, neclarul clar, complicatul
necomplicat etc. Problema constă în găsirea unei „chei metodice” care să asigure intrarea fără
dificultăți, a elevilor, în esenţa problemei studiate.
 Principiul sistematizării, continuităţii şi gradaţiei prevede parcurgerea unui itinerar spre
cunoașterea artei muzicale, realizat în mod sistematic, treptat, cu pași mici dar siguri, de la cunoscut
la necunoscut, de la uşor la greu, de la simplu la complicat.
 Principiul însuşirii conştiente şi active prevede organizarea activităților în așa mod, încât să
fie posibil de a facilita trecerea „prin sine” a materiei muzicale studiate, tranformînd-o într-o practică
a eu-lui și făcând posibil ca această materie să fie însuşită temeinic.
Toate principiile menționate trebuie să fie respectate de către cadrele didactice la lecțiile de
Educație Muzicală, aplicându-se anumite metode educaţionale.

II. Strategii specifice de predare-formare a cunoştinţelor muzicale la elevi

Procesul de predare-formare a cunoştinţelor muzicale la disciplina Educaţie muzicală nu se
poate conforma total modelelor de predare-învăţare generale, deoarece acestea conservă convingerile
şi metodele anacronice în ce priveşte specificul artei sunetelor. Deşi în ultimii ani se pune accentul
pe aspectul „practic-artistic” al predării, totuşi de cele mai multe ori aceasta rămâne a fi un deziderat,
iar modelele noi şi eficiente de predare-formare a cunoştinţelor muzicale n-au fost implementate.
Actualmente, procesul didactic la disciplina Educaţie muzicală se realizează mai mult confuz şi
incoerent, profesorii insistând pe predarea materiilor muzicale, și nu pe formarea cunoștințelor
muzicale, această realitate fiind exprimată și de sintagma științific incorectă, dar omniprezentă în
spațiul nostru educațional, predarea cunoștințelor. Respectiv și didactica clasică stipulează că
cunoștințele se formează [I. Stanciu, Iu. Babanski, V. Кraevski, N. Naumov], nu se predau, ele fiind
prin definiție achiziții ale educaților, nu valori preexistente actului educațional, precum ar fi materiile
de învățământ/conținuturile educaționale. Anume acestea se predau/valorifică/explorează, prin
aplicarea unor metodologii specifice obiectivelor educaționale de atins, particularităților psihologice
și de vârstă ale elevilor etc. Totuși profesorii, chiar dacă folosesc sintagma predarea cunoștințelor,
invocă lipsa unor strategii didactice specifice educaţiei muzicale, inclusiv de predare-formare-
evaluare a cunoştinţelor muzicale.
În conformitate cu aceste premise, a apărut și necesitatea reconceptualizării metodologiei predării-
formării cunoștințelor muzicale, a cărei componentă de amploare este strategia didactică, a elaborării
instrumentarului științific-metodologic de formare a acestora în conformitate cu principiile creației-

3
receptări muzicale și cu cele de desfășurare a procesului instructiveducativ în cadrul general al
educației muzicale. Pentru realizarea obiectivului respectiv, prezentăm criteriile de selectare a
modelelor de predareformare a cunoştinţelor muzicale specifice disciplinei Educaţia muzicală:
 gradul de adecvare a modelelor de predare-formare a cunoştinţelor la particularităţile
specifice disciplinei educaţie muzicală în corespundere cu raportarea modelelor de formare
din pedagogia generală la principiile educaţiei muzicale:
 principiile pedagogiei generale în corespundere cu cele specifice educaţiei muzicale;
(principiul corelaţiei educaţiei muzicale cu viaţa (I. Gagim); principiul unităţii educaţiei,
instruirii şi dezvoltării muzicale; principiul 7 pasiunii (D. Kabalevski); principiul intuiţiei;
principiul funcţionaldinamic în predare-formarea cunoştinţelor muzicale).
 interacţiunea elementelor/operaţiilor predării (definirea, expunerea, explicarea) în procesul de
formare a cunoştinţelor muzicale la elevi.
Strategiile didactice, așa cum o confirmă toți autorii citați în continuare, se alcătuiesc din:
obiective-conținuturi-metode-procedee/tehnici-formemijloace de predare-învățare-evaluare, stabilite
pentru o secvență a actului instructiv-educativ, pe principii metodologice specifice [I. Bontaș, I.
Cerghit, S. Cristea, C. Cucoş, I. Nicola, Iu. Babanski, V. Pâslaru].
Strategiile specifice educaţiei muzicale se manifestă în aspectele:
 ştiinţific: strategiile specifice muzicii sunt parte componentă a ştiinţelor educaţiei;
 descriptiv: strategiile reprezintă un algoritm al procesului educaţional, incluzând ansamblu de
obiective, conţinuturi, metode şi mijloace specifice muzicii;
 acţional: realizarea procesului tehnologic propriu-zis, funcţionarea tuturor mijloacelor:
instrumentale, metodologice, pedagogice;
 emoţional-afectiv: influența afectivă a muzicii asupra elevului. Valorificarea potenţialului
psihopedagogic al strategiilor se produce pe următoarele niveluri ale acestora:
Valorificarea potenţialului psihopedagogic al strategiilor se produce pe următoarele niveluri ale
acestora:
1. Nivelul general pedagogic: strategia specifică educaţiei muzicale ghidează întregul proces
educaţional ca unitate de învăţământ. Ea este privită ca sinonim al noţiunii „sistemul didactic”, care
include ansamblul obiectivelor, conţinuturilor, mijloacelor şi metodelor de învăţământ.
2. Nivelul special, muzical-psihologic: strategia didactică, specifică muzicii, este ghidată de suflul
viu al muzicii. Muzica, prin efectele sale emoţionale, are o pondere mare în dinamizarea vieţii
elevului, în eliberarea lui de complexe şi izolare, în declanşarea creativității, imaginaţiei,
sensibilităţii, în dezvoltarea proceselor psihice necesare pentru diverse tipuri de activităţi prin care se
poate obţine re-calificarea şi adaptarea la noile cerințe ale vieţii.
Analiza evoluţiei strategiilor de formare a cunoştinţelor muzicale, ne-a permis să deducem
următoarele prevederi ca temeiuri în proiectarea didactică la lecţii.
Strategiile didactice pot fi aplicate în practică, dacă există următoarele condiţii:
 sunt elaborate pentru o lecţie sau un ansamblu de lecţii;
 sunt încorporate în structura tehnologiilor pedagogice;
 este stabilit tipul de lecţie;
 strategia permite proiectarea taxonomică a obiectivelor pentru o lecţie sau un grup de lecţii;

4
 stabileşte metodele de bază în corespondenţă cu obiectivele şi conţinuturile proiectate, cu
competențele muzicale deja format ale elevilor;
 stabileşte metodele adiacente;
 stabileşte mijloacele didactice;
 stabileşte obiectivele şi instrumentarul de evaluare a rezultatelor instruirii.
Tipologia strategiilor specifice educației muzicale include:
1. Strategii afectiv-emoţionale (de formare prin trăire afectivă) – tipul respectiv antrenează
procesele mentale superioare şi pregăteşte perceperea mesajului sonor prin reacţia afectivă la sunarea
muzicii.
2. Strategii analogice – de formare prin construire şi utilizare de modele (copii ale originalului):
modele de cunoaştere, modele de acţiune, modele ce reprezintă procese complexe, prin utilizarea
metodelor modelării, stimulării, jocului de rol, învăţării pe simulatoare devin componente esenţiale
ale acestui tip de strategii.
3. Strategii mixte (combinatorii) de tip inductiv-deductiv şi deductivinductiv, considerate
indispensabile iniţierii elevilor în tainele cunoaşterii şi în utilizarea metodelor specifice educaţiei
muzicale. Elevii sunt puși în faţa realităţii şi încurajați să analizeze faptele empirice ale fenomenului
muzical, să observe, să exerseze. Învăţarea urmează traseul de la percepţia intuitivă la explicaţie, de
la analiza faptelor concrete la noţiuni, idei, de la particular la general, de la concepte particulare la
concepte generale.
În procesul de formare inițială a cadrelor didactice pentru educație și dezvoltare se vor aplica:
1. Metode de transmitere și de însușire a cunoștințelor:
- expositive: povestirea, descrierea, explicația, instructajul etc.;
- conversative: conversația euristică, conversația, discuția colectivă. Problematizarea ,
dezbaterea, brainstorming-ul etc.;
- metode de comunicare scrisă/de muncă cu manualul: lectura independent, lectura dirijată etc.
2. Metode de explorare și descoperire:
- metode de explorare directă: observarea sistemică și independentă, experiențele și
experimentele, examinarea documentelor din domeniul muzicii, studiul de caz etc.;
- metode de explorare indirectă: demonstrația cu ajutorul graficelor, imaginilor, proiectelor,
înregistrărilșor audio și video, modelelor, macheteloretc.
3. Metode bazate pe acțiune:
- jocuri didactice, jocuri simulative (joc de rol, joc de competiție, învățare dramatizată etc.)
4. Metode specific învățământului muzical:
- metoda acțiunii emoționale, metoda dramaturgiei emoționale, metoda stimulării imaginației,
metoda generalizării musicale, metoda anticipării și revenirii la material de studio, metoda
creării ambianței artistice, metoda eleborării compozițiilor muzicale, metoda reflecției în
contextual diverselor modalități de comunicare cu muzica;
- metode de activizare a procesului de educație muzicală: metoda percepției associate, metoda
arhitectonică, metoda modulației, metodele ilustrativ-demonstrative, metodele practice de
executare-receptare;
- metode interactive de educație muzicală: evocarea, realizarea sensului, reflecție, extensie;
diagram Venn etc.;

5
- metode ale acțiunii muzicale: activizarea gândirii productive, relaționarea artistică a
limbajelor muzicii și vorbirii, orientarea persoanei în mediul muzical, interiorizarea sensurilor
muzicale.
În activitatea de învățare prin descoperire pedagogul are rol de ghid, el precizează sarcinile de
lucru, organizează, supraveghează și apreciază rezultatele elevilor.
Metoda acțiunii emoționale. Perceperea muzicii devine mai amplă, mai profundă în cazul în
care interpretarea, audierea, analiza, creația, aprecierea ei se realizează la un nivel afectiv înalt: le
trezește curiozitatea, mobilizează atenția, sensibilizează emoțiile, le cucerește inimile, îi
îndeamnă să o execute sub diferite forme.
Metoda dramaturgiei emoționale. Utilizând această metodă, pedagogul transformă lecția de
muzică într-un ,,spectacol” dinamic și plin de pasiune. Proiectarea dezvoltării continue a
emotivității la lecție se efectuează în funcție de sarcinile trasate și subiectul programat pentru
studiere.
Metodele de realizare instructive (cântecele și exercițiile pentru interpretare, piesele pentru
audiție), ilustrative(tabele, tăblițele, fișele, tablourile), tehnice(video, audio, instrumentele
muzicale) se utilizează conform următorului dinamism emoțional: începutul, continuare,
culminație și încheiere.
Metoda simălării imaginației. Imaginația muzicală se ceează audiind conținutul creației
muzicale, care se dezvăluie treptat, de la un sunet la altul. De aceea pedagogul va stimula prin
diverse metode activitatea imaginației elevilor.
Pedagogul trebuie să concentreze receptivitatea auzului elevului la mijloacele de expresivitate
muzicală( ritm, mod, tempou, dinamică, structură melodică), să-l ajute să pătrundă în sensul lor,
să descopere imaginea sonoră.
Elevii trebuie să perceapă conștient și emoțional fluxul sonor, să distingă și să compare4
piesele cu caracteri diferit( solemn, vioi, duios, cantabil, satiric, trist, vesel).
Metoda modelării artistice a muzicii. Modelarea artistică reprezintă o viziune asupra muzicii
de pe pozițiile altor genuri de artă.
-pictură,
-literatură,
-coregrafie,
-pantomimă.
Metoda caracterizării poetice a muzicii. Cuvântul artistic despre muzică contribuie la la
perceperea aprofundată a lucrării muzicale, înțelegerea sensului și valorii ei artistice.
Limbajul muzical nu poate fi înlocuit cu cel vorbit. Cracterizarea poetică a lucrării muzicale se
efectuează și de elevi, și de pedagog. Această metodă, utilizată corect, dozat și competent,
contribuie la educarea artistică generală a elevilor.
Metoda asemănării și contrastului. Această metodă înlesnește determinarea genului, formei,
stilului, mijloacelor de expresie muzical-artistică, caracteristicilor specifice lucrării muzicale.
Metoda anticipării și revenirii. Prin metoda ,,anticipare” pedagogul pregătește conștiința
elevului pentru asimilarea subiectelor(materiei) de viitor. ,,Revenirea” nu este decât o simplă
repetare.
Alegerea și combinarea metodelor didactice și specifice educației muzicale vor contribui la
obținerea rezultatelor scontate. Toate împreună și fiecare în parte, metodele sunt orientate spre
realizarea eficientă a învățământului muzical.

6
Bibliografie:
1. Aldea G., Muntean G. Didactica educaţiei muzicale în învăţământul primar. – Bucureşti:
EDP, 2001. 2
2. Delion P. Metodica educaţiei muzicale. – Chişinău: Hyperion, 1993.
3. Gagim I. Ştiinţa şi arta educaţiei muzicale. – Chişinău: ARC, 2004.
4. Kabalevski D. Cele trei balene şi multe altele. – Chişinău: Lumina, 1974.
5. Kabalevski D. Cultivarea cugetului şi sufletului. – Chişinău: Lumina, 1987.
6. Vacarciuc M. Dimensiunea spirituală a cântului. - Chişinău: tipografia UST (cu sediul în
Chişinău), 2009.

Sarcini de lucru:
În tabelul propus mai jos, înscrieți un principiu și o strategie didactică și dați-i o explicație.
Principiu didactice utilizate în educația Strategie specifică de predare-formare a
muzicală cunoştinţelor muzicale la elevi