Rollingerhandbalgr 1

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
Departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic
Specializare: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
STUDIU EXPERIMENTAL
PRIVIND UTILIZAREA MIJLOACELOR DIN

HANDBAL PENTRU REALIZAREA OBIECTIVELOR
EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTULUI ŞCOLAR ÎN
CICLUL GIMNAZIAL
Conducător ştiinţific:
Conf.univ.dr. BIRO FRANCISC Autor:
Prof. ROLLINGER LASZLO
Lic. Teoretic "Ady Endre" Oradea
ORADEA
Studiu experimental privind utilizarea mijloacelor din handbal pentru realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi
sportului şcolar în ciclul gimnazial
2007
PLANUL LUCRĂRII Pg.
CAPITOLUL I 5
INTRODUCERE 5
1.1 Motivarea alegerii temei. 6
1.2 Consideraţii generale despre jocul de handbal. 8
1.3 Importanţa şi actualitatea temei. 11
1.4 Ipoteza de lucru; scopul şi sarcinile lucrării. 12
CAPITOLUL II 13
FUNDAMENTAREA ŞTIINŢIFICĂ A TEMEI 13
2.1. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar la ciclul 13

gimnazial.
2.1.1. Obiectivele educaţiei fizice. 13
2.1.2. Obiectivele sportului şcolar. 15
2.1.3. Jocul de handbal în programa şcolară şi în cadrul 18

activităţilor sportive.
2.2. Particularităţile morfo-funcţionale şi psihice ale elevilor 20

din ciclul gimnazial.
2.2.1. Dezvoltarea morfo-funcţională la 11-14 ani. 20
2.2.2. Dezvoltarea psihică. 22
2.3. Conţinutul predării handbalului în lecţia de educaţie fizică 23

şi activităţile sportive organizate în şcoală.
2.3.1. Hanbalul în ora de activitaţi sportive 25
2.3.2. Potenţialul instructiv-educativ al handbalului. 37
2
2.3.3. Eşalonarea predării jocului de handbal în programa 39
şcolară, pe nivele şi clase.
2.3.4. Conţinutul activităţilor sportive (handbal în 40

gimnaziu); Sistemul competiţional şcolar oficial: alte competiţii
şcolare.
2.3.5. Corelarea obiectivelor educaţiei fizice şi a sportului 41

şcolar cu potenţialul instructiv-educativ al handbalului.
CAPITOLUL III 43
3.ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI 43
3.1. Perioada de desfăşurare a experimentului. 43
3.2. Elaborarea probelor şi normelor de control. 43
3.3. Grupele experimentale şi martor analizate prin prisma 44

măsurătorilor iniţiale şi finale.
3.4. Metode şi mijloace utilizate. 45
3.5. Fenomene apărute pe parcursul experimentului. 46
CAPITOLUL IV 48
4. INTERPRETAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR 48

OBŢINUTE
4.1.Aspecte privind evoluţia indicilor antropometrici. 48
4.1.1. Talia. 48
4.1.2.Greutatea. 49
4.1.3.Perimetrul toracic. 49
4.2.Aspectele privind evoluţia indicilor D.C.M. de bază (probe 50

S.U.V.A.)
4.2.1.Viteza – Forţa. 50
4.2.2.Îndemânarea. 52
4.2.3.Rezistenţa. 52
3
CAPITOLUL V 54
5.CONCLUZII ŞI PROPUNERI 54
5.1.Concluziile experimentului 54
5.2.Concluzii şi propuneri cu caracter general. 55
5.3.Concluzii şi constatări cu caracter metodic. 56
6.BIBLIOGRAFIE 59
4
CAPITOLUL I
1INTRODUCERE.
Educaţia fizică şcolară este orientată în direcţia integrării sociale a

tineretului. Pentru atingerea acestui scop educaţia fizică urmăreşte alături de
celelalte activităţi să contribuie la formarea şi educarea elevilor. Este deci, o
componentă de bază şi este integrată organic în procesul educării şi vizează
creşterea potenţialului de sănătate şi robusteţe fizică.
Concepţiile şi practicile în virtutea cărora educaţia fizică şi sportul erau

ţinute la periferia preocupării societăţii, fiind considerate activităţi minore,
dexterităţi de plan de învăţământ, sunt treptat abandonate, recunoscându-se în
prezent că ele oferă cadrul propice prin intermediul cărora se poate acţiona
eficient în direcţia realizării obiectivelor urmărite de educaţia generală. Rolul
educaţiei fizice în această etapă caracterizată printr-un înalt grad de automatizare
şi mecanizare a crescut enorm. În acest context educaţia fizică şi sportul trebuie
să-şi aducă contribuţia în efortul conjugat al şcolii, la educaţia trăsăturilor de
personalitate specifice tineretului, precum şi la formarea capacităţii de practicare
sistematică independentă a exerciţiilor fizice în timpul liber. În acelaşi context,
educaţia fizică şi sportul dezvoltă trăsături de comportament, de ordine,
disciplină, iniţiativă şi decizie, dârzenie şi competitivitate.
Cel mai important rol al educaţiei fizice şi sportului şcolar este acela de
dezvoltare fizică armonioasă, a întăririi stării de sănătate, perfecţionarea
capacităţii motrice necesare în etapa actuală a vieţii copiilor.
Dacă despre importanţa educaţiei fizice şi sportului au apărut multe

lucrări constatăm că, mai ales în ultimii ani numărul lucrărilor şi preocupărilor
5
pentru această temă cunoaşte o anumită criză de subiecte, nejustificată, mai ales
dacă avem în vedere cerinţele unui învăţământ modern.
Preocupările mele pentru această temă, a rolului activităţilor

extraşcolare de tip educaţie fizică este mai veche, apărând odată cu începuturile
exersării profesionale de dascăl şi în această temă am acumulat experienţa
didactică, uneori de o reală satisfacţie.
1.1 Motivarea alegerii temei.
Motivele principale pentru care am ales această temă în vederea

elaborării lucrării de gradul 1 de nuanţă obiectivă şi subiectivă sunt într-o
înşiruire ordonată următoarele:
N timpul suficient acordat educaţiei fizice şi sportului şcolar în planul de

învăţământ, redus fiind la cele 100 minute în ciclul săptămânal în medie pentru
un elev fără aptitudini şi preocupări, fapt care permite în foarte mică măsură
realizarea unor efecte fiziologice şi psihosomatice de care elevii au atâta nevoie
în şcoală, şi ulterior în viaţă;
N respectarea unor deziderate ale pedagogiei didactice şi învăţământului

românesc, privind contribuţia activităţilor şcolare şi extraşcolare la formarea
personalităţii elevilor;
N afinităţile şi cerinţele elevilor, atractivitatea pe care o prezintă

activităţile extraşcolare pentru aceştia;
N valorificarea întregului potenţial al timpului de activitate didactică

şcolară şi extraşcolară, valorificarea potenţialului motric şi de condiţiile
materiale de care dispune unitatea de învăţământ, în vederea realizării unei
educaţii sănătoase pentru realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare;
6
N mutaţii apărute în regimul săptămânal de activitate, şi recrearea
elevilor, odată cu trecerea la săptămâna de 5 zile de şcoală, fapt care
redimensionează rolul şi locul activităţilor în regimul zilnic şi cel săptămânal al
elevilor;
N motivaţia profesională bazată pe experienţa didactică acumulată şi

necesitatea aprofundării acestui aspect.
Având o experienţă de 24 de ani am pornit de la convingerea că numărul

de ore de educaţie fizică dat prin planul de învăţământ este insuficient şi faptul
că organizarea acestui obiect este deficitară şi ca aspect social, am căutat ca în
întreaga mea activitate să găsesc soluţii pentru a ţine copiii cât mai mult timp pe
teren.
Treptat în decursul activităţii didactice mi-am conturat anumite

convingeri şi deprinderi de lucru prin intermediul cărora vreau să demonstrez
necesitatea măririi numărului de ore de educaţie fizică afectate săptămânal în
şcoală.
Dintre convingerile mele personale amintesc:
N elevii din ciclul gimnazial provin din clasele I-IV unde nu toate
învăţătoarele predau conştiincios acest obiect şi nu fac prea multe acţiuni
extraşcolare de educaţie fizică cu excepţia excursiilor (cu autocarul) motiv
pentru care elevi au o dezvoltare relativ normală, dar sub aspect motric lasă de
dorit;
N elevii veniţi în clasa a V-a au mai multe disponibilităţi şi prezintă un

interes deosebit pentru orice activitate de tip educaţie fizică, cu toate că părinţii
şi unii profesori nu îi înţeleg şi nu îi sprijină în această direcţie;
7
N indiferent de numărul de ore de educaţie fizică şi ora de activităţi
sportive, un profesor trebuie să realizeze multitudinea de activităţi şcolare şi
extraşcolare care să compenseze deficienţele din planul de învăţământ, aceste
ore fiind foarte îndrăgite de marea majoritate a elevilor din şcoală.
1.2Consideraţii generale despre jocul de handbal
Includerea jocului de handbal în programul Olimpiadelor a determinat în

mod firesc apariţia unor noi forţe sensibil egale, marcându-se o puternică
ascensiune pe plan internaţional, fapt care a stimulat din plin şi handbalul din
ţara noastră.
Factorii care au determinat ascensiunea valorică, rezultatele şi

configurarea şcolii româneşti de handbal, pe plan mondial a fost printre cei mai
importanţi următorii:
N adaptarea raţională a elementelor specifice jocului de "handbal în

şapte" la particularităţile copiilor, adolescenţilor şi tinerilor din ţara noastră;
N stabilirea unei strategii optime în formarea, perfecţionarea şi

valorificarea tehnicilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul diferitelor
categorii de vârstă şi nivele de performanţă;
N optimizarea permanent dinamică a cerinţelor selecţiei şi a factorilor

care determină performanţa în handbal, la nivel naţional şi internaţional;
N perfecţionarea continuă a sistemului competiţional, pe categorii de

vârstă şi nivele ale performanţei: campionat şcolar gimnazial, juniori III, II, I şi
campionatul liceelor;
8
N revenirea la specializarea timpurie a copiilor în jocul de handbal prin
introducerea unor elemente de joc în cadrul lecţiei de educaţie fizică, mai precis
prin sportivizarea lecţiei.
Un factor esenţial în dezvoltarea sportului de performanţă îl constituie

perfecţionarea calitativă a procesului instructiv educativ a copiilor şi juniorilor,
prin îmbunătăţirea radicală a pregătirii tehnico-didactice, întemeiată pe o
concepţie nouă, superioară asupra dezvoltării calităţilor fizice şi educării
trăsăturilor şi psihice şi morale caracteristice sportului competitor.
Handbalul este un joc sportiv accesibil tuturor şcolarilor. Procedeele

tehnice se execută cu mâna, iar dimensiunile mingii permite să fie stăpânită
uşor; alergarea, prinderea şi aruncarea, săritura, elemente de bază în jocul de
handbal sunt forme naturale ale actelor motrice umane.
Regulile de joc sunt simple şi uşor de aplicat în joc. Practicarea acestui

joc, datorită contactului direct cu adversarul, necesită depunerea unor eforturi
mari şi un consum mare de energie nervoasă.
Handbalul este un mijloc complex al educaţiei fizice, care contribuie cu

randament ridicat la rezolvarea obiectivelor acesteia.
Practicarea handbalului în aer liber, caracteristicile efortului specific

acestui joc influenţează direct şi în mod pozitiv, componentele morfo-
funcţionale ale organismului având ca urmare firească întărirea sănătăţii, călirea
şi fortificarea organismului.
Procedeele tehnice specifice cuprind o complexitate de priceperi şi

deprinderi motrice, ceea ce face să fie puse în evidenţă toate calităţile motrice.
9
Jocul de handbal creează o conexiune între capacităţile motrice ale
elevului şi capacităţile sale psihice; contribuind la formarea unor calităţi, cum ar
fi:
N dezvoltarea îndemânării, reflectată în uşurinţa cu care este manevrată

mingea în condiţii de mare viteză;
N dezvoltarea detentei;
N creşterea rezistenţei generale a organismului şi a celei specifice

jocului de handbal;
N îmbunătăţirea vitezei sub toate formele ei de manifestare.
Sub aspect morfo-funcţional practicarea jocului de handbal favorizează:
N creşterea taliei (o cerinţă de bază);
N creşterea anvergurii;
N dezvoltarea proporţională a ţesutului muscular la membrele inferioare

şi superioare, cu precădere a fibrei de tip lung, specifică efortului de viteză;
N creşterea capacităţii vitale şi a elasticităţii toracice;
N influenţează pozitiv analizatorii (se formează ceea ce numim: simţul

mingii, simţul porţii, vederea periferică) ca rezultat al specializării analizatorilor.
Ca mijloc al educaţiei fizice, jocul de handbal contribuie în mare măsură

la realizarea sarcinilor şi obiectivelor acestui obiect, dacă se respectă anumite
condiţii printre care amintim:
N caracterul atractiv şi variat al lecţiilor;
10
N pentru început, la vârste mici un joc de handbal şi "joc de-a
handbalul";
N caracterul emulativ care este hotărâtor este în însuşirea jocului.
Paralel se perfecţionează şi activitatea organelor vegetative, se fortifică

întreg organismul, crescând treptat rezistenţa copiilor faţă de îmbolnăviri.
1.3 Importanţa şi actualitatea temei.
Învăţământul românesc cunoaşte, începând din 1990, o lungă perioadă

de tranziţie şi reforme care vizează şi educaţia fizică şi sportul şcolar domenii
pentru care începutul reformei îl constituie programa de educaţie fizică Nr.
38572/1991, valabilă în perioada de tranziţie.
Reforma învăţământului obligă la reconsiderarea tuturor mijloacelor şi

metodelor folosite în predarea educaţiei fizice şi sportului şcolar fapt pentru care
este necesară aprofundarea fiecărui mijloc. Datorită condiţiilor concrete de
predare, pe care le vom prezenta într-un alt capitol al lucrării, am ales jocul de
handbal raportat la realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar pe
care le considerăm foarte importante şi de mare actualitate întrucât noile
programe nu mai prezintă selectiv obiectivele educaţiei fizice, dar acestea sunt
implicate în procesul de predare orientând propriu zis întreaga activitate de
proiectare didactică.
Apreciem deci că pentru fiecare profesor, este necesară, pentru

planificarea şi realizarea predării obiectului, elaborarea unor strategii didactice
ce derivă din obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar pe baza unor
mijloace bine selectate şi adaptate condiţiilor concrete de lucru şi
particularităţilor elevilor din şcoală.
11
Actualitatea temei pe care ne-am propus-o pentru elaborarea lucrării
pentru obţinerea gradului didactic I rezultă şi din recentele proiecte ale M.E.N.
care a elaborat planul de învăţământ cu obiective şi alternative opţionale care
vor fi introduse începând cu anul şcolar 1999-2000. În majoritatea variantelor de
plan de învăţământ se propun ca activităţi de tip educaţie fizică şi sport şi este cu
atât mai important ca profesorii să poată oferi elevilor, la nivelul fiecărei şcoli
gimnaziale, activităţi cât mai atractive.
1.4. Ipoteza de lucru; scopul şi sarcinile lucrării.
N Ipoteza principală a lucrării observaţiile şi experimentul didactic

constă în convingerea că handbalul constituie un mijloc de bază al educaţiei
fizice şi sportului şcolar cu un aport deosebit în realizarea stării de sănătate, a
unor priceperi şi deprinderi multiple care sunt dublate şi de un nivel crescut al
calităţilor motrice: îndemânare, viteză, rezistenţă şi forţă.
N Lucrarea şi experimentul îşi propun să verifice o variantă strategică de

predare a handbalului în clasele V – VIII prin selectarea mijloacelor care să
conducă la realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar. Ordonarea
şi sistematizarea mijloacelor de predare a handbalului într-un model didactic,
perfectibil, desigur, constituie pentru mine principalul scop având valoare de
autoperfecţionare şi ameliorare a predării în şcoala mea.
N Lucrarea are ca scop elaborarea unui proiect de programă pentru

activitatea sportivă pe ramura de sport (handbal) la nivelul şcolii gimnaziale.
N Experimentul în sine trebuie să confirme sau să infirme faptul că

elevii care practică sistematic handbalul în educaţie fizică, în activităţi şi
competiţii sportive şcolare au indicii superiori de dezvoltare marfo-funcţională
şi o mai bună dezvoltare fizică şi motrică decât elevii de aceeaşi vârstă care nu
practică acest sport.
12
CAPITOLUL II
2 FUNDAMENTAREA ŞTIINŢIFICĂ A TEMEI
2.1. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar la ciclul gimnazial.
2.1.1Obiectivele educaţiei fizice.
După consultarea materialului bibliografic prezentat în finalul lucrării şi

după analiza unor programe mai vechi sau mai noi, unele dintre acestea prezintă
şi "modele al absolventului de ciclu gimnazial", prezentăm în cele ce urmează
obiectivele educaţiei fizice şcolare într-o variantă de sinteză.
a)Întărirea stării de sănătate a elevilor, creşterea rezistenţei organismului
la influenţa factorilor de mediu, prin călirea şi sporirea capacităţii de muncă

fizică şi intelectuală;
b)Stimularea proceselor de creştere şi dezvoltare, asigurarea dezvoltării
fizice armonioase în sensul perfecţionării indicilor somato-funcţionali şi a

prevenirii instalării atitudinilor fizice deficiente, formarea şi menţinerea
atitudinii corecte a corpului;
c)Educarea esteticii corporale şi a expresivităţii mişcărilor;
d)Dezvoltarea calităţilor motrice de bază: forţa, viteza, rezistenţa,
îndemânarea, mobilitatea şi supleţea, şi a calităţilor combinate;
e)Formarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază şi aplicative;

dezvoltarea capacităţii de a le valorifica în activitatea productivă şi în alte
activităţi sociale şi individuale;
f)Iniţierea în practicarea unor probe şi ramuri sportive;
13
g)Stimularea interesului elevilor şi formarea capacităţii acestora pentru
practicarea sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice; contribuţia la

înlăturarea unor efecte negative cauzate de sedentarism, stress, suprasolicitări,
supraalimentaţie etc.;
h)Lărgirea orizontului de cunoaştere prin însuşirea unui sistem de valori
şi norme necesare practicării educaţiei fizice şi sportului; formarea unor noţiuni

teoretice din domeniile educaţiei fizice, sport, igienă, anatomie, biomecanică,
biochimie etc.;
i)Formarea şi dezvoltarea trăsăturilor morale şi de voinţă în general a

personalităţii şi trăsăturilor de caracter.
Obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar prezentate în cele de mai

sus reprezintă o sinteză a consultării materialului bibliografic şi sunt redate după
diferiţi autori ca: Teodorescu L., Şiclovan I., Firea E., Mitra G., Mogoş A.,
Bucur Ci., Blaga E., Encuţescu A.,Uţiu I., Scarlat E. şi alţii.
Aceste obiective au fost incluse sau omise din programele şcolare

cunoscând o anumită dinamică, mai ales în ultimii 50 de ani şi chiar o anumită
etapă de politizare când, în rândul acestora era menţionată şi contribuţia la
formarea omului de "tip nou" cu toate că exerciţiul fizic nu a avut şi nu poate
avea caracter politic.
Ordonarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar, ca obiective

didactice, s-a făcut întotdeauna conform unor criterii ce derivă din efectele
exerciţiului fizic practicat sistematic în cadrul obiectului "educaţie fizică" şi
"activităţi sportive" din planurile de învăţământ. Unii autori de lucrări de
specialitate sau programe de educaţie fizică au prezentat obiective cu caracter
social, alţi autori prezentându-le ca obiective didactice specifice obiectului de
învăţământ, utilizând diverse criterii şi subcriterii de ordonare şi sistematizare a
14
acestora ajungându-se la diferite formulări ca "dezvoltarea fizică şi motrică",
dezvoltarea psiho-motrică, formarea unor cunoştinţe de specialitate etc.
Cu toate că subiectul este încă deschis suportând critici şi modificări,

obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar reprezintă, sub raport didactic,
obiective de maximă generalitate, fundamentale, în organizarea proiectării şi
activităţii de predare concrete, fiind reflectate clar în structura programelor de
educaţie fizică.
Prin aceste obiective se departajează clar educaţia fizică şi sportul

şcolar, ca obiect distinct de învăţământ, având mijloace specifice şi adresându-se
aproape în exclusivitate şi prin excelenţă, laturii psiho-motrice a personalităţii
elevului, ca adult în devenire dirijată.
Deşi este constituită ca obiect distinct, educaţia fizică realizează şi alte

obiective, comune şi inseparabile de cele ale altor obiecte de învăţământ, cum ar
fi educaţia intelectuală prin stimularea gândirii şi imaginaţiei, educaţia estetică
prin dezvăluirea frumuseţii corpului omenesc şi frumuseţea mişcărilor sau
educaţia morală prin respect faţă de partener sau adversar, spirit de "fair play"
sau spirit de echipă. Totodată, prin mijloace specifice, educaţia fizică şi sportul
contribuie la formarea unor trăsături de caracter fiind prin excelenţă obiectul
prin care se formează voinţă şi perseverenţă sau curajul, de exemplu.
2.1.2Obiectivele sportului şcolar.
Obiectivele sportului şcolar nu sunt diferite de cele ale educaţiei fizice,

în cărţile de specialitate sau în conţinutul programelor de educaţie fizică fiind
stipulat activităţi sportive (denumite uneori şi cercuri sportive pe ramură de
sport) se aprofundează însuşirea unei ramuri de sport prevăzută (sau nu) în
programa şcolară în funcţie de baza sportivă, tradiţiile sportive ale şcolii şi
opţiunile elevilor.
15
În programele şcolare, activităţile sportive au fost cuprinse a 1-2 ore pe
săptămână realizate cu 15-20 de elevi, dintr-un rând de clase, din clase apropiate
sau din toată şcoala.
Ora de activităţi sportive s-a putut desfăşura pe clase sau pe grupe şi "cu
minimum 20 de elevi din aceeaşi clasă", fiind o treia lecţie de educaţie fizică
(sportivizată) ca modalitate de predare.
Aceste instrucţiuni mai stipulau şi alte elemente de organizarea cum ar fi

construirea unei grupe de pregătire sportivă de 5 ore pe săptămână (în şcoli cu
peste 600 de elevi) având obiective legate de structura sportului şcolar:
 depistarea,
 selecţionarea,
 iniţierea şi promovarea elevilor cu aptitudini în activitatea sportivă de

performanţă.
Erau vizate numai clasele a V-a şi a VI-a şi se cereau 3-4 antrenamente

pe săptămână.
o Toate programele de educaţie fizică şi instrucţiunile

referitoare la sportul şcolar au avut următoarele caracteristici:
 nu au avut obiective distincte de educaţie fizică, ci doar deziderate ca

cel prezentat mai sus;
 nu au precizat conţinutul predării la aceste activităţi, ci doar

aprofundarea educaţiei fizice (lipsa unor programe pe ramuri de sport);
16
 obligaţia de a depune la conducerea şcolii tabele nominale şi evidenţa
activităţilor desfăşurate cu elevii;
 obligaţia conducerilor de şcoli de a "sprijini activităţile sportive",

obligaţie pe care foarte mulţi directori nici măcar nu au cunoscut-o;
 dacă activităţile sportive sau cercurile sportive au fost cât de cât

normate, existând perioade şi şcoli în care nu au fost normate, competiţiile
sportive nu au fost niciodată normate, fiind considerate "obligaţii nenormate",
"patriotice","educative nenormate"etc., situaţie care persistă şi în prezent.
Referitor la reglementările în vigoare elaborate de către M.E.N.

menţionăm că cercurile sportive se acordă la cererea directorilor de şcoli şi a
consiliilor de administraţie, sunt aprobate sau retrase anual de către inspectoratul
şcolar şi dacă sunt aprobate, devine obligatorie participarea la sistemele
competiţionale ale şcolilor gimnaziale.
Apreciem că modul în care M.E.I. a reglementat activitatea sportivă în

gimnaziu, suportă multe îmbunătăţiri.
Dincolo de toate deficienţele şi neclarităţile privind activităţile sportive

pentru orice specialist în domeniu a fost posibilă formularea unor obiective care
vizează distinct, sportul şcolar faţă de educaţie fizică prin restrângere şi
aprofundare. Într-o variantă (care ne aparţine) aceste obiective ar fi:
a) Iniţierea aprofundată în practicarea unor probe şi ramuri sportive

şi stimularea interesului elevilor pentru practicarea sistematică şi independentă a
educaţiei fizice şi sportului prin activităţi sportive (cercuri pe ramură de sport) şi
competiţii organizate în şcoală şi în afara acesteia (oficiale, amicale etc.) având
un conţinut precis de pregătire, pe factori tehnic, tactic, fizic, psihic şi de
cunoaşterea regulamentelor (teoretic) derivat din conţinutul programei de
educaţie fizică şi superior acesteia.
17
b) Lărgirea orizontului de cunoaştere, prin însuşirea unui sistem de
cunoştinţe şi norme privind practicarea educaţiei fizice şi cel puţin a 1-2 ramuri
de sport într-un ciclu (V-VIII) pentru fiecare elev din şcoală. (un deziderat
formulat în programele mai vechi, dar nerealizat din motive financiare).
c) Depistarea, orientarea, selecţia primară, iniţierea şi promovarea

elevilor cu aptitudini în activitatea sportivă de performanţă.
d) Păstrarea, conservarea şi aprofundarea conţinutului specializării

profesiilor de educaţie fizică şi utilizarea lor la capacitatea şi utilitatea didactică
maximă. Apreciez că aceste obiective sunt mai mult sau mai puţin, precizate în
activitatea practică a profesorilor de educaţie fizică dar sunt perfect
conştientizate în activitatea celor cu rezultate deosebite în munca cu elevii din
gimnaziu.
2.1.3. Jocul de handbal în programa şcolară şi în cadrul activităţilor

sportive.
În toate programele de educaţie fizică şi sport şcolar în România, cel

puţin în ultimii 30 de ani, au fost utilizate mijloace specifice obiectului precum
şi mijloace nespecifice, toţi autorii considerând ca mijloc de bază – exerciţiul
fizic.
Referitor la mijloacele nespecifice, toate lucrările de teorie şi metodică

şi programele şcolare au consemnat factorii naturali (aer, apă, soare) la care s-au
adăugat, de la autor la autor şi mijloace ca factorii igienici, mijloace ale
educaţiei intelectuale, morale, estetice, relaxarea, recuperarea şi refacerea etc.
lista acestora fiind extinsă sau restrânsă.
Tot în ultimii 30 de ani, lucrările de specialitate şi programele şcolare au

inclus, în cadrul mijloacelor specifice, gimnastica de bază, jocul, sportul,
turismul şi dansul, foarte multe precizări de concepţie şi conţinutul fiind stabilite
18
prin elaborarea terminologiei educaţiei fizice şi sportului (în şase limbi: română,
franceză, spaniolă, germană, engleză şi rusă) editura Stadion 1973 lucrarea fiind
elaborată de un prestigios colectiv de specialitate (prof. univ. Dr. Leon
Teodorescu, prof. univ. Dr. Mihai Epuran etc.). Ulterior apariţiei acestei lucrări
fundamentale, toate lucrările de teorie şi metodică şi programele de educaţie
fizică şi sport au căpătat o unitate naţională, unanim acceptată. Fără a teoretiza
prea mult, remarcăm în conţinutul mijloacelor educaţiei fizice şi sportului, din
programele şcolare, prezenţa elementelor de atletism, gimnastică, şi jocuri
sportive (baschet, handbal, fotbal, volei, în special). Nu este scopul lucrării
noastre de a face o analiză a întregului conţinut al programei, ci doar de a stabili,
conform temei şi scopului, care este locul şi rolul jocului de handbal în
programa şcolară şi în cadrul activităţilor sportive. Avem în vedere diferite
programe (trecute şi în vigoare) pentru stabilirea unor puncte de plecare în
elaborarea lucrării şi variantei experimentale şi am avut în vedere următoarele
puncte:
a)Locul handbalului (jocul sportiv) în conţinutul programei, alături de
celelalte mijloace specifice; volumul de timp în ciclurile anual, semestrial,

săptămânal şi într-o lecţie (50 de minute).
b)Conţinutul programei cu privire la handbal în educaţie fizică.
c)Conţinutul programei cu privire la handbal ca activitate sportivă (cerc)
şi competiţii şcolare (variantă propusă în cadrul lucrării şi utilizată în studiul

experimental pe trei ani şcolari 2003/2004, 2004/2005, 2005/2006).
Toate aceste elemente de studiu vor fi dezbătute în această lucrare la

punctul 3.
19
2.2. PARTICULARITĂŢILE MORFO-FUNCŢIONALE ŞI PSIHICE

ALE ELEVILOR DIN CICLUL GIMNAZIAL
2.2.1. Dezvoltarea morfo-funcţională la 11-14 ani.
Între 11-14 ani copilul parcurge o etapă deosebit de dinamică în creştere

şi dezvoltare, fiind perioada de încheiere a copilăriei şi începerea transformărilor
care duc la maturizare.
Procesele de creştere şi dezvoltare somatică şi sexuală sunt mai

accentuate decât în perioada anterioară, în ansamblu. Asistăm la o etapă de
accentuare a procesului de osificare în care toracele se dezvoltă accentuat.
Ligamentele şi articulaţiile sunt încă slab dezvoltate fiind puţin

rezistente la tracţiuni şi întinderi. Creşterea taliei şi greutăţii cunoaşte o
alternanţă sezonieră, cu maximul în perioada aprilie-iulie, când creşte maximum,
talia în restul anului crescând greutatea şi ceilalţi parametrii somatici (FACHINI
F.). Asistăm la o perioadă de modificări importante ale proporţiilor corporale şi
accentuare a dimorfismului sexual.
Fetele cresc mai repede (cl. VI-VII), iar băieţii mai târziu (VII-VIII) şi
datorită acestor pusee, rezultă o înfăţişare nearmonioasă (braţe lungi, piept
îngust, picioare lungi etc.). Există pericolul unor deformări ale coloanei
vertebrale.
Prin prelungirea segmentelor şi a fibrelor musculare oboseala se

instalează rapid în timpul efortului fizic, copiii având şi o capacitate de
coordonare scăzută. Spre sfârşitul perioadei la băieţi, se dezvoltă musculatura,
iar la fete încep depunerile de ţesut adipos mai ales în jurul bazinului. Forţa
muşchilor flexori este mai mare decât cea a extensorilor.
20
Sistemul nervos cunoaşte, la nivelul scoarţei cerebrale, puţine
modificări, dar în aceasta îşi menţine marea plasticitate. Predominantă este
excitaţia, dar şi inhibiţia se dezvoltă rapid favorizând procesele de analiză şi
sinteză. Reflexele condiţionate şi stereotipurile devin mai stabile existând
tendinţa de iradiere a proceselor de excitaţie totuşi, aceasta făcând dificilă
învăţarea mişcărilor noi. Educaţia fizică şi sportul sunt inestimabile din acest
punct de vedere perfecţionând procesele nervoase, sporind randamentul
intelectual şi fizic al copiilor.
Se înregistrează o creştere a funcţiei respiratorii dublată şi de mărirea

capacităţii vitale, a debitului respirator maximum şi minimum care, sfârşitul
perioadei, măresc capacitatea de efort şi rezistenţa. Greutatea plămânilor este de
660 gr. la 12-13 ani (faţă de 1000 gr. la un adult). Capacitatea vitală atinge 3500
cm3.
Dezvoltarea aparatului cardio vascular se face în ritm lent, dar continuu

existând diferenţieri între băieţi şi fete. Există şi o mare labilitate a funcţionării
aparatului cardio-vascular, care poate duce la dereglări funcţionale. Volumul
inimii creşte mult faţă de dezvoltarea vaselor sanguine. Se măreşte numărul
globulelor roşii şi cantitatea de hemoglobină din sânge. Valorile sistemului
sistolic şi debitul cardiac maxim sunt încă mult diferite faţă de adult.
Viteza de creştere a volumului şi greutăţii inimii este; minimă între 11-

12 ani şi maximă între 13-14 ani, greutatea fiind de 140 gr (în medie la 11 ani) şi
220 gr. la 14 ani.
Tabloul general al dezvoltării cunoaşte "furtuna vegetativă". Prin

acţiunea anabolizantă a hormonilor sexuali şi prin apariţia în sânge a unor
metaboliţi acizi, noi, care conduc la o hiperexcitabilitate cortico-viscerală
marcată.
21
2.2.2. Dezvoltarea psihică.
Deşi volumul creierului creşte destul de puţin, circumvoluţiunile se

adâncesc, mărind suprafaţa scoarţei şi numărul fibrelor de asociaţie, fiind sporită
considerabil capacitatea de învăţare.
Dezvoltarea psihică are, în această perioadă, un caracter complex şi

contradictoriu. Copiii se angajează cu entuziasm în diverse forme de activitate
dezvoltându-şi astfel aptitudinile şi talentul.
Activitatea în colectiv are posibilitatea de a forma trăsături pozitive de

caracter, acum formându-se spiritul de echipă, întrajutorarea, colegialitatea,
toleranţa etc.
Apar totodată şi unele fenomene negative, în comportamentul vârstei,

băieţii având tendinţe de supraapreciere, îngâmfare, spirit vindicativ, vedetism,
iar fetele având tendinţe de subestimare, demobilizare, lipsă de curaj şi hotărâre
etc..
Privindu-le în ansamblu şi ţinându-se seama de conţinutul specific al

activităţii de handbal, particularităţile enumerate mai sus călăuzesc spre
necesitatea respectării la această vârstă a următoarelor norme metodice:
a) Poderea predării exerciţiilor cade asupre dezvoltării

îndemânării, concretizate în indicii sporiţi de stăpânire a
aparatului locomotor,în condiţii variate de echilibru, întoarceri,
opriri, ocoliri, etc, precum şi în executarea corectă a principalelor
procedee tehnice;
22
b) Cultivarea în toate împrejurările (antrenament,joc) a
acţionării rapide cu indici crescuţi de viteză de reacţie şi de
execuţie;
c) Dezvoltarea rezistenţei şi a forţei trebuie făcută cu

preponderenţă, exerciţiile fiind intotteauna succedatede peuze
pentru refacerea capacităţii de muncă a organismului;
d) Ponderea organizării sub formă de joc a exerciţiilor să fie

judicios imbinate cu însuşirea analitică şi precisă a mecanismului
de bază al principalelor procedee tehnice;
e) Deyvoltarea treptată a gândirii tactice, cunoscând că

posibilitatea de abstractizare a copiilor sporeşte mai ales după 13
ani;
f) Organizarea exemplară a instruirii, în sensul asigurării

caracterului său educativ;
g) Influenţarea in toate împrejurările a activităţii handbalistice a

dezvoltării trăsăturilor pozitive de caracter.
2.3 Conţinutul predării handbalului în lecţia de educaţie fizică
În condiţiile învăţământului modern ora de educaţie fizică reprezintă

forma de bază a organizării procesului de educaţie fizică, în cadrul căreia un
mijloc important în realizarea obiectivelor educaţiei fizice şcolare este jocul. Din
jocurile sportive practicarea la acest nivel se pot selecţiona cele mai multe
mijloace pentru dezvoltarea calităţilor motrice care la această vârstă se pot
dezvolta în cele mai bune condiţii.
23
Specialitatea mea fiind luată în handbal, în cadrul planificărilor mele am
prevăzut acest joc.
În cadrul planificărilor am inclus temele prevăzute în programa de

educaţie fizică (în totalitatea lor) pe cicluri de clase, astfel: - la clasa a V-a
volumul temelor de lecţii repartizat jocului sportiv, este folosit pentru scoala
mingii, învăţarea unor modalităţi de manevrare a mingii, exerciţii şi jocuri
pregătitoare specifice. La acest nivel se începe însuşirea de către elev a
procedeelor de bază ale prinderii pasei, conducerea mingii, poziţiile
fundamentale, mişcările în teren. Se învaţă aruncarea la poartă cu pas adăugat.
Deşi nu este prevăzută în programa la clasa a V-a se poate învăţa aruncarea la
poartă din săritură. Aceasta o planific în semestrul II, la sfârşit, după ce celelalte
elemente tehnice au fost bine însuşite. Pentru o însuşire cât mai bună a acestui
procedeu tehnic folosesc învăţarea cu ajutorul băncii de gimnastică sau a
capacului de la lada de gimnastică. Folosirea acestor două aparate plus salteaua
pentru o mai lină aterizare, ajută copiii să execute o mai înaltă săritură în care
poziţia corpului, braţului de aruncare, a picioarelor să fie cât mai corecte. Zborul
fiind înalt şi mai lung, aruncarea la poartă este mai precisă. În metodica învăţării
folosesc elanul cu un pas, doi paşi, trei paşi, apoi dribling, pasa, prinderea li
aruncare la poartă din săritură. După o bună însuşire a aruncării de pe banca sau
capacul de ladă, folosesc doar salteaua, iar în continuare se va face doar
aruncarea la poartă din săritura fără nici un ajutor, pe perechi, dribling.
După învăţarea acestei aruncări, o introduc în jocul bilateral, iar pentru

stimularea elevilor în a folosi această aruncare, golul dat din săritură îl socotesc
dublu. Acest exerciţiu îl mai folosesc şi în semestrul I al clase a VI-a acolo unde
nu s-a însuşit corect.
Începând din clasa a V-a continuându-se şi în clasa a VI-a se învaţă

aşezarea în teren atât în atac cât şi în apărare. În această fază a învăţării jocului
caut ca fiecare elev să-şi păstreze postul pentru a evita aglomerarea cât şi pentru
24
a se putea specializa pe post. Regulile de joc se predau simultan cu însuşirea
procedeelor tehnico-tactice.
La nivelul claselor VII-VIII vot fi puşi în situaţia să arbitreze, să

conducă o echipă de pe margine.
Învăţând arbitrajul cei mai buni vor fi puşi să arbitreze în campionatul

pe şcoală.
Pe tot parcursul învăţării handbalului, foarte mare importanţă o are

demonstraţia, explicaţia, corectările, asta implicând prezenţa permanentă a
profesorului în mijlocul copiilor şi asta pentru a nu se învăţa greşit anumite
procedee.
2.3.1Handbalul în ora de activităţi sportive.
Ora de activităţi sportive este o activitate şi este prevăzută în planul de

învăţământ, în cadrul ei prezentându-se elevi pentru competiţiile sportive
prevăzute în ciclul gimnazial.
La acest nivel sunt două ore săptămânale pentru o echipă, în cazul meu
având echipa de fete şi de băieţi la handbal. Paralel cu antrenarea începând din
clasa a V-a a celor două echipe la nivelul clasei a VIII-a chiar şi a VII-a, din
rândul handbaliştilor formez echipa pe şcoală la tetratlon, fotbal, cros.
Pentru a obţine rezultate cât mai bune ora de activităţi sportive trebuie să
fie planificată mai ales în cazul echipelor reprezentative. Lucrând în acest fel ora
de activităţi sportive seamănă cu ora de antrenament sportiv, care are perioade
de pregătire şi perioade competiţionale, aceasta reducându-se la nivelul şcolilor
gimnaziale la un număr mic de întreceri, acestea fiind: faza pe şcoală,
municipiu, judeţ şi mai departe faza pe zonă. Ora de activităţi sportive fiind,
deci, ora de antrenament sportiv, cuprinde părţile componente ale unei astfel de
25
ore. În cadrul antrenamentului cu elevi trebuie atinse toate componentele
antrenamentului sportiv, care vor fi adaptate particularităţilor fizice şi psihice ale
elevilor de această vârstă.
Plecând de la cunoaşterea aprofundată a jocului de handbal, a jucătorilor

aflaţi în pregătire şi având la bază concepţia de joc, de cea mai mare importanţă
este îmbunătăţirea procesului de antrenament prin folosirea tuturor
componentelor antrenamentului sportiv.
O dominantă a acestui proces impune ca exerciţiile selecţionate să se

facă în condiţii cât mai apropiate de condiţiile de joc, în condiţii cât mai grele,
ţinând seama de nivelul de pregătire şi vârsta elevilor de gimnaziu.
La baza antrenamentului este exerciţiul fizic la care se adaugă şi alte

mijloace specifice cum ar fi aparatura de antrenament (bănci, mese medicinale,
scară fixă) şi nespecifice sau asociate, ca factor natural de călire.
Atunci când luăm în discuţie conţinutul antrenamentului sportiv, trebuie

să avem în vedere elementele fundamentale ale procesului instructiv-educativ,
adică pregătirea fizică, tehnică, tactică, psihică şi teoretică. Pe parcursul celor
patru ani de pregătire a unei echipe, acestea se folosesc în funcţie de nivelul de
pregătire a echipei.
În cadrul pregătirii echipei reprezentative a şcolii aceste componente se

găsesc într-o strânsă legătură şi independenţă.
Pregătirea fizică
Reprezintă procesul de educare a aptitudinilor fizice ale jucătorilor (I.K.

Ghermanescu). Fără o dezvoltare a calităţilor motrice randamentul jucătorilor nu
poate fi destul de ridicat. În acelaşi timp perfecţionarea tehnicii nu poate realiza
saltul calitativ dorit dacă nu se ţine seama de dezvoltarea calităţilor fizice şi
26
motrice ale elevilor. Din acest motiv, pregătirea fizică a jucătorilor de handbal
este necesar să ocupe un loc aparte în cadrul antrenamentului.
Personal, în orele de activităţi sportive lucrez mai mult pentru pregătirea

fizică specială, iar ca strategii folosesc exerciţii accesibile la această vârstă. Fără
a intra în amănunte enumăr exemple folosite de mine pe parcursul anilor care
folosindu-le, am ajuns la multe rezultate:
 alergări lente accelerate;
 exerciţii din şcoala alergării şi săriturii;
 ştafete simple;
 alergări din diferite poziţii la semnal;
 prinderea şi pasarea mingii în mare viteză;
 pase în 2-3 cu şi fără schimb de locuri, pe grupe sub forma de concurs;
 complexe, cuprinzând dribling, pasă, prindere la poartă;
 pase din diferite poziţii (şezând, culcat etc.);
 pase în doi cu mingea medicinală de 1 kg;
 exerciţii cu banca de gimnastică şi la scara fixă;
 pase în doi cu mingea medicinală de 1 kg, cu aruncări la poartă;
 aruncări la poarta de la 9 m cu mingea medicinală de 1 kg;
 deplasări în poziţia fundamentală la semnal;
27
 circuite în sală cu: bancă, scară fixă, lada de gimnastică, frânghie,
minge medicinală de 2 kg;
 dribling cu aruncare la poartă (concurs);
 pase pe lungimea terenului între doi elevi, plasaţi pe liniile laterale, şi

aruncări la poartă;
 pase cu lăsarea mingii pe sol, ridicarea mingii, dribling, aruncarea la

poartă din săritură;
 pase în trei, distanţa 4 – 6m urmate de aruncări la poartă;
 pase în triunghi;
 contraatacuri (la sfârşitul antrenamentului, număr mare);
 sărituri pe picior de bătaie;
 atacuri şi apărări în sistem cu schimb de locuri;
 joc de handbal cu număr redus de jucători;
 joc bilateral.
Toate aceste mijloace de dezvoltare a pregătirii fizice stau la baza

întregii pregătiri şi în orice etapă ea trebuie să aibă un loc bine determinat. Când
echipa evoluează necorespunzător este clar că acumulările au fost sub nivelul
cerut, că pregătirea fizică a fost trecută pe plan secundar sau chiar ignorată, în
favoarea pregătirii tehnice sau tactice.
Pregătirea tehnică
28
Antrenamentul tehnic este în strânsă legătură cu antrenamentul de
pregătire fizică şi tactică. La învăţarea procedeelor tehnice se caută la început să
se formeze o prezentare mentală, apoi urmează încercările de a efectua practic,
iar pe măsura repetării lor se capătă priceperile de a efectua mişcările, care
ulterior să se transforme în deprinderi motrice.
La începutul fiecărui antrenament folosesc jocuri cu mingea pentr

formarea deprinderilor primare în mănuire, şi stapânirea migii.
Dupî cum se cunoaşte existî o varietate foarte mare de jocuri de mişcare

şi pregătitoare cu sarcini instructive destul de precise.
Este necesară o bună selecţionare a acestor jocuri şi sistenatizarea lor pe

sarcini de instruire şi eşalonare după gradul de complexitate şi de dificultate pe
care îl prezintă.
Pe măsură ce copii încep să aibă o oarecare siguranţă în execuţia

elementelor ce intră în conţinutul jocurilor de mişcare precticate, se recomandă
ca acestea să fie tehnicizate.
Această metodă, va duce la accelerarea şi optimizarea îndeplinirii

scopului propus.
Când s-au format deprinderile, procedeul poate fi folosit stereotip.

Pentru realizarea deprinderilor motrice, sunt utilizate în mare măsură exerciţiile
specifice ramurii de sport respective, paralel folosindu-se şi exerciţii din
arsenalul altor ramuri de sport care preluat dau un randament sporit.
De la orele de clasă elevii vin cu un bagaj minim de deprinderi specifice

jocului de handbal în timp ce la orele colectiv sportive (antrenament), pregătirea
tehnică presupune însuşirea unor procedee tehnice complexe, necesare
participării la activitatea competiţională.
29
Din multitudinea de exerciţii la aceste ore folosesc pe acelea care se pot
adapta vârstei copiilor şi condiţiilor materiale din şcoală. Astfel pentru însuşirea
unor elemente tehnice noi folosesc:
Unele jocuri specifice handbalului cum ar fi:
 Lupta pentru câştigarea terenului
 Mingea lup
 Cursa mingilor pe stradă
 Jocul handbaliştilor
 Dreptunghiul mişcător
 Culesul şi semănatul cartofilor
Exerciţii specifice handbalului
 prinderea şi aruncarea mingii de la diferite înălţimi;
 ridicare mingii de pe sol (rostogolită, statică) cu o mână;
 pasarea mingii de lângă şold, cu pământul, pe la spate;
 dribling cu schimbări de direcţie.
Pentru consolidarea aruncării la poartă, din săritură folosesc exerciţiile

cu banca, amintită anterior.
După o însuşire corectă, în continuare, se mai învaţă:
30
 aruncări la poartă de pe extreme;
 aruncări la poartă din plonjon, cădere înainte;
 aruncări la poartă cu pas adăugat urmat de săritură;
 aruncări la poartă cu pas adăugat de la şold;
 aruncări la poartă cu pas săltat cu evitarea apărătorului;
 fenta de pasă urmată de angajarea pivotului, sau pasa la un alt

coechipier;
 săritura fentă de aruncare la poartă, cădere cu dribling, săritura şi

aruncarea la poartă;
 fenta de aruncare la poartă de la şold pe lângă adversar, întoarcere cu

spatele (pentru depăşire), dribling şi aruncare la poartă din săritură;
 fenta de aruncare la poartă de la şold, urmată de aruncare la poartă

prin evitare.
o Pentru o însuşire a tehnicii jocului în apărare folosesc:
 poziţiile fundamentale;
 mişcările în teren;
 blocarea aruncărilor la poartă;
 apărarea folosind propriul corp;
 scoaterea mingii de la adversar.
31
 Pentru a avea un apărător în poartă de nădejde şi bine
pregătit, folosesc următoarele exerciţii:
 învăţarea poziţiilor fundamentale în funcţie de distanţa şi

locul aruncărilor;
 deplasările în poartă cu şi fără minge;
 respingerea mingii cu braţul şi piciorul;
 mişcările înşelătoare;
 degajarea mingii;
 portarul ca jucător de câmp.
Toate exerciţiile folosite şi enumerate (şi altele) îşi aduc aportul la

învăţarea ţi perfecţionarea procedeelor tehnice şi, în funcţie de nivelul de
însuşire, al acestora aleg în continuare mijloace adecvate etapei de instruire a
elevilor. Toate aceste exerciţii le folosesc şi le cer să fie executate de către elevi
cât mai des în jocul bilateral (jocurile şcoală). Pentru a stimula elevii la folosirea
procedeelor tehnice mai complexe, în timpul jocului şcoală, golurile date din
anumite procedee (mai grele) se vor socoti dublu; astfel vom reuşi să formăm
jucători de handbal bine pregătiţi din punct de vedere tehnic.
Pregătirea tactică.
Reprezintă acea componentă a antrenamentului, prin care jucătorii îşi

însuşesc modalitatea organizării pregătirii şi desfăşurării acţiunilor de atac şi
apărare, potrivit unei anumite concepţii de participare în concursuri pentru
obţinerea succesului sportiv (Prof. Univ. I. Siclovan).
32
Pregătirea tactică se înfăptuieşte concomitent cu însuşirea şi
perfecţionarea tehnică şi fizică. Factorii de care trebuie să ţinem seama în cadrul
pregătirii sunt: mediul exterior, particularităţile individuale şi colective a
elevilor, particularităţile adversarului şi alţi factori previzibili şi imprevizibili ce
pot să apară la un anumit moment. Pentru a practica un joc cât mai corect la
acest nivel, elevii trebuie să-şi însuşească şi să cunoască un anumit bagaj de
cunoştinţe tehnice.
Prin jocurile şcoală sau de antrenament se vor realiza sarcinile şi

obiectivele legate de exersarea unor sisteme de joc de apărare şi atac. Latura
tactică a jocului se poate perfecţiona cu un anumit randament sporit numai pe
baza şi în cadrul jocului antrenament, şcoală şi cel mai important, meciurile
amicale din afara şcolii. În nici o oră de tip colectiv sportiv nu are voie să
lipsească jocul bilateral, de acea la ore folosesc cu copiii următoarele mijloace
respectând principiile jocului din atac:
 învăţarea plasamentului în teren;
 iniţierea şi efectuarea acţiunilor în timp util;
 schimbarea sistemului de deplasare şi mişcările în teren;
 respectarea locului în echipă;
 respectarea disciplinei în joc;
 perfecţionarea jucătorilor pe posturi;
 demarcajul (direct - indirect);
 fiecare jucător să folosească procedurile tehnice în funcţie

de tactica adoptată.
33
Tactica de joc la copiii de gimnaziu cuprinde un număr mare de scheme,
dat fiind tinereţea şi receptivitatea lor. Astfel, în cadrul antrenamentului pentru
jocul în atac folosesc sistemul cu un jucător pivot.
Pentru însuşirea tacticii colective de atac folosesc următoarele exerciţii

şi structuri de exerciţii:
 pase în doi – trei jucători sau mai mulţi;
 angajări a pivotului, extremelor;
 pasarea mingii cu pătrundere succesivă;
 încrucişări duble – simple;
 paravanul pentru aruncare de la 9 metri;
 blocaje în atac şi apărare cu plecări din blocaj;
 circulaţia în "opt";
 atac poziţiona, pătrunderea succesivă urmată de încrucişări

simple, duble, cu aruncări la pătrundere cu angajarea extremelor sau
a pivotului (din ambele sensuri);
 circulaţia jucătorilor pe semicerc;
 aşezarea jucătorilor la aruncarea de la 9 şi 7 metri, de la

margine sau aruncarea mingii de arbitru;
 încrucişări simple, duble cu blocajul apărătorului care ţine

atacantul care aruncă la poartă;
34
 încrucişări între extremă, blocaj şi aruncarea interului;
 contraatacul, contraatacul susţinut (faza a doua);
 atacul în sistem şi finalizarea prin procedeele enumerate

mai sus (şi altele).
Pentru o cât mai bună apărare, se folosesc următoarele principii şi

exerciţii:
 replierea promptă şi oportună;
 acordarea ajutorului reciproc în timp util;
 atacarea celui mai periculos adversar prin folosirea

marcajului (strâns sau observaţie);
 numărarea adversarilor şi repartizarea lor;
 preluarea şi predarea adversarilor;
 schimbul de oameni în apărare;
 alunecarea;
 dublarea sau întrajutorarea;
 colaborarea jucător – portar;
 cu forme de apărare: apărarea activă şi pasivă;
 apărarea om la om;
35
 pentru momentele fixe: executarea loviturilor de la 9 metri,
aşezarea la aruncarea de la 7 metri, apărarea la repunerea mingii din
lateral;
 învăţarea apărării în inferioritate;
 schimbări de jucători;
 jocul portarului să fie în concordanţă cu tactica adoptată în

fiecare moment şi să fie pregătit şi pentru jocul în teren.
Pentru perfecţionarea jocului ca mijloc, utilizez; jocul bilateral sub

diferite forme (joc cu temă, joc şcoală, etc.).
În faza de învăţare de real folos sunt jocurile de mişcare, ca exemplu

"Mingea de căpitan", care pe parcursul învăţării unor procedee tehnice noi, se
poate modifica prin adăugarea unor reguli noi cât mai apropiate de joc.
Pregătirea teoretică.
Începând din momentul învăţării primelor elemente din handbal, se face

o pregătire teoretică, elevul fiind pus în faţă cu situaţii necesare înţelegerii
acţiunilor de mişcare şi a regulamentului.
Handbalul fiind un joc complex aflat într-o continuă modernizare, fără o

temeinică pregătire teoretică a elevilor nu se vor putea obţine rezultatele dorite,
atât de către elevi cât si de profesori.
Concepţia de joc se formează şi se îmbunătăţeşte prin extinderea

pregătirii în condiţii de joc şi apropiate de joc, prin acordarea importanţei
cuvenite problemelor selecţiei, acelea legate de pregătirea psihologică şi
teoretică.
36
Procesului de antrenament trebuie să i se asigure continuitate, în cadrul
lui, componentele pregătirii sunt interdependente şi atacate aproape simultan, pe
cicluri de lecţii şi antrenament, volumul, intensitatea, dinamica efortului trebuie
să corespundă nivelului atins în pregătire de elevi.
Procesul de antrenament presupune crearea unor regimuri de

antrenament în care o componentă a acestuia se pregăteşte în regimul celorlalte.
Nota dominantă a acestui proces impune ca exerciţiile selecţionate să se facă în
condiţii cât mai complicate, şi în situaţii cât mai grele având corespondenţa în
lupta cu adversarul.
Problema de bază în învăţarea jocului de handbal rămâne în continuare

atitudinea faţă de muncă, perseverenţă, disciplină desăvârşită în îndeplinirea
sarcinilor încredinţate, a programelor de pregătire. În activităţile profesorului şi
a elevului trebuie să fie o atmosferă de muncă stăruitoare, un climat de exigenţă
sporit, să se dezvolte ambianţa de autodepăşire, disciplină fermă, seriozitate şi
ordine exemplară.
Pregătirea psihologică.
În cadrul jocului de handbal, organismul elevului face eforturi nu numai

fizice ci şi psihice. Această pregătire se adresează în egală măsură intelectului,
afectivităţii şi voinţei îmbrăcând forme şi nume diferite specifice ramurii de
sport practicate.
Pe parcursul învăţării jocului de handbal, punem baza la început de

pregătire specială, care se referă la dezvoltarea însuşirilor solicitate de probă,
postul ocupat în echipă etc. După ce însuşeşte un bagaj minim de element
tehnice necesare jocului, se începe cu pregătirea psihologică de concurs
("preparaţie pentru concurs" – M. Epuran).
37
Jocul de handbal fiind o activitate eminamente competiţională,
neexistând meci fără miză, fără învingător şi învins, pregătirea psihologică are o
mare însemnătate mai ales pentru copiii de gimnaziu care, datorită vârstei lor
trăiesc cu mare intensitatea orice confruntare.
2.3.2Potenţialul instructiv-educativ al handbalului.
Fiind un joc deosebit de dinamic practicat în regim de solicitare globală,

fizică şi fiziologică intensă, adresându-se prin natură şi regulile lui, segmentelor
şi membrelor superioare, handbalul fiind un joc de echipă, în care contactul cu
adversarul nu este exclus, handbalul constituie un preţios mijloc al educaţiei
fizice, atât prin punct de vedere al efectelor instructive iar, dacă este bine
valorificat educativ, şi ca excelent mijloc de formare a unor calităţi moral-
volitive şi trăsături de caracter inestimabile.
Din punct de vedere instructiv, handbalul contribuie la dezvoltarea

fizică, motrică, intelectuală şi estetică a personalităţii elevilor conducând, în
urma practicării sistematice, la următoarele efecte preponderent instructive:
• dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia copiilor prin situaţiile

schimbătoare, dinamice ale fazelor de joc, prin complexitatea situaţiilor care
necesită decizii şi acţiuni rapide;
• dezvoltă fizic şi motric elevii care îl practică prin gradul înalt de

solicitare globală a marilor funcţiuni (respiraţie, circulaţie etc.) şi aparate (inima,
plămânii, aparatul locomotor etc.) conducând în final, la o mai bună stare de
sănătate fizică şi mentală, la echilibrul nervos şi un potenţial de efort fizic şi
intelectual deosebit;
• este evident aportul handbalului la formarea îndemânării, prin gama

largă de procedee tehnice şi tehnico-tactice, copiii devenind rapizi şi
îndemânatici, pe măsură ce îl învaţă şi-l practică;
38
• având în structura sa alergarea, săritura, aruncarea, elemente de
echilibru şi coordonare şi de orientare tempoo-spaţială, handbalul contribuie prin
gradul înalt de solicitare, la dobândirea calităţilor viteză, rezistenţă şi forţă, în
mai mare măsură decât alte ramuri şi chiar jocuri sportive;
• în sfârşit, elevul care practică handbalul devine evident, un

cunoscător al acestui sport dobândind totodată cunoştinţe medicale, de igienă,
legate de efortul fizic, etc. Totodată elevii care practică handbalul competiţional
îşi dezvoltă orizontul de cunoştinţe şi se relaţionează bine psio-social.
Sub aspect educativ, handbalul este un preţios mijloc de dezvoltare a

calităţilor moral-volitive, de formare a unor trăsături de caracter şi a unor
trăsături afective cu un larg transfer în viaţă şi de o inestimabilă valoare.
Astfel handbalul este un excelent mijloc de formare a voinţei,

perseverenţei şi curajului, este un mijloc deosebit de formare a capacităţii de
autocontrol, de stăpânire de sine, de respect faţă de colegi şi parteneri, formează
spiritul colectiv de echipă, de comunicare etc.
Menţionăm şi educaţia estetică şi cea de formare a unui consumator de

spectacol sportiv, avizat şi educat, de formare a unui om cu posibilităţi de a-şi
petrece timpul liber în mod util şi plăcut.
Avem convingerea însă că, toate aceste calităţi, nu se formează doar

nemijlocit, ele trebuind cultivate lecţie de lecţie şi cu măiestrie, de către
profesor.
2.3.3 Eşalonarea predării jocului de handbal în programa şcolară, pe
nivele şi clase.
Studiind literatura de specialitate şi diferitele programe şcolare am

întâlnit, chiar în conţinutul acestora din urmă, modalităţi de eşalonare a predării
39
jocului de handbal care "păcătuiesc" prin schematism şi simplificare. Astfel
instrucţiunile mai vechi, prezintă pe ani de instruire, un conţinut foarte sărac al
mijloacelui handbalului.
Programa din 1990 este mai detaliată, dar se adresează în exclusivitate

handbalului din educaţie fizică (prin gradul de eşalonare a temelor), iar în
programa de tranziţie conţinutul predării handbalului este sumar şi dispersat în
cicluri primar-gimnazial. Liceal, dar acestea au fost reglementate prin legea
E.F.S. Nr. 68/2000
Respectând cerinţele programei am utilizat orientativ şi lucrarea prof.

Scarlat Eugen, iar pentru organizarea activităţilor am selectat din autori ca V.
Gogălţan, Kunst Ghermanescu şi alţii.
Respectând cerinţele programei am avut în vedere o eşalonare în funcţie

de celelalte mijloace ale educaţiei fizice, şi conţinutul acestora pentru handbal,
atât la educaţie fizică cât şi la colectiv sportiv.
2.3.4Conţinutul activităţilor sportive (handbal în gimnaziu). Sistemul

competiţional şcolar oficial: alte competiţii şcolare.
Întrucât pentru colectivul sportiv de handbal din şcoală, nu există o

programă am precedat la schiţarea unui astfel de document prin includerea
prevederilor programei privind handbalul (elemente obligatorii şi facultative) şi
prin completarea conţinutului pregătirii la colectiv sportiv cu elemente
abordabile în gimnaziu cum ar fi pasele speciale (din pronaţie) în special la
elevii din clasa a VII-a, unele pase de angajare a pivotului, aruncări speciale (de
la şold, din plonjon prin evitare, apărarea şi atacul cu 1-2 jucători avansaţi, etc.).
Trebuie să menţionez că am avut în vedere şi timpul realizat prin

acţiunea de sumaţie a orelor de educaţie fizică (2x20 minute handbal), orelor de
40
colectiv sportiv handbal (1x50-90 minute) şi competiţiilor de handbal (1-2x40
minute).
Am reuşit, în acest mod, să realizez cicluri anuale, semestriale, şi

săptămânale de iniţiere şi practicarea a handbalului. Calendarul sportiv al
M.E.C. prevede doar o competiţie de handbal (B-F) anual, cu etape pe şcoală,
minicipiu, judeţ, zone şi finala pe ţară şi se adresează practic, elevilor din clasele
a VIII-a cel mult a VII-a.
Cum este firesc, profesorul este nevoit să pună baza, în pregătirea

echipelor şcolare, pe "etapa pe şcoală" şi să aibă în atenţie în special elevii din
clasele terminale.
Din păcate pentru clasele a V-a şi VI-a nu există un campionat oficial

adaptat vârstei. Faza pe şcoală este în avantajul şcolilor cu multe rânduri de
clase, cel mai frecvent tip de şcoală, cu un rând de 2 clase V-VIII fiind
dezavantajat şi prin lipsa posibilităţilor de selecţie şi prin numărul mic de echipe
dintr-o şcoală.
Menţionăm din constatările proprii şi după părerea unanimă a colegilor,

că mijlocul de pregătire cel mai bun, rămân competiţiile, absenţa lor conducând
cel mai adesea, la abandonarea handbalului de către elevi prin demotivare şi
lipsă de finalizare a pregătirii lor sportive.
2.3.5Corelarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar cu

potenţialul instructiv-educativ al handbalului.
Apreciem că sunt suficiente elementele de integrare a handbalului în

ansamblul mijloacelor educaţiei fizice, acestea contribuind la realizarea
obiectivelor acestui obiectiv de învăţământ.
41
Raportând potenţialul instructiv şi educativ al handbalului la obiectivele
educaţiei fizice şi sportului şcolar constatăm că acestea are o contribuţie efectivă
la realizarea fiecărui obiectiv în parte, aşa cum le-am prezentat într-un capitol
anterior, dar şi la realizarea efectelor de ansamblu a acestor obiective.
Este evident că, prin gradul înalt de solicitare şi prin complexitatea sa,
handbalul realizează obiective instructive, dacă este practicat sistematic, ducând
la o stare de sănătate, realizarea unei capacităţi de muncă fizică, stimulează
procesele de creştere şi dezvoltare, contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă,
formează şi menţine o atitudine corectă a corpului.
Handbalul lărgeşte orizontul de cunoaştere, formează noţiuni noi la

elevi, formează trăsături morale şi de voinţă.
Nu în ultimul rând, handbalul este, prin practicare sistematică, un mijloc

de educare sportivă a elevilor, ca sportivi şi spectatori avizaţi ai jocului de
42
CAPITOLUL III
3 ORGANIZAREA EXPERIMENTULUI
3.1 Perioada de desfăşurare a experimentului.
S-a desfăşurat pe parcursul a trei ani şcolari având două etape distincte
valabile atât pentru grupa martor cât şi pentru grupa experimentală:
- 2003 – 2004 (semestrul I – II);
- 2004 – 2005 (semestrul I – II);
- 2005 – 2006 (semestrul I – II);
3.2 Elaborarea probelor şi normelor de control.
Pentru a cunoaşte datele despre dezvoltarea fizică a elevilor din clasele

experimentale şi martor am trecut la efectuarea unor teste, din sistemul
S.U.V.A.E. şi probe specifice jocului de handbal, astfel:
a) alergare de viteză 50 metri;
b) săritură în lungime de pe loc;
c) aruncarea mingii de oină de pe loc;
d) rezistenţa – 800 metri – clasele V-VII, 1000 metri – clasa a VIII;
e) naveta.
Diferenţierea probelor de aruncări şi motricitate a fost făcută

considerând particularităţile de vârstă şi pregătire ale elevilor.
43
Ţinând cont de faptul că elevi din clasa a V-a care reprezentau clasa
experimentală nu stăpâneau elementele tehnice din handbal, la începutul anului
şcolar, la sfârşitul semestrului I, după parcurgerea unor mijloace specifice
tehnici jocului de handbal, am mai efectuat următoarele teste:
a) pase în doi cu mingea de handbal timp de 30 de secunde;
b) dribling 30 metri în linie dreaptă;
c) aruncarea la poartă – din alergare;
– pas adăugat;
– pas încrucişat;
– din săritură.
Probe de control pentru determinarea progresului în pregătirea specifică

de handbal, pentru care nu am consemnat datele, având de a face cu eşantioane
mici (fără semnificaţie statistică) dar prezentând un element de control al
progreselor înregistrate de subiecţii din lotul experimental, sub raport tehnic.
3.3 Grupele experimentale şi martor analizate prin prisma

măsurătorilor iniţiale şi finale.
În catedra mea am avut, în momentul începerii experimentului, două

clase a V-a cu unu număr aproximativ de 60 elevi din care 34 băieţi, care au fost
testaţi, măsuraţi. După selecţie s-au împărţit aproximativ în două, adică: grupa
experimentală care au fost cuprinşi la ora de activităţi sportive, şi ceilalţi care au
participat în continuare doar la ora de educaţie fizică.
Pe tot parcursul experimentului, grupele au rămas neschimbate,

neexistând fluctuaţii de elevi de la o grupă la alta.
44
Menţionez că în ambele grupe au existat băieţi de aceeaşi vârstă 11 ani.
Comparând mediile grupelor cu mediile statistice ale nivelului mijlociu

de dezvoltare fizică a băieţilor şi fetelor, din mediu urban, editate de Institutul de
igienă din România, se constată că:
 talia băieţilor din grupa experimentală se apropie de 1 cm

de media statistică în timp ce la grupa martor este mai mică cu 3 cm;
 greutatea medie a băieţilor din grupa experimentală (33 kg)

este egală cu media statistică pe ţară; greutatea medie a celor din
grupa martor (31,5 kg) este sub media statistică pe ţară cu
aproximativ 2 kg;
 perimetrul toracic la grupa experimentală este aproximativ

egal cu media statistică (65,5 cm – 66,4 cm), în schimb la grupa
martor aceasta este de 68,1 cm faţă de 66,4 cm, deci cu aproximativ 2
cm mai mare.
Explicaţia este prin faptul că aici sunt cuprinşi şi elevi care nu fac sport
decât atât cât se face la ora de educaţie fizică.
3.4 Metode şi mijloace utilizate.
Aşa cum am amintit în capitolele anterioare am utilizat un experiment

pe două grupe pe durata a trei ani de studiu.
Măsurătorile antropometrice la indicii de bază T (în cm), Gr. (în kg), P.

toracic (în cm) s-au făcut anual, dar le-am redat în lucrare numai ca măsurători
de pre-test şi post-test.
45
Indicii calităţilor motrice de bază utilizaţi în măsurători au avut ca
sistem de referinţă probele şi normele de control date pentru viteză 50 metri (în
secunde şi zecimi), rezistenţa la 600-800 metri, în clasa a V-a şi a VI-a.
Schimbarea distanţei fiind cerută de programă, eu am rămas la măsurătorilor din
clasa a VI-a (rezistenţa), săritura în lungime de pe loc (în metri şi centimetri),
aruncarea mingii de oină (în metri şi centimetri) la care am mai prezentat în
anexă şi rezultatele de la navetă dar fără a le mai aminti în lucrare.
Toate aceste măsurători s-au realizat la începutul clasei a V-a, în rest

făcându-se conform programei şcolare.
Mijloacele utilizate la cele două grupe în ansamblul lor sunt redate mai
pe larg în capitolul 2.3.
Se observă cum grupa experimentală în cadrul orelor de activităţi

sportive au o gamă mai largă de exerciţii pentru învăţarea şi practicarea jocului
de handbal, acestea fiind necesare în vederea pregătirii unei bune echipe şcolare.
Aceeaşi grupă în schimb participând şi la orele de educaţie fizică de la clasa lor,
unde sunt cuprinşi şi elevi din grupa martor. Deci grupa experimentală are 4 ore
pe săptămână, iar grupa martor doar două ore.
3.5 Fenomene apărute pe parcursul experimentului.
 Schimbarea sistemului de normare a profesorului în ore de

activităţi sportive;
 Anumite perturbări ale sistemului competiţional naţional,

judeţean şi local;
 Schimbări survenite în economia de timp liber a elevilor la

sfârşit de săptămână, prin ocuparea acesteia cu activităţi în familie
(munca pământului, excursii în ţară şi străinătate etc.);
46
 Mari dificultăţi în alimentaţia elevilor, în procurarea de
echipament şi materiale sportive;
 Schimbarea distanţelor de alergare de rezitenţă pe 600-800

metri, specifice claselor V şi VI, cu 800-1000 metri la clasele VII şi
VIII.
Toate aceste fenomene au influenţat mai mult sau mai puţin desfăşurarea
experimentului şi voi prezenta în capitolul următor modul concret de
manifestare al acestuia.
47
CAPITOLUL IV
4INTERPRETAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR

OBŢINUTE.
4.1 Aspecte privind evoluţia indicilor antropometrici.
4.1.1 Talia.
Valorile medii iniţiale ale grupei experimentale (clasa a V-a) se

încadrează în media statistică pe ţară în schimb la grupa martor acestea sunt cu 3
cm sub aceasta.
Comparativ grupa experimentală are un avans mediu încă din testarea

iniţială de 3 cm faţa de grupa martor.
În testarea iniţială media minimă o înregistrează grupa martor de 137

cm, iar media maximă este atinsă de grupa experimentală 140 – 141 cm.
Valorile medii înregistrate se încadrează în mediile pe ţară.
Înregistrând creşterile înregistrate până în clasa a VII-a se constată

următoarele:
 Elevii din grupa experimentală au o talie de 166 cm,

realizând o creştere de 26 cm, cu 14 cm peste media pe ţară, aceasta
fiind de 152 cm;
 Elevii din grupa martor au o talie de 157 cm, realizând o

creştere de 20 cm, cu 5 cm peste media pe ţară.
48
Deşi avem eşantioane mici, diferenţa medie în favoarea grupei
experimentale este între altele şi consecinţa unui program de mişcare (orele de
activităţi sportive) diversificat şi mai mult ca volum.
Evoluţia taliei este reprezentată cifric în tabele.
4.1.2 Greutatea.
Dacă în testările iniţiale existau, în medie, diferenţe între grupa

experimentală şi grupa martor de aproximativ 2 kg, la testarea finală aceste
diferenţe se cifrează la aproximativ 8 kg în favoarea grupei experimentale şi ca o
consecinţă a diferenţelor înregistrate la talie.
Comparând greutăţile medii ale grupei experimentale şi grupei martor

cu media statistică pe ţară a copiilor din mediul urban se constată că ambele
grupe sunt cifric aproape de aceasta.
Grupa experimentală coincide la greutate, datorită faptului ca băieţii

sunt bine clădiţi din punct de vedere fizic comparativ cu grupa martor care are
cu aproximativ 2 kg sub medie. Această lucrare se contrazice puţin din cauză că
elevii sunt mici ca statură, în schimb sunt şi elevi supraponderali care
compensează lipsa de înălţime generală a grupei, fapt care se va constata şi la
măsurătorile perimetrului toracic.
4.1.3 Perimetrul toracic.
Acest indice funcţional şi morfologic înregistrează la ambele grupe o

încadrare (clasa a V-a) a valorii apropiate de media pe ţară.
La grupa experimentală datorită faptului că elevii înalţi au o talie destul

de mare pentru această vârstă, indicele este mai mic cu 1 cm, în schimb la grupa
49
martor este cu 2 kg peste medie. Explicaţia este aceeaşi ca şi la precedentul
indice antropometric.
Evoluţia indicilor privind perimetrul toracic este reprezentată în tabele.
În finalul acestui capitol trebuie să menţionez că elevii au avut o creştere

normală şi dezvoltarea armonioasă din punct de vedere somatic fiind integraţi în
mediile statistice pe ţară cu o uşoară dar semnificativă diferenţiere a grupei
experimentale.
4.2 Aspectele privind evoluţia indicilor Dezvoltarea Calităţilor

Motrice de bază
(probe S.U.V.A.)
Prin probele S.U.V.A. putem verifica evoluţia indicilor dezvoltării

calităţilor motrice.
Raportat la baremurile stabilite prin programa şcolară, evoluţia indicilor

de viteză, forţă, îndemânare, se reprezintă pe o linie ascendentă. În continuare
voi prezenta evoluţia rezultatelor pe calităţi la ambele grupe, experimentală şi
martor, atât la testările iniţiale (clasa a V-a) cât şi la cele finale (clasa a VII-a).
4.2.1 Viteza – Forţa.
Exprimată prin proba de alergare de 50 m plat viteză medie a grupei

experimentale nu este semnificativ diferenţiată, în cadrul testărilor iniţiale de cea
martor. La testarea finală această diferenţiere se accentuează. Dacă grupa
martor, realizează la testarea iniţială 9,1 sec şi la cea finală 8,4 sec, grupa
experimentală realizează 8,6 sec la testarea iniţială şi 7,3 sec la testarea finală.
Diferenţa la testarea iniţială este de 0,5 sec, la cea finală este de 1,1 sec.
50
Raportat la baremurile şcolare sub 8,4 sec pentru nota 10, media grupei
experimentale este cu mult peste nota 10, iar grupa martor, se situează la nivelul
notei 8.
Calitatea motrică, forţa, este testată prin probele de aruncarea mingii de

oină – forţa explozivă a braţului – şi săritura în lungime de pe loc – forţa
membrelor inferioare.
La aruncarea mingii de oină valorile testărilor iniţiale sunt următoarele:

grupa martor realizează 21,1 m, cea experimentală 25,1 m, diferenţa fiind de 4
m. La testările finale grupa martor realizează 28 m, grupa experimentală 36 m,
diferenţa fiind de 8 m.
Evoluţia se prezintă ascendent pentru ambele grupe cu un avans de 8 m

în favoarea grupei experimentale.
Raportat la baremurile programei şcolare, ambele grupe au rezultate

peste nivelul notei 10 (27 m). Este o probă la care băieţii obţin în general cu
uşurinţă nota maximă, datorită unei mai bune coordonări şi forţei braţului.
La săritura în lungime de pe loc, intervine forţa în regim de viteză

denumită şi forţa explozivă. Valorile testărilor se prezintă astfel:
 La testările iniţiale, grupa martor realizează 1,38 m, cea

experimentală 1,46 m diferenţa fiind de 8 cm;
 La testările finale grupa martor realizează 1,64 m, în timp

ce grupa experimentală 2,03 m, diferenţa fiind de 39 cm.
La ambele grupe se constată o creştere între cele două testări, grupa

martor progresând cu 0,26 m, cea experimentală progresând cu 0,57 m.
51
Raportat la programa şcolară rezultatele obţinute se situează la nivelul
notei 10 la grupa experimentală şi la nivelul notei 5 la grupa martor (menţionez
ca nota 10 este peste 1,79 m).
4.2.2 Îndemânarea şi calităţile motrice.
Testarea s-a făcut la proba „Naveta” deşi această probă nu este

semnificativă pentru îndemânare, este o probă combinată care presupune viteză
de execuţie, de deplasare, rezistenţă în regim de viteză. Testarea iniţială sa făcut
în clasa a V-a, când deprinderea de alergare nu era consolidată, elevii având
deprinderi greşite. Rezultatele obţinute sunt de 28,5 sec la grupa martor la
testarea iniţială şi de 25,6 sec la cea finală. Reiese că viteza de deplasare ajunge
de la 2,8 m/sec la 3,1 m/sec, progresul fiind de 0,30 m/sec.
La grupa experimentală, la testarea iniţială s-au obţinut 26,3 sec, la cea

finală 23,9 sec. viteza de deplasare la această grupă este de 3,04 m/sec la
testarea iniţială şi de 3,34 m/sec la cea finală.
La ambele grupe se observă un progres atât la timpul realizat cât şi la

deplasare, diferenţele fiind la testarea finală de 1,7 sec la timp şi de 0,24 sec la
viteza de deplasare.
Progresul se realizează pe seama perfecţionării alergării cât şi a creşterii

capacităţii de efort.
În Anexe sunt menţionate explicit toate aceste creşteri şi diferenţe, cât şi

rezultatele obţinute la testări.
4.2.3 Rezistenţa
Calitatea motrică rezistenţa se apreciază prin proba de alergare pe

distanţa de 800 m, clasele V – VI, şi 1000 m VII – VIII. Pentru a avea termeni
52
de comparaţie mă refer la analiza rezultatelor la testările iniţială şi finale,
efectuate doar la clasele V – VI, pe distanţa de 800m.
Grupa martor a realizat la începutul clasei a V-a media de 4,31 min,

grupa experimentală de 3,43 min. Diferenţa dintre ele fiind de 0,48 min. La
testările finale efectuate cum am mai amintit pe aceeaşi distanţă în clasa a VI-a,
semestrul II, am obţinut 4,05 min. grupa martor şi 3,06 min. grupa
experimentală. Diferenţa dintre rezultate fiind de 0,59 min.
Şi această calitatea a avut o evoluţie ascendentă, elevii ambelor grupe

şi-au îmbunătăţit capacitatea de efort. Progresul realizat de grupa martor este de
0,26 min, cel realizat de grupa experimentală este de 0,37 min.
Raportat la baremele S.U.V.A. rezultatele grupei martor se realizează la

nivelul notei 6, cel al grupei experimentale la nota 10 (3,25 min.).
53
CAPITOLUL V
5. CONCLUZII ŞI PROPUNERI.
5.1 CONCLUZIILE EXPERIMENTULUI
 Experimentul desfăşurat a permis să se constate că sarcinile

şi obiectivele educaţiei fizice, cuprinse în programa şcolară la clasele
gimnaziale, sunt accesibile în orice condiţii de dotare materială, cu
rezultate bune numai în situaţia în care profesorul se preocupă pentru
găsirea celor mai adecvate tehnologii de acţionare;
 Potrivit noilor principii se recomandă:
o restrângerea numărului de exerciţii (stimuli)cu care se

operează în lecţii;
o valorificarea influenţelor exerciţiilor fizice (structuri,

complexe, activităţi globale) odată însuşite, prin modificări
aduse volumului, intensităţii, complexităţii şi pauzelor;
 Structurile recomandate de programa şcolară au în vedere

acest aspect. Astfel, cele prevăzute pentru jocurile sportive –
procedeele tehnico–tactice de exemplu – pot fi utilizate în anumite
condiţii şi ca mijloace pentru dezvoltarea calităţilor motrice, sau
pentru educarea iniţiativei, imaginaţiei, capacităţii de anticipare şi de
decizie, etc.
 Obiectivul de dezvoltare şi de perfecţionare a calităţilor

motrice trebuie să stea permanent în atenţia profesorului de educaţie
fizică.
54
 Valoarea educativă a jocurilor sportive este recomandabilă,
dată fiind acţiunea lor pozitivă multilaterală asupra personalităţii
omului şi în special asuprea tineretului.
 Rezultatele înregistrate comparativ la cele două grupe

confirmă realizarea sarcinilor propuse spre cercetare, deci realizarea
scopului propus.
5.2 Concluzii şi propuneri cu caracter general.
 Experimentul realizat legat de activităţile desfăşurate în

cadrul orelor de cerc sportiv, a scos în evidenţă superioritatea
indicilor somatici şi motrici, la grupa celor cuprinşi în această
activitate, confirmând pe deplin ipotezele de lucru. Aceasta s-a
realizat pe seama unui număr mare de ore, cele de la clasă, plus cele
de colectiv sportiv, precum şi competiţiile ceea ce a făcut ca
pregătirea lor pe linie sportivă să fie mai bună, prin acţiunea de
somaţie a celor trei categorii de pregătire.
 Indicii prezentaţi în Anexe arată superioritatea, uneori nu

foarte mare a celor care au desfăşurat o activitatea suplimentară;
 Rezultatele sunt mai ridicate la dezvoltarea calităţilor

motrice reprezentate prin probele S.U.V.A. Aceasta s-a realizat
printr-o activitate bine organizată, cu mijloace specifice, mijloace de
care handbalul dispune pe deplin.
 Deşi perioada ciclului gimnazial dezvoltarea fizică, talia şi

greutatea se realizează la toţi elevii pe o linie ascendentă, la grupa de
handbal aceşti indicii sunt superiori. Se constată la ei o evidentă
creştere în înălţime şi implicit în greutate.
55
 Prin această activitate se realizează obiectivele educaţiei
fizice şcolare – indicii superiori de dezvoltare fizică şi motrică, un
bagaj larg de deprinderi motrice de bază şi specifice jocului de
handbal, obişnuinţa de practicare independentă în timpul liber a
exerciţiilor fizice, cunoştinţe legate de organizarea şi desfăşurarea
jocului.
 Reiese din tot, ca o concluzie finală, faptul că, cu cât

timpul afectat mişcării, sportului organizat, este mai mare cu atât
rezultatele sunt mai evidente.
 Vârsta gimnaziului este o perioadă optimă dezvoltării fizice

şi motrice şi trebuie acţionat cât mai mult pe această linie. De aceea
cele două ore pe săptămână prevăzute de programa şcolară sunt totuşi
insuficiente. Participarea elevilor la cerc sportiv nu este obligatorie,
nu pot fi cuprinşi toţi. Spre clasele terminale mulţi renunţă la
participarea la această activitate, socotită de mulţi extraşcolară,
pentru a se pregăti pentru examene.
 Dacă ar fi o activitate obligatorie şi cuprinsă în orar, ar fi

de real folos copiilor. S-ar mări astfel numărul orelor de educaţie
fizică de la două la trei ore pe săptămână. Aceasta nu ar afecta cu
nimic pregătirea şcolară ştiind ca educaţia fizică, mişcarea şi sportul
contribuie la o bună pregătire intelectuală, la dezvoltarea
organismului.
 Consider că cele prezentate în lucrarea de faţă, cât şi datele

experimentului, să scoată în evidenţă rolul important al handbalului
ca mijloc în realizarea obiectivelor educaţiei fizice.
5.3 Concluzii şi constatări cu caracter metodic.
56
 Cel mai eficient lucru în învăţarea jocului de handbal este
cel global, combinat cu cel analitic, elevii putând practica jocul cu
reguli simplificate încă din clasa a V-a.
 Datorită lipsei calităţilor motrice, apariţia greşelilor

frecvente este inerentă, aceasta fiind direcţia principală de prevenire,
dar şi corectările cu caracter tehnic nu trebuie neglijate.
 În faza de învăţare a jocului există o perioadă de folosire în

exces a driblingului (a V-a, a VI-a) ale cărei cauze sunt legate de
manifestările de individualism, dar şi de neglijarea învăţării corecte a
opririlor, pivotării şi protecţiei mingii.
 În clasele a VII-a ţi a VIII-a, învăţarea paşilor şi aruncărilor

speciale este abordabilă, cu condiţia ca cele fundamentale să fie
corect şi stabil însuşite. Legat de aceasta, pentru fiecare procedeu,
trebuie aplicată o metodică adecvată. La învăţarea aruncării din
plonjon, începutul îl constituie tehnica rulării învăţată pe saltea, apoi
plonjonul cu aruncarea respectivă şi cu atenţie deosebită la linia
semicercului.
 În clasele mici, trebuie utilizat mult, intens supravegheat şi

corectat permanent lucrul individual cu mingea pentru a obişnui
elevul cu obiectul de joc.
 Pentru practicarea handbalului, motivaţia este o problemă

foarte complexă, trebuind atraşi în colaborarea pe această temă nu
doar elevii, ci toţi profesorii, directorul şi familia elevului, prin
strategii speciale.
57
 Încă din clasa a V-a trebuie, urmărit lecţie de lecţie
formarea de noţiuni şi dezvoltarea gândirii tactice. Astfel între
profesor şi elevi nu există comunicare, mai ales în conducerea jocului
de pe margine, dacă elevii nu au noţiuni şi reprezentări tactice
 În alcătuirea colectivelor sportive la şcoli cu două clase

gimnaziale, nu se poate face selecţie, profesorul trebuind să lucreze şi
cu copiii dotaţi, dar şi cu cei mai puţin dotaţi, diferenţiat, pentru că
altfel nu poate alcătui echipe. O problemă specială o constituie
pregătirea portarilor care pot fi cu 1 – 2 ani mai tineri decât vârsta
clasei a VIII-a, dar bine aleşi şi instruiţi special.
 Numărul competiţiilor pe an şi elev, este o problemă foarte

importantă mai ales la şcolile cu copii puţini. De aceea trebuie
urmărit ca pe lângă handbal, elevii să mai practice şi alte sporturi cu
competiţii şcolare (atletism, baschet, fotbal etc.).
 Păstrarea şi îngrijirea echipamentului, este o problemă pe

care elevii trebuie să o realizeze singuri, realizând în acelaşi timp şi
deprinderi de igienă şi respect faţă de sine.
58
6. BIBLIOGRAFIE
1
Legea Educaţiei fizice şi sportului
.
Nr.68/2000
2
Educaţia fizică la clasele V – VIII, Editura
. ALBU CONSTANTIN
Sport – Turism, Bucureşti 1977
3
Educaţia Fizică la clasele V-VIII, Editura
. ALBU CONSTANTIN
Sport – Turism, Bucureşti, 1977;
4
BIRO F., ROMAN C., Handbal – iniţiere Editura Universităţii
.
DRAGOŞ P., Oradea 2002
5 Handbal. 500 exerciţii pentru învăţarea

BOTA MARIA, ION
. jocului Editura Sport – Turism Bucureşti
BOTA
1990
6
Metodica Educaţiei Fizice Şcolare, Editura
. BRATA M.
Universităţii Oradea 1996
7
CĂLIN ROMAN, Jocuri pentru iniţiere în handbal Oradea,
.
FRANCISC BIRO Editura Universităţii, Oradea 2003
59
8
Calităţile motrice în handbal Editura Sport
. CERCEL PAUL
– Turism, Bucureşti 1975
9 Handbal – antrenamentul echipei

. CERCEL PAUL masculine, Editura Sport – Turism
Bucureşti 1983
1
Bazele Fiziologice ale educaţiei fizice
0
DEMETER A şcolare în : Fiziologia educaţiei fizice şi
.
sportului, Editura Stadion, Bucureşti 1970
1
1 GHERMĂNESCU I. Handbal, Editura Sport – Turism Bucureşti
. KUNST 1978
1
2 GHERMĂNESCU, Teoria şi metodica handbalului, Editura
. Kunst I., şi colaboratorii Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1983
1
3 Instruirea copiilor şi juniorilor în handbal,
GOGÂLTAN V
. Editura Stadion, Bucureşti 1974,
1 MITRA GHEORGHE Metodica educaţiei fizice, Editura Sport -
4 MOGOŞ ALEXANDRU Turism Bucureşti 1980

.
60
1
5 Lecţiile de handbal Editura Stadion
POPESCU C.
. Bucureşti 1971
61
ANEXE
62
Anexa 1
TABEL
Cuprinzând nivelul de dezvoltarea fizică al copiilor de 11-14 ani din mediul urban (băieţi)
Institutul de igienă Bucureşti
Extras
Vârsta Înălţime Greutate P. toracic

OBS.
în ani Media a Media a Media a
11 141.04 6.56 33.42 5.91 66.44 4.69
12 146.35 7.16 26.94 6.91 68. 54 5.08
13 152.55 9.09 41.48 8.21 71.60 5.42
14 159.46 9.09 47.02 9.02 75.20 6.16
Anexa 2
Studiu experimental privind utilizarea mijloacelor din handbal pentru realizarea obiectivelor educaţiei fizice şi sportului şcolar în ciclul gimnazial
TABEL
Cuprinzând evoluţia mediilor la învăţătură la grupa experimentală cât şi martor
Clasa a V-a Clasa a VI-a Clasa a VII-a
Grupa Grupa Grupa Grupa Grupa Grupa OBS.

Media
generală Experim martor Experim martor Experim martor
8,32 8,50 8,70 8,65 8,91 8,32
NOTĂ – Mediile generale ale elevilor au fost extrase din cataloagele claselor respective începând din clasa a V-a şi
terminarea clasei a VII-a.
Anexa 3
TABEL
64
Cu evolutia datelor inregistrate la indicii aptropometrici si S.U.V.A. la grupa experimentala

Măsurători iniţiale Măsurători finale Diferenţe
Nr. N. T Gr P.T. Probe S.U.V.A T Gr P.T. Probe S.U.V.A T Gr P.T. Probe S.U.V.A
Nave Nave Nave OBS
crt. P. în în în în în în în în în
ta V. R. S. O. ta V. R. S. O. ta V. R. S. O.
cm kg cm cm kg cm cm kg cm
14 8, 4,3 17 16 7, 2,3 19 1, 2,0 0,2
1. BM 30 64 26,4 25 59 87 24,4 30 24 29 23 2,0 5
1 9 3 5 5 4 1 9 5 2 4
14 8, 3,2 13 17 7, 3,0 19 1, 0,2 0,6
2. CJ 35 64 27,5 18 49 73 24,6 31 28 14 9 1,3 13
6 7 7 5 4 4 2 5 3 0 0
13 8, 3,1 16 16 7, 3,0 21 0, 0,1 0,5
3. GN 28 67 25,7 18 48 75 24,5 38 28 20 8 0,8 10
5 8 4 0 0 5 0 0 5 4 0
14 8, 3,4 16 16 7, 3,0 19 0, 0,3 0,3
4. HL 40 65 27 29 54 75 22,9 38 23 14 10 4,1 10
0 0 0 5 3 2 3 5 8 7 0
15 8, 4,0 13 17 7, 3,2 22 1, 0,1 0,5
5. JG 43 72 27,5 22 70 95 24,8 39 28 27 23 2,7 17
0 8 6 0 8 1 3 5 7 3 5
14 8, 3,3 16 17 7, 3,2 22 1, 0,1 0,6
6. KZ 39 69 25 24 65 89 21,6 37 30 24 20 3,4 13
3 5 2 0 3 1 0 0 5 2 0
13 8, 3,2 13 16 7, 3,1 19 1, 0,1 0,5
7. RT 27 63 27,5 26 64 84 23,9 35 29 37 21 3,6 11
9 6 5 5 8 1 0 1 6 5 6
13 9, 3,5 13 16 7, 3,3 20 2, 0,3 0,5
8. SG 29 65 26 28 66 91 23,4 39 29 37 26 3,1 11
8 0 2 7 7 1 0 5 0 2 8
13 8, 3,2 13 16 7, 3,2 19 1, 0,0 0,6
9. SA 27 63 25,7 28 60 82 22,3 35 26 23 19 2,9 7
9 6 5 7 5 3 5 5 3 0 0
14 8, 3,2 15 17 7, 3,0 22 1, 0,1 0,7
10. VR 42 70 26,5 24 55 76 22,8 39 22 13 6 3,7 15
1 3 3 0 3 1 2 5 2 9 5
14 8, 3,2 17 16 7, 3,1 20 1, 0,1 0,3
11. SA 29 62 25,8 23 55 77 25,2 39 25 26 15 0,6 16
0 7 5 0 5 4 2 5 3 3 5
12 8, 3,4 18 16 7, 3,3 19 0, 0,3
12. KT 29 62 25,7 27 47 71 25,2 35 21 18 9 12 0,8 8
9 7 0 0 0 4 2 6 6 6
14 8, 3,4 14 16 7, 3,1 19 1, 0,3 0,5
13. MG 39 70 26 25 50 75 24,6 35 17 11 5 1,7 10
2 9 6 5 1 1 0 2 2 4 0
14 8, 3,4 13 16 7, 3,2 22 1, 0,2 0,9
14. PC 36 69 26 23 49 74 23,2 41 33 23 6 2,8 18
2 4 7 5 7 2 6 5 1 1 0
65
13 8, 3,3 12 16 7, 3,3 19 1, 0,0 0,7

15. TB 30 60 26,2 24 45 69 24,8 36 30 15 9 1,4 12
0 3 7 5 0 3 0 4 9 7 0
13 8, 4,0 15 16 7, 3,2 20 1, 0,3 0,5
16. KK 31 67 26,3 25 54 76 25,7 35 24 23 9 0,6 10
4 7 5 5 0 5 0 0 1 5 5
13 8, 3,5 14 16 7, 2,3 19 1, 1,1 0,5
17 DM 27 63 27 25 60 85 23,4 42 21 23 22 3,6 17
4 9 0 0 5 6 2 5 2 8 5
14 8, 3,4 14 25, 16 55, 7, 3,0 20 1, 0,4 0,5 10,
Media 33 65,5 26,3 79 23,9 36 26 29 14,5 2,4
0 6 3 6 1 6 8 3 6 3 3 2 2 9
TABEL
Cu evolutia datelor inregistrate la indicii aptropometrici si S.U.V.A. la grupa martor
Măsurători iniţiale Măsurători finale Diferenţe
Nr. N. T Gr P.T. Probe S.U.V.A T Gr P.T. Probe S.U.V.A T Gr P.T. Probe S.U.V.A
Nave Nave Nave OBS
crt. P. în în în în în în în în în
ta V. R. S. O. ta V. R. S. O. ta V. R. S. O.
cm kg cm cm kg cm cm kg cm
1. FM 14 41 80 31,5 10, 4,3 1,2 21 16 61 90 28,9 9, 4,3 15 25 17 20 10 0,20 0, 0,6 0,7 4
146 2 3
3,3 5
1,3 173 2 0 9 1 9 0
2. KR 33 66 28,1 9 26 60 85 25,3 8, 3,2 16 30 21 27 19 2,80 0, 0,1 0,2 4
9 8 5 0 1 2 1 5 6 5
3. GC 14 41 80 26,1 9,1 3,3 1,3 23 15 40 80 25,9 9, 3,3 16 30 7 5 0 0,1 0, 0,0 0 7
6 4 5 3 0 0 5 6 4
4. SA 13 26 64 29,8 9,2 4,4 1,3 18 16 50 79 25,7 8, 4,0 16 23 28 24 35 3,6 0, 0,3 0,3 5
2 3 0 0 7 8 5 6 5 5
5. BF 12 27 65 25 9 3,3 1,4 20 15 37 70 25,2 8, 3,2 17 28 31 10 5 0,2 0, 0,1 0,2 8
6 2 5 7 5 2 4 6 0 0
6. ZT 13 28 65 32,5 10 5,1 1,2 18 16 44 72 24,0 9, 4,1 17 23 28 16 7 7,5 2, 1,0 0,5 5
5 5 0 3 4 0 5 1 5 4
7. KB 13 35 65 24 8,5 3,4 1,2 24 15 40 72 23,4 8, 3,3 16 32 22 5 7 0,6 0, 0,8 0,5 6
5 8 5 7 8 0 0 5 0 0
8. KM 14 30 65 26,8 8,7 4,2 1,3 21 17 54 73 26,4 8, 4,2 13 30 27 24 18 0,4 0, 0,7 0,2 7
3 7 5 0 1 0 0 4 5
9. MS 13 25 63 28,7 9,4 4,0 1,3 24 15 35 71 26,2 9, 3,3 20 30 24 10 8 2,5 0, 0,2 0,0 6
1 4 5 5 1 7 0 5 7 5
10. LG 13 27 65 28,5 8,5 4,0 1,5 24 15 45 76 25,8 8, 3,1 19 31 24 18 11 1,7 0, 0,4 0,4 5
1 0 5 5 1 3 0 4 7 5
11. PZ 13 31 65 26 8,9 3,1 1,6 20 14 42 75 25,8 9, 3,0 16 30 11 11 10 0,2 1, 0,7 0,3 10
5 5 0 6 1 8 5 1 0
12. VA 15 38 73 28,2 9,2 3,5 1,3 23 16 59 82 26,3 8, 3,2 15 26 23 21 9 1,9 1, 0,3 0,3 3
5 3 0 8 2 0 5 0 3 5
66
13. RL 12 27 64 29,5 9,1 4,0 1,2 25 14 43 75 25,5 8, 4,0 18 23 17 16 11 4 0, 0,0 0,3 2

7 5 5 4 1 7 0 8 2 0
14. BZ 14 41 80 26,8 9 4,3 1,7 25 16 69 90 23,9 8, 3,4 16 27 16 49 10 2,7 0, 0,4 0,1 2
6 6 0 2 3 9 0 9 7 0
15. FA 12 27 65 38,5 9,3 4,3 1,3 20 14 40 70 24,9 8, 4,1 20 24 15 13 5 13,6 0, 0,2 0,3 4
6 6 0 1 0 2 0 7 4 0
16. LB 13 31 68 24 8,7 3,3 1,6 24 16 54 76 23,5 7, 3,2 16 33 25 23 8 0,5 1, 0,1 0,4 9
6 7 0 1 9 0 8 2 7 0
17 AE 13 28 65 32 9,4 4,0 1,3 13 14 39 71 25,9 8, 3,4 12 29 13 11 6 6 1, 0,1 0,3 16
5 1 7 8 4 4 5 0 7 0
Media 13 31, 68,1 28,5 9,1 3,9 1,3 21, 15 48 76 25,6 8, 4,0 16 28 20 16, 8 3 0, 0,1 0,1 9
7 5 1 8 1 7 4 5 4 5 7 4 6
67
VALORI INITIALE SI FIN
190
180
174
170
68
VALORILE INITIALE SI FINA
80
70 7
69
VALORILE INITIALE SI F
100
95
90 70
VALORILE INITIALE SI FIN
28
27,5 2
27 27
26,4
26
71
25,7
VALORILE INITIALE SI FI
9,5
9
8,9
8,8 8
72 8,7
VALORILE INITIALE SI FINA
4,5
4,33
4
4
73
VALORILE INITIALE SI FINALE
250
230 2
74
210
VALORILE INITIALE SI FINAL
45
40 39
38 38
75
VALORI INITIALE S
180
170 170
163 76
VALORI INITIALE SI F
70
65
61
60
60
77
55
VALORI INITIALE SI FINALE
95
90 90
85 85
78
VALORI INITIALE SI
40
38
36
79
VALORI INITIALE SI
10,5
10,2
10
80
VALORI INITIALE SI FIN
81
VALORI INITIALE SI FINALE,
200,00
82
VALORI INITIALE SI FINALE, LA
35
30 30
30
28
83
MASURAT
10
9,5
9,20
9 9,00
84
MASURATO
4,50
4,30
4,08
4,00
85
MARURATORI LA
240
225
220
210
86
MASURATORI L
45
40
39
87
38 38

Rollingerhandbalgr 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rollingerhandbalgr 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

Departamentul pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Personalului Didactic

Specializare: EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

PRIVIND UTILIZAREA MIJLOACELOR DIN

Conf.univ.dr. BIRO FRANCISC Autor:

Prof. ROLLINGER LASZLO

Lic. Teoretic "Ady Endre" Oradea

PLANUL LUCRĂRII Pg.

1.1 Motivarea alegerii temei. 6

1.2 Consideraţii generale despre jocul de handbal. 8

1.3 Importanţa şi actualitatea temei. 11

1.4 Ipoteza de lucru; scopul şi sarcinile lucrării. 12

FUNDAMENTAREA ŞTIINŢIFICĂ A TEMEI 13

2.1. Obiectivele educaţiei fizice şi sportului şcolar la ciclul 13

2.1.1. Obiectivele educaţiei fizice. 13

2.1.2. Obiectivele sportului şcolar. 15

2.1.3. Jocul de handbal în programa şcolară şi în cadrul 18

2.2. Particularităţile morfo-funcţionale şi psihice ale elevilor 20

2.2.1. Dezvoltarea morfo-funcţională la 11-14 ani. 20

2.2.2. Dezvoltarea psihică. 22

2.3. Conţinutul predării handbalului în lecţia de educaţie fizică 23

2.3.1. Hanbalul în ora de activitaţi sportive 25

2.3.2. Potenţialul instructiv-educativ al handbalului. 37

2.3.4. Conţinutul activităţilor sportive (handbal în 40

2.3.5. Corelarea obiectivelor educaţiei fizice şi a sportului 41

3.1. Perioada de desfăşurare a experimentului. 43

3.2. Elaborarea probelor şi normelor de control. 43

3.3. Grupele experimentale şi martor analizate prin prisma 44

3.4. Metode şi mijloace utilizate. 45

3.5. Fenomene apărute pe parcursul experimentului. 46

4. INTERPRETAREA ŞI PRELUCRAREA DATELOR 48

4.1.Aspecte privind evoluţia indicilor antropometrici. 48

4.2.Aspectele privind evoluţia indicilor D.C.M. de bază (probe 50

5.2.Concluzii şi propuneri cu caracter general. 55

5.3.Concluzii şi constatări cu caracter metodic. 56

Educaţia fizică şcolară este orientată în direcţia integrării sociale a

Concepţiile şi practicile în virtutea cărora educaţia fizică şi sportul erau

Dacă despre importanţa educaţiei fizice şi sportului au apărut multe

Preocupările mele pentru această temă, a rolului activităţilor

1.1 Motivarea alegerii temei.

Motivele principale pentru care am ales această temă în vederea

N timpul suficient acordat educaţiei fizice şi sportului şcolar în planul de

N respectarea unor deziderate ale pedagogiei didactice şi învăţământului

N afinităţile şi cerinţele elevilor, atractivitatea pe care o prezintă

N valorificarea întregului potenţial al timpului de activitate didactică

N motivaţia profesională bazată pe experienţa didactică acumulată şi

Având o experienţă de 24 de ani am pornit de la convingerea că numărul

Treptat în decursul activităţii didactice mi-am conturat anumite

Dintre convingerile mele personale amintesc:

N elevii veniţi în clasa a V-a au mai multe disponibilităţi şi prezintă un

1.2Consideraţii generale despre jocul de handbal

Includerea jocului de handbal în programul Olimpiadelor a determinat în

Factorii care au determinat ascensiunea valorică, rezultatele şi

N adaptarea raţională a elementelor specifice jocului de "handbal în

N stabilirea unei strategii optime în formarea, perfecţionarea şi

N optimizarea permanent dinamică a cerinţelor selecţiei şi a factorilor

N perfecţionarea continuă a sistemului competiţional, pe categorii de

Un factor esenţial în dezvoltarea sportului de performanţă îl constituie

Handbalul este un joc sportiv accesibil tuturor şcolarilor. Procedeele

Regulile de joc sunt simple şi uşor de aplicat în joc. Practicarea acestui

Handbalul este un mijloc complex al educaţiei fizice, care contribuie cu

Practicarea handbalului în aer liber, caracteristicile efortului specific

Procedeele tehnice specifice cuprind o complexitate de priceperi şi