MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
COLEGIUL NAȚIONAL DE COMERȚ AL ASEM

CATEDRA „COMERȚ, MERCEOLOGIE, TEHNOLOGIE”

RAPORT AL STAGIULUI DE PRACTICĂ

CE ANTICIPEAZĂ EXAMENELE DE ABSOLVIRE

PROGRAMUL DE FORMARE PROFESIONALĂ: 41630 MERCEOLOGIE

CALIFICAREA PROFESIONALĂ: 331305 TEHNICIAN MERCEOLOG

UNITATEA ECONOMICĂ: SRL ,, Mobile Group’’

Conducătorul stagiului
de practică din CNC al ASEM _________________ Sadovici Oxana

Elevul – stagiar _________________ Frunza Alin, grupa MER 191

Chișinău, 2021

1
 Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................................4

Modulul I Caracteristica unității economice..................................................................................................5

1Caracteristicile și rolul unității economice in economia pe piaţă............................................................5

2. Identificarea tipologiilor unității economice..........................................................................................5

3. Particularitățile constituirii și funcționării unei unități economice din domeniul distribuției cu

amanuntul..............................................................................................................................................6

4. Recunoașterea poziției proprii în: structura organizatorică: departamente, compartiment, birou,

serviciu, raion, .....................................................................................................................................7

5. Baza material tehnică a unităților comerciale, nivelul mecanizării moderne. ...........................................7

6. Organizarea instruirii personalului în domeniul protecției şi securității muncii.........................................8

Modulul II Fluxurile tehnologice in unitatea economica..........................................................................10

1Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică: informaţiilor, mărfurilor, personalului, clienţilor...........10

2.Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spațiilor de depozitare la unitățile comerciale....................12

3.Spațiile la nivel de depozitul si spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime.............................13

4.Spaţiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor şi a stocului de marfă........................15

5.Evidenţa şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori, depozite...................................16

6.Spaţiul de contact cu clienții :raioane, culoare de circulaţie, spatii de prezentare, spatii.........................17

Modulul III Atribuțiile si responsabilitățile personalului in cadrul unității economice..................................20

1Structura personalului în funcție de: sex, vârstă, pregătire de specialitate, vechime...............................20

2.Descrierea capacităților de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice, intelectuale....................22

3.Recrutarea şi selecția resurselor umane....................................................................................................25

4.Perspectiva profesională şi promovarea resurselor umane......................................................................28

5.Evaluarea activităţii resurselor umane.......................................................................................................30

6.Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, Legii nr. 105 din
13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile.............................................................................31

Modulul IV Procesele de vânzare a mărfurilor in unitatile economice……………………………………………………..32

1
1 Organizarea procesului de vânzare în unitățile comerciale -familiarizarea cu actele legislative în vigoare
(Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr.1068 din 20.10.2000 cu privire la ”Recepția mărfurilor după
cantitate și calitate........................................................................................................................................32

2. Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile comerciale:……………………………………….....33

-mărfuri alimentare;

-mărfuri nealimentare

3.Cerinţele către organizarea spațiului de prezentare a mărfurilor pe raft, igienizarea rafturilor...............36

4.Regulile specifice privind înlocuirea şi restituirea mărfurilor....................................................................39

5.Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porționarea, sortarea, ambalarea mărfurilor........................41

6.Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul interior, Legii nr. 105 din
13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile comerciale...........................................................42

Concluzie.......................................................................................................................................................44

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………………….………………………..45

1
Introducere

Practica este o activitate a unei persoane pentru a se forma moral si fizic pentru o profesie. Fiecare om
care vrea sa activeze într-un domeniu trebuie sa facă practica pentru a vedea cum funcționează lucrurile
cu adevărat pentru a fi pregătiți când vom absolvi colegiu sa ne putem angaja la un loc de munca bun.
Avem ocazia de a vedea cum funcționează un centru comerciala durata de activitate ce produse se vând
ce documente sunt necesare pentru funcționarea unității economice. Avem posibilitatea de a ne pregăti si
de a aplica cunoștințele pe care lam învățat la colegiu mai avem ocazia de învață lucruri noi despre
activitățile unu magazin. De a cunoaște o mulțime de activităţi pe care noi ca consumatori nu le putem
avea. Practica te ajuta sa te formezi ca un angajat. Sa vezi cum se face o comanda cum se primește marfa
cum se depozitează si aranjarea acesteia pe rafturi. Avem ocazia de a aplica cunoștințele pe care leam
dobândit timp de doi ani la colegiul, ceea ce ne ajuta sa înțelegem lucrurile mai ușor in unitatile
economice in care suntem stagieri de practica.

1
Modulul I Caracteristica unitatii economice

1.1 Caracteristica si rolul unității economice in economia de piaţă

Linella este un promotor al comerțului modern în Republica Moldova. Suntem mândri că suntem prezenți
pe piața Republicii Moldova şi că suntem o rețea națională sută la sută!

Scopul nostru este să fim prima alegere a clienţilor în materie de produse autohtone, mâncare
tradițională moldovenească, produse freș şi servire la cel mai înalt nivel, toate oferite într-un mediu cât
mai prietenos şi plăcut. Calitatea şi prospețimea produselor reprezintă prioritățile noastre, alături de o
ambianță specifică națională, orientată spre asigurarea confortului clienţilor şi accesului direct la toate
produsele din cadrul gamei sortimentale variate.

Prin investiții permanente în tehnologii performante (cuptoare pentru produse de panificație, noi tipuri de
rafturi pentru o expunere cât mai eficientă a produselor, sistem frigorific centralizat, noi tehnologii de
iluminare, etc.), Linella continuă să se orienteze spre calitate, diversitate, servire calitativă şi prețuri
avantajoase, spre deschiderea şi dezvoltarea de noi magazine, pentru a oferi clienţilor noștri o
experiență de cumpărături cât mai plăcută.

FONDAREA COMPANIEI

Linella este o rețea de magazine, fondată la 17 octombrie 2001, în Republica Moldova, de către trei
proaspăt absolvenți ai ASEM-ului.  În acest an a fost deschis primul magazin Linella, care era de tip
gheretă, în sectorul Ciocana al orașului Chișinău

1
1,2Identificarea tipologiilor unității economice după următoarele forme:

Forma de proprietate: Proprietate privată.

Forma juridică: Societatea comerciala Linella este o Societate cu Raspundere Limitata (S.R.L.)

Modul de asociere: Numar redus de asocieri.

Obiectul de actibitate: Vanzarea produselor alimentre/nealimentare.

Structură operativă: Mixsta

1.3Particularitatile constituirii si functionarii unei unitati economice din domeniul

distributiei cu amanuntul:

Etapele infiinţării unităţii economice

1.Aleger formei juridică a societatii.

2.Alegerea si rezervarea denumirii (se vor alege 3 denumiri in ordinea preferintelor).
3.Alegerea obiectului de activitate potrivit codului CAEN (Clasificarea Activităţii din Economia Naţională).
4.Verificarea acceptabilităi numelui si a emblemei alese la Registul Comerţului.
5.Intocmirea actului constitutiv al societaţii  (corespunzător formei juridice de societate pe care au ales-o
asociaţii).
6.Autentificarea actului de constituire a societăţii comerciale.
7.Solicitarea inmatriculării la Registrul Comerţului (după care urmează publicarea in Monitorul Oficial)
8.Deschiderea contului de VIRAMENT
9.Societatea comercială are personalitate juridică
10.Înfiinţarea sucursalelor si filialelor

Documentele necesare infiintarii unei unitati economice

rezervarea numelui firmei care trebuie sa fie unic;

deschiderea unui cont bancar si depunerea capitalului social al firmei;

alegerea obiectului de activitate al societatii din nomenclatorul Codurilor CAEN;

alegerea si contractarea sediului social;

pregatirea actului constitutiv ale firmei sau al cererii de infiintarea a PFA-ului sau II-ului;

1
depunerea actelor in vederea inregistrarii la Registrul Comertului si obtinerea Certificatului de
Inmatriculare;

inregistrarea in scopuri fiscale si de TVA si obtinerea licentelor si autorizatiilor de functionare.

1.4Recunoasterea pozitiei proprii in:structura organizatorica; departamente;

compartiment; birou; serviciu; raion; sectie; atelier.

Structura organizatorica reprezintă ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice (direcții,

compartimente) si relatiile acestora orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale întreprinderii.
Aprecierea structurii organizatorice reprezintă un proces de cunoaștere, înțelegere, explicare a situației
existente prin analiza detaliata a factorilor ce influenteaza starea ei:

 „Departament” se poate referi la subdiviziuni ale unei entități, ale unei organizații sau a unor unități
administrativ-teritoriale de ordinul întâi a mai multor tari, așa cum sunt urmează.

COMPARTIMENT parte dintr-un spatiu impartit în mai multe subunități, separata cu pereti despartitori

etc.;

Birou local, parte dintr-un local sau încăpere în care lucrează o persoană sau un serviciu.

Serviciu Ocupație pe care o are cineva în calitate de angajat; slujbă. 

Raion Secție a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel.

Sectie Subunitate organizatorică a unei întreprinderi, instituții etc.; sală, atelier, local în care își desfășoară
activitatea o astfel de subunitate. 

Atelier Local înzestrat cu uneltele sau mașinile necesare, în care se desfășoară o muncă meșteșugărească
sau industrială organizată.

1.5 Baza material tehnica a unitatilor comerciale nivelul mecanizarii moderne:

Pentru a-si putea desfășura activitatea, comerțul dispune de potențial uman, material si financiar, in
funcție de tipul de unitate operativa: magazin – pentru comerțul cu amănuntul, respectiv depozit – pentru
comerțul cu ridicata.

1
 Resursele materiale ale comerțului cuprind bunurile capital folosite pentru desfasurarea proceselor
comerciale (magazine, depozite, utilaj comercial) denumite mijloace fixe si bunurile capital destinate
actelor de schimb (stocurile de marfuri), proceselor de productie  din comert (materii prime si materiale)
si nevoilor de administrare (obiecte de intretinere, rechizite, materiale de protectie), formand o parte
importanta a mijloacelor circulante . Acestea sunt reflectate din punct de vedere fizic in gestiunea
materiala a fiecarei unitati comerciale, iar din punct de vedere valoric, apar in activul si pasivul bilanțului
societatilor comerciale. În ceea ce privește baza tehnico-materiala a comertului cu amanuntul, marimea
si st 959c23j ructura acesteia trebuie sa raspunda cerintelor acestei forme de comert, si anume, de
difuzare larga a marfurilor in toate localitatile, iar in cadrul fiecarei localitati de apropiere a marfurilor de
consumatori. De gradul de dezvoltare a retelei comerciale, de varietatea tipurilor de unitati, atat ca profil
cat si ca marime, ce compun reteaua comerciala, de amplasarea teritoriala a acestora, adecvata cerintelor
pietei, precum si de dotarile specifice proceselor operative ce caracterizeaza vanzarea marfurilor cu
amanuntul, depinde nivelul calitativ al deservirii consumatorilor. Se constata in ultimul timp un fenomen
de concentrare si dezvoltare a unor mari suprafete comerciale, in scopul cresterii rentabilitatii unitatilor
comerciale; desi indeparteaza reteaua comerciala de consumatori, acest aspect prezinta avantajul
comercializarii unui sortiment vast de marfuri si posibilitatea satisfacerii complexe a cererii de marfuri.

1.6 Organizarea instruirii personalului in domeniul protecției si securității muncii:

1
Sănătatea și securitatea muncii reprezintă un ansamblu de activitați având ca scop asigurarea conditiilor
optime în desfașurarea procesului de munca, apararea santatii, integritații corporale si vieții lucratorilor si
a altor persoane angrenate in procesul de munca. Procedurile si standardele de securitatea muncii
definesc un sistem unitar de masuri si reguli

aplicabile tuturor participanților la procesul de munca. Activitatea de prevenire si protecție are ca scop
asigurarea unor condiții de munca optime, prevenirea accidentelor si a îmbolnavirilor profesionale în
rândul persoanelor angrenate in activitati lucrative si adaptarea la progresul știintei si tehnicii. In
conformitate cu aceste reglementari, obligația de a asigura securitatea si sanatatea, în toate aspectele
referitoare la munca, revine conducerii persoanei juridice iar obligațiile lucratorilor nu exonereaza de
raspundere angajatorul. În Republica Moldova principalele acte normative care reglementează activitatea
de securitate și sănătate în muncă sunt Legea 319 din 2006 - Legea securității și sănătății în muncă, si
Normele metodologice de aplicare a legii 319 / 2006.

1
Modulul II Fluxurile tehynologice in unitatile comerciale

2.1 Fluxurile de circulaţie într-o unitate economică: informaţiilor, mărfurilor,

personalului, clienţilor

Fluxurile de circulație într-o unitate economică

Fluxurile de circulație într-o unitate economică sunt: informaţional, al mărfurilor, de personal, al clienților

Fluxurile de informațional într-o unitate economică

Fluxul informațional este un ansamblu de principii, metode, mijloace și procedee utilizate într-o unitate
pentru culegerea, înregistrarea, prelucrarea, stocarea și/sau transmiterea, analiza și valorificarea
informațiilor economice necesare organelor de conducere în vederea luării deciziilor

Instrumente software/pachete care asigură un management automatizat al întregului proces de producție

și distribuție sau doar al unei părți a acestuia

Fluxurile de circulație a mărfurilor într-o unitate economică

Procesul tehnologic al unui magazin este considerat un sistem de activităţi principale şi secundare
desfăşurate simultan sau succesiv. Procesele principale se desfăşoară în sala de vânzare şi sunt
reprezentate de toate activităţile care contribuie în mod direct la desfacerea mărfurilor. 

Procesele secundare se desfăşoară în spaţiile auxiliare ale magazinului şi sunt reprezentate de activităţi
conexe, de susţinere, facilitare a celor din prima categorie.

I. PROCESE SECUNDARE

a. Recepţia mărfurilor

- preluare de la furnizori;

- dezambalarea;

- verificarea documentelor însoţitoare,

- identificarea mărfurilor;

- controlul cantitativ (numărare, cântărire) şi calitativ (integral sau prin sondaj);

1
b. Depozitarea mărfurilor

- aşezare în rafturi, pe palete, în stive;

- conservare (păstrare)

- manipulare şi transport;

c. Pregătirea mărfurilor pentru vânzare

- sortare;

- porţionare;

- prelucrare;

- cântărire;

- preambalare şi ambalare;

- marcarea preţului;

- ştergere de praf;

- montare şi alte operaţii care asigură utilitatea produsului

- transportul mărfurilor în sala de vînzare;

II. PROCESE PRINCIPALE

a. Prezentarea şi vânzarea mărfurilor

- repartizarea sortimentului în sala de vânzare;

- expunerea mărfurilor pe mobilier;

- marcarea preţurilor la locul de amplasare pe mobilier;

- oferirea de consultanţă;

- demonstraţii practice la locul de vânzare;

- (uneori) întocmirea, ataşarea bonurilor de plată;

b. Încasarea şi eliberarea mărfurilor

- (uneori) transportul mărfurilor spre casă;

- înregistrarea preţurilor;

- calcularea sumei de plată;

1
- primirea contravalorii mărfurilor;

- (uneori) ambalarea şi eliberarea mărfurilor;

III. PROCESE SECUNDARE

a. Circulaţia ambalajelor goale

- (uneori) preluarea ambalajelor de la clienţi;

- restituirea sumei de garanție;

- gruparea pe tipuri de ambalaje (cutii, cartoane, recipienți, etc);

- transportul ambalajelor.
Elementele generale ale tehnologiei comerciale se se adaptează la specificul fiecărui tip de magazin.

2.2 Tipuri de depozite, amplasarea, proiectarea spațiilor de depozitare la unitățile comerciale

TEHNOLOGIA AMENAJARII DEPOZITULUI

Depozitele comerciale sunt entitati economice, prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de

gros, respectiv cumpararea, stocarea si revanzarea marfurilor catre diferiti utilizatori profesionali.

Fluxul tehnologic complet este compus din urmatoarele

procese: preluare (receptie), depozitare (stocare), livrare.

Pentru orice suprafata comerciala care intruneste atributele unui depozit fluxul este: intrare – pastrarea
depozitare - stocare - vanzare - livrare.

1
2.3 Spaţiile la nivel de depozit :

spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime

Spațiul privind recepția mărfurilor, a materiilor prime;

Scopul recepției constă în verificarea modului în care furnizorul își îndeplinește obligațiile asumate prin
contract (cu privire la sortiment, calitate, cantitate, ambalare, marcare) și dacă organele de transport își
respectă obligațiile legate de integritatea mărfurilor pe toată durata transportului. 

Comisia de recepție are rolul de a urmări, în continuare, evoluția stării calitative a mărfurilor recepționate
în timpul depozitării și până în momentul livrării din depozit.

Procesul de recepție implică următoarele operații: 

- verificarea documentelor;

- verificarea identității și mărimii lotului (recepția cantitativă);

- verificarea calității (recepția calitativă).

Verificarea documentelor

Cu ocazia recepției se verifică următoarele documente:

- documente de contractare: contractul, anexele la contract, clauzele, graficele, specificațiile;

- documentele de însoțire a mărfii: de livrare, de transport;

- documente de atestare a calității: buletin de analiza, certificat de calitate. 

Verificarea cantitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea cantitativă a lotului de mărfuri se face prin numărare, măsurare sau cântărire, în funcție de
felul mărfurilor, pe baza specificațiilor din contract.

Verificarea cantitativă se realizează prin:

1
- verificare 100% (bucată cu bucată);

- verificare prin eșantionare.

Verificarea calitativă a loturilor de mărfuri

Verificarea calității mărfurilor reprezintă procesul de măsurare, examinare, etalonare, încercare sau orice
altă modalitate de comparare a unității verificate cu specificațiile care îi sunt aplicabile.

Procesul de recepție a unui lot de marfă  presupune:

- identificarea produselor din lot;

- examinarea ambalajelor;

- verificarea integrității sigiliilor;

- verificarea marcării și etichetării;

- definirea planului de control;

- prelevarea eșantionului;

- verificarea principalelor caracteristici de calitate prin metode organoleptice și de laborator;

- concluzii privind acceptarea sau respingerea lotului.

Cea mai complexă și importantă etapă este definirea planului de control. 

Se folosesc trei tipuri de control:

- control statistic prin atribute - se controlează una sau mai multe caracteristici;

- control statistic prin măsurare - se controlează o mărime măsurabilă;

- control statistic prin numărul de defecte - se examinează produsele și se identifică numărul de defecte
pe baza căruia se ia decizia pentru întregul lot.

2.4 Spațiul privind depozitarea, păstrarea, condiționarea ambalajelor şi a stocului

de marfă

Depozitarea poate fi văzută și ca o problemă decizională a afacerii proprii sau străine. 

1
Dacă se va apela la un depozit propriu sau la unul străin, întreprinderea va evalua capacitatea calitativă și
cantitativă a depozitelor, după criteriile de încărcare a costurilor. 

Din punctul de vedere al marketingului și al distribuției este necesar să se respecte condițiile de livrare
pentru intermediarii de desfacere și pentru beneficiarii finali. 

Nivelul stocurilor influențează satisfacția clientului. Problema de bază constă în găsirea unei căi de mijloc;
cu alte cuvinte, nici stocuri prea mari, dar nici prea mici. Stocurile exagerat de mari determină costuri de
depozitare ridicate și contribuie la uzura morală a produselor aflate în stoc. În luarea deciziilor legate de
stocuri, conducerea firmei trebuie să pună în balanță costurile (necesare menținerii unor stocuri mai mari)
cu vânzările și cu profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.
Depozitele de produse

Activitatea de păstrare și sortare a mărfurilor pentru aprovizionarea continuă a consumatorilor, are loc
în depozite.

În sens larg, prin depozit înțelegem o unitate comercială, operativă, subordonată unei verigi economice,
în care se realizează primirea, acumularea, păstrarea, livrarea produselor.

În sens restrâns, din punct de vedere tehnic, depozitul este o încăpere, un sistem de încăperi sau alte
forme de construcție dotate cu utilaje și instalații adecvate efectuării operațiilor de recepție, păstrare,
livrare a produselor.

Funcțiile depozitului, pot fi rezumate astfel:

-concentrarea și acumularea stocurilor de produse;

-depozitarea produselor (păstrarea și menținerea integrității cantitative și calitative a acestora);

-formarea sortimentului comercial prin alegere, sortare pe mărimi, calitate, modele, culori, preț etc.,
corespunzător comenzilor rețelei cu amănuntul și a structurii cererii altor consumatori;

-controlul calității produselor primite și livrate;

-efectuarea unor operații de pregătire a mărfurilor pentru producție sau vânzare (preambalare,
asamblare, îmbuteliere etc.);

-gestiun ea stocurilor.

Clasificarea depozitelor se poate face după criterii care corespund caracteristicilor constructive,
operațiilor realizate etc.

1
2.5 Evidenta şi modul de restituire a ambalajului la întreprinderi, furnizori,
depozite

Ambalajele reprezintă o categorie distinctă în cadrul stocurilor. Potrivit prevederilor pct. 276 alin. (1) lit. g)
din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările şi
completările ulterioare, în această categorie sunt incluse ambalajele refolosibile, achiziționate sau
fabricate, destinate produselor vândute şi care pot fi păstrate de terți în mod temporar, cu obligația
restituirii în condițiile prevăzute în contracte.

Circulaţia ambalajelor reutilizabile (paletii, navete) şi a ambalajelor primare reutilizabile între operatorii
economici se face cu respectarea prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările
ulterioare. Astfel, din punctul de vedere al modului de organizare a contabilității stocurilor, aceasta se tine
cantitativ şi valoric sau numai valoric, prin folosirea inventarului permanent sau a celui intermitent.

Ambalajele pot circula între furnizorii de marfă şi clienţi sub două forme: prin schimb, fără facturare, sau
prin facturare.

În ceea ce privește tratamentul specific taxei pe valoarea adăugată, conform art. 286 alin. (4) lit. d) din
Codul fiscal, baza de impozitare nu cuprinde valoarea ambalajelor care circulă între furnizorii de marfă şi
clienţi prin schimb, fără facturare.

În acest sens, Normele metodologice de aplicare a articolului sus-menționat stabilesc la pct. 31 alin. (9) şi
(10) în plus anumite aspecte, precum:

Ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb, fără facturare, nu se includ în baza
de impozitare a taxei, chiar dacă beneficiarii nu deţin cantităţile de ambalaje necesare efectuării
schimbului şi achită o garanţie bănească în schimbul ambalajelor primite.

Pentru vânzările efectuate prin unităţi care au obligaţia utilizării aparatelor de marcat electronice fiscale,
suma garanţiei băneşti încasate pentru ambalaje se evidenţiază distinct pe bonurile fiscale, fără taxa pe
valoarea adăugată.

Restituirea garanţiilor băneşti nu se reflectă în documente fiscale.

Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanţii băneşti au obligaţia să comunice periodic
furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale,

1
cantităţile de ambalaje scoase din evidenţă ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de
aceeaşi natură.

Furnizorii de ambalaje sunt obligaţi să factureze cu taxa pe valoarea adăugată cantităţile de ambalaje
respective.

Dacă garanţiile sunt primite de la persoane fizice de către proprietarul ambalajelor, pe baza evidenţei
vechimii garanţiilor primite şi nerestituite se va colecta taxa pentru ambalajele pentru care s-au încasat
garanţii mai vechi de un an calendaristic.

Așadar, ambalajele care circulă între furnizorii de marfă şi clienţi prin schimb nu sunt facturate şi nu se
supun taxei pe valoarea adăugată, clientul fiind obligat să le restituie. Documentul justificativ pe baza
căruia circulă acestea este avizul de însoțire a mărfii.

2.6 Spaţiul de contact cu clienții : raioane, culoare de circulaţie, spatii de

prezentare, spatii de așteptare.

Un magazin nu este altceva decât locul de vânzare unde de obicei clienții își fac cumpărăturile. Orice
magazin, cât de mic nu ar fi el, trebuie să corespundă tuturor cerințelor cumpărătorilor și plus la aceasta
ar fi bine ca imaginea sa să fie originală în raport cu cea a concurenților.
Pentru a avea o reușită comercială, de obicei antreprenorii atrag atenția asupra amenajării magazinului.
Aceasta implică o muncă considerabilă atât în interiorul magazinului, cât și la exteriorul acestuia. Fiecare
magazin are propriul său stil, design-ul care îl diferențiază de celelalte.
Cu siguranță, clienții vor intra într-un magazin cu vitrinele frumos amenajate, le va atrage atenția numele
companiei, care de obicei este scris la intrare în magazin și desigur vor exista mai mulți cumpărători dacă
magazinul va fi amplasat favorabil.
Apariția magazinelor și modernizarea formelor de comerț permit comercianților să dezvolte
instrumentele merchandisingului și să sporească importanța lor în procesul de promovare a produselor.
Principalele obiective ale merchandisingului modern presupun:

Atragerea și transformarea trecătorilor în vizitatori;

Transformarea vizitatorilor în cumpărători („seducerea”);

Transformarea procesului de cumpărare într-o experiență pozitivă pentru a stimula vizitele viitoare ale
clienților.

1
Cele două domenii principale de interes ale merchandisingului cuprind exteriorul și interiorul magazinului.

La rândul său, merchandisingul exterior include fațada magazinului, firma, vitrinele exterioare și accesul în
magazin, iar cel interior – amplasarea și dimensionarea raioanelor magazinului, amplasarea utilajului
comercial, fluxurile de consumatori, prezentarea produselor și publicitatea la locul vânzării.
În contextul celor expuse mai sus, merchandisingul poate fi definit ca un ansamblu de metode și tehnici
de prezentare activă, în cele mai bune condiții materiale și psihologice, a unui produs la locul de vânzare,
în scopul optimizării vânzărilor sipentru a aduce un plus de satisfacție clientelei în timpul căutării și
cumpărării produselor, ceea ce implică semnalare, expunere, evidențiere, întâietate etc.
Înainte de a prezenta fiecare componentă a merchandisingului în parte, este important să menționăm că,
dintre cele două forme de comerț mai frecvent practicate, forma de comerț tradițională (la tejghea) oferă
posibilități mult mai reduse pentru merchandising în comparație cu autoservirea. O invenție a secolului
trecut, autoservirea, a revoluționat amenajarea și atractivitatea punctelor de vânzare. Autoservirea are la
bază următoarele principii:

Prezentarea produselor preambalate în sala comercială;

Accesul liber al clientului la marfă;

Alegerea liberă a produselor de către cumpărător, fără intervenția nemijlocită a vânzătorului;

Post de încasare special echipat, amplasat la ieșirea din magazin;

Asigurarea cu coșuri sau cărucioare pentru transportarea mărfurilor în interiorul magazinului și până la
încărcarea lor în propriile mijloace de transport.

Principalele avantaje ale magazinelor cu autoservire sunt următoarele: economia de timp, libertatea

alegerii, garantarea calității și greutății mărfurilor, condițiile igienice, sporirea eficienței utilizării spațiului
comercial și investiției, reducerea personalului.

Astfel, autoservirea trebuie aplicată întotdeauna când spațiul magazinului o permite, chiar și în cazul unor
magazine mici. Examinarea detaliată a tehnicilor de merchandising ne va confirma o dată în plus
avantajele oferite de autoservire ca formă a comerțului.

Exteriorul magazinului ca element de merchandising

Un aspect atractiv este important pentru orice magazin, în cazul plasării pe o stradă comercială exteriorul
fiind vital. Prin designul, iluminarea și indicatoarele sale el trebuie să ofere trecătorilor, în permanență,
noi motive să îl viziteze. Principalele elemente ale exteriorului includ: fațada magazinului, firma, vitrina și

1
intrarea în magazin.

Fațada reprezintă suprafața verticală expusă potențialilor consumatori, adică linia de

contact a unității în cauză cu spațiul exterior. Există mai multe tipuri de fațade, cel mai frecvent întâlnite
fiind următoarele:

Fațadă în linie dreaptă, realizată paralel cu axa străzii;

Fațadă în unghi, care creează un plus de atractivitate și interes;

Fațadă arcadă, având la bază configurația fațadei în linie dreaptă, dar cu câteva nișe pentru intrări și
vitrine.

Fațada este determinată, în mare măsură, de arhitectura clădirii, totuși existând și unele posibilități de
schimbare a designul-ului și reamenajare a acesteia.

1
Modulul III Atributiile si responsabilitatile personalului in cadrul unitatii
economice

3.1 Structura personalului în funcție de: sex, vârstă, pregătire de specialitate,

vechime

Analiza necesarului de personal la locul de munca se face in funcție de:

- legislație;

- volumul activităţii economice;

- concurenta;

- structura organizatorica a unității;

- profil;

- structura pe grupe de vârsta, sex.

1
Orice angajat cu contract de munca beneficiază din partea organizaţiei de toate drepturile ce decurg din
lege privind:

Conduita corecta fata de toți salariații,

Înlăturarea oricărei forme de discriminare si încălcare a drepturilor si demnității,

Asigurarea condițiilor tehnice si organizatorice privind normarea muncii si condițiile de munca,

Plata contribuțiilor si impozitelor,

Timpul de lucru,

Confidențialitatea datelor cu caracter personal,

Etc

Analiza necesarului de personal la locul de munca presupune urmatoarele etape:

Realizarea previziunilor privind necesarul viitor de personal

Întocmirea unui inventar al RU la dispoziția organizaţiei, ce scoate in evident gradul de calificare a forței
de munci; continand: varsta,numele, educația, cursurile de perfecționare, talentele specifice, alte
informaţii pertinente pt specificul organizaţiei

Analiza posturilor pt a obține informaţii de evaluare si descriere a postului, referitoare la specificarea:

obiectivelor muncii, tipului de munca, responsabilităților persoanei, calităților necesare, condițiilor de
lucru, relațiilor ierarhice si funcționale ale postului

Stabilirea nevoilor viitoare

Identificarea surselor de personal in viitor

Stabilirea planurilor pt : recrutare, încadrare, școlarizare, instruire, motivare, dezvoltarea forței de munca

Un obiectiv important al managementului RU este a prevedea si a pregăti evoluțiile cantitative si

calitative ce afectează RU pe termen lung si mediu, astfel încât acestea sa fie adaptate la nevoile firmei.
Aceasta previzionare presupune:

Previzionarea numărului de personal

1
Compararea necesarului de personal previzionat cu rezerva de personal din interiorul firmei

Întocmirea programului de pregătire (pt candidații din interiorul firmei) si recrutare (pt candidații din
exterior)

Determinarea necesarului de personal la nivel de organizație

Evaluarea RU ale firmei

Evaluarea necesitaților viitoare in RU:

- nr de personal spre înlocuire: ieșirea la pensie, concedii de maternitate, fluctuația medie a personalului
-nr de personal spre angajare: deschiderea unei secții noi, schimbarea structurii organizatorice, etc

-nr de persoane spre reducere

Calcularea numărului planificat de personal = nr efectiv ± necesar de personal

Inventarul RU reprezintă o descriere, din punct de vedere cantitativ, a Ru de care dispune

organizația. INDICATORII utilizați in activitatea de evidenta a resurselor umane:

l     Numarul total de salariati (N)- reprezinta nr de angajati ce figureaza in evidentele organizatiei,

incadrati pe baza unui contract de munca, pe categorii de salariati, cuprinde: salariatii prezenti la lucru in
ziua respectiva+ salariatii aflati in concedii (de odihna, de maternitate, medical, fara plata, etc) + salariatii
aflati in delegatii+ salariatii care beneficiaza de cursuri de calificare/ formare trimisi de organizatia in care-
si desfasoara activitatea

l     Structura personalului angajat in functie de tipul de contract de munca: pe perioada determinate si

pe perioada nedeterminata, exprima ponderea salariatilor in functie de tipul de contract de munca cu
care sunt incadrati in numarul total de personal angajat al organizatiei;
=nr angajati care beneficiaza de contract de munca
N

l     Structura personalului angajat in funcție de vechimea in munca; exprima ponderea salariaților cu o

anumita vechime in munca in numarul total de personal angajat al organizaţiei;
=nr angajați cu o anumita vechime in munca 

l     Structura personalului angajat pe categorii de personal; exprima procentul personalului dintr-o

anumita categorie profesionala (personal de conducere sau de execuție, personal direct productive sau

1
indirect productiv) in numarul total de personal angajat al organizaţiei;
=nr angajați dintr-o categorie profesionala 

l     Structura personalului angajat in funcție de vârsta; exprima ponderea salariaților cu o anumita vârsta

in numarul total de personal angajat al organizaţiei;
=nr angajați cu o anumita vârsta

l     Numarul mediu lunar de salariati – calculat ca medie aritmetica intre efectivul de personal de la
inceputul si de la sfarsitul lunii
=efectiv la inceputul lunii + efectiv la sfarsitul lunii

*In cazul muncitorilor se calculează după formula: Mediu = total om – zile

numarul de zile lucrătoare

l     Sporul absolut al numarului de salariati ( ΔN)reprezinta cresterea sau diminuarea numarului de

salarati din perioada curenta comparative cu perioada anterioara

3.2 Descrierea capacităților de muncă pentru descrierea profesiei: fizice, psihice,

intelectuale

 În orice domeniu, este utilă stabilirea modului de îndeplinire a atribuţiilor care Îi revin unei
profesii în comparaţie cu standardele acesteia. Este vorba de profilul psihologic al profesiei sau
mai precis al exigenţelorpsihologice care trebuie să caracterizeze un deţinător al unui anumit post
de muncă. Analiza postului demuncă duce la formularea cerinţelor comportamentale faţă de
deţinătorul postului de muncă şi ladeterminarea calităţilor psihologice fizice şi fiziologice
necesare obţinerii unor performanţe ridicate pe post.

1. Calităţi fizice

2. Nivelul de realizare individual

3. Inteligenţa generală

 4. Aptitudini speciale

5. Domenii de interes

6. Personalitatea

7. Alte circumstanţe de interes

1
La recrutarea şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea diferitelor posturi nu se stabilesc profilurile
psihologicecare trebuie să caracterizeze un viitor ocupant de post de muncă pentru că foarte putini 
solicitanţi le-ar îndeplini. Totuşi, trebuie stabilite standarde minime de selecţie şi performanţă în
funcţie de nivelulcomplexităţii postului. Cu cât posturile analizate au o complexitate mai mare
(top manger), cu atât se acordă oimportanţă mai mare exigenţelor psihologice ale muncii,
posturilor simple, de muncitori sau agenţi deasigurări fiindle caracteristice doar anumite trăsături
psihologice, specifice executanţilor sauvânzătorilor.

CAPACITATEA FIZICĂ

Sănătatea fizică se referă la starea organismului şi la răspunsurile acestuia în faţa vătămărilor şi a

bolii.

; Cerinţe fizice:

simţurile normal dezvoltate auz, văz, gust, miros;

simţul estetic bine dezvoltat;

ţinuta vestimentară corectă;

 îndemânare şi dexteritate

folosirea mâinilor şi degetelor,

deplasare rapidă

 lucrul în picioare timp îndelungat;

CAPACITATEA EMOŢIONALĂ

 Luat pe ansamblu, calitatea sănătăţii unei persoane reflectă emoţiile, sentimentele acelei personae
faţă desine, cât şi faţă de alte per soane.

Capacitatea emoţională include înţelegerea emoţiilor şi cunoaşterea modului de soluţionare

aproblemelor cotidiene, a stresului cât şi capacitatea de a studia, de a lucra sau de a îndeplini
activităţi eficienteşi cu bună dispoziţie. Emoţiile influenţează de asemenea capacitatea fizică.
Medicii văd în mod frecvent demonstrarea conexiunilor organism -mental. De exemplu, un individ
cu o bună capacitate emoţionalămanifestă o rată scăzută la boli legate de

1
stres. Atunci când stresul sau tulburarea emoţională continuă pentruo lungă perioadă de timp,
sistemul imunitar clachează, accentuându se riscul de dezvoltare a diferitelor boli.

Cerinţe emoţionale:

stăpânire de sine;

politeţe şi calm;

stimă şi apreciere pentru consumatori;

atitudine corectă faţă de profesie.

CAPACITATE PSIHICĂ

Atributul stării psihice de a fi compatibilă, la un moment dat, cu exercitarea drepturilor civile sau a
unoractivităţi specifice.

Cerinţe psihice:

asumarea responsabilităţilor;

 aptitudinea de a lucra cu oamenii;

spirit de observaţie foarte dezvoltat;

rezistenţă la stres

memorie foarte bună;

atenţie distributiva;

capacitatea de a evalua şi a lua decizii;

 adaptabilitate;

 flexibilitate;

toleranţă faţă de opinii dif 

erite;

Capacitatea intelectuală

Intelectul, aspect important al planului mental care contribuie la luarea deciziilor importante, joacă
un rolcrucial în starea de sănătate şi de bunăstare a individului. Chiar dacă capacitatea intelectuală
variază de laindivid la individ, toţi indivizii sunt capabili să înveţe cum să dobândească şi să şi

1
evaluezeinformaţiile, cum să aleagă între alternative şi cum să ia deciziile asupra diferitelor tipuri
ale problematicii.

3.3 Recrutarea şi selecția resurselor umane

Activitatile de recrutare si selectie au scopul de a obtine necesarul numeric si calitativ de angajati pentru
satisfacerea nevoilor de forta de munca ale organizatiei, concomitent cu minimalizarea costurilor
aferente.

Asigurarea necesarului de personal este un proces deosebit de important tinand seama nu numai de
faptul ca resursa umana este o resursa cheie a oricarei organizatii, ci si de efectele unor posibile greseli
initiale facute in recrutarea personalului. Acestea pot afecta nu numai climatul de munca al firmei, ci si
nivelul de eficienta, date fiind costurile ridicate si consumul mare de timp necesar pentru realizarea
recrutarii si selectiei. Astfel, costurile de angajare includ: costurile recrutarii si selectiei (publicitate,
testare, etc.), costurile de dupa angajare (spatiu, echipamente, servicii, salariu, perfectionare, etc.). Aceste
costuri nu mai pot fi considerate ca simple costuri variabile pentru ca forta de munca nu mai poate fi
angajata si concediata dupa bunul plac. Tendinta este de a

considera aceste costuri drept fixe, decizia de angajare a unei persoane

fiind echivalenta cu decizia asupra unei investitii. In ceea ce priveste responsabilitatea pentru recrutare si
selectie, aceasta este impartita intre managerul resurselor umane si compartimentul de personal. Acesta
trebuie sa fie capabil sa informeze, sa sfat 737i87h uiasca managerul in legatura cu cele mai potrivite si
moderne tehnici si practici ale domeniului, pentru adoptarea deciziilor referitoare la personal.

In privinta continutului activitatilor de recrutare si selectie acestea cuprind actiuni complementare. Daca
recrutarea este un termen mai general, care se refera la confirmarea nevoii de a angaja personal,
localizarea resurselor potentiale si atragerea unor candidati corespunzatori, selectia are loc din momentul
in care exista o lista a candidatilor pentru postul respectiv.

Organizarea procesului de recrutare a resurselor umane

Succesul oricarei firme este asigurat numai daca angajatii sunt recrutati si selectionati dupa proceduri
adecvate. Prin procesul de recrutare se asigura personal din randul caruia se va realiza selectia.

Desi in mod traditional se acorda mai multa atentie selectiei decat recrutarii, recrutarea trebuie sa aiba
prioritate, mai ales daca se inregistreaza o lista de oferte de forta de munca avand o anumita calificare
1
sau atunci cand schimbarile demografice transforma piata fortei de munca intr-o piata a vanzatorilor. Cele
mai sofisticate procedee de selectie nu sunt de nici un ajutor daca nu exista candidati adecvati cerintelor
organizatiei, in general, si postului, in special.

Recrutarea – este activitatea de identificare a persoanelor care au acele caracteristici solicitate de

posturile vacante si activitatea de atragere a acestora spre firma. Procesul de recrutare poate fi:

■ permanent;

■ se poate declansa numai atunci cand apare o anumita necesitate, in sensul ca apar posturi noi, vacante
prin transfer, avansare, pensionare.

Procesul de recrutare continuu are avantajul mentinerii permanente a

contactului cu piata resurselor umane (muncii), in raport cu cel

discontinuu, care prezinta dezavantajul ca nici nu garanteaza atragerea persoanelor de care are nevoie
firma.

Problemele recrutarii personalului nu sunt nici pe departe simple. Deseori, organizatiile se confrunta – din
diferite motive – cu obstacole in calea recrutarii. Specialistii recomanda ca, in cazul in care organizatia
intampina sau anticipeaza dificultati in atragerea sau retinerea candidatilor, sa elaboreze un studiu
preliminar al factorilor care estimeaza ca vor atrage sau, dimpotriva, vor indeparta candidatii,
sintetizandu-l sub forma punctelor tari si slabe ale organizatiei ca loc de munca. Acestea se pot referi la:
reputatia locala sau nationala a firmei, salariile oferite, alte beneficii (participare la profit, prime, pensii,
plata concediilor), alte avantaje (procurarea la preturi mai mici a unor servicii sociale: cantine, cluburi,
daruri de Craciun, etc.), conditii de munca, continutul muncii, siguranta postului, posibilitati de
perfectionare, perspective de promovare, amplasarea firmei. Pentru a spori realismul datelor este
recomandabil ca acest studiu sa includa si o cercetare a opiniilor angajatilor actuali. Conditiile specifice
firmei trebuie comparate cu cele oferite de concurenti, urmand a fi alcatuita o lista a “punctelor tari” care
pot reprezenta factori de atractie pentru potentialii candidati. Intr-un sens, acestia isi vand forta de
munca, dar in acelasi timp cumpara ceea ce firma are de oferit. Daca in acest ultim sens piata muncii este
o piata a cumparatorilor, atunci intreprinderea trebuie sa cerceteze nevoile candidatilor si sa incerce sa se
adapteze lor prin imbunatatiri reale si nu numai prin crearea unei imagini favorabile a firmei.

Problema care se pune in procesul de recrutare a resurselor umane este unde si cum gasim oamenii de
care avem nevoie?

Pentru a raspunde la intrebarea unde, se verifica mai intai sursele interne si apoi cele din exterior. Daca
nu se poate rezolva recrutarea din interiorul firmei, atunci se poate apela la surse externe si aria de
1
extindere poate viza numai populatia activa sau populatia apta de munca. La populatia apta de munca se
apeleaza atunci cand este vorba de ocuparea unor posturi ce necesita anumite calificari care presupun
activitati mai putin complexe. In cazul in care este vorba de posturi de specialitate sau de management, se
apeleaza la populatia activa, aceasta deoarece populatia activa are intotdeauna un potential mai ridicat
decat cea apta de munca. In cazul apelarii la surse externe, recrutarea se poate

face si pe zone: zona locala in primul rand si alte zone. Principalele surse din zona locala sunt: scoli
profesionale si licee, alte firme, oficiile de forta de munca si protectie sociala, universitati. In cazul in care
se vizeaza alte zone, pe langa sursele de mai sus se au in vedere: targuri de locuri de munca, asociatii
profesionale, firme specializate de recrutare, unitatile militare, etc..

Deci, posibilele surse externe ce pot furniza candidati corespunzatori pot fi:

- recomandarile facute de proprii angajati;

- vizitatorii intamplatori;

- unitatile de invatamant;

- oficiile fortelor de munca;

- publicitatea externa.

Pentru a raspunde la intrebarea cum, putem utiliza doua moduri:

□ contactul direct cu sursa de recrutare: scoli, universitati, oficii de resurse umane;

□ contactul indirect: afise, presa, radio, TV.

Politica de recrutare este, de fapt, o componenta a politicii resurselor umane care vizeaza recrutarea,
selectia si promovarea capitalului.

In cadrul firmelor mari, activitatea de recrutare revine compartimentului de resurse umane, care are
urmatoarele responsabilitati:

▪ stabileste politica de recrutare;

▪ prevede necesitatile de recrutare;

▪ pregateste mesajele de recrutare;

▪ esaloneaza si orienteaza eforturile de recrutare.

1
In cazul firmelor mici nu se regasesc compartimente specializate pe probleme de personal, deci nici
politici de recrutare. In cazul lor, recrutarea se face de managerii situati pe anumite nivele ierarhice.

Acestia trebuie sa asigure:

- anticiparea asigurarii necesitatilor;

- definirea posturilor din perspectiva calificarii;

- asistarea procesului de recrutare;

- evaluarea eforturilor de recrutare;

Cu toate acestea, in firmele mici si mijlocii procesul de recrutare este discontinuu, se bazeaza pe intuitie.

3.4 Perspectiva profesională şi promovarea resurselor umane

1. Perspectiva profesională și promovarea resurselor umane

2. Perspectiva profesională și promovarea resurselor umane Alegerea unei cariere profesionale trebuie să
pornească de la următoarele premise: - aspirațiile și caracteristicile personale ale individului; -
competențele obținute prin școală; - capacitatea de a transpune în practică cunoștințele obținute în
școală; - motivații și interese personale; - modelul oferit de familie; - oferta profesională existentă pe piața
muncii.

3. Tinerii trebuie să răspundă la numeroase întrebări, cum ar fi: - Ce vrem să fim? - Ce vrem să facem? - Ce
trebuie să facem pentru a deveni ceea ce vrem? - Ce putem să facem? - Cine ia deciziile referitoare la
cariera noastră? - Acceptăm sfaturile părinților, profesorilor, prietenilor?

4. Alegerea carierei depinde de o serie de factori precum: 1. Autoidentitatea – constituie imaginea

noastră proprie și modul în care ne înțelegem pe noi înșine. 2. Sistemul de interese – se referă la sistemul
propriu de valori și la valorile familiale. 3. Mediul social – are în vedere: educația, situația socială și
economică a părinților, schimbările tehnice și tehnologice etc.

5. Procesul de planificare a carierei presupune următoarele etape: 1. definirea profilului personal

(autoevaluare) – se referă la abilități, cunoștințe, interese, motivații; 2. culegerea de informații cu privire
la specificul posturilor disponibile; 3. identificarea domeniilor de activitate preferate; 4. analiza acestor
domenii și restrângerea lor; 5. opțiunea pentru un post; 6. analiza perspectivelor de dezvoltare a carierei
oferite de organizație.

1
6. Procesul de instruire profesională are două componente de bază: 1. formarea profesională: are scopul
de a dezvolta capacități profesionale noi: - calificare inițială; - însușirea unei meserii noi; 2. perfecționarea
profesională: are scopul îmbunătățirii continue a capacităților profesionale existente prin: - însușirea de
noi cunoștințe din același domeniu; - policalificarea; - recalificarea; - reconversia profesională.

7. Perfecționarea profesională a angajaților se realizează prin intermediul unui plan de perfecționare,

bazat pe analiza necesităților reale în acest domeniu. Pentru societăți, pregătirea profesională a
angajaților este o investiție 31 profitabilă, cu efecte imediate, dar și de durată. Argumente pentru
perfecționarea profesională continuă: - creșterea performanțelor profesionale; - adaptarea angajaților la
schimbările tehnologice și sociale; - asumarea de către angajați a unor sarcini mai complexe; - este factor
de motivare în muncă; - duce la promovarea personalului.

8. Promovarea personalului reprezintă: 1. procesul de ascensiune a personalului pe posturi aflate pe

niveluri ierarhice superioare; 2. principala modalitate de valorificare a rezultatelor evaluării personalului;
poate fi: - organizată – pornește de la planul carierei; - ocazională – determinată de anumite situații
cooncrete.

9. Promovarea în muncă presupune următoarele aspecte: a) schimbarea funcției sau a nivelului de

încadrare exemplu: promovarea de la inginer la inginer-șef b) creșterea nivelului responsabilității –
presupune dobândirea de noi responsabilități prin creșterea nivelului de calificare sau prin mărirea zonei
de influență; c) creșterea nivelului salariului și a satisfacțiilor morale. Atenție! Dacă salariul crește în cadrul
aceleiași funcții sau al aceluiași nivel de încadrare, are loc o avansare, nu o promovare.

10. Criteriile principale de promovare sunt: performanța și capacitatea de a îndeplinii cu succes sarcinile

unui post superior, dar și studiile, vechimea în muncă și în societare, cunoștințele, calitățile personale. În
funcție de modul în care sunt utilizate criteriile de promovare, se disting: 1. Promovare pe baza
rezultatelor în muncă – cea mai răspândită, utilizează criterii verificabile, stimulează angajații și evită
apariția conflictelor; 2. Promovare pe baza vârstei și a vechimii în muncă – este mai puțin folosită,
generează tensiuni, are caracter descurajator; 3. Promovare pe baza potențialului angajaților – este
stimulativă pentru personalul tânăr, favorizează dezvoltarea personalului, se

bazează pe evoluția angajaților.

3.5 Evaluarea activităţii resurselor umane

Evaluarea performantelor individuale reprezinta aprecierea gradului in care salariatul isiindepline
ste responsabilitatile ce ii revin in raport cu postul ocupat. Procesul de evaluare a perf
1
ormantelor este definit de Robert Bosquet ca fiind un ansamblu de proceduri standardizatevizand 
obtinerea informatiilor, intr-un sistem de ierarhie manageriala, privind comportamentul profesonal 
al personalului.O alta definitie a procesului de evaluare e cea data de P. Lemaitre si anume aceea c
a evaluarea eoperatiunea de elaborare periodica a bilantuui muncii depuse de colaboratori in scopu
l discutariicu acestia a progreselor inregistrate si a masurilor necesare a fi luate in viitor.O astfel d
e definire completeaza conceptul de evaluare cu urmatoarele elemente suplimentare- Este o op
eratiune periodica scrisa evaluarea 

se repeta la anumite intervale de timp.!iind sub forma scrisa, ea constituie o forma de 
anga"ament atat pentru evaluator cat si pentruevaluat#- Este un bilant al muncii depus
e, evaluarea realizandu-se prin raportare la obiectivelestabilite de seful ierarhic#- Permite 
o evaluare a sanselor de evolutie viitoare#- Presupune discutii cu personalul# evaluarea permite

rile"ul unui schimb de opinii intreevaluator si evaluat, ambii avand posibilitatea de a se e$prima li
ber asupra principalelor punctecuprinse in formularul de evaluare.% n   p r a c t i c a ,   p r o c e s u l   d e  
e v a l u a r e   c u n o a s t e   o   s e r i e   d e   p a r t i c u l a r i t a t i   d e t e r m i n a t e   d e conditiile in care ea se 
efectueaza, de scopurile urmarite si de metodele utilizate.Evaluarea performantelor poate avea un r
ol benefic, atat pentru organizatie cat si pentruindivizi numai daca este efectuata in mod cor
ect. &orectitudinea depinde in mare masura decalitatea metodelor folosite, ceea ce presupu
ne- 'aliditatea rezultatelor(capacitatea de a reflecta adevarul)#-   ! i d e l i t a t e a  
d e t e r m i n t a r i l o r (   c a p a c i t a t e a   d e   a   f u r n i z a   r e z u l t a t e   i d e n t i c e   l a   o   a p l i c a r e repet
atOmogenitatea interna( mai multe componente ale aceluiasi instrument, masurand acelasielement, 
indica acelasi rezultat)#- *ensibilitatea intrumentelor folosite( capacitatea de a masura di
ferenta reala dintresubiecti).E v a l u a r e a   p o a t e   f i   s i   o   s u r s a   d e   n e m u l t u m i r i   m a i   a l
e s   a t u n c i   c a n d   s e   p u n e   a c c e n t   p e vechime nu pe performante.E$ista doua tipuri de evalua
ri, diferentiate dupa gradul lor de formalizarea %nformale(neoficiale)- Realizate ad-hoc, fiind d
eterminate intuitiv sau de evidenta factuala a rezultatelor#- Reprezinta un element secundar al relat
iei zilnice manager-subordonat# b) !ormale(oficiale)-   + c t i v i t a t i   e l a b o r a t e ,   r e a l i z a t e   i n  
m o d   p l a n i f i c a t   s i   s i s t e m a t i c   ( i n   c o n f o r m i t a t e   c u  prevederile legii

3.6 Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul
interior, Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile
1
(1) Comercianții sunt obligați să plaseze pe piaţă numai produse/servicii sigure pentru viața, sănătatea şi
securitatea consumatorilor. Orice comerciant trebuie să se convingă, în baza informaţiilor obținute de la
producător/importator şi a pregătirii profesionale, că produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi
să informeze consumatorii asupra factorilor de risc în utilizarea/consumul acestora.

(2) Se interzice plasarea pe piaţă a produselor în lipsa actelor de însoțire referitoare la calitatea, cantitatea
şi securitatea lor, emise conform reglementărilor tehnice, sanitare şi contabile în vigoare.

(3) Se consideră sigur produsul/serviciul care este conform reglementărilor obligatorii care definesc
caracteristicile de securitate ale acestuia şi modalitățile de control al conformității cu caracteristicile
parametrilor definiții potrivit legislației în vigoare.

Modulul IV Procesele de vanzare a marfurilor in unitatile comerciale

1
4.1 Organizarea procesului de vânzare în unitățile comerciale

DEPOZITAREA ŞI PREGĂTIREA MĂRFURILOR PENTRU VÎNZARE

ea unității comerciale. Ca excepție, se permite depozitarea pe o perioadă mai mare decât cea menționată
supra a mărfii utilizate în activităţi promoționale şi a mărfii care urmează a fi restituită furnizoru             

1. Unităţile comerciale efectuează recepționarea mărfurilor sub aspectul cantităţii şi calităţii,

conform prevederilor contractelor de livrare a mărfurilor şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1068 din 20
octombrie 2000 „Despre aprobarea Regulamentului cu privire la recepționarea mărfurilor conform
cantităţii şi calităţii în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2000, nr. 137-138, art.
1174).
             2. Mărfurile se recepționează în ziua sosirii acestora la unitatea comercială. În cazul apariției unor
divergențe la recepționarea produselor aferente cantităţii, calităţii sau prețului acestora, precum şi a
necesității convocării expertului, produsele se înregistrează provizoriu cu o mențiune specială în care se
indică divergența apărută („păstrare temporară”), inclusiv cu mențiunea specială în capitolul 21 al facturii
fiscale. Termenul aflării provizorii a produselor în depozitul unității comerciale nu trebuie să depăşească
10 zile calendaristice din momentul recepționării acestora, iar pentru mărfurile primite din alte orașe – 20
de zile calendaristice.
             3.Mărfurile recepționate se transmit spre vânzare în următoarele termene: producţia
pomilegumicolă – în decursul unei zile din ziua intrării ei; mărfurile alimentare ușor alterabile – cel târziu
peste 1-2 zile din momentul intrării. Transmiterea spre vânzare a mărfurilor se efectuează în funcție de
capacitat lui. Unităţile comerciale sunt obligate să expună spre vânzare tot asortimentul de marfă existent
la depozit.
             4. Calitatea, marcajul şi regimul de păstrare a mărfurilor (temperatura, umiditatea, iluminarea,
termenele de păstrare) trebuie să corespundă prevederilor reglementărilor tehnice aprobate de Guvern
pentru diferite categorii de produse aparte, în conformitate cu Legea nr. 420-XVI din 22 decembrie 2006
privind activitatea de reglementare tehnică (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.36-38,
art.141). În cazul în care la recepționare producţia este neconformă cerințelor actelor normative în
vigoare, unitatea comercială este în drept să o refuze şi să nu o achite. Cu consimțământul

furnizorului mărfurile nealimentare care nu corespund calităţii şi nu prezintă un pericol pentru

consumatori pot fi reevaluate şi comercializate.
             5. Recepţionarea cantitativă a produselor şi vânzarea acestora se efectuează cu mijloace de
măsurare legalizate, adecvate şi verificate metrologic periodic, în conformitate cu prevederile Legii
metrologiei nr. 647-XIII din 17 noiembrie 1995 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2008, ediție specială).

1
VÎNZAREA ŞI ACHITAREA MĂRFURILOR

             1. La comercializarea mărfurilor, comercianții se călăuzesc de regulile generale de comercializare,

în conformitate cu prevederile Legii nr. 231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerțul interior
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.206-209, art. 681), precum şi de regulile specifice
prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 65 din 26 ianuarie 2001 „Cu privire la aprobarea Regulilor de
comercializare cu amănuntul a unor tipuri de mărfuri alimentare şi nealimentare” (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2001, nr.11-13, art.101).
             2. Pregătirea pentru procesul comercial, inclusiv plasarea mărfurilor pe rafturi şi în vitrine potrivit
sortimentului lor disponibil, se face în afara orelor de deservire a cumpărătorilor.
             3. Vânzătorul este obligat să respecte drepturile cumpărătorilor privind accesul la informația
despre mărfuri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 105-XV din 13 martie 2003 privind protecția
consumatorilor (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 

4.2Descrierea sortimentului comercial a mărfurilor din unitățile comerciale:

-mărfuri alimentare;

-mărfuri nealimentare

Clasificarea merceologică a produselor alimentare 

Criteriul Grupa aferentă

Originea produselor produse vegetale

 produse animale

produse minerale

produse de sinteză (chimică,

biotehnologică)

Gradul de prelucrare materii prime

tehnologică
semifabricate ("semipreparate")

1
 produse finite

Modul de ambalare produse prezentate în vrac

produse prezentate în semivrac

produse preambalate

Scopul utilizării produse nutritive

produse gustative (condimente,

stimulente, băuturi)

produse tehnologice (concentrate

alimentare, aditivi alimentari)

Funcţia nutriţională produse energetice (preponderent

de bază glucidice / lipidice)

produse proteice

produse echilibrate energo

proteic

produse dietetice

alimente / suplimente nutriţionale

etc.

Clasificarea merceologică științifică (folosită în mare parte şi pe plan internațional) grupează

produsele alimentare în 10 categorii:

Cereale, leguminoase şi produse rezultate din prelucrarea lor

Legume, fructe proaspete şi produse de prelucrare

1
Produse zaharoase (materii prime şi produse de prelucrare)

Produse gustative: condimente, stimulente, băuturi nealcoolice şi alcoolice

Grăsimi alimentare (vegetale, animale, mixte)

Carne şi produse rezultate din prelucrarea cărnii 

Lapte şi produse rezultate din prelucrarea laptelui

Ouă şi produse din ouă;

Peşte şi alte produse acvatice (inclusiv produse derivate)

Concentrate alimentare.

Marfuri nealimentare

Oferta de mărfuri nealimentare este practic nelimitată, motiv pentru care sistematizarea acestora este în
general dificil de realizat. În domeniul comerțului cu bunuri industriale sunt cuprinse o multitudine de
produse diversificate tipodimensional, la care se adaugă piese de schimb şi materialele consumabile. Cele
mai utilizate criterii de clasificare a mărfurilor industriale sunt:

stadiul de prelucrare tehnologică:

materii prime (fibre textile, lemn brut, piele brută, minereuri, argile, ţiţei, etc.);

semifabricate (produse într-o anumită fază a procesului tehnologic, cum ar fi de exemplu: fire textile,
semifabricate din lemn, piele prelucrată, ciment, lingouri metalice, etc.);

produse finite (rezultatul unui proces tehnologic complet, cum ar fi: confecţiile, mobilierul, încălţămintea,
locuinţele, etc.).

materia primă din care provin:

mărfuri industriale de origine organică:

mărfuri din lemn: cherestea, semifabricate, mobilă, hârtie, etc.;

mărfuri textile: fibrele textile, fire, ţesături, pâsle, tricotaje, confecţii, covoare, etc.,

mărfuri din piele: articole de îmbrăcăminte, încăltăminte, marochinărie, blănuri, etc.;

1
mărfuri din cauciuc şi mase plastice : confecţii, ambalaje, anvelope, articole sanitare, articole sportive,
etc.;

produse ale idustrei petroliere şi petrochimice,etc.;

mărfuri industriale de origine minerală:

mărfuri din metal: produse laminate, turnate, trefilate, ambalaje, maşini, instalaţii, etc.;

mărfuri din sticlă: geamuri, produse din sticlă optică, articole de menaj, ambalaje, becuri şi corpuri de
iluminat, etc.;

mărfuri ceramice: produse din ceramică industrială, produse din ceramică pentru construcţii, pentru
menaj şi articole decorative, obiecte sanitare, etc.;

mărfuri chimice: medicamente, reactivi, detergenţi, lacuri şi vopsele, articole pentru spălat şi curăţat,
etc.

4.3 Cerinţele către organizarea spațiului de prezentare a mărfurilor pe raft,

igienizarea rafturilor

Prezentarea pe verticală
În acest caz produsul, categoria de produse sau marca beneficiază de o amplasare pe toată înălțimea
mobilierului de expunere, ceea ce presupune ocuparea, pe verticală, a mai multor niveluri ale gondolei.

Deoarece diferitele niveluri nu au același grad de atractivitate, prezentarea pe verticală asigură creșterea
rentabilității produsului astfel expus. Dezavantajul constă în faptul că, în condițiile în care consumatorul
are tendința de a privi suprafața de expunere mai întâi pe orizontală, nu permite decât un singur contact

1
vizual cu produsul expus.

Prezentarea pe verticală (figura 5.15) este, în general, preferabilă celei orizontale, cu condiția că linearul
global să fie important (de ordinul a trei fețe pe nivel) astfel încât produsul să fie perceput.

Avantajele prezentării verticale sunt:

Încetinește mersul clienților, îi obligă să parcurgă cu privirea toată înălțimea gondolei pentru a descoperi
produsul pe care îl caută și le permite să observe produsele a căror cumpărare nu au prevăzut-o;

Permite unui produs să fie prezent la fiecare nivel de vânzare: clientul percepe produsul la nivelul ochilor
și îl cumpără de la nivelul mâinii sale;

Amenajarea verticală dă impresia de ordine și de luminozitate

Permite o mai mare rapiditate în perceperea articolelor în linear.

Prezentarea orizontală
În acest caz (figura 5.16) produsele sunt amplasate pe lungimea mobilierului de expunere.

Avantajele prezentării orizontale constau în:

Evitarea „salturilor” atenției clienților între diferitele niveluri ale gondolei;

Posibilitatea evaluării vizuale a diferitelor niveluri, localizând la nivelul ochilor și mâinilor referințele cele
mai rentabile, iar la nivelurile inferioare – produsele de apel (oferte speciale), cu prețuri scăzute și vânzări
mari, pe care clienții le caută și pentru care vor face efortul de a se apleca;

Facilitarea observării, mișcarea capului fiind naturală și facilă, de la dreapta la stânga și de sus în jos;

Posibilitatea de a efectua ușor comparații între mărci, în funcție de prețuri;

1
Senzația de claritate și precizie în alegere ca urmare a șirului de buticuri perfect delimitate.
În prezentarea orizontală produsele care se găsesc la nivelul solului sunt defavorizate, de aceea se re
rotației comandă să fie schimbată adesea dispunerea pentru a determina schimbarea nivelului produselor
șoptimizarea. i

Prezentarea pe orizontală și verticală nu sunt singurele modalități, în continuare fiind prezentate încă cel
puțin patru. Prezentarea mixtă: eforturile conjugate ale producătorilor și distribuitorilor caută să șteargă
cele trei niveluri pentru a ameliora rentabilitatea nivelurilor extreme. Întâlnim din ce în ce mai des
prezentări verticale și orizontale suprapunându- se sau completându-se – prezentări în formă de „W”
(figura 5.17) sau în formă de „T” (figura 5.18).

Produsele care beneficiază de aceste tipuri de amplasare sunt dispuse pe trei niveluri. Avantajul constă în
faptul că, în funcție de nivelul de expunere, permite două sau trei contacte vizuale cu produsul. Din acest
motiv, specialiștii în merchandising utilizează aceste prezentări pentru a pune în valoare produsele care
aduc distribuitorului marjele cele mai importante.

Prezentarea în fereastră

1
În acest caz se folosesc două produse, în general unul bine cunoscut și care beneficiază de o cerere
considerabilă, ce va fi plasat în jurul altui produs, în general mai nou și mai puțin cunoscut, creându-se o
suprafață de atracție vizuală (figura 5.19).
Efectul optic de fereastră atrage atenția consumatorului. Prezentarea în fereastră este utilizată atunci
când se dorește stimularea vânzărilor unui anumit produs, fie că este vorba de un produs care face
obiectul unei acțiuni promoționale, al unui produs nou sau al unuia care asigură o marjă importantă
comerciantului.

Prezentarea cu ajutorul panourilor

Acest tip de prezentare îmbină segmentarea suprafeței de prezentare în formate, volume și prezentări
diferite. Articolele mici, plasate pe tije, obligă consumatorul să se apropie de gondolă și permit astfel o
mai mare putere de atracție la nivelurile joase.
Prezentarea în vrac
Acest model de aranjare poate fi ocazional, pentru a pune în valoare o promoție, sau sistematică, pentru
o familie de produse. În acest caz, ea se apropie de expunerea produselor într-o piață tradițională:
biscuiți, bomboane, măsline. Prezentarea în vrac reduce costurile de administrare și dă impresia unui preț
studiat și bun. Această prezentare poate fi un mijloc de a câștiga fidelitatea clienților. Mai mult decât atât,
ideii de economie îi este adesea asociat sentimentul produselor naturale, non-industriale.

Pe lângă aceste modalități de expunere a produselor în cadrul linearului de vânzare, în mod frecvent se
utilizează și prezentarea produselor în capătul gondolei. Capătul gondolei este denumirea corpului de
mobilier, fix sau mobil, amplasat la extremitatea unei gondole și utilizat cu precădere pentru expunerea
produselor care fac obiectul unor acțiuni promoționale. Capătul gondolei atrage atenția cumpărătorilor, în
mare măsură fiind considerat o zonă privilegiată de prezentare a produselor. Obținerea acestui spațiu de
expunere face obiectul unor serioase negocieri între producător și comerciant

1
4.4 Regulile specifice privind înlocuirea şi restituirea mărfurilor

Condițiile referitoare la produsul returnat

Se recomanda ca produsul returnat sa fie in aceeași stare in care a fost cumpărat sau livrat:

Sa aiba toate componentele, accesoriile, inclusiv manual de utilizare si certificate de garantie;

Produsul trebuie sa fie returnat in conditii de siguranta, pe cat posibil in ambalajul original pentru a se
evita deteriorarea acestuia la manipulare si/sau transport. Unele produse sunt marcate cu un sigiliu
aplicat de producator pe ambalaj. Acest sigiliu nu este prezent in mod obligatoriu, prezenta lui fiind
specifica producatorului. Prezenta sigiliului nu este obligatorie pentru a demonstra ca produsul este exact
in forma si conditiile in care a fost eliberat de catre producator. Deteriorarea sigiliului nu aduce nici o
limitare dreptului de renuntare la contract.

Produse care nu sunt acceptate la retur

Produse sigilate care nu pot fi returnate din motive de protectie a sanatatii sau din motive de igiena si
care au  fost desigilate de consumator, indiferent daca acestea au fost sau nu utilizate dupa desigilare
(ex.: rezerve de periute dinti, casti in ear);

inregistrari audio sau video sigilate sau de programe informatice sigilate care au fost desigilate dupa
livrare;

produse de ingrijire personala care au fost desigilate si utilizate (aparate de ras, epilatoare, aparate de
tuns, aparate ingrijire corporala, periute de dinti, irigatoare bucale, perii rotative, termometre);

produse care prezinta modificari fizice, lovituri, ciobiri, zgarieturi, socuri mecanice sau electrice
(nesemnalate ca si defecte estetice in primele 48 de ore  de la receptionarea produsului). Nu se accepta
pentru returnare produsele care prezinta modificari fizice, lovituri, ciobiri, zgarieturi, socuri, urme de
folosire excesiva si/sau interventii neautorizate etc.

software, licente desigilate (Sisteme de operare, aplicatii, etc.), jocuri desigilate;

cartuse desigilate, tonere care sunt prezentate desigilate pentru retur;

imprimante/multifunctionale/aparate de fax care au cartusele/tonerele desigilate;

produse aduse pe comenzi speciale ferme pentru a carei furnizare a fost nevoie de plata in avans;

1
furnizarea de continut digital care nu este livrat pe un suport material, daca prestarea a inceput cu
acordul prealabil expres al Cumparatorului si dupa ce acesta a confirmat ca a luat cunostinta de faptul ca
isi va pierde dreptul la retragere;

folii de protectie pentru ecrane (telefoane, tablete, eBook readere, laptop etc.) care au fost deja utilizate;

produse de pe care au fost dezinstalate sistemele de operare sau alte programe software existente la
cumparare sau daca produsele au licente OEM activate;

acumulatorii, becurile obisnuite, becurile cu halogen (scoase din cutia originala);

In cazul pachetelor ce contin console cu jocuri, se va accepta returul pachetului doar in situatia in care
jocurile sunt sigilate sau codul aferent jocului nu a fost activat. In cazul in care s-au desigilat jocurile sau
codul т

activat, din valoarea pachetului se va scadea valoarea acestora

daca au fost achizitionate mai multe produse din acelasi model, se accepta retur doar daca unul singur a
fost desigilat sau dezambalat;

in cazul mai multor produse achizitionate printr-un credit , nu se va putea face returul unui singur
produs, ci doar un retur integral, al tuturor produselor.

In cazul in care se returneaza un produs dintr-un pachet promotional se va returna diferenta dintre pretul
de baza si cel promotional al produsului returnat.

4.5 Caracterizarea încăperilor auxiliare pentru porționarea, sortarea, ambalarea

mărfurilor.

Funcția de conservare si protecția mărfurilor consta in protejarea conținutului de influentele mediului

extern. Intre ambalaj, produs si metoda de conservare trebuie sa existe o corelare perfecta, astfel încât
produsul sa ajungă la client într-o stare care sa permită consumul sau utilizarea la parametrii specificați in
documentația tehnica.

Tipurile de protecție pe care trebuie sa le asigure ambalajul sunt:

La acțiunea factorilor fizici (temperatura, umiditatea relativa a aerului, mecanice, etc.)

La acțiunea factorilor chimici (aer, apa, vapori, oxigen, dioxid de carbon si dioxid de sulf)

LA acțiunea factorilor biologici (microorganisme, insecte, etc.)

1
Pe circuitul tehnic al mărfurilor producător-mijloace de transport-client apar o serie de probleme legate
menținerea calităţii mărfurilor.

Cerințele fata de ambalajul de transport sunt:

Adaptarea ambalajului la normele de transport.

Optimizarea raportului volum/greutate (ambalajul cu un volum standard beneficiază de un tarif avantajos

si de condiţii mai bune de transport) greutatea mai mica a ambalajului corespunde unei taxe mai mici

Posibilitatea de adaptare a ambalajului in unitatile de încărcare utilizare uzual in transportul principal si

secundar de mărfuri

Ambalajul secundar trebuie faciliteze manevrarea produsului prin forma, greutatea si volumul sau.

LA depozitarea, ambalajul preia presiunea rezultata in urma operației de stivuire. De aceea, ambalajul
trebuie sa fie ușor de aranjat in stiva, iar pe eticheta sa se prevadă condițiile de manipulare, rezistenta la
temperaturi variate.

4.6 Analizarea respectării Legii nr. 231 din 23.09.2010 cu privire la comerțul
interior, Legii nr. 105 din 13.03.2003 privind protecția consumatorilor în unitățile
comerciale

Cerințe specifice pentru protecția vieții, sănătății, eredității și siguranței consumatorului

(1) Guvernul, prin intermediul autorităților administrației publice centrale, stabilește norme și
reglementări specifice pentru protecția vieții, sănătății, eredității și siguranței consumatorilor în
următoarele cazuri:

a) producerea, introducerea și / sau introducerea pe piață, conservarea, ambalarea, etichetarea,

manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vânzare și vânzarea produselor;

b) furnizarea și utilizarea produselor și furnizarea de servicii.

(2) Produsele introduse pe piață trebuie să fie însoțite de certificate de conformitate sau declarații de
conformitate, alte documente în conformitate cu legea.

(3) Este interzisă fabricarea, depozitarea, furnizarea pe piață și vânzarea produselor, furnizarea de servicii
care nu îndeplinesc cerințele prevăzute în reglementările tehnice aplicabile sau actele normative sau care,
în condiții normale de utilizare a acestora, pot pune în pericol viața, sănătatea, ereditatea și siguranța
consumatorilor ...
1
(4) Este interzisă fabricarea, introducerea și / sau introducerea pe piață, depozitarea, punerea în vânzare
și vânzarea produselor contrafăcute (contrafăcute).

(5) Este interzisă fabricarea, furnizarea pe piață, depozitarea, vânzarea și vânzarea produselor sau
furnizarea de servicii cu încălcarea cerințelor specificate în actele normative .

(6) Este interzisă furnizarea pe piață, depozitarea, vânzarea și vânzarea produselor, furnizarea de servicii
fără marcaj de conformitate SM sau marcaj CE sau declarație de conformitate, precum și fără documente
de origine, dacă este prevăzut de lege sau cu utilizarea ilegală a mărcii de conformitate.

(7) Este interzisă introducerea și / sau introducerea pe piață și vânzarea produselor nealimentare cu o
perioadă de valabilitate minimă expirată / expirată.

(8) Modificarea datei de expirare, a datei minime de expirare sau a datei minime de expirare / a datei de
încheiere a consumului indicate pe produs, etichetă, ambalaj sau documentele de însoțire este interzisă.

(9) Producătorul este obligat să indice în documentele de însoțire pentru produs, serviciu, pe etichetă sau
altfel regulile pentru utilizarea în condiții de siguranță, depozitare și transport a produsului, serviciului și
vânzătorului, interpretul trebuie să le aducă la atenția consumatorului.

Concluzie

In calitate de practicant in unitatea economica Linella am aflat cum funcționează un magazin. Am aflat ce
fel de proprietate, cum se fac comenzile si retururile, cum se verifica si se primește marfa, cum se
aranjează pe raft cu ajutorul planogramei, cum se fac preturile la produse pe culori si ce semnificatei au
ele. Mă ajutat sa mă pregătesc pe viitor ca angajat al unei întreprinderi comerciale. Practica este o etapa a
fiecărui student ca sa se pregătească pe plan profesional, când va ajunge sa se angajeze trebuie sa știe ce
sa facă si cum sa facă. Cu ajutorul angajaților de la Linella 69 am reușit sa aflu cum se pregătește marfa
pentru vânzare. Am avut o experiența buna si abia aștept sa termin colegiul ca sa pot deveni un angajat.
Ca practicant la Linella 69 am avut o mulțime de posibilităţi si oportunități dea învață lucruri noi despre
diferite utila si cum se folosesc acestea unde se amplasează. Colectivul era prietenos si mau ajutat in tot
ceea ce leam cerut si miau explicat fiecare ce are de făcut.

1
 Bibliografie

https://www.google.com/search?q=Linella+26&rlz=1C2GGRV_enMD781MD786&source=lnms&tbm
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=297406&lang=1
http://lex.justice.md/md/336378/