METODA RNUR DE EVALUARE BAZATĂ PE ERGONOMIA

SISTEMELOR

2.4.Metoda RNUR de analiză a sistemului de muncă

2.1.1. Scopul metodei

Metoda R.N.U.R. de evaluare bazată pe criterii ergonomice, are ca scop analiza şi reproiectarea
sistemelor de muncă existente şi a fost elaborată în cadrul Regiei Naţionale a Uzinelor Renault, Franţa.
Ea se bazează pe interacţiunea om-maşină, care are loc într-un mediu, de aceea dependenţele
reciproce dintre componentele sistemului sunt investigate cu minuţiozitate, fiind astfel evidenţate
posibilele dificultăţi din cadrul acestor interacţiuni.
Pentru a nu omite aspecte care ar prezenta importanţă din punct de vedere ergonomic, metoda
R.N.U.R. organizează analiza pe parcursul a 27 criterii de evaluare, grupate în 8 factori de influenţă,
din 4 domenii de investigare (tab. 2.4).

Tabelul 2.4: Factori şi criterii de evaluare analitică a sistemului de muncă

Domenii de Criterii de
Factori de influenţă Criterii de evaluare
investigare evaluare
Înălţime-distanţă 1
Concepţia locului Alimentare-evacuare-piese 2
Ao
de muncă Aglomerare-accesibilitate 3
Comenzi-semnale 4
Factorul de
A Securitatea muncii 5
securitate
Ambianţa termică 6
Ambinţa sonoră 7
Ambianţa Iluminat artificial 8
B
fizică Vibraţii 9
Igiena atmosferică 10
Factori Aspectul postului 11
ergonomici Poziţia principală a corpului 12
Poziţia cea mai defavorabilă 13
Efort de muncă 14
Sarcina fizică C
Poziţia de muncă 15
Efort de manipulare 16
Poziţia în timpul manipulării 17
Sarcina Operaţiuni mentale 18
D
nervoasă Nivelul de atenţie 19
Autonomie individuală 20
Autonomie E
Autonomie în grup 21
Factori
Relaţii de Relaţii independente de muncă 22
psihologici şi F
muncă Relaţii dependente de muncă 23
sociali
Repetitivitate G Repetitivitatea ciclului de muncă 24
Potenţial de muncă 25
Conţinutul
Responsabilitate 26
muncii H
Interes 27
 La aplicarea metodei, ergonomistul trebuie să deţină numeroase informaţii şi standarde
ergonomice bine sistematizate, sarcina lui fiind de a analiza situaţia concretă a locului de muncă ce a
fost supus studiului şi de a interpreta prescripţiile ghidului, pentru a se adapta sistemului de muncă
analizat.
Evaluarea criteriilor se face cu ajutorul unei grile de evaluare (tab. 2.5) pe o scară cu cinci
niveluri, nivelul unu fiind corespunzător situaţiei celei mai favorabile, iar nivelul maxim semnalând
situaţiile cele mai dificile, solicitante, nocive sau periculoase.

Tabelul 2.5: Grila de evaluare a criteriilor metodei

NIVEL
FACTORUL DE INFLUENŢĂ
UL
foarte foarte
5 foarte solicitat 1 min izolat 1 min redus
periculos greu
4 periculos greu solicitat 1...5 min relaţii dificile 1...3 min
3 acceptabil normal 5...15 min relaţii uşoare 3...5 min mediu
2 bine uşor 15...30 min grupa 5...10 min
grupa + din
1 foarte bine foarte uşor 30 min 10 min ridicat
afară
N
A B C D E F G H
F

Prin modul în care este concepută, metoda evidenţiază deficienţele interacţiunilor dintre
elementele de bază ale sistemului şi asigură reproiectarea sistemului de muncă, în special pentru:
- îmbunătăţirea proiectului spaţiului de muncă;
- asigurarea securităţii operatorului;
- optimizarea mediului fizic;
- reducerea solicitărilor fizice şi nervoase ale operatorului
- optimizarea mediului organizaţional şi a condiţiilor psihosociale în care funcţionează sistemul.
Deşi doar doi dintre factorii de influenţă utilizaţi de metoda R.N.U.R., ambianţa fizică şi
solicitarea fizică, au caracter ergonomic, acest lucru nu trebuie să producă confuzie. Bazându-se pe
cunoştinţe de anatomie, fiziologie, antropometrie umană etc., cercetarea factorilor de influenţă din
metoda R.N.U.R. asigură ergonomistului posibilitatea de analizare a interacţiunilor dintre om şi
celelalte componente ale sistemului, corelând posibilităţile morfologice, funcţionale, psihice etc. ale
omului cu condiţiile tehnice, economice, organizaţionale, sociale în care funcţionează sistemul; fapt
pentru care toţi factorii de influenţă ai metodei pot fi consideraţi ergonomici.

2.1.2. Etapele de lucru

2.1.2.1. Culegerea datelor generale specifice sistemului

Această etapă se realizează prin introducerea ergonomistului în atmosfera de muncă, unde se

desfăşoară activitatea analizată. Specialistul se va informa asupra condiţiilor tehnice existente, de
exemplu: utilaj, scule, dispozitive, verificatoare, grad de uzură etc., precum şi asupra problemelor
specifice de organizare a muncii.
Se va analiza sarcina de muncă prin studierea metodei aplicate pentru desfăşurarea activităţilor şi
se va măsura timpul aferent exercitării acestor activităţi de muncă. Pentru ca datele culese să fie
realiste şi complete, ergonomistul va discuta aceste probleme cu operatorii implicaţi în muncă, cu
specialiştii din compartiment etc.
2
2.1.2.2. Analiza sistemului de muncă pe baza criteriilor specifice metodei

Sistemul de muncă este cercetat pe baza factorilor de influenţă, prin evaluarea nivelului
ergonomic corespunzător criteriilor aferente (tab. 2.6), cuprinse în ghidul de analiză R.N.U.R. Prin
aceasta, se urmăreşte adaptarea semnificaţiei fiecărui criteriu din metoda generală de analiză la situaţia
concretă din sistemul studiat.

Tabelul 2.6: Criteriile 1...27 pentru culegerea datelor

A01 Zona de acţionare a membrelor C16 Efortul în etapa de manipulare a

superioare şi inferioare produsului
A02 Alimentare, înălţime, evacuare, C17 Poziţia în timpul efortului de
distanţă, economie de mişcări manipulare a produsului
A03 Aglomerare D18 Operaţiuni mentale, număr de
Accesibilitate la locul de muncă informaţii pe minut
A04 Comenzi, semnale, aparate de măsură D19 Nivel de atenţie, durata atenţiei şi
A5 Securitatea muncii precizia muncii
B6 Temperatura aerului în sezonul rece E20 Autonomie individuală
şi cald, corelată cu sarcina de muncă
dinamică
B7 Nivelul presiunii acustice pentru E21 Autonomie de grup
zgomotul continuu şi intermitent
B8 Iluminat şi luminanţă F22 Relaţii independente de muncă
B9 Vibraţii
B10 Poluarea mediului F23 Relaţii dependente de muncă
B11 Lumină naturală, curăţenie, aspect, G24 Repetivitatea ciclului
cromatică
C12 Postura principală H25 Potenţial, timpul de adaptare la
C13 Postura cea mai defavorabilă activitate
C14 Efortul în etapa de transformare a H26 Responsabilitate, erori, consecinţe
produsului
C15 Poziţia în timpul efortului, în etapa H27 Interes, satisfacţia muncii
de transformare

2.1.2.3. Concepţia locului de muncă (A0)

Atenţia specialistului se va îndrepta spre interacţiunea dintre spaţiul de muncă şi componenta

umană a sistemului. Se verifică dacă înălţimea şi depărtarea zonelor de acţionare a membrelor
superioare şi inferioare ale operatorului, atât în poziţia de muncă ortostatică, cât şi aşezat, sunt corelate
cu dimensiunile antropometrice ale operatorului (A01).
Posibitatea de alimentare şi evacuare a pieselor (A 02) este, de asemenea, în legătură cu
dimensiunile antropometrice ale muncitorului. În acelaşi timp, aceste activităţi se investighează pe
baza principiilor economiei mişcărilor, pentru ca muncitorul să poată alimenta şi evacua piesele pe
baza mişcărilor de clase joase, cele mai puţin consumatoare de energie. Sunt preferate soluţiile care
realizează alimentarea şi evacuarea folosind legea gravitaţiei, micşorând atât efortul muncitorului cât şi
timpul aferent acestor activităţi.
Aglomerarea şi accesibilitatea la locul de muncă (A 03) implică un studiu al organizării muncii şi
al posibilităţii de circulaţie la locul de muncă. Se recomandă întocmirea unei schiţe a secţiei sau
atelierului, pe care să se marcheze locurile de muncă, utilajele, punctele de depozitare a materialelor,
lăzilor, dulapurilor, meselor etc. Pe aceste schiţe vor fi indicate căile de acces şi traseele parcurse de
3
muncitor în vederea îndeplinirii sarcinii de muncă, punându-se în evidenţă punctele de aglomerare şi
traseele inutil de lungi.
Comenzile şi semnalele (A04) pot fi generatoare de probleme în interacţiunea dintre elementul
spaţiu de muncă şi elementele componentei umane: simţurile, organele efectoare, procesarea. În
consecinţă, concepţia organelor de comandă ale maşinii (butoane, manivele, leviere, roţi etc.) a
semnalelor (sonore, vizuale etc.), a aparatelor de măsură va fi verificată din punct de vedere al
vizualizării, al amplasamentului, al clarităţii mesajului.

2.1.2.4. Securitatea muncii (A5)

Securitatea muncii (A5) este unul dintre scopurile de bază ale ergonomiei. Se investighează
posibilităţile de producere a accidentelor şi incidentelor, gravitatea lor, în funcţie de utilajele folosite şi
natura activităţilor analizate.

2.1.2.5. Ambianţa fizică (B)

Ambianţa fizică de muncă (B) este caracterizată printr-un ansamblu de criterii de influenţă,
reunind atât cerinţe ale stării fizice a aerului la locul de muncă, igienă atmosferică, aspect, cât şi
probleme legate de zgomot, vibraţii, iluminat etc.
Cu ajutorul criteriului de ambianţă termică (B6) se evaluează dacă temperatura aerului la locul de
muncă, atât în sezonul cald cât şi în cel rece, corelată cu sarcina de muncă dinamică, îi asigură
operatorului starea fiziologică corespunzătoare pentru desfăşurarea muncii într-un ritm normal.
Ambianţa sonoră (B7) este caracterizată prin măsurarea nivelurilor de presiune acustică pentru
zgomotele prezente în mod continuu la locul de muncă şi pentru cele intermitente. Măsurătorile se
efectuează cu ajutorul sonometrelor de precizie, cu filtre ponderatoare de tip A. nivelurile de evaluare
ale acestui criteriu sunt în concordanţă cu normele ISO din domeniu.
Criteriul de evaluare a confortului vizual (B8) presupune măsurarea nivelurilor de iluminat cu
ajutorul unui luxmetru şi compararea acestor valori cu cele recomandate pentru diferite categorii de
activităţi, în funcţie de precizia lucrărilor. De asemenea, se ţine cont şi de luminanţe, atât din punctul
de vedere al contrastelor, cât şi al repartiţiei strălucirii
Frecvenţa, amplitudinea şi durata expunerii la vibraţii (B9) se determină datorită efectelor
nocive ale acestora asupra sănătăţii operatorului.
Igiena atmosferică a mediului fizic (B10) se referă la poluarea mediului de muncă cu praf, fum,
gaze, vapori. Se apreciază măsura în care există aceste noxe şi modul cum ele afectează sănătatea
operatorului şi capacitatea lui de muncă.
Ultimul criteriu definitoriu pentru ambianţa fizică de muncă îl reprezintă aspectul locului de
muncă (B11), atât din punctul de vedere al curăţeniei, spaţiului, cromaticii, cât şi din puct de vedere al
iluminatului natural – apreciat în funcţie de dotarea cu geamuri, suprafaţa pardoselii, distanţa dintre
locul de muncă şi faţada cu geamuri.

2.1.2.6. Solicitarea fizică (C)

Solicitarea fizică (C) la care este supus operatorul este un factor generator de oboseală, cauză
frecventă a scăderii capacităţii de muncă. Pe baza analizei sarcinii de muncă şi a metodei de muncă se
determină poziţiile muncitorului în timpul activităţilor.
Solicitarea posturală dată de poziţia principală a operatorului (C12), corelată cu timpul de
menţinere în acea poziţie trebuie determinată nu doar pentru activitatea cea mai importantă, cum ar fi
prelucrarea propriu-zisă pe o maşină-unealtă, ci pentru toate categoriile de activităţi care sunt
desfăşurate de operator pentru realizarea sarcinii de muncă, de exemplu activităţile de pregătire şi
încheiere a operaţiei

4
 În cazul în care operatorul depune efort (ridicare, apăsare, tragere, împingere, apucare etc.),
solicitarea generată se apreciază în funcţie de efortul exercitat şi timpul de menţinere în situaţia de
efort sau frecvenţa eforturilor. Această evaluare se face atât pentru etapa de transformare a
produsului(C14), cât şi pentru etapa de manipulare a acestuia (C16). Se analizează şi se evaluează
solicitările generate de poziţia muncitorului în timpul efortului, atât în etapa de transformare a
produsului (C15), cât şi în etapa de manipulare (C17)).

2.1.2.7. Solicitarea nervoasă (D)

Solicitarea nervoasă (D) a operatorului în timpul procesului de muncă vizează supraîncărcarea

sistemului nervos, ducând cu timpul la surmenaj. Se evaluează solicitarea nervoasă dată de operaţiile
mentale (D18), în funcţie de numărul de informaţii primite şi prelucrate într-un minut şi durata limită de
execuţie a acestor operaţii, fără afectarea bunei desfăşurări a procesului. Solicitarea nervoasă datorată
nivelului de atenţie (D19) este determinată ţinând cont de atenţie şi de precizia solicitată de sarcina de
muncă

2.1.2.8. Autonomia în activitatea de muncă (E)

Autonomia în activitatea de muncă (E) este un factor cu ajutorul căruia se apreciază posibilitatea
operatorului de a părăsi locul de muncă pentru a-şi consuma timpul de odihnă şi cel destinat
necesităţilor fiziologice, fără însă a perturba producţia. Se verifică atât autonomia individuală (E 20), în
funcţie de durata maximă de părăsire a locului de muncă de către un executant, cât şi autonomia de
grup (E21) în funcţie de durata maximă în cadrul căreia mai mulţi executanţi pot părăsi locul de muncă
fără a afecta procesul de producţie, de exemplu pentru a lua o pauză suprapusă cu timpul de
funcţionare a maşinii.

2.1.2.9. Relaţii de muncă (F)

În sistemul om-maşină, mediul în care se desfăşoară munca este reprezentat şi prin elementul
de organizare a muncii, incluzând problemele de ordin social. Natura sarcinii de muncă şi organizarea
muncii influenţează relaţiile independente faţă de muncă (F22) între operatori, văzute prin prisma
comunicărilor extraprofesionale în timpul procesului de muncă, fără a influenţa negativ desfăşurarea
acestuia.
Investigarea relaţiilor dependente faţă de muncă (F23) vizează posibilitatea comunicării cu
organele ierarhice imediat superioare, cu personalul de cotrol, retuş, reparaţii, transport etc., în
interesul serviciului.

2.1.2.10. Repetitivitatea ciclului de muncă (G)

Repetitivitatea ciclului de muncă (criteriul G24) oboseşte operatorul prin monotonie. Depinde de
numărul de operaţii identice care se repetă în timpul ciclului de muncă, de numărul de locuri de muncă
diferite la care se poate roti executantul, precum şi de perioada de rotaţie.

2.1.2.11. Conţinutul muncii (H)

Conţinutul muncii este un factor care investighează relaţia între componenta umană şi sarcina
de muncă. Aptitudinile necesare îndeplinirii sarcinii de muncă, corelate cu timpul de adaptare la
activitate sunt luate în considerare prin criteriul potenţialului de muncă (H 25). Criteriul responsabilităţii
(H26) îndreaptă atenţia ergonomistului spre posibilitatea de apariţie a erorilor din cauza naturii sarcinii
de muncă, spre consecinţele producerii erorilor şi capacitatea operatorului de a rezolva erorile şi
problemele de muncă apărute.

5
 Interesul faţă de muncă (H27) este un criteriu care pune în discuţie măsura în care îndeplinirea
sarcinii de muncă îi dă satisfacţie operatorului. Se verifică dacă operatorul execută mai multe faze
necesare realizării unui produs sau dacă are de îndeplinit doar o singură sarcină, dacă se recunoaşte în
produsul muncii sale, realizând întreg produsul sau doar repere din ansamblu, dacă are posibilitatea să
decidă şi să aleagă ordinea operaţiilor tehnologice, utilajele, sculele, dispozitivele, verificatoarele
necesare.

2.1.3. Trasarea şi interpretarea profilelor sistemului de muncă

În urma analizei sistemului de muncă cu ajutorul metodei R.N.U.R., fiecare criteriu investigat a
evidenţiat interacţiunile dintre diferitele elemente de bază ale sistemului şi a fost apreciat cu ajutorul
grilei de evaluare.
Aceste rezultate pot fi reprezentate grafic, pentru a evidenţia zonele deficitare ale proiectului
sistemului.
Profilul global al sistemului de muncă (fig. 2.1) se trasează prin reprezentarea nivelurilor
ergonomice ale celor opt factori de influenţă (A...H). Nivelul fiecărui factor se obţine ca medie
aritmetică a criteriilor aferente lui. De aceea, profilul global oferă o imagine de ansamblu a sistemului,
evidenţiind ponderea factorului şi gradul de dificultate corespunzător.
Profilul analitic al sistemului de muncă (fig. 2.2) constă în reprezentarea grafică a nivelurilor
de evaluare a tuturor criteriilor de influenţă. Analiza va evidenţia cauzele care duc la proasta
funcţionare a sistemului de muncă. Aceste probleme trebuie înlăturate iar soluţiile adoptate pentru
reproiectarea sistemului de muncă vor fi corelate, pentru ca rezultatul final să fie: îmbunătăţirea
performanţei întregului sistem de muncă şi nu doar numai a uneia dintre componentele sale.

3.5

3
Nivel de evaluare

2.5

1.5

0.5

0
A B C D E F G H
Factori

Figura 2.4. Profilul global al sistemului de muncă

A – concepţia locului de muncă şi securitate; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică;
D – sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul
muncii.
6
 4.5

3.5

2.5
Criterii

1.5

0.5

0
5 (A )
)
)
)
)

6 (B )
7 (B )
8 (B )
9 (B )

)
)

)
)
)
)
)
)
)

)
)
)
)
)
)
)
)
1 (A 0
2 (A 0
3 (A 0
4 (A 0

2 2 (F

2 4 (G
2 3 (F
1 0 (B

2 1 (E
2 0 (E
1 1 (C
1 2 (C
1 3 (C
1 4 (C

2 5 (H
2 6 (H
2 7 (H
1 5 (C
1 6 (C
1 7 (C
1 8 (D
1 9 (D
Nivel de evaluare

Figura 2.5. Profilul analitic al sistemului de muncă

A0 – concepţia locului de muncă; A – securitatea în muncă; B – ambianţa fizică; C – solicitarea fizică;
D – sarcina nervoasă; E – autonomia; F – relaţiile de muncă; G – repetivitatea; H – conţinutul
muncii.

Metoda R.N.U.R. este specifică ergonomiei industriale. Analizarea situaţiei de muncă – ţinând
cont de factorii de influenţă – are avantajul că permite o vedere de ansamblu asupra tuturor aspectelor
care definesc componentele sistemului de muncă în interacţiune şi nu atribuie importanţă decisivă
numai unui singur factor, care ar fi mai uşor vizibil şi mai uşor de ameliorat.
Deoarece fiecare factor este definit prin valori şi caracteristici specifice, încadrarea în nivelurile
ergonomice ale factorilor, conform grilei de evaluare, se face cu precizie, fără interpretări.
Acest mijloc de analiză şi evaluare ergonomică asigură, prin viziunea sistemică pe care o are
asupra activităţii de muncă, faptul că îmbunătăţirile aduse într-un domeniu nu antrenează efecte
negative în alte domenii de influenţă.
Metoda expusă prezintă avantajul că reuneşte un volum important de cunoştinţe, care permit o
mai bună reproiectare a sistemului de muncă. Totuşi datele grupate şi prezentate de metodă nu sunt
suficiente prin ele însele, de aceea utilizarea lor trebuie făcută în anumite limite şi în dependenţă şi cu
alţi factori organizaţionali (amplasarea mijloacelor de muncă, metoda de muncă, fluxul tehnologic,
etc.).