CUPRINS

1.Afacerea………………………………………………………………
1.1 Definirea afacerii………………………………………………………………
1.2 Alegerea formei organizatorico-juridice………………………………………..
1.3 Alegerea structurii organizaţionale……………………………………………
1.4 Prezentarea firmei………………………………………………………………

2. Piaţa…………………………………………………………………..
2.1 Definirea pieţei…………………………………………………………………..
2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte
2.3 Concurenţii............................................................................................................
2.4 Cerinţe impuse faţă de segmentarea pieţei...........................................................
2.5 Etapele segmentării pieţei....................................................................................
2.6 Elaborarea programei de producţie ......................................................................

3. Planul de marketing…………………………………………………
3.1 Definirea mediului de marketing……………………………………………….
3.2 Strategii de marketing………………………………………………………….
3.3 Politici de marketing……………………………………………………………
3.4 Marca intreprinderii……………………………………………………………

4. Managementul şi personalul………………………………………
4.1 Planificarea necesarului de personal………………………………………….
4.2 Recrutarea……………………………………………………………………..
4.3 Selectia……………………………………………………………………….
4.4 Angajareasi integrarea profesionala…………………………………………..
4.5 Recompensa personalului……………………………………………………….
4.6 Motivarea personalului…………………………………………………………
4.7 Programa de lucru………………………………………………………………
4.8 Alegerea structurii organizationale……………………………………………

5. Organizarea producţiei………………………………………………
5.1 Organuzarea procesului de producţie……………………………………………
51.1 Asigurarea sistemului de control a calităţii……………………………………
5.1.2 Organizarea activităţii de control al calităţii…………………………………
5.2 Argumentarea alegerii formei de organizare a procesului de fabricaţie………
5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie……………………………………………
5.4 Calculul liniei tehnologice……………………………………………………..

4
5.5 Calculul indicilor tehnico – economici…………………………………………
5.6 Elaborarea planului fluxului. ………………………………………………….

6. Riscuri
6.1 Tipuri de riscuri în atreprenoriatul de producţie……………………………….
6.2 Metode de reducere a riscurilor…………………………………………………

7. Planul financiar
7.1 Analiza economică a proiectului...........................................................................
7.2 Calculul preţului produsului.................................................................................
7.3 Indicatorii economici ai proiectului......................................................................
7.4 Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii....................................
7.5 Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a
lor ................................................................................................................................
7.6 Situaţia fluxului de numerar..................................................................................
7.7 Prognozarea raportului privind rezultatele financiare..........................................
7.8 Bilanţul contabil....................................................................................................
7.9 Indicatorii eficienţei economice..................................................................................
7.10 Solvabilitatea firmei................................................................................................

8. Protecţia muncii şi a mediului ambiant

8.1 Analiza condiţiilor de muncă…………………………………………………..
8.2 Măsuri privind sanitaria industrială……………………………………………...
8.3 Măsuri privind Tehnica securităţii……………………………………………….
8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor…………………………………
8.5 Protecţia mediului ambiant………………………………………………………
8.6 Calculul ingineresc privind protecţia incendiară………………………………...

5
 1.Afacerea
1.1 Definirea afacerii
Planul de afaceri întocmit serveste pentru estimarea posibilitatii de desfacere a unei afaceri
pe suprafeţele suplimentare ale întreprinderii S.A.''Galanta'', ce se doreşte a se realiza şi pentru
evaluarea rezultatelor într-o perioadă de timp determinată.
Afacerea preconizată are ca temă organizarea unei secţii de confecţii vestimentare şi a unei
echipe de manageri care să gestioneze întreaga activitate.
Activitatea de bază: producerea şi comercializarea vestimentaţiei textile pentru femei.
Activitatea se va petrece în oraşul Orhei, în incinta întreprinderii SA”Galanta”. Aceasta
decizie este însoţită de unele avantaje economice precum sunt: plătile de arendă mici, spaţiu
asigurat, condiţii pentru a activa (energie electrica, termica, utilaj).
Tabelul 1 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi modul de utilizare a
lor
Tip de ivestiţii Suma, lei %
Mijloace proprii 216091 59%
Creditul bancar 50000 13,65%

Împrumut persoane 100000 27,35%

fizice
Total 366091 100%

Necesarul de personal pentru afacere, va fi angajat din localitate şi mediul rural ce constituie
satele învecinate oraşului Orhei.
Necesarul de personal planificat
Nr. Nr. Per-
crt. Funcţia soane

1. Manager general 1

2.
Manager producere/ 1
tehnolog
3. Manager comercial
1
4. Manager
R.U. 1
5.
Contabil 1
6. Controlor 1

6
7. Mecanic 1

8. Hamal 1

9. Personal de deservire 1

10. Cusător 29

11. Croitor 2

Total 40

Materia prima va fi importată în special din: România, Ucraina, prin intermediul contractelor,
transportarea se va petrece prin intermediul firmelor de transport. Contactul cu furnizorii de
materii prime va fi asigurat prin telefon, aceasta reducând unele cheltuieli de deplasare a
managerului comercial, plăţile pentru marfă se vor efectua prin intermediul bancii
„AgroIndBanc” unde firma se va deschide cont în valută şi lei.
Circa 40% din produse vor fi exportate în România, în special în zona de nord, cu scopul de
a fi comercializate, prin intermediul centrelor comerciale şi magazinelor situate în oraşele mari
precum sunt: Cluj-Napoca, Baia-Mare, Satu-Mare. Aceasta decizie a fost luată în urma analizei
pieţei, concurenţei existente, analizei produselor existente pe piaţă, puterei de vânzare, cererii
existente la anumite produse.
60% din producţie le v-om realiza pe piaţa autohtonă, pentru reducerea riscurilor
provocate de unii factori ce pot influienţa activitatea întreprinderii într-un mod sau altul
acestea pot fi: factorii politici, ce se manifestă prin impunerea unor reglimentari privind exportul,
taxe vamale, majorarea impozitelor ş.a.
Misiunea afacerii este de a produce şi comercializa produse profitabile pe piaţa internă şi
externă, în scopul permanentei îmbunataţiri a pecepţiei pe care clientii, angajatii şi asociatii o v-
or acumula despre calitatea activitaţii noastre.
În acest scop fiecare compartiment al firmei trebuie să obţina rezultate superioare în
comparaţie cu principalii concurenţi. Ne v-om dezvolta în principal prin inovarea şi
perfecţionarea de noi produse, servicii lucrând pe bază de contracte, succesul depinde în cea mai
mare mâsură de felul în care v-om satisface cerintele pieţei. Acesta presupune o colaborare
deplină cu clienţii noştri care depaşind întelegerea şi satisfacerea necesităţilor lor, vor încearca
să le anticipeze.

7
 Noi suntem deplin constienţi că succesul este direct proporţional cu calitatea salariaţilor noştri
şi cu grija pe care o manifestăm faţă de aceştia. Pentru a-i depaşi pe concurenţii noştri, este absolut
necesar să luptam permanent pentru perfecţionare.
Trebuie să ne asumâm riscul de a descoperi soluţii originale şi îndraznete pentru rezolvarea
cât mai multor probleme complexe, introducand pe pieţile pe care concurâm produse mai
avantajoase comparativ cu cele ale concurenţilor.
Obiective:
-optimizarea permanenta combinarii factorilor de producţie utilizaţi în vederea obţinerii celor
mai bune rezultate economice cu costuri cât mai reduse şi având în permanenţă în vedere situaţia
pieţelor de aprovizionare şi desfacere;
Pozitia pe piaţă: - SC “ART-INVEST-GROUP”SRL va deţine 15% din piaţa natională a
produselor vestimentare pentru femei pana în anul 2009, iar la nivelul zonei de nord a Romaniei
va deţine 35% din piaţa pana în anul 2010.
Inovarea: firma va introduce anual, sezonier 4 noi tipuri de produse, bazate pe tendinţa
modei şi cerinţele consumatorilor.
Productivitatea: firma va reduce cheltuielile productive cu 5% anual.
Profitabilitatea: cresterea profitului cu 7% pe an între 2008-2009. Dezvoltarea performanţelor
manageriale: se vor mari numarul de ore afectate antrenamentului managerilor, specialistilor cu
10% în urmatorul an.
Atitudinea şi performanţa în muncă: se doreste de a se realiza o diminuare a absentismului
cu 50% în urmatorii 3 ani.
Responsabilitatea publică:Firma va aloca 1% din cifra de afaceri pentru susţinerea
programului local de îngrijire a bolnavilor pensionari.

Problemele principale la care sunt raportate obiectivele:

Integrarea. Nevoile individuale şi scopurile organizaţiei trebuie să formeze un
sistem în care accentuarea abordarii umaniste, ce vizeaza satisfacerea individului, sa fie
corelata cu cresterea eficienţei în utilizarea muncii acestuia.
Influienta sociala. Puterea şi autoritatea trebuie distribuite în mai mulţi poli de putere în
interiorul organizaţiei: proprietari, manageri.
Adaptarea. Organizaţia trebuie să raspundă la modificările mediului înconjurator. Independenta
factorilor de influienta şi modul lor rapid de evoluţie impune monitorizarea mediului.
Identitatea. Organizaţia trebuie să acţioneze cu claritate şi consegvenţă, în conformitate cu
misiunea sa declarată.

8
 Colaborarea. Organizaţia trebuie să contoleze şi să rezolve conflictele pe care le generează
în mod obiectiv. Diviziunea muncii şi tendinţa crescută spre specializarea individului sunt
permisele apariţiei conflictelor.
Revitalizarea. Organizaţia trebuie să raspundă problemelor ce apar odată cu modificarea
mărimii sale, ca urmare a expansiunii sau restrângerii activităţii.
1.2 Alegerea formei organizatorico - juridice
În urma studierii tipurilor de unităţi comerciale ce pot activa pe teritoriul Republicii
Moldova am ajuns la concluzia că pentru afacerea dată cea mai optima alegere va fi fondarea unei
Societăţi cu Răspundere Limitată.
Societate cu răspundere limitată(SRL) este considerată societatea comercială al cărui capital
este divizat în părti sociale conform actului de constituire şi ale cărui obligaţii sunt garantate cu
patrimoniul societaţii.
Mărimea minimă a capitalului social al SRL este de cel puţin 300 de salarii minime lunare
stabilite de legislatie la momentul înregistrării societatii. SRL este persoană juridică şi poate fi
fondată de o singură persoană fizică sau juridică, iar numărul maximal de asociati nu depaşeşte 50
persoane.
Asociaţii societăţii poartă răspundere pentru datoriile acesteia doar în limita cotelor ce le
aparţin.
La momentul înregistrării societăţii trebuie deschis un cont bancar provizoriu, la care să fie
depus cel puţin 40 la suta din fondul statutar, fapt ce se confirmă prin documente bancare
respective, celelalte 60% fiind trecute pe contul societăţii nu mai târziu de un an de la înregistrarea
ei.
Fondatorii trebuie să închee un contract de constituire, care prevede drepturile şi obligaţiile
fiecăruia, mărimea fondului statutar, mărimea profiturilor şi pierdelor. Drept document ce
confirmă drepturile asociaţilor asupra cotelor subscrise este adeverinţa cotei de participare.
Cotele de participare pot fi atât în expresie banească, cât şi nebanească. Mărimea cotelor de
participare în expresie bănească este stabilită de către asociaţi şi fixată în contractul de constituire.
Drept cote de participare nebăneşti sunt considerate toate bunurile materiale transmise societaţii în
proprietate sau în folosinţă, precum şi dreptul patrimonial, inclusiv dreptul la proprietatea
intelectuala şi resursele naturale.
Organul suprem de conducere al SRL este adunarea generală. SRL are un comitet de
conducere care alege preşedintele sau directorul general, ce reprezintă societatea.
SRL îşi crează un capital de rezervă ce se formează prin alocările anuale din profitul net (cel
putin 5% din profitul net) şi constituie 10% din capitalul social, capitalul de rezervă al SRL poate
fi folosit doar la acoperirea pierderilor sau la majorarea capitalului social.

9
 Elementele care au motivat alegerea anume acestei forme de organizare juridica sunt:
- permite însumarea resurselor financiare ale persoanelor partenere, sporind astfel şansele de
majorare a capitalului disponibil;
- necesitatea scazuta de publicare a darilor de seama privind activitatea financiara, astfel
concurenţii nu capătă informaţii despre activitatea întreprinderii;
- întreaga activitate este bazată pe cunoştinţele, abilităţile, angajaţilor, aceasta facând majoră
problema selectării corecte a condidaţilor pentru posturile manageriale;
- uşurintă în manipularea afacerilor neavând în mare măsură nevoie de acordul acţionarilor în
luarea unor decizii care necesită a fi solutionate rapid şi de importanta minoră care nu ar afecta în
mod direct afacerea;
- procedura de constituire, înregistrare e simpla şi comparativ ieftină şi rapidă.

1.3 Alegerea structurii organizaţionale

Adoptarea unei anumite structuri organizaţionale, reprezintă un proces de “potrivire” a unei

structuri la strategia aleasă.
Un studiu clasic (Burns si Stalker,1962) consideră că există două mari categorii de structuri
organizaţionale, etichetate “sistem mecanistic” şi respectiv “sistem organic”.
Sistemul mecanistic este caracterizat printr-o ierarhie clara şi bine dezvoltată, cu delimitari
rigide între posturi, cu autoritate şi responsabilitate precisă. Sistemul organic are o structură cu o
formalizare mai redusă, care permite un grad sporit de participare a membrilor săi şi o
flexibilitate accentuată. Organizaţiile de succes tind să adopte primul sistem dacă operează într-o
industrie matura şi stabilă şi pe cel de-al doilea dacă operează în industrii dinamice sau în
formare.
Sugerarea unei structuri se face nu numai pentru o anumită strategie, ci şi pentru un context
specific al factori interni sau externi, pentru un anumit stadiu de dezvoltare a firmei sau pentru o
abordare antreprenoriala la nivelul organizatiei.
O prima corelatie ar fi urmatoarea (Galbraith si Kazanijan, 1986):
– Organizaţiile bazate pe o singura afacere dominanta (produs, consumator etc.) într-
o singura industrie ar trebui structurate pe baze funcţionale.
– Organizatiile cu o diversificare concentrica ar trebui structurate pe baze
divizionale.
– Organizatiile cu o diversificare conglomerata ar trebui structurate sub forma unui
holding.

10
 Manager general

Producţie Marketing Finanţe Personal

Structura organizatorica a S.C,,ART-INVEST-GROUP,, S.R.L. fig1

Structura organizatorica aleasă pentru afacerea preconizata este structura de tip funţională.
Aceasta se caracterizează: compartimentarea se face pe baza omogenitatii activităţilor
(sarcinilor) ce sunt îndeplinite în cadrul unei categorii de posturi cu utilizarea unor tehnologii sau
calificări înrudite. Activitătile sunt grupate în funcţii, cum sunt producţia, marketingul, finanţe,
personal, care apoi sunt subdivizate pe acelas principiu. Spre exemplu, compartimentul marketing
poate fi subdivizat pentru vanzări, publicitate şi cercetări de marketing.
Structura este caracteristică organizaţiilor mici şi mijlocii, dar este preferată şi de organizaţiile
mari care operează într-un mediu stabil sau care sunt concentrate asupra unui număr redus de
produse sau segmente strategice, în care avantajul competiţoinal se bazează pe specializarea
funcţională.
Avantaje în utilizarea unei astfel de structuri:
- contact direct cu toate compartimentele
– mecanisme de control simple
– responsabilitaţi clare
– eficienţă prin specializarea
– decizie strategica centralizată
– minimizarea suprapunerilor funcţionale
– concurenţă a obiectivelor.

1.4 Prezentarea firmei

S.C.”ART-INVEST-GROUP”SRL este o societate cu capital exclusiv privat. Societatea are

sediul în or.Orhei, str.V.Lupu,nr 17, fiind înregistrata la Registrul Comerţului cu
nr.10458695236.

11
Activitatea de baza prevazută de statut: confecţionarea şi comercializarea articolelor
vestimentare.
Tabelul11 - Date privind organizaţia
Denumirea întreprinderii Societatea Comercială „ART-INVEST-GROUP” S.R.L.

Numărul de înregistrare 10458695236

Organul de înregistrare Camera de Înregistrări de Stat

telefon +/373 235/2-37-48

fax +/373 235/ 2-35-01

12
 2. Piaţa

2.1 Definirea pieţei

În mecanismul de funcţionare a unei economii moderne piaţa ocupă un loc esenţial determinînd
într-o proporţie însemnată deciziile şi comportamentele agenţilor economici.
Categorie a economiei de schimb, în accepţiunea cea mai frecventă, piaţa desemnează un
ansamblu coerent, un sistem sau o reţea de relaţii de vînzare cumpărare între părţi contractante
care sînt pe de o parte, unite prin legături de interdependenţă şi, pe de altă parte se află în
rapoturi de opoziţie. Participanţii la aceste relaţii sînt producatorii de bunuri şi servicii, ofertanţii
de factori de producţie şi consumatorii, care reprezintă aşa cum aprecia J.K.Galbraith şi
W.Salinger, ’’Centri distincţi de decizie, care se opun unul altuia prin urmărirea propriului
interes, dar sînt legaţi în acelaşi timp printr-o solidaritate funcţională’’.
În acelaşi timp, piaţa este privită de mulţi economişti drept un mecanizm complex care
cuprinde, în principal, cererea şi oferta, concurenţa, preţurile, şi altele, care reglementează
economică, care acţionează asupra diviziunii muncii şi la schimbul de activităţi, după cum arată
F.von Hayek ’’piaţa apare pentru agenţii participanţi la schimb ca o ’’ameninţare’’, ca o ’’forţă
arbitrară’’ care le determină preţul şi implică venitul şi pe care ei caută să o influenţeze sau să o
controleze’’. Situaţia lor economică şi nu numai aceasta depinde de piaţă şi în primul rînd de
ceea ce se petrece pe piaţă.

În Republica Moldova industria usoară este o ramură ce se dezvoltă şi funcţionează în ritm

satisfăcător. Unul din sectoarele principale ale industriei uşoare este fabricarea articolelor de
vestimentaţie (articole tricotate, confecţii).

Piaţa întreprinderilor industriale este în creştere, aceasta ne dovedeste faptul că volumul

producţiei industriale în Republica Moldova a crescut comparativ ianuarie 2006 faţă de
ianuarie 2005 cu 12%.(Anexa)
Analizânt situatia existenta la momentul actual în ceea ce priveste întreprinderile care activează
în Rep. Moldova am ajuns la concluzia ca 95% produc pentru export, şi anume activeaza prin
sistemul lohn. Aceasta se datorează în mare măsură avantajelor de care bineficiază activând prin
acest sistem, aceste avantaje sunt:
- asigurarea în realizarea mărfii;
- lipsa problemelor ce apar la procurarea materiei prime;
- achitarea plăţilor pentru marfa în termenii precizaţi; ceea ce constituie un element principal
şi dă posibilitatea de achitare şi firmei cu personalul şi alte cheltuieli ce sunt calculate lunar, cu
alte cuvinte lipsesc problemele ce ţin de întrebarile: Unde se va realiza marfa? Pentru cine
producem? Care sunt cerinţele consumatorilor?

13
 Însă activănd astfel, aceste întreprinderi sunt supuse unor riscuri.
Dupa cum ştim orce organizatie este afectată, într-o masura mai mare sau mai mică, de
modificările a ceea ce denumim mediul înconjurator sau extern , anumiţi factori ai acestui mediu
pot influienţa şi activitatea acestor întreprinderi, acesti factori fiind politico-legali,economici,
socio-culturali.
Factorii politico-legali pot influienta activitatea oricarei intreprinderi ce activeaza în sistemul
lohn prin impunerea unor reglimentari ce pot fi legate de import-export a unor mărfuri, mai ales
ca majoritatea acestor întreprinderi au contracte incheeate numai cu una din firmele straine, sau
ţări, factorii economici influienteaza economia unei ţări care poate influienţa şi puterea de
cumparare.
Activănd în acest sistem partenerii internationali ce au incheeate contracte cu întreprinderile din
Moldova de asemenea au un avantaj considerabil, aici este ieftină forţa de munca, calitatea de
producere foarte bună, fapt ce îi determină să colaboreze anume cu întreprinderile din Rep.
Moldova.
În ceea ce priveste piaţa de desfacere a articolelor vestimentare menţionam urmatoarele:
În Rep. Moldova se observă o ofertă deosebit de mare de marfuri industriale şi anume
vestimentare aceasta se datorează în mare masură patrunderii pe piaţă a mărfurilor unor, ţări
precum sunt Turcia, China. Anume aceste mărfuri penetreaza piaţa de azi a Rep. Moldova.
Facănd o caracteristică a acestor mărfuri putem spune că sunt de o calitate inferioara celor
autohtone, însa ca preţ sunt mai avantajoase ceea ce determina consumatorul să le procure.
Producătorii autohtoni nu pot face faţă concurenţei mari ce persistă pe piaţă, datorită preţului mai
mic a produselor importate, unui sortiment foarte mare a produselor oferite de catre importatori,
şi se orientează spre export. Circa 80% din populatia Republicii Moldova nu pun accent pe
calitate procurand un produs, acestia analizează aspectul exterior a produsului, punând un mare
accent pe preţ, dar creşte şi numărul celor consumatori, care au cerinte exigente faţă de produsul
pe care doreşte să-l procure, care pun un mare accent pe calitate, marca, imaginea firmei
producătoare, aceasta datorandu-se creşterii puterei de cumparare, care la randul ei se datorează
aducerii în tara de valuta de catre cei care lucreaza peste hotare. Anume la acest grup de
consumatori se va orienta produsele noastre, acestea reprezinta în general adolescentele şi
doamnele în vărstă de 40-55 ani.
Cu scopul de a ne promova produsele şi pe piaţa internaţională, analizăm şi piaţa internaţională
şi anume a Romaniei, unde persistă o situatie similară, având în vedere că sa înregistrat o
crestere semnificativă privind exportul în ultimii ani, în prezent 84% din producţie se exportă,
iar 16% din productie este destinată consumului intern ceea ce este foarte puţin având în vedere
numărul mare de populatie şi puterea mare de cumparare.

14
 Fig 1. Evolutia destinatiei produselor

Întreprinderea are ca scop penetrarea pieţei de articole vestimentare a ţării învecinate, crearea
imaginii firmei pe piaţa internaţională aceasta fiind un element important într-o afacere. Aici
deasemenea ne v-om concentra pe acelas grup de consumatori adolescente şi doamne în varstă
de 40-55 ani.
Piaţa ţintă în Romania o va constitui zona de nord şi anume ne v-om axa pe oraşele Cluj-
Napoca, Satu –Mare, Baia-Mare, acestea fiind oraşe cu un număr mare de populaţie, o zona unde
sunt amplasate numeroase institutii de invatamant, publice şi o mare zona comerciala.
Consumâtorii potenţiali îi constituie studentii care vin în oraş din toate judeţele, pentru aşi
continua studiile.
Un argument pentru alegerea anume acestei zone este puterea mare de cumparare ce se
datoreaza venitului pe care îl au majoritatea muncind peste hotare.

2.2 Analiza SWOT a industriei confecţiilor de îmbrăcăminte

Puncte tari:
• realizează produse competitive în raport preţ/calitate, pentru piaţa externă destinate
necesităţilor vitale şi de modă ale populaţiei;
• are tradiţie îndelungată în producţia şi comerţul cu astfel de produse pe piaţa internă şi externă;
• deţine o forţă de muncă stabilă şi bine instruită care se poate specializa într-o perioadă scurtă şi
cu costuri reduse;
• are perspective reale de a creşte exportul de confecţii textile şi pe alte noi pieţe;
• dispune de utilaje şi instalaţii relativ performante în majoritatea Sub-sectoarelor confecţii şi
tricotaje;
• necesită costuri relativ mici faţă de alte ramuri industriale pentru modernizări, retehnologizări
şi înfiinţări de întreprinderi mici şi mijlocii;

15
• costul redus pentru crearea unui loc de muncă în confecţii
• capacitate mare de adaptare la cerinţele pieţei;
• are capacitatea de a-şi susţine importurile, creând un excedent valutar pentru alte necesităţi ale
economiei.
Puncte slabe:
• rămânerea în urmă din punct de vedere tehnic şi tehnologic a sectoarelor primare de produse
textile (pondere încă mare de utilaje şi tehnologii neperformante)
• orientare întârziată a noilor I.M.M- uri către produse mai complexe şi pentru segmentul
superior al pieţei;
• nume de marcă interne fără forţă sau în curs de formare;
• informaţii limitate ale I.M.M- urilor despre pieţele externe şi despre produsele destinate
segmentului superior de piaţă;
• accesul dificil la sursele de finanţare;
• insuficienţa fondurilor de investiţii şi a fondurilor necesare achiziţionării resurselor materiale;
• comunicarea greoaie a agenţilor economici ca urmare a accesului dificil la infrastructura de
comunicaţii (costuri ridicate);
• lipsa reţelelor proprii de desfacere şi a cooperării interne pe orizontală;
• neîncadrarea în totalitate în standardele internaţionale privind protecţia mediului, în special în
sub-sectoarele finisaje textile şi argăsitorii care au un impact negativ asupra mediului.
Oportunităţi:
• de-localizarea producţiei textile-confecţii din ţările dezvoltate în ţările în curs de dezvoltare;
• existenţa unui mediu concurenţial real datorită numărului mare de agenţi economici de profil.
Firmele româneşti de confecţii care au produse şi servicii exportabile au noi oportunităţi de a
deservi pieţele europene, dar vor trebui să investească în a învăţa cum să profite de aceste
oportunităţi. Firmele care au produse şi servicii ce nu pot fi valorificate la export pot doar să
investigheze tendinţele din ţările vecine care au o experienţă mai mare în privatizare, liberalizare
şi globalizare şi să testeze selectiv introducerea inovaţiilor în Moldova. Firmele care nu sunt
competitive vor trebui să-şi adune resursele umane, de capital şi organizaţionale şi să migreze
spre alte segmente de piaţă sau chiar industrii.
• dezvoltarea asociaţiilor de afaceri, care lucrând împreună cu Guvernul Republicii Moldova, să
poată dezvolta comerţul internaţional şi legăturile investiţionale pentru a căpăta acces la pieţe şi
tehnologii. Această acţiune necesită însă o mai bună comunicare şi cooperare între sectorul
privat şi sectorul public. Acţiunile aşteptate de către unităţile economice de la Guvern sunt este
crearea unui Consiliu a tuturor antreprenorilor din această sferă a industriei care faciliteze:

16
• sprijin pentru instituţionalizarea dialogului dintre sectoarele privat şi public identificând
preocupările prioritare;
• analize anuale ale I.M.M- urilor şi înlăturarea sistematică a constrângerilor birocratice la
constituirea companiilor şi a activităţilor antreprenoriale;
• cooperare cu Guvernul la negocierea accesului pe pieţele externe în condiţii avantajoase.
Consiliul ar funcţiona prin asociaţiile de afaceri existente şi institutele de cercetare dar nu ar
încerca să le dubleze. Ar trebui mai curând să continue cercetarea făcută deja în privinţa
competitivităţii moldoveneşti, politicii de reformă şi grupărilor de ramură decât să reia cercetarea
de la capăt. Accentul ar trebui pus pe acţiune mai mult decât pe studiu, precum şi pe crearea unui
ciclu automat de cooperare a sectoarelor privat şi public pentru implementarea schimbării
Generalităţi‫׃‬
• o concurenţă puternică din partea importurilor ilegale de produse textile şi îmbrăcăminte;
• sistemul bancar din Moldova este încă slab, cu un nivel scăzut de intermediere, costuri mari de
capital, o lipsă acută de disciplină financiară şi o slabă alocare de fonduri pentru credite, deşi
sectorul bancar a trecut printr-o reformă;
• corupţia şi procedurile lipsite de transparenţă diminuează competitivitatea Republicii precum şi
atractivitatea ei ca destinaţie investiţională;
• lipsa diferenţierii produselor;
• costuri relativ ridicate ale transportului datorită insuficientei infrastructuri a Moldovei;
• lipsa unor companii individuale puternice deschizătoare de drum şi lideri ai schimbărilor
tehnologice şi ai modernizării proceselor în industrie;
• din procesul de elaborare a politicii Guvernului lipseşte consultarea sectorului privat, iar
politicile nu reuşesc să reflecte preocupările sectorului privat şi asta îi diminuează
competitivitatea;
• lipsa comunicării între guvern şi diverşi membri ai societăţii civile ceea ce face ca organizaţiile
neguvernamentale să aibă doar un impact marginal în influenţarea politicii sociale şi economice;
• lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor
de dezvoltare a acestei ramuri;
• lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor.
• lipsa coordonării/colaborării în cadrul industriei de confecţii pe linia implementării strategiilor
de dezvoltare a acestei ramuri;
• lipsa informaţiilor vizând specificul pieţelor externe cu implicaţii asupra IMM-urilor.

17
2.3 Concurenţii
Principalele grupuri de concurenţi sunt:
Magazinele de elită orientate pe anumite stiluri ca : elegante, sport, pentru tineret. În aceste
unităţi comerciale se practică un regim de preţuri destul de ridicate faţă coşul mediu de consum
pe republică. În aceste unităţi comerciale se practică o politică de produse calitative de la diverşi
producători de renume mondial.(„Puma”, „Adidas”, „United colors of Benetton”etc.) Aceste
articole se bucură de succes în general de persoanele cu un nivel înalt de venituri şi în rândurile
oaspeţilor ţării.
Centrele comerciale unde sunt expuse confecţiile diferitor producători cu un renume mai
mic. Centrele de comercializare sunt : „Gemenii”, „UNIC”, „Sun-Sity”, „ELAT”, „METRO”.
Produsele comercializate în aceste unităţi sunt de o varietate foarte mare, cu o tendinţă spre
calitate, însă adesea se pot întâlni chiar şi produse contrafăcute de o calitate ce lasă de dorit,
preţurile etalate la produsele în vânzare având în vedere cheltuielile de realizare şi promovare
sunt foarte înalte ceea ce face ca consumatorul să nu îşi permită un consum mare de articole
adesea acceptând să meargă în piaţă.
Pieţele, grupul de concurenţi care au şi cea mai mare cotă de vânzări. Aici de acum se
observă o dezvoltare în general cantitativă de produse în marea lor majoritate sunt contrafăcute
sub numele a unor branduri internaţionale mari, adesea aceste confecţii nici măcar nu corespund
normelor calitative igienice.
Produsele oferite de catre S.C.’’ART-INVEST-GROUP”S.R.L. sunt într-un sortiment mare,
confectionate în corespundere cu moda şi ţinând seama de cerintele consumatorului. Comparativ
cu cele existente pe piaţă aceste produse sunt superioare ca calitate, aspect exterior fiind la un
preţ mai redus ca cele a concurenţilor ceea ce va determina consumatorul să procure anume
aceste produse.
Necesităţile consumâtorilor diferă. Volumul şi structura necesităţilor depind de mai multe
circumstanţe: nivelul de dezvoltare economică a ţării, tradiţiile naţionale, cultura consumului,
condiţiile climaterice şi geografice etc. Toţi cumpărătorii pot fi grupaţi conform unor
caracteristici comune din punct de vedere al structurii consumului. Împărţirea cumpărătorilor
după un anumit criteriu în grupuri aparte care reacţionează într-un mod specific la activitatea de
marketing şi se numeşte segmentarea pieţii
Segmentarea, ca unul din elementele strategiei de marketing, împarte o anumită piaţă sau o
colectivitate de cumpărători în segmente aparte sau în grupuri după anumite criterii stabilite.

18
2.4 Cerinţe impuse faţă de segmentarea pieţei

1. Segmentul de piaţă trebuie să fie măsurabil, adică el poate fi identificat în baza informaţiei
accesibile şi a metodelor de analită accesibile.
2. Segmentul trebuie să se caracterizeze printr-o anumită stabilitate a indicatorilor.
3. Segmentul de piaţă trebuie să ia în consideraţie dependenţa dintre unele caracteristici ale
tradiţiilor naţionale ale cumpărătorilor, ale pieţelor naţionale şi comportamentul clienţilor,
particularităţile cererii şi a preferinţelor.
4. Segmentul de piaţă care va fi selectat va trebui să aibă o capacitate destul de mare şi stabil.
5. Segmentul de piaţă trebuie să contribuie la creşterea volumului, la sporirea profitului, să
stimuleze dezvoltarea ulterioară a fabricării produselor.
Reuşita segmentării pieţii va depinde de o serie de cauze:
- de gradul de deosebire de consumatori;
- de asemănarea necesităţilor consumatorilor grupaţi în unul şi acelaşi segment;
- de posibilităţile firmei de a identifica caracteristicile şi exigenţile consumatorilor la
elaborarea politicii de produs;
- de dimensiunea segmentului care va permite să fie garantată comercializarea produselor
şi acoperirea cheltuielilor;
- de organizarea canalelor de legături reciproce cu grupurile concrete de consumatori;
Segmentarea pieţii va da posibilitate de a modifica caracteristicile calitative ale produselor
conform exigenţilor diferitelor grupuri de consumatori, de a argumenta publicitatea şi
comercializarea produselor de nomenclatură corespunzătoare.

2.5 Etapele segmentării pieţei

Segmentarea pieţii se va desfăşura în următoarele etape:
- Se va evalua situaţia demografică şi se va elabora pronosticul tendinţelor demografice;
- Se va studia grupuri de consumatori;
- Se va localiza segmentul, preciza alegerea lui.
În procesul de segmentare se ţine cont de trei grupuri de factori: geografici, demografici,
psihografici şi în baza lor se relevă modificările imediate ale necesităţilor consumatorilor.
Factorul geografic – se iau în consideraţie condiţiile climaterice, nord, sud, oraş, localitatea
sătească, tradiţii locale.

19
 Factorul demografic – legat de structura de vîrstă, sex, situaţia familiară, de mărimea
veniturilor, de instruire, de statutul profesional ş.a.
Factorul psihografic – condiţionează comportamentul specific al cumpărătorilor, motivaţia lor
la alegerea unui oarecare produs. La ei se referă stilul de viaţă, caracteristicile personale ale
consumătorului, scopul urmărit de cumpărător, frecvenţa folosirii produselor, gradul de
informare şi de disponibilitate de a cumpăra produsul, deosebirile în reacţia cumpărătorului la
elementele complexului şi programului de marketing (calitatea şi preţul produsului, serviciile,
publicitatea, locul şi modalitatea de comercializare).
Potenţialii consumatori a produselor preconizate spre realizare va fi populaţia Republicii
Moldova.
Reeşind din datele Departamentului Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova (Nota
informativă Nr. 06-01/06, paj.4 Anexa 1) cu privire la numărul de locuitori ai Republicii
Moldova. Ne v-om baza pe aceste informaţii la elaborarea caracteristicilor segmentelor de
piaţă. Tabelul 2.3 1- Segmentarea pieţei

Numărul de
Alegerea
Indicii Segmentarea tipică purtători potenţiali
segmentului
(mii persoane)
1 2 3 4
Geografic Republica (fără 2916,7
Transnistria şi
mun. Bender)
Urban + 1236,7
Rural + 1680,1
Demografic
Sex Masculin 1374
Fiminin + 1542,7
Vîrsta Bărbaţi 15-60 + 1001,6
Femei 15-60 + 1243,7
Nivelul venitului Bărbaţi
scăzut 300,48
mediu 400,6
înalt 300,4

Femei
scăzut + 373,11
mediu + 621,85
înalt + 248,74

20
 Segm entarea pieţii după criteriul geografic Segmentarea pieţii după criteriul
demografic (sex)

Urban
Rural
Bărbaţi
Femei

Segmentarea pieţii conform nivelului

venitului (femei)

scăzut
mediu
înalt

2.6 Elaborarea programei de producţie

Programa de producţie al întreprinderii reprezintă planul de fabricaţie şi comercializare a
producţiei în expresie naturală şi valorică pentru o perioadă dată. Programul de producţie include
volumele producţiei planificate prin fabricare, care sunt detreminate de mai mulţi factori, în
primul rînd de capacitatea de producţie a firmei şi de cerinţele pieţei în diferite tipuri de
producţie. Deaceea la elaborarea programei de fabricaţie trebuie cunoscută capacitatea de
absorbţie a pieţei. Aceasta va însemna calcularea cantităţii de produse textile în bucăţi, sau în
valoare, care va putea fi asimilată de o piaţă concretă, de obicei pe perioada unui an.
- Numărul de populaţie, care sunt purtătorii potenţiali ai produselor proiectate;
- Normele raţionale de purtare pentru o persoană (capacitatea de cumpărare a populaţiei).
Necesitatea de produse se calculează conform formulei:
N=Np· N1 pers.
Unde: N – necesitatea programată în produse, buc.;
Np – numărul de purtători potenţiali ai produselor proiectate;
N1 pers. – norme raţionale de purtare pentru o persoană.
La determinarea volumului de vînzări se va ţine cont de acea cantitate de produse textile
analoge, care la momentul actual există pe piaţă.

21
 Ştiind numărul de purtători potenţiali pentru produsele proiectate pentru fabricaţie şi
necesitatea în confecţii de tipul dat, se determină necesitatea totală în produse de tipul dat, şi cota
parte a firmei pe piaţă luând în consideraţie concurenţii, care va constitui 20%.
Tabelul 3 – Calculul necesităţii în produse de îmbrăcăminte.

Nr. Numărul de Necesitatea în Necesitatea Volumul de

crt. Tipul produsului populaţie produse pentru o totală în vînzări luînd
care poartă persoană, buc. produse în
tipul dat de pentru tipul consideraţie
produs, dat, mii buc. concurenţii,
mii/pers. buc.
1 2 3 4 5 6
1 Costum pentru femei 908 0,7 635,6 127,12

2 Costum pentru 159,9 0,7 111,93 22,386

adolescente
3 Pantalon pentru 908 1,2 1089,6 21792
femei

4 Pantalon pentru 159,9 1,1 175,89 35,178

adolescente

5 Fustă pentru femei 908 1,5 1362 272,4

6 Fustă pentru 159,9 2,8 447,72 89,544

adolescente

7 Jachetă pentru femei 908 0,6 544,8 108,96

8 Jachetă pentru 159,9 0,6 95,94 19,188

adolescente

9 Bluză pentru femei 908 2 1816 363.2

10 Bluză pentru 159,9 2,3 367,77 73,554

adolescente

11 Pardesiu pentru 908 0,3 272,4 5,48

femei

12 Rochie pentru femei 908 2 1816 363,2

13 Rochie pentru 159,9 3 479,7 95,94
adolescente

22
Tabelul 4 – Programa de fabricaţie
Anul 2007
Nr. crt.
Numărul de Cheltuieli Productivita Capacitate Numărul Capacitatea
Sortiment executori în de timp la te produs. a în zi, de zile în anuală,
linia confecţ. în Proiectate în care se bucăţi
tehnologică, sec. de buc/om produce
N cusut Mzi produsul, Man
Tore PM Di
1 Costum pentru 29 2,31 3,4 96,9 20 1938
femei
2 Costum pentru 29 2,31 3,4 96,9 20 1938
adolescente
3 Pantalon pentru 29 1,0 8 232 30 6960
femei
4 Pantalon pentru 29 1,0 8 232 30 6960
adolescente
5 Fustă pentru 29 0,40 20 580 30 17400
femei
6 Fustă pentru 29 0,40 20 580 15 8700
adolescente
7 Jachetă pentru 29 1,09 7,3 211,7 20 4234
femei
8 Jachetă pentru 29 1,09 7,3 211,7 12 4234
adolescente
9 Bluză pentru 29 0,43 18,6 539,4 25 13485
femei
10 Bluză pentru 29 0,43 18,6 539,4 15 8091
adolescente
11 Pardesiu pentru 29 2,20 3,6 104,4 15 1566
femei
12 Rochie pentru 29 1,0 8 232 12 2784
femei
13 Rochie pentru 29 1,0 8 232 10 2320
adolescente
Anul 2008
1 Costum pentru 29 1,81 3,6 104 20 2080
femei
2 Costum pentru 29 1,81 3,6 104 20 2080
adolescente
3 Pantalon pentru 29 0,55 8,7 252 30 7560
femei
4 Pantalon pentru 29 0,55 8,7 252 30 7560
adolescente
5 Fustă pentru 29 0,35 20,7 600 30 18000
femei
6 Fustă pentru 29 0,35 20,7 600 15 9000
adolescente
7 Jachetă pentru 29 1,03 8 232 20 4640
femei
8 Jachetă pentru 29 1,03 8 232 12 2784
adolescente

23
9 Bluză pentru 29 0,40 19 551 25 13775
femei
10 Bluză pentru 29 0,40 19 551 15 8265
adolescente
11 Pardesiu pentru 29 2,15 4 116 15 26100
femei
12 Rochie pentru 29 0,55 8,7 252 12 3024
femei
13 Rochie pentru 29 0,55 8,7 252 10 252
adolescente
Anul 2009
Nr. crt.

Numărul de Cheltuieli Productivitate Capacitatea Numărul de Capacitatea

Sortiment executori în de timp la produs. în zi, zile în care anuală,
linia confecţ. în Proiectate în se produce bucăţi
tehnologică, sec. de buc/om produsul,
N cusut Mzi Di Man
Tore PM
1 Costum pentru 32 1,81 3,6 115 20 2300
femei
2 Costum pentru 32 1,81 3,6 115 20 2300
adolescente
3 Pantalon pentru 32 0,55 8,7 278 30 8340
femei
4 Pantalon pentru 32 0,55 8,7 278 30 8340
adolescente
5 Fustă pentru 32 0,35 20,7 662 30 19860
femei
6 Fustă pentru 32 0,35 20,7 662 15 9960
adolescente
7 Jachetă pentru 32 1,03 8 256 20 5120
femei
8 Jachetă pentru 32 1,03 8 256 12 3072
adolescente
9 Bluză pentru 32 0,40 19 608 25 15200
femei
10 Bluză pentru 32 0,40 19 608 15 9120
adolescente
11 Pardesiu pentru 32 2,15 4 128 15 1920
femei
12 Rochie pentru 32 0,55 8,7 278 12 3336
femei
13 Rochie pentru 32 0,55 8,7 227 10 2780
adolescente

24
3. Planul de marketing
3.1 Definirea mediului de marketing
Întreprinderea va activa în cadrul şi sub influienţa mediului din care face parte. Deoarece el
apare ca o sumă de ,,opurtunităţi şi obstacole”, rezultă că performanţele firmei vor depinde, pe de
o parte, de măsura cunoaşterii fizionomiei şi mecanismului său de funcţionare, iar pe de altă
parte, de capacitatea şi perceperea sa de a fructifica opurtunităţile şi de a se adapta continuu
funcţionării sale.
Caracteristica esenţială a mediului de marketing al întreprinderii constă în caracterul său deosebit
de dinamic, de aceea, evaluarea cît mai corectă a evoluţiei lui determină întreaga activitate de
marketing şi performanţele firmei.
Micromediul întreprinderii este ansamblul relaţiilor dezvoltate de agenţii economici cu care
firma întră în legătură directă. Forţele care activează în micromediul întreprinderii sunt:
furnizorii, concurenţa, intermediarii, clientela, organismele publice.
Furnizorii sunt producătorii, întreprinderile şi persoanele fizice care asigură firma cu
resurse materiale necesare pentru producerea mărfurilor concrete. În cazul nostru principalii
furnizori cu care întreprinderea va fi mereu în contact sunt cei de materii prime şi accesorii. În
marea lor majoritate ei vor fi de peste hotarele Republicii ce într-o oarecare măsură va îngreuna
procesul de furnizare cu materii prime din cauza factorilor variabili ce sunt tipici pentru
economia de la acest moment ei sunt preţul şi calitatea. Întreprinderile cu care vom colabora în
privinţa prestării de materii prime vor fi contractate respectiv având o baza juridică prin care în
caz de nerespectare a termenelor de livrare a produselor se pot necesita despăgubiri băneşti a
contravalorii pierderilor. Pe cât va fi de posibil, întreprinderea va încerca să se asigure de aceste
riscuri, astfel ca aprovizionarea cu materii prime să se programeze cu ceva timp înainte de a
pune în flux modelul confecţionat din materialul respectiv. Astfel se vor reduce considerabil
unele divergenţe ce pot apărea, şi se va respecta graficul de furnizare a producţiei.
Preţul oferit de furnizori la rândul lui este un element care poate obliga ridicarea
preţurilor la produsele finite astfel una din sarcinile managerului comercial va fi negocierea şi
găsirea furnizorilor cu preţurile cele mai reduse de pe piaţa produselor necesare întreprinderii
respectiv cu un nivel de calitate ridicat.
Intermediarii sunt agenţii economici care ajută firma în promovarea şi realizarea şi
distribuirea mărfii către clienţi. În cazul nostru principalii intermediari sunt firmele care se vor
ocupa de realizarea articolelor confecţionate, acestea v-or fi persoane fizice care activiză în
punctele comerciale mari şi direcţia acestor centre cu care întreprinderea va avea relaţii legate de
promovarea mărfurilor prin amplasarea de placate, informarea asupra reducerilor, organizarea de
defileuri şi alte măsuri legate de activitatea de promovare a întreprinderii, cu care v-om colabora

25
prin intermediul contractelor. Intermediarii în general nu reprezintă un factor de risc deoarece
activitatea lor este vital dependentă de Societatea cu care colaborează. Preţurile sunt influenţate
în general de factorii externi precum inflaţia sau majorarea unor servicii, respectiv în cazul
apariţiei unui astfel de factor produsul îşi va majora preţul din ambele părţi. În cazul
intermediarilor cu care va colabora întreprinderea S.C.” ART-INVEST-GROUP”S.R.L. se vor efectua
contracte în care se va mentiona că firmele ce va comercializa produsele de vestimentaţie
produse de firma data va primi un procent fix din vănzări care va fi stabilit la încheerea
contractului. Astfel Societatea Comercială va putea manipula însăşi preţurile asta făcând parte
din politica de preţ.
Concurenţii reprezintă firme ce produc bunuri materiale similare. Competitorii se deosebesc
între ei după rolul pe care îl joacă cu consumatorii. Concurenţii la rândul lor privind din alt
punct de vedere nu joacă mereu un rol negativ în activitatea comercială a întreprinderii. Unul din
avantajele pe care ne este oferit de către concurenţii de pe piaţă este capacitatea consumatorului
de percepere de a face diferenţe între produsele ce i se ofera pe piaţă, respectiv acesta este un
stimul destul de important, având în vedere că în Republica Moldova marea majoritate a
confecţiilor sunt importate acestea fiind de o calitate foarte proasta, astfel producând produse
calitative putem deveni lider pe piaţă. În mod normal concurenţa joacă un rol foarte important în
activitatea de zi cu zi a întreprinderii şi este necesar de a fi mereu informaţi de noile mărci
apărute pe piaţă, de strategiile comerciale implementate de ei, de promoţiile şi reducerile
organizate.
Concurenţii actuali având în vedere întreprinderile autohtone nu prezintă nici un obstacol
pentru întreprindere, deoarece în marea lor parte acestea produc pentru export, din punct de
vedere a concurenţei marfurilor ce sunt comercializate, oferite pe piaţa internă există concurenţă
aceasta o v-om îndepărta utilizând mixul de marketing.
Conceptul de marketing – mix desemnează orientarea activităţii de marketing în funcţie de
resursele de care dispune această şi de condiţiile ce se manifestă pe piaţă prin combinarea într-un
tot unitar, coerent, sub forma unor programe, a patru componente, cei patru ”P” – produs, preţ,
promovare, plasament.
Structura mixului de marketing este următoarea: produsul înglobează calitatea, modelul,
ambalajul, marca, designul; preţul include stabilirea nivelurilor de preţuri în diferite etape ale
vieţei produsului, structura preţului; plasament prevede canalele de distribuţie, logistica,
nivelurile stocurilor; promovarea se realizează prin publicitate, merchandising, relaţii publice,
prezentări de colecţii noi.
Calitatea mixului modern de marketing depinde de capacitatea de a adapta întreprinderile le
elementele externe din mediul ambiant, de capacitatea de a anticipa direcţia şi itensitatea schimbărilor, de

26
a folosi cu o finalitate maximă resursele interne de care dispun, pentru a face faţă atăt mutaţiilor survenite
în structura cererii consumatorilor căt şi a comportamentului actual şi previzibil al concurenţei.
Consumatorii ocupă un rol central în tematica studiilor de marketing şi reprezintă cel mai
important segment al micromediului firmei. Comsumatorii sau utilizatorii finali al produselor se
pot împărţi în două categorii: consumatori care în condiţiile date cumpară şi utilizează produsele
şi consumatori potenţiali sau nonconsumatori relativi, care au nevoie de produsul care li se
adresează lor, dar datorita unor conditii subiective ori obiective, nu-l cumpără şi nu-l consumă.
Pentru cercetarea comportamentului şi reacţiilor consumatorului ne vom conduce de un plan
elaborat în acest scop:
- v-om analiza lunar, trimestrial comenzile pentru a observa care sunt tendinţele atât din
punct de vedere al cantităţilor cât şi valorilor aferente lor.
- prin contactul direct cu consumatorii acesta stabilindu-se între personalul vânzător şi
cumpărătorii, v-om afla dacă produsele noastre satisfac cerinţele/nevoile consumatorilor
în sensul calităţii, preţului, caracteristicilor. Din acest punct de vedere personalul care
vinde, acesta va constitui personalul firmelor prin intermediul carora v-om comercializa
confecţiile, va fi instruit special privind modul în care trebuie prezentate produsele
clienţilor( avantajele pe cere le oferă, materia primă folosită ş.a.).
Astfel v-om fi informaţi de situaţia existentă ceea ce ne dă posibilităţi de a perfecţiona situaţia.
Organismele publice reprezintă orice grup din lumea (financiară), din mediul de presă, radio,
TV, din consumatori care influenţează asupra capacităţii organizaţiei de a-şi atinge scopurile
propuse. Respectivele organisme publice au o importanţă dublă în activitatea întreprinderilor
deoarece nu sunt mereu benefice.
Organismele publice media sunt unul din cei mai importanţi intermediari între producător şi
public având ca scop final relaţia Societăţii Comerciale cu publicul informând sau amintind
unele inovaţii sau reduceri implementate, însă în acelaşi timp prin intermediul surselor media pot
fi date publicului şi informaţii discriminante în defavoarea întreprinderii care pot influenţa
negativ asupra activităţii firmei, astfel de informaţii adesea sunt plasate intenţionat de către unele
persoane care au ca scop final eliminarea mărcii date de pe piaţă în favoarea alteia. Având un
contract de prestare a serviciilor de publicitate cu o sursă media oarecare radio, TV, presă ne
putem asigura că cel puţin la acel post sau ziar riscul de antireclamă este mai mic. Organismele
publice sunt mereu interesante să colaboreze cu agenţii economici pe perioade mai lungi astfel
oferind reduceri considerabile şi asigurarea de către ei a unui profit pe termen lung.
O altă grupă a organismelor publice sunt băncile de fapt organismul care joacă un rol foarte
important pentru orice unitate de comerţ sau producţie. Începând cu proiectarea întreprinderii şi
ajungând la punctul cel mai înalt al activităţii sale antreprenorul mereu solicită ajutorul băncii

27
pentru reutilare, stocuri, achitare de datorii către alţi creditori, s. a. Uneori de decizia băncii de a
oferi un credit sau nu depinde însăşi succesul firmei, adesea ducând chiar la faliment. Respectiv
achitarea în termenii stabiliţi a creditelor, şi loialitatea faţă de o bancă va face ca instituţia
respectivă să exprime faţă de întreprinderea condusă încredere şi să ne acorde eventualele
credite.
Precum şi în cazul organismelor media şi băncile pot fi influenţate din exterior asupra unei
creditări ce este de importanţă majoră asupra activităţii, dar după cum am specificat mai sus
loialitatea şi respectarea normelor de creditare face ca instituţia respectivă financiară să se
manifeste reciproc.
Firma se va deschide cont în valută şi lei, pentru efectuarea plăţilor către furnizorii de
materii prime, firmelor ce v-or colabora privind prestări servicii (transport) şi pentru încasarea
sumelor din urma comercializării mărfii.
Macromediul întreprinderii reprezintă ansamblul factorilor necontrolabili de către
întreprindere şi constituie o legătură de regulă indirectă, dar care acţionează asupra ei şi a
agenţilor economici cu care aceasta se află în contact direct.
Factorii principali de funcţionare a macromediului firmei sunt grupaţi în felul următor:
mediul demografic, mediul economic, mediul tehnologic, mediul cultural.
Mediul demografic este reprezentat de populaţie şi de structurile sale pe diferite criterii. Un
criteriu prin care acest mediu poate afecta activitatea economica a întreprinderii este deteriorarea
situaţiei populaţiei, în urma majorării preţurilor la serviciile comunale, energie electrică, termică,
etc. acest fenomen influenţează negativ capacitatea de cumpărare a populaţiei. Acest mediu este
unul din cele mai importante şi are o influenţă directă asupra economiei şi realizării producţiei.
În ultimul timp s-a simţit o stabilitate în inflaţia monedei naţionale şi menţinerea relativ
constantă a preţurilor pentru întreţinere, facilitând astfel puterea de cumpărare a populaţiei.
Mediul economic reprezintă suportul capacităţii de cumpărare a pieţei. Nivelul general al
capacităţii de cumpărare a populaţiei depinde de nivelul veniturilor băneşti, de preţuri, economii
şi de accesibilitatea creditelor.
Având în vedere ca fluxul de venituri din republică este foarte mare în paralel cu venitul pe
locuitor al Republicii ne dăm bine seama că în sfera noastră de activitate precum şi în majoritatea
industriilor, resursele principale băneşti provin de la persoanele emigrate. Persoanele din
Republică care sunt plecate muncind la negru sau prin contracte de muncă transferă fonduri
destul de mari la patrie având în vedere că peste sunt plecate circa 800 mii persoane care au în
mediu au salarii lunare de 900 $ lunar respectiv aduc un aport considerabil la dezvoltarea
economiei naţionale.

28
 Accesibilitatea creditelor este un factor de asemenea foarte important pentru orice agent
economic, însă în prezent mediul de creditare este încă la început şi antreprenorul nu se poate
bucura de avantaje considerabile din cauza lipsei formei de creditare precum este lizingul care
facilitează cu mult iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, încă un minus în acest mediu este procentul
ridicat al dobânzii care este în mediu de 17%.
Mediul tehnico-ştiinţific. Descoperirile tehnico-ştiinţifice de obicei sunt admirate sau
condamnate de om, în dependenţă de influenţa lor asupra mediului. Unii factori ce aparţin de
acest mediu sunt apariţia pe piaţa materiilor prime a unor tipuri de materii noi, a unor tehnologii
de coasere sau de proiectare a hainelor mai performante cu un nivel de corespundere mai înalt,
inovaţiile din domeniul tehnologic al utilajului de producţie care are o importanţă vitală asupra
activităţii de producţie şi asupra capacităţii de concurare şi nivelul calitativ respectiv este foarte
important de achiziţiona un utilaj mai performant de la începutul activităţii pentru a putea evita
pe perioada viitorilor ani nevoia de a reutila secţia de producţie.
Mediul cultural prevede devotamentul şi conservarea valorilor tradiţionale: respectarea
obiceiurilor, tradiţiilor, credinţei şi normelor de consum.
Piaţa întreprinderii se referă la spaţiul unde ea este prezentă cu produsele sale, cu prestigiul
şi influienţa sa. Ea se defineşte prin gradul de pătrundere a produselor care intră în profilul de
activitate în consum al firmei şi se măsoară prin cifra de afaceri efectiva sau potenţială.
Fiecare întreprindere are un rol special în formarea pieţei globale, atât în calitate de
vânzător al unor produse cât şi în calitate de cumpărător. În baza activităţii sale, întreprinderea
selectează modalităţile de sporire a eficacităţii sale, şi de realizare a producţiei prin determinarea
locului pe care îl va ocupa în cadrul pieţei naţionale şi internaţionale.
Întreaga activitate de marketing este strâns legată de economia de piaţă şi de mecanismul
funcţionării pieţei. Activitatea de marketing pe piaţă începe cu studierea conţinutului acesteia,
verificându-se oportunitatea şi eficienţa tuturor activităţilor legate de obiectul tranzacţiei vânzare
– cumpărare.
Studiul de piaţa cuprinde totalitatea activităţilor sistematice concepute şi desfaşurate
pentru culegerea, înregistrsrea, prelucrarea, analiza şi interpretarea informaţiilor referitoare la
fenomenele şi procesele pieţei în scopul formularii concluziilor necesare procesului managerial.
Aceasta sugerează nivelul cererii şi a ofertei care in Rep.Moldova pe piaţa de comerţ actuală este
la un vivel ridicat, nivelul preţurilor la fel este foarte mare.
Piaţa reprezintă o structură internă deosebit de complexă. Ea este formată dintr-o mare
diversitate de consumatori, cu obiceiuri, gusturi, nevoi. Deaceia apare necesitatea de segmentare
a pieţei, cu scopul de a ne adapta mai bine politica de marketing.

29
 Segmentarea pieţei – procesul de divizare a pieţei în anumite părţi (segmente, subgrupe),
cu nevoi şi preferinţe sociale, care diferă prin caracteristica cererii la marfă, precum şi prin
reacţia la complexul de acţiuni de marketing. La baza segmentării se află necesitatea evidenţei
depline a cerinţelor diverşilor consumatori.
Criteriile de segmentare a pieţei de care ne v-om conduce sunt: criteriul demografic şi
criteriul de comportament .
Criteriul demografic. Acest criteriu prevede împărţirea pieţei în grupuri de bază,
conforma variabilelor demografice, ca fiind populari factori de deosebire între grupurile de
consumatori. Segmentul de bază căruia i se va orienta activitatea de producţie va fi femei şi
adolescente cu vârsta între 16-55 ani. Segmentul la care mă refer este unul cu o putere de
cumpărare foarte mare, şi este un consumator foarte activ de articole de vestimentaţie datorită
tendinţelor de modă a tinerilor şi a zonei climaterice temperate care presupune o garderobă mare
de articole pentru fiecare sezon.
Criteriul de comportament prevede împărţirea cumpărătorilor privind fregvenţa
cumpărării, calitatea cerută. Frecvenţa de cumpărare a acestui segment de consumători este în
general regulată, sezonier, actele de cumpărare fiind efectuate în general în dependenţă de
apariţia de colecţii noi şi de campaniile de reduceri, calitatea cerută este optima un mare accent
punînd pe aspectul exterior.

3.2 Strategii de marketing

Pentru atingerea unui nivel competitiv v-om elabora strategii care ne v-or spori vânzările, acestea
v-or fi :
- strategia penetrării pieţei, implimentată prin mărirea eforturilor de vânzare şi reclamă,
- strategia dezvoltării pieţei, o vom obţine prin introducerea produselor existente pe noi
pieţe,
- strategia dezvoltării produsului, determinată prin suplimentarea produselor de pe pieţele
existente, aceste produse v-or constitui modificări existente sau inovaţii, în dependenţă de
evoluţia preferinţelor clienţilor.
În acelaş scop v-om implimenta şi strategia nişei acesta se caracterizează prin concentrarea
eforturilor asupra unui număr limitat de pieţe, în cazul nostru va fi o metodă optimă de cucerire a
pieţei având în vedere capacitatea mica de producere. Totodată strategia nişei reprezintă şi unele
riscuri determinate de pericolul ca nişa de piaţă să nu fie suficient de mare pentru a fi profitabilă
sau să se satureze.
În scopul maximizării impactului produselor asupra consumatorului vom elabora şi implimenta
strategii de produs acestea v-or fi determinate de:

30
 - caracteristica produsului oferit, aspectul exterior, calitate, design,
- ambalarea şi eticheta, care va fi bine gîndită având ca scop atragerea cumpărătorilor,
- gama variată de produse, punând un mare accent pe inovaţie.

3.3 Politici de marketing

3.3.1 Politica de preţ

Stabilirea preţului depinde de : factorii interni care sunt – costul, marja de profit stabilită şi factorii
externi - cererea, concurenţa, preţul pe care clienţii sunt dispuşi să-l plătească.
Preţul se va stabili prin negocierea dintre producător şi clienţi acestea fiind persoane juridice.
Indiferent de gradul de unicitate al produsului, preţul său trebuie să fie acceptabil pentru clienţii
potenţiali ai firmei.
Scopul esenţial în stabilirea preţurilor îl constituie descoperirea acelei combinaţii de costuri
privind preţul de vânzare şi volumul vânzărilor care va acoperi costurile variabile ale realizării
unui produs şi va contribui la acoperirea costurilor fixe şi la obţinerea unui profit.
Tehnica de determinare a preţurilor va fi cea de determinare a preţului de vânzare prin
adăugarea unei cote marginale fixe la costuri (adaos). Folosind această metodă, întreprinderea va
stabili un preţ format din costul materialelor directe, a muncii directe, cheltuielile de fabricaţie,
costurile administrative şi de vânzare, plus o marjă de profit dorită, ţinând cont şi de preţurile
existente pe piaţă.
Politicile de preţ duse de către întreprindere v-or fi: preţului orientat către concurenţi şi preţului orientat
după cerere.
Strategia preţului orientat către cerere se caracterizează prin dependenţa preţului de elasticitatea cererii,
de comportamentul cumpărătorilor la variaţia preţului, de relaţiile preţ-calitate şi preţ-ciclu de viaţă al
produselor, precum şi de alte aspecte ale cererii.
Strategia preţului orientat către concurenţi- se caracterizează prin stabilirea preţurilor în
dependenţă de a concurenţilor existenţi, dar totodată ţinând seama şi de costuri, astfel vom tinde
să face cât mai dificilă compararea preţurilor prin diferenţierea unităţilor de măsură folosite,
diversificarea produselor cu ajutorul unor inovaţii minore. În cel de-al doilea rând v-om recurge
la publicitate, care reprezintă o formă mai puţin vizibilă şi mai greu de emitat.
Vom interpreta preţul astfel încât să ne asigure menţinerea cotei de piaţă pe măsură ce creşte
concurenţa. Dacă un produsele v-or avea succes, concurenţii vor pătrunde pe piaţă, iar întreprinderea va
trebui să facă eforturi pentru extinderea sau cel puţin menţinerea părţii sale de piaţă. Prin reevaluarea
31
continuă a preţului produsului, coroborată cu folosirea unei reclame speciale şi a unor tehnici de
promovare adecvate, partea de piaţă va putea fi nu numai menţinută, ci şi mărită.
Evident, în stabilirea preţului pentru produs trebuie să acoperim costurile totale, dar deoarece
întreprinderea va confecţiona o varietate mare de produse, preţul la unele produse ce v-or avea o
cerere mică v-or fireduse, iar la cele cu o cerere mare pe piaţă v-or fi mărite, astfel din contul lor
se v-or acoperi pierderile provocate de reducerea costurilor.

3.3.2 Politica de produs

În cadrul mixului de marketing produsul ocupa locul central, deoarece el este cel ce satisfece direct
cerinţele de consum şi prin vănzarea lui se realizează legătura cu piaţa şi eficienţa economică a firmelor.
Scopul esenţial al politicii de produs îl constituie crearea de bunuri care să corespundă cerinţelor,
preferinţelor consumatorilor şi să asigure un profit pe toată duratade viaţă a lor. Realizarea acestui
obiectiv presupune abordarea produsului din perspectiva de marketing.
Componentele principale ce definesc un produs în viziunea marketingului sunt: componentele
corporale, ,acorporale, comunicaţiile privind produsul, imaginea produsului.
Componentele acorporale devin tot fregvent elemente hotărîtoare ale deciziei de cumpărare a produsului,
deaceea producând confecţii textile v-om pune un mare accent anume pe componentele acorporale, care
sunt determinate de‫ ׃‬culoarea şi mărimea solicitată, designul şi stilul, calitatea şi aspectul suprafeţei
materialului, eticheta, marca.

3.3.3 Politica promoţională

Obiectivele stabilite de firmă privind politica de promovare:

- stabilirea unei imagini a firmei,

- creşterea vânzărilor,

- informarea clienţilor asupra produselor şi îmbunătăţirilor aduse lor.

Politica promoţională are scopul de a urmări nu numai vânzarea mărfurilor, dar să-l
convingă şi să-l îndrumeze pe consumator spre satisfacerea nevoilor sale raţionale. Această
politică trebuie să stimuleze, să dezvolte şi să orienteze nevoile consumatorilor.

Structura activităţii promoţionale este:

a) Publicitatea
b) Promovarea vânzărilor
c) Relaţiile cu publicul
d) Utilizarea mărcilor

32
 e) Manifestări promoţionale

Publicitatea este un mijloc de comunicare în masă, cu caracter exclusiv comercial, care

îmbină procesul de informare cu cel de convingere. Partea de bază a publicităţii este reclama ce
este un mijloc de stimulare în politica promoţională.
Reclama este o tehnică de comunicare, utilizată în politica promoţională. Ea include
ansamblul acţiunilor ce au drept scop prezentarea unui mesaj contra plată de către un agent
economic. Nu există reguli speciale de elaborare a mesajului unei reclame, însă se poate realiza
un impact mai mare asupra clienţilor dacă se respectă următoarele principii:
- Reclama trebuie să fie uşor de recunoscut. întreprinzătorul trebuie să proiecteze un mesaj
cu un stil unic, care să reflecte imaginea firmei, întreprinzătorul trebuie să facă reclamă
produselor şi serviciilor considerate de clienţi valoroase.
- Reclama trebuie să transforme atributele produselor şi serviciilor în avantaje specifice
consumatorului - economisirea banilor, realizarea unei sarcini dificile etc.
- Localizarea reclamei trebuie să fie simplă. Designul nu trebuie să distragă atenţia de la
mesajul reclamei.
- Mesajul trebuie să fie uşor de înţeles, scurt, direct şi elaborat în jurul unei singure idei.
- Managerul trebuie să ia în serios mesajul. în general, trebuie evitate glumele inserate în
mesaj, pentru ca acesta să fie bine înţeles.
- Managerul trebuie să proiecteze reclama în jurul unei tematici centrale. Nu trebuie
comunicate prea multe idei într-o siflgură reclamă, iar fiecare reclamă trebuie să contribuie
la tema generală a reclamei firmei.
- Reclama trebuie să folosească ilustraţiile care completează produsele sau serviciile.
Fotografiile sau desenele produselor sau serviciilor atrag adesea mai mult atenţia decât o
simplă descriere.
- Reclama trebuie să identifice cu claritate magazinul. Adresa magazinului, numărul de
telefon şi regimul de lucru sunt elemente importante de reclamă.
- Reclama trebuie să cuprindă preţul produsului (serviciilor). Micului între prinzător nu
trebuie să-i fie frică să menţioneze preţul în reclamă, deoarece acesta este cel mai important
considerent pentru mulţi clienţi.
- Reclama trebuie să fie sinceră, credibilă şi de bun gust.
Tipul de reclamă folosit va fi difuzarea publicităţii la radio ce se bucură de o destul de
mare audienţă. Un avantaj al acestui mijloc de comunicare cu publicul este frecvenţa mai mare
de reclamare şi posibilitatea de a efectua o serii de concursuri prin care se vor pune în joc diferite
articole confecţionate de către întreprindere astfel aducând un important aport in relaţia mărcii cu

33
publicul. Astfel de concursuri au ca scop reducerea surplusului de cheltuieli şi o mai mare
informare a populaţiei. Cheltuielile pentru concursurile respective sunt în mediu câte 8 articole
vestimentare lunar puse în joc cu o valoare medie de 200 lei = 1600 lei lunar, şi achitarea
serviciilor către postul radio ce constitui de 1000 lei lunar, durata de difuzare fiind de o lună,
total cheltuieli cu reclama radio - 2600lei.
Cel mai folosit mijloc de informare actual este cel „Print” (media printată, tipărită).
Punctul forte a fost pus asupra acestui segment deoarece este unul mult mai ieftin şi foarte
eficient în cazul nostru, deoarece printre consumatorii potenţiali ai produselor confecţionate de
întreprindere sunt şi adolescentele, persoane active ce se informează în mare din reviste, care în
prezent sunt foarte multe şi au un preţ accceptabil.
Înterprinderea va utiliza în vederea promovării produselor panouri pe care se v-or
amplasa mesaje publicitare: - panourile v-or fi amplasate în centrele comerciale prin intermediul
carora se v-a realiza marfa, în deosebi la vitrine, la intrarea în magazine. Aceste panouri v-or
reprezenta marca intreprinderii şi v-or oferi informatii despre firma în general, produsele oferite,
reducerile organizate.
Aceasta este o metoda avantajoasa pentru firma, deoarece cheltuielile privind acest mod de
publicitate sunt suportate de magazin, aceasta sporind vânzările magazinului.

Expoziţiile: Expoziţiile va oferi întreprinderii un prilej unic de a face reclamă destinată unui
public avizat. Alegerea expoziţiei potrivite poate avea rezultate eficiente pentru întreprindere.
Avantajele prezentării la expoziţii sunt următoarele:
- Piaţa naturală. Expoziţiile aduc împreună cumpărătorii şi vânzătorii într-un loc unde
produsele pot fi explicate, demonstrate şi mânuite, scurtându-se
procesul de cumpărare.
- Public preselectat. Expoziţiile atrag oamenii interesaţi de anumite bunuri şi ervicii şi este
foarte probabil ca ei să şi cumpere.
- Piaţa nouă a clienţilor. Expoziţiile oferă un prim prilej de a contacta noi clienţi, care nu ar fi
accesibili prin alte mijloace.
- Costuri avantajoase. Participarea la expoziţii este avantajoasă din punctul de vedere al
costurilor, dacă se raportează la rezultatele obţinute prin contracte personale şi prezentare.
Dintre dezavantajele expoziţiilor amintim:
- Costuri crescânde. Costul participării la o expoziţie este din ce în ce mai mare. Taxele de
participare, costurile de transport şi amenajare, salariile personalului etc. pot fi o barieră de
netrecut pentru unii întreprinzători.
- Efort ridicat. O expoziţie prost organizată poate, în ultimă instanţă, să-1 coste pe

34
 întreprinzător mai mult decât beneficiul pe care l-ar putea obţine.
Produsele firmei reprezentănd articole vestimentare şi anume şi pentru adolescente, acestea v-or
fi expuse în cadrul concertelor de muzică, ce în prezent se petrec săptămânal, în diverse oraşe, se
are în vedere segmentul cu piaţa ţintă, cea externă, planificând demonstraţii de modele. De
modul în care va fi organizată expoziţia depinde succesul pe viitor al afacerii, astfel clienţii îşi v-
or crea o imagine despre firmă.
Costul acestor expoziţii este destul de ridicat dar merită aşteptările.
Cheltuieli expoziţii – 1700 lei.

Total cheltuieli privind promovarea produselor – reclama radio = 2600 lei

Cheltuieli expoziţii – 1700 lei.
Total cheltuieli – 4300 lei

3.4 Marca întreprinderii

Marca este o componenta strategica a patrimoniului unui producător de confecţii prin

care se diferenţiază produsele fabricilor de confecţii, un element de vestimentaţie al unei case de
moda de un altul al unei alte case de moda.

În esenţă marca este un semn susceptibil de reprezentare grafica servind la deosebirea

produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane
care constă în cuvinte, desene, litere, cifre, combinaţii de culori şi orice combinaţii ale acestor
semne.
Prin intermediul mărcii se asigură nu numai diferenţierea unui produs de un altul, dar şi
garantarea provenienţei si calitatea confecţiilor, atragerea clientelei, protejarea consumatorului,
reclama. Marca este un semn exterior al valorii si calităţii produselor, care permite o selecţie
rapida a produselor cu o buna reputaţie.

Potrivit specialiştilor, mărcilor trebuie să li se confere multiple atribute care să le

sporească forţa promoţională : perceptibilitate ridicată, omogenitate, distincţie, putere de
evocare, personalitate, capacitate de memorizare, notorietate şi asociativitate. Există diferite
tipuri de indicare a mărcii:
- Semnul de marcă (emblema) este o parte a mărcii care poate fi recunoscută, dar nu poate fi
pronunţată, de exemplul simbolul,imaginea culoarea distinctivă sau prezentarea ce are caracter
specific.

35
- Semnul comercial este marca sau o parte a ei , asigurată din punct de vedere legislativ. Semnul
comercial apără drepturile excepţionale ale vânzătorului pentru folosirea denumirii de marcă sau
a semnului de marcă (a emblemei).
- Numele de firmă este un cuvânt, o literă sau un grup de cuvinte sau litere, ce pot fi pronunţate.
Numele de firmă care a fost ales este „ART-INVEST-GROUP”
Problema utilizării mărcilor este deosebit de importantă nu numai prin prisma activităţii
promoţionale, ci şi pe un plan mai larg, respectiv privind însăşi aspectele fundamentale ale
existenţei unei mărci sau companii pe o anumită piaţă. În acest context se urmăreşte
conturarea şi cunoaşterea, în termeni operaţionali, a valorii capitalizate în marcă, specialiştii
folosind cinci categorii principale pentru a-i defini componentele:
. fidelitatea faţă de marcă
. conştientizarea numelui mărcii
. calitatea percepută
. asocieri ale mărcii (altele decât percepţia calităţii)
. alte drepturi de proprietate asupra unor active legate de marcă.
Pe plan strategic, în viziunea marketingului, companiile sau organizaţiile moderne
trebuie să decidă, în privinţa utilizării mărcii sau mărcilor, dacă se recurge la promovarea
imaginii corporaţiei în sine sau a unor mărci distincte, independent de numele companiei.

36
 4. Managementul şi personalul

Pentru a activa, organizaţia are nevoie de resurse, aceste resurse sunt: materiale, financiare, şi
resurse umane. Resursele umane sunt esenţiale pentru organizaţie, şi numai valorificarea lor corecta
poate duce la succesul întregii organizaţii. În cadrul S.C.”ART-INVEST-GROUP”S.R.L. va fi creat un
compartiment ce se va ocupa de personal, începând cu planificarea acestuia pâna la integrarea în
muncă.
Mangementul Resurselor Umane presupune un complex de măsuri concepute interdisciplinar, cu
privire la recrutarea personalului, selecţia, încadrarea, utilizarea prin organizarea ergonomică a
muncii, stimularea materială şi morală până în momentul încetării contractului de munca.
Managementul Resurselor Umane e definit ca ansamblul activităţilor de ordin strategic şi
operaţional, precum şi crearea unui climat organizaţional corespunzător, care permite asigurarea cu
Resurse Umane necesare îndeplinirii obiectivelor organizaţionale.
Asigurarea cu personal a organizaţiei cuprinde mai multe activităţi de bază şi anume:
planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului. Procesul de asigurare cu personal
din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selectarea şi integrarea personalului, în timp ce
asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, verificări,
dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, decese, demisii.

37
4.1 Planificarea resurselor umane
Aceasta etapa începe cu analiza tuturor activităţilor din cadrul organizaţiei, precum şi direcţiilor în
care aceasta se îndreaptă. La aceasta etapa v-om evalua şi identifica problemele specifice din domeniul
resurselor umane, v-om stabili cererea viitoare de angajaţi atât calitativ cât şi cantitativ, pe baza
obiectivelor organizaţiei.
Necesarul de personal se planifică în dependenţă de sarcinele ce trebuie îndeplinite, precum şi
volumul de lucru ce trebuie acoperit calitativ şi la timp.
Planificarea personalului se face răspunzând la întrebările esenţiale:

cine -
ce - trebuie să facş pentru transpunerea în practică a obiectivelor.
cum -

Răspunsurile vor indica persoanele sau entitaţile structurale ale organizaţiei care trebuie să execute
anumite activităţi şi să îndeplineasca anumite sarcini.
Definirea sarcinilor de muncă specifice, respectiv: ce, cum şi în ce combinaţie vor fi realizate la un
loc de muncă, impune o analiză atentă, calificată, prin utilizarea unor tehnici şi a unui instrumentar
specializat. De aceste lucruri se ocupă analiza postului.
Obiectivul esenţial al analizei postului este să determine sarcinile posturilor de muncă dintr-o
organizaţie, precum şi oamenii necesari în termenii dexteritatilor (indemanarilor), cunostinţelor,
abilitaţilor şi experienţei, pentru a realiza cu succes sarcinile. Analiza postului oferă date pentru
elaborarea Descrierii postului şi Specificaţiilor postului (Fisa postului). De asemenea, este bază pentru:
definirea postului, reproiectarea postului, recrutare, selectie, orientare, pregătire, consiliere carieră,
evaluare a performanţelor şi compensare(salarizare).
O Fisă a postului este o formulare succintă a informaţiilor colectate în procesul de analiză a postului.
Se prezintă ca un document scris care identifică, defineşte şi descrie postul în termenii sarcinilor,
responsabilitaţilor, condiţiilor de munca şi specificaţiilor.
Având ca activitate de baza producerea de bunuri, aceasta ne semnifică existenta în organizaţie a
două categorii de personal şi a două categorii de relaţii:
- personalul direct implicat in realizarea produsului de bază,
- personal care contribuie indirect la realizarea produsului de bază, prin executarea proiectarii,
controlul calitatii, încadrarea cu personal.
Întreprinderea va fi condusă de Managerul General fiind compartimentată în patru compartimente
care sunt: producere, marketing, finanţe şi personal, pentru fiecare post se va angaja câte un candidat.

38
Cu scopul de a determina sarcinile posturilor şi funcţiilor existente, precum şi oamenii necesari în
termenii dexteritatilor(indemanarilor), cunostinţelor, abilităţilor şi experienţei pentru a realiza cu
succes sarcinile facem, analiza postului pentru fiecare funţie.

Titlul postului: Manager Producere.

Compartimentul: Producere.
Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente.
Sarcini şi responsabilităţi:
- planificarea, supravegherea şi controlul fluxului tehnologic;
- administrarea controlului calitaşii;
- administrarea personalului in producere; totalitatea activitatilor care asigura desfasurarea
procesului de productie.
Standardele de performantă: lunar sau la necesitate saptămânal sa se prezinte darea de seama cu
privire la îndeplinirea activitaţii de producere.
Autoritatea: decizie strategica centralizata.
Condiţii de muncă: favorabile.
Specificaţiile: candidaţii trebuie să dispună de studii superioare în domeniu Industriei Usoare, şi
anume tehnologia confecţiilor; experienţă şi vechime de muncă în domeniu;varsta nu este limitata.

Titlul postului: Manager comercial.

Compartimentul: Marketing.
Relaţiile postului:contact direct cu celelalte compartimente.
Sarcini şi responsabilităţi:
- dezvoltarea relaţiilor între firmă şi exterior;
- cercetări de marketing;
- publicitate;
- aprovizionarea cu materii prime şi diferite materiale;
- realizarea produselor fabricate, încheerea a noilor contracte.
Standarde de performantă: lunar de prezentat darea de seama a îndeplinirii obiectivelor expuse.
Autoritate: decizie centralizată.
Condiţii de munca: este prevazut un birou cu dotatiile necesare pentru desfasurarea normală a
muncii, telefon, calculator, mobila şi rechizite pentru birou.
Specificaţiile: – persoana prezentabila;
- studii superioare în domeniul micului buisness;
- e de dorit experienţă în domeniu;

39
 - varsta în limitele 25-55 ani, comunicabil, posedarea permisului de conducere va prezenta un
avantaj;
- limbi straine cerute: rusa.

Titlul postului: Contabil.

Compartimentul: Finanţe.
Relaţiile postului: contact direct cu celelalte compartimente.
Sarcini şi responsabilităţi:
- evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare pentru desfasurarea activitaţii în
ansamblu a firmei;
- înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi transportarea factorilor de producţie;
- determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei;
- contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor, astfel orientând activitatea firmei spre
sporirea rezultatelor finite.
Standardele de performanţă: să prezinte conform legii darea de seama, lunară trimestrială, anuală,
impozitul pe venit să fie inregistrat şi plătit anual, pana la data impusa de catre Ministerul Finantelor.
Autoritate: puterea de decizie strategica centralizată.
Condiţii de muncă: favorabile, dotaţii: computator.
Specificaţii:- studii superioare, contabil;
- experienţă în domeniu nu este obligatorie;
- varsta 25-55ani;
- cunoasterea computatorului, în deosebi programelor contabile.

Titlul postului: Manager Resurse Umane.

Compartiment: Personal.
Relaţiile postului: relaţii cu mediul extern, contacte între compartimente.
Sarcini si responsabilităţi:
- asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară pentru realizarea activitătilor în
ansamblu;
- stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi;
- selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi salarizarea personalului.
Autoritate: decizie totala in domeniu de activitate.
Condiţii de munca: favorabile.
Specificaţii : studii superioare, varsta 25-60 ani, comunicabilî, este de dorit experientă de munca în
domeniu.

40
Necesarul de personal planificat
Tabelul 1- Management şi specialişti

Nr. Nr. Per- Salarii

crt. Funcţia soane lunare, Responsabilităţi
lei
1. Manager 1 3200 - gestionarea activităţii firmei.
general
2. - planificarea, supravegherea şi controlul fluxului
Manager 1 2800 tehnologic;
- administrarea controlului calitaşii;
producere/
- administrarea personalului in producere; totalitatea
tehnolog activitatilor care asigura desfasurarea procesului de
productie.

3. Manager - dezvoltarea relaţiilor între firmă şi exterior;

comercial 1 2200 - cercetări de marketing;
- publicitate;
- aprovizionarea cu materii prime şi diferite materiale;
realizarea produselor fabricate, încheerea a noilor contracte
4. Manager - asigurarea firmei cu fortă de munca calificată, necesară
R.U. 1 1200 pentru realizarea activitătilor în ansamblu;
- stabilirea relaţiilor favorabile între salariaţi;
- selectarea pregatirea, perfecţionarea, promovarea şi
salarizarea personalului.

5. - evidenţa şi utilizarea eficientă a resurselor financiare

Contabil 1 1200 necesare pentru desfasurarea activitaţii în ansamblu a firme
- înregistrarea tuturor cheltuielilor legate de procurarea şi
transportarea factorilor de producţie;
- determinarea costurilor de producţie şi veniturile firmei;
- contribuirea la utilizarea eficientă a tuturor resurselor,
astfel orientând activitatea firmei spre sporirea rezultatelor
finite.

6. Controlor 1 2200 - asigurarea sistemului de calitate.

Total 6 12800

Total salarii 153600

anuale

Întreprinderea va angaja personal din sursele interne ale întreprinderii în incinta careia va activa,
întreprinderea S.A.˝Galanta ˝.

41
 Mecanic –deoarece utilajul va fi deasemenea arendat de la întreprinderea dată, acesta dispune o
experienţă mare în domeniu, anume activând la această întreprindere.
Manager resurse umane – deasemenea reprezintă o persoană cu mare experienţă ceea ce
reprizintă un avantaj. Se va încheia contract de muncă unde se va specifica orele de lucru, va lucra
4 ore zilnic, astfel plata va fi după orele lucrate.
Contabil – deoarece firma S.C.”ART-INVEST-GROUP”S.R.L.se află doar la începutul activităţii sale
şi constituie doar o secţie de confecţii de capacitate mică, e suficient să angajeze contabil ce va
lucra doar câteva ore zilnic, acesta deasemenea va fi salariat după orele lucrate.

Tabelul 2 – Muncitori

Nr. Personal / funcţia

Nr. de Salarii
crt. persoane lunare, lei Responsabilităţi
1. Mecanic 1 1344 - asigurarea funcţionării utilajului
- combaterea dificultăţilor privind
energia electrică
2. Hamal 1 960 -

3. Personal de 1 960 -
deservire
4. Cusător 29 1158 - îndeplinirea operaţiilor tehnolo-
gice, de confecţionare a produselor.
5. Croitor 2 1600 - pregătirea materiei prime, croirea
reperilor.
Total 34 6022
Total salarii anuale 463632

4.2 Recrutarea personalului

Obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi,
astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile, să poată fi selectaţi.
Recrutarea Resurselor Umane are în vedere şi analiza posturilor şi proiectarea muncii. Persoana ce se
va ocupa de recrutare va fi un reprezentant al compartimentului Resurse Umane, aceasta va deţine
informaţii necesare referitoare la caracteristicile postului la calităţile viitorului deţinător al acestuia.
In procesul de recrutare v-om soluţiona în mod corespunzător următoarele probleme:
-identificarea aptitudinilor şi alegerea sau selecţia candidaţilor ce corespund mai bine cerinţelor
posturilor noi sau vacante,

42
 -identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, resurse sau
medii de recrutare.
Soluţionarea cu succes a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu
personal, proces deosebit de important datorită faptului că pot apărea erori de angajare. Astfel,
respingerea unui candidat competitiv sau angajarea unuia slab pregătit, constituie un principiu pentru
organizaţie.
Conform opiniei lui David J. Cherrington, procesul de recrutare a Resurselor Umane este legat
indisponibil de multe alte activităţi de personal ca de exemplu: evaluarea performanţelor,
recompensele angajaţilor, relaţiile cu angajaţii, pregătirea sau dezvoltarea personalului. Astfel,
candidaţii cu pregătire corespunzătoare, au în general performanţe mai bune, iar existenţa în cadrul
organizaţiei a unor preocupări permanente pe linia performanţelor implică identificarea şi atragerea
unor candidaţi cât mai competitivi. Oferta de Resurse Umane va influenţa nivelul salariilor, iar
candidaţii cu o înaltă pregătire vor solicita recompense pe măsură, recompense care, la rândul lor, dacă
au un nivel ridicat , stimulează şi facilitează în acelaşi timp procesul de atragere a unui număr mai
mare de candidaţi cu o pregătire profesională cât mai bună.

43
Din altă perspectivă, procesul de asigurare cu personal, poate fi privit şi ca o serie de filtre sau un
proces de triere în cadrul căruia solicitanţii sunt filtraţi în urma unor activităţi specifice domeniului
Resurselor Umane, aceasta putem urmări în figura de mai jos.

Recrutarea personalului fiind o activitate complexă, este afectată de o serie de constrângeri, de factori
externi şi interni:
• Condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, pentru că modificările în timp ale acesteia
influenţează procesul de recrutare al personalului. Politicile de recrutare şi deciziile pe care le
aplică organizaţia sunt afectate de unele schimbări în situaţia pieţei cum ar fi: tendinţele
demografice, intrarea pe piaţa de muncii a forţei de muncă feminine sau de vârstă înaintată.
• Atracţia zonei sau a localităţii, precum şi facilităţile locale ( exemplu – locuinţa, transportul,
magazine, etc.)
• Cadrul legislativ sau juridic(legi, decrete) adecvat domeniului Resurselor Umane ce
reglementează diferi aspecte ale procesului de asigurare de personal.
• Sindicatele au un rol activ în procesul de asigurare cu personal, dar care, prin prevederile
contractelor colective de pot influenţa negativ procesul de recrutare;
• Reputaţia organizaţiei care este destul de complexă, putând fi pozitivă sau negativă, care poate
atrage sau respinge potenţialii candidaţi

44
 • Preferinţele potenţialilor candidaţi, pentru anumite domenii de activitate , pentru anumite
posturi, pentru un anumit regim de muncă şi odihnă, preferinţe care la rândul lor pot fi
influenţate de o serie de factori ca: atitudinile si aptitudinile dezvoltate, experienţa
profesională, influenţele familiei, prietenilor, etc.
• Obiectivele organizaţionale reflectate în obiectivele din domeniul Resurselor Umane şi în
practicile manageriale din domeniul respectiv care afectează atât procesul de recrutare cât şi
potenţialii candidaţi;
• Situaţia economico – financiara a organizaţiei, pentru ca recrutarea personalului antrenează
unele resurse şi presupune anumite cheltuieli aferente procesului.
Alţi factori ce pot să facă ca în activitatea de recrutare să apară unele dificultăţi pot fi:
- Necesitatea de a identifica şi de a atrage o parte din potenţialii candidaţi în mod
confidenţial şi fără publicitate;
- Existenţa unor posturi mai speciale sau foarte complexe pentru care potenţialii
candidaţi sunt greu de găsit sau localizat, identificat şi atras. De obicei, pentru
asemenea posturi, timpul necesar ocupării este mai mare.
În situaţiile în care organizaţiile anticipează prezenţa unor dificultăţi în procesul de recrutare al
personalului este necesar realizarea unei analize complexe şi complete a tuturor factorilor care, vor
atrage sau, după caz, vor respinge potenţialii candidaţi competitivi.

Structura planului de recrutare

O politică de recrutare trebuie să fie coerentă, echitabilă şi flexibilă, fără improvizaţii şi fără
adaptarea unor decizii de circumstanţă luate de la o zi la alta.
Procesul de recrutare se va desfăşura după următoarele componente:
Culegerea informaţiilor – în cadrul căreia se va elabora un plan de recrutare sub forma unui studiu
privind obiectivele generale ale organizaţiei. Această culegere de informaţii se va verifica prin
intermedierea managerului general, pentru a se cunoaşte dacă respectivele posturi vacante se vor
ocupa prin promovarea internă sau recrutare.
Organizarea posturilor şi a oamenilor – trebuie cunoscută atât organizarea aplicată ca punct de
plecare cât şi cea de perspectivă. Din compararea celor două, se poate stabili concret necesarul de
recrutat.
Plecările –va fi examinată evidenţa plecărilor bază pe care se pot demara demersurile de recrutare
pentru posturile vacante datorită demisiilor, pensionarilor, deceselor, etc.
Studiul posturilor – se va efectua pe baza analizei, descrierii şi specificaţiei postului, evidenţiindu-se
informaţiile privind denumirea postului, obiectivele, sarcinile, responsabilităţile, mijloacele folosite.

45
 Calculul nevoilor directe – de recrutare se va efectua prin simpla comparare a efectivului teoretic cu
cel real, prin luarea în considerare a vitezei cu care se reînnoieşte personalul. Greşelile ce pot apărea în
cadrul procesului de recrutare influenţează negativ activitatea organizaţiei deaceea fiecare etapă
trebuie elaborată cu stricteţe.
Principalele cauze care pot duce la eşecul recrutării sunt următoarele:
- incompetenţa sau lipsa de interes a celor ce efectuează recrutarea,
- subiectivismul în conceperea anunţului pentru ocuparea postului şi în stabilirea surselor de recrutare,
- enunţarea prea detaliată a cerinţelor postului, care face mult mai dificilă găsirea candidaţilor,
- recrutarea nu este concepută ca o activitate de marketing.

Ca surse de recrutare a personalului v-om folosi internă şi externă deoarece întreprinderea în incinta
cărei v-om activa dispune de personal calificat şi anume specialişti.

Recrutarea internă
În acest context, angajaţii v-or fi înştiinţaţi despre funcţiile vacante prin afişare, scrisori, publicaţii,
radio sau televiziune, invitând angajaţii să solicite funcţiile respective. Această metodă va fi folosită
înaintea recrutării externe, pentru ca proprii angajaţi să fie pregătiţi pentru a solicita un anumit post. O
sursă de recrutare a personalului va fi angajaţii existenţi care pot realiza o bună proiectare prin
intermediul familiilor, sau cunoştinţelor lor. Astfel această modalitate va fi una din cele mai eficiente,
putându-se recruta personal calificat cu costuri reduse. Angajaţii pot avea cunoştinţe care au aceeaşi
pregătire ca şi ei pe care i-a cunoscut la conferinţe sau la diverse cursuri de specializare. Dar, selecţia
nu va fi neglijată.
Promovarea sau transferul pe anumite funcţii a unor persoane dintre angajaţii organizaţiei este o
altă cale de ocupare a posturilor vacante. Dar apare un inconvenient conform căreia, performanţele
bune ale individului la un loc de muncă s-ar putea dovedii inferioare altei poziţii din firmă, noul loc de
muncă cerând alte capacităţi şi aptitudini.
O altă sursă internă o reprezintă angajaţii în formare. Unii angajaţi pensionaţi din cadrul
organizaţiei v-or fi reangajaţi pentru a lucra sau dacă pot v-or fi rugati sa recomande persoane dispuse
să se reîncadreze în organizaţie. Se va ţine seama şi de persoane care anterior au părăsit organizaţia
pentru a-şi continua cursurile pentru formarea familiei, satisfacerea stagiului militar.
Acest tip de recrutare are atât avantaje cât si dezavantaje. Ca şi avantaje se pot menţiona:
• Firma, organizaţia are posibilitatea de a cunoaşte mult mai bine punctele slabe si cele tari ale
angajaţilor.
• Atragerea candidaţilor este mult mai uşoară pentru că, fiind bine cunoscuţi ca performanţe, le
pot fi oferite activităţi superioare faţă de postul deţinut

46
 • Selecţia conform criteriilor organizaţionale este mult mai eficientă
• Probabilitatea de a lua decizii eronate este mai mica, tocmai datorită volumului mare de
informaţii deţinut despre aceştia
• Timpul necesar orientării şi îndrumării pe post a noilor angajaţi este mult redus
• Caracterul secret al unor tehnologii şi a „know – how” - lui necesar utilizării acestora impune
folosirea recrutării interne.
• Creşte motivaţia angajaţilor iar oportunităţile de promovare sunt stimulative
• Recrutarea este mult mai rapidă şi mai puţin costisitoare
• Se solidifică sentimentul afiliere şi se amplifică loialitatea faţă de organizaţie. Dar de asemenea
există şi anumite aspecte negative sub forma unor dezavantaje care privesc recrutarea exclusivă
din interior:
- Se împiedică infuzia de „suflu tânăr” şi nu favorizează promovarea de idei noi, avangardiste,
neputându-se evita inerţia manifestată uneori în faţa schimbării sau în faţa ideilor noi;
- Promovarea doar pe criteriul vechimii şi a experienţei neglijăm competenţa putând dăuna
organizaţiei prin promovarea unor persoane incompetente;
- Dacă speranţa de promovare nu se materializează oamenii devin apatici, ceea ce duce la demoralizare
şi în final la scăderea performanţelor;
- Implică dezvoltarea unor programe adecvate de „training” care să permită pregătirea propriilor
angajaţi pentru a-şi asuma noile responsabilităţi.

Recrutarea externă
Recrutarea din exterior se va face prin metoda informală şi formală.
Metoda informală - aici se va, recurge la angajaţii care există în organizaţie, cerându-se acestora să
apeleze la persoane interesate de angajare, dintre rude, prieteni, cunoscuţi. Aceste relaţii personale se
vor dovedi eficiente dacă aceste investigaţii se fac în mod discret, tocmai pentru a nu fi interesate de
întreprinderea la care candidatul are deja un loc de muncă, expunându-l la riscul pierderii lui.
Metoda informală, este necostisitoare, se aplică rapid, şi se va folosi pentru angajarea personalului
din secţiile de producţie.
Totuşi există riscul, ca, din cauza unei oarecare doze de subiectivism să se favorizeze recrutarea unor
cadre mai puţin corespunzătoare. De aceea, e necesar, metoda informală va fi conectată cu metoda
formală, metodă ce presupune o audienţă mai largă.
Metoda formală. Această metodă se caracterizează prin căutare de persoane ce doresc să se angajeze,
aflate în căutare de lucru pe piaţa muncii sau doritoare să schimbe locul de muncă pe care-l deţin. În
acest scop v-om apela la diferite forme de publicitate, radio( or. Orhei dispune de radio local), anunţuri

47
scrise şi afişate în locuri publice, comunicarea la Oficiul Forţelor de Muncă, micropublicitate,
contactarea directă a întreprinderii, reviste de specialitate.
Recrutarea din exterior prezintă următoarele avantaje:
- favorizează aportul de idei noi, promovând progresul întreprinderii,
- se fac economii în costurile de pregătire pentru întreprindere ( vin persoane pregătite),
- oamenii care vin din afară, pot fi mai obiectivi, deoarece nu au nici un fel de obligaţii faţă de cei din
interiorul organizaţiei.
Dar există şi o serie de dezavantaje:
- evaluările celor recrutaţi din exterior sunt bazate pe surse mai puţin sigure ca referinţele, interviurile,
întâlnirile relativ sumare,
- costul mai ridicat determinat de căutarea pe piaţa muncii care este mai vastă decât întreprinderea, mai
puţin cunoscută şi mai diversificată,
- descurajează angajaţii actuali ai întreprinderii, reducându-le şansele de promovare, etc.

4. 3 Selecţia personalului

Procesul de selecţie al personalului trebuie privit ca o activitate de armonizare, de adecvare între

cerinţele unei funcţii şi capacităţile fizice şi psiho – intelectuale ale candidatului secţionat. Angajaţii
incapabili de a realiza cantitatea şi calitatea muncii aşteptate pot costa organizaţia mulţi bani, timp şi
imagine.
Adecvarea dintre cerinţele postului şi capacitatea angajatului este importantă şi pentru persoane
care solicită funcţia respectivă. Astfel, plasarea într-o funcţie nepotrivită poate conduce la eforturi şi
timp suplimentar pentru angajat, care ar putea folosi şi experienţa sa mai bine în altă funcţie sau în alta
poziţie.
Cu alte cuvinte, selecţia personalului este acea activitate a Mangementului Resurselor Umane care
constă în alegerea, potrivită anumitor criterii, a celui mai competitiv sau potrivit candidat pentru
ocuparea unui anumit post.
Astfel, prin selecţie se pun în evidenţă calităţile sau prezenţa/absenţa unor contradicţii
profesionale, şi în baza rezultatelor obţinute, cel în cauză este orientat spre locul de muncă în care se
preconizează că va da un randament maxim şi va fi pe deplin mulţumit, satisfăcut de ceea ce face.

Procesul de selecţi
Primul pas al procesului de selectie v-a fi interviul initial de alegere, acesta v-a fi realizat, in unele
cazuri, înainte ca solicitantul să completeze formularele de cerere ale unui post, cu scopul de a vedea
dacă acesta are şanse de a fi ales pentru postul disponibil.

48
 În situaţia interviului se v-or pune întrebări asupra unor chestiuni pe baza cărora să se determine în ce
măsură candidatul îndeplineşte unele cerinţe şi candidaţii pentru a realiza sarcinile funcţiei oferite.
Interviul va avea urmatoarele aspecte privind contextul‫׃‬
- Interesul solicitantului pentru funcţie.
- Locul de muncă oferit.
- Plata aşteptată.
- Disponibilitatea pentru muncă.
- Calificarea minimă necesară.
- Eventualele aspecte specifice.
Pe baza răspunsurilor primite, solicitanţii v-or fi evaluaţi pentru a determina dacă sunt acceptabili
pentru a participa în continuare la procesul de selecţie.

Formularul de cerere pentru angajare

Completarea acestui formular se v-a face de către solicitanţii acceptaţi după interviul iniţial. Aceasta
serveşte unor scopuri variate:
- Înregistrarea solicitanţilor ce doresc să ocupe o anumită funcţie.
- Baza de pornire şi realizare a interviului.
- Serveşte cercetării eficienţei procesului de selecţie şi a altor probleme de
personal.
Cu alte cuvinte, formularul de angajare este chiar C.V.-ul un standard al angajatorului. Va avea
structura unui C.V. clasic.
În general formularele de cerere de angajare v-or cuprinde aspecte ce privesc datele personale ,
starea civilă, adresa, informaţii asupra soţului, soţiei, pregătirea, şcoli absolvite, referinţe pentru
angajare, etc.

Candidaţilor ce pretind la un post managerial - este indicat ca un C.V. să fie însoţit de o scrisoare
de intenţie, care nu repetă informaţiile conţinute de acesta. Scrisoarea trebuie să fie scurtă, concisă, şi
să aibă un stil direct. În structura sa, sunt incluse: scopul, obiectivele, punctele forte şi slabe ale
candidatului. Mai pot fi menţionate aspecte cum ar fi salariul actual, motivaţia pentru noul serviciu etc.
Această scrisoare trebuie adresată şefului compartimentului de personal sau directorului de
general.
Scrisoarea trebuie să stimuleze interesul cititorului. Stilul exprimă personalitatea candidatului fiind
necesar sa exprime încrederea în sine. Trebuie să facă dovada interesului faţă de firmă, organizaţie,
arătând că deţine informaţii despre organizaţie. Cu cât se va cunoaşte mai mult despre organizaţie, cu

49
atât este mai uşor să se dovedească modul în care abilităţile candidatului pot fi valoroase pentru
organizaţie.

Personalul va fi angajat în urma interviului de selecţie

Scopul interviului este de a obţine informaţii despre candidat. Aceste informaţii vor face posibilă
prevederea performanţelor viitoare ale candidatului la locul de muncă, şi compararea candidaţilor între
ei. Cu ajutorul lui se va procesa şi evalua informaţiile obţinute despre candidat, în legătură cu
particularităţile postului.
La planificarea interviului v-om tine cont de urmatoarele aspecte:
• Candidatul trebuie anunţat unde şi când are loc interviul şi cu cine trebuie să ia legătura.
• Candidatul trebuie să aibă o cameră liniştită unde să aştepte.
• Intervievatorul trebuie să fie pus la curent cu programul de intervievare, care trebuie conceput
astfel încât să fie suficient timp pentru candidat.
• Intervievatorul trebuie să vadă C.V.-ul, scrisoarea de intenţie si formularul de înscriere înaintea
interviului, pentru a ştii ce întrebări să pună.
• Controlul interviului este foarte important, acesta presupune cunoaşterea informaţiilor ce
trebuie obţinute, culegerea sistematică a acestora şi oprirea când au fost obţinute.
• Intervievatorul trebuie să ştie să conducă interviul, să nu vorbească mai mult de 25% din
timpul interviului de fond.
• Abordarea realistă a funcţiei presupune ca cel care conduce interviul trebuie să ofere informaţii
corecte despre postul pentru care se desfăşoară selecţia, despre organizaţie, astfel încât,
candidatul să poată evalua, propriile aşteptări la funcţie, reducându-se riscul insatisfacţiei
angajatului.
• Candidatul trebuie informat la sfârşitul interviului care va fi pasul următor.
• Urmărirea integrării candidaţilor ce au fost selectaţi.

Interviul de selectie se va desfasura sub urmatoarea forma:

Interviul va fi dus de catre un oficial al Departamentului Resurse Umane. Candidatul va fi primit într-
un cadru adecvat, liniştit, agreabil.
Culegerea de informaţii este etapa în care trebuie să se obţină maximum de informaţie privind
activităţile desfăşurare anterior de către candidat, motivaţii, aspecte biografice, etc.
Informaţii biografice aici se va indica:
- pregătire şcolară, diplome deţinute
- situaţie familială, trecut, prezent

50
 - situaţie economică, prezent
Informaţii despre activitatea profesională:
- Experienţă profesională
- Posturile ocupate şi intervalele de timp aferente
- Funcţiile şi responsabilităţile avute
Elemente psihologice privind atitudini şi trăsături de caracter observate.
După interviu, specialistul va completa o fişă de evaluare în cadrul căreia se vor acumula
aprecierile cu privire la răspunsurile date:
I. Statutul familial şi pregătirea profesională a candidatului:
- Observaţii
- Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
II. Statutul economic:
- Observaţii
- Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
III. Experienţă profesională:
- Observaţii
- Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
IV. Atitudini şi trăsături de caracter ce apar în timpul interviului:
- Observaţii
- Apreciere globală, favorabilă, nefavorabilă, incertă
Persoana din întreprindere ce va conduce discuţia va avea o dublă competenţă:
1.Una de specialitate ( să cunoască bine specificul postului, problematica organizaţiei )
2.Una psihologică ( să ştie să asculte, să fie obiectiv, să sesizeze posibilele contradicţii din afirmaţiile
candidatului, să reţină esenţialul.

După ce sa luat decizia de angajare candidatul se v-a supune examenului medical.

Examenul medical sau fizic, e necesar atât pentru a verifica starea generală de sănătate, cât şi
pentruanumite capacităţi şi aptitudini psihice şi fizice specifice fiecărui candidat la ocuparea unui post.
Acest examen are ca scop obţinerea de informaţii despre starea de sănătate a solicitanţilor.
Examinările se v-or efectua de către instituţii şi personal medical abilitat în acest sens ( dinspensare
medicală de întreprindere, policlinici, clinici şi spitale ).
Standardele medicale pentru fiecare funcţie trebuie să fie realiste şi adecvate cerinţelor
specifice fiecărei funcţii. În anumite contexte, examenul medical poate include examene specifice, de
exemplu : teatare pentru droguri, testare genetică,etc.

51
4.4 Angajarea şi integrarea profesională

Angajarea fiecărei persoane se va face în acord cu legislaţie în vigoare în acest domeniu. Între
organizaţie şi angajat se va încheia un contract de muncă ce ţine seama şi de elementele stabilite în
timpul interviului. Orice modificare a condiţiilor şi clauzelor contractuale v-or fi aduse la cunoştinţă
angajatului în termen de o lună. Angajatul va primi o înştiinţare în care sa precizeze salariul brut, cel
net, sporuri, impozite etc. organizaţia are obligaţia de a asigura condiţii de lucru corespunzătoare
legislaţiei în vigoare privind nivelul noxelor, ventilaţiei, iluminat, echipament de protecţie.
Integrarea socio-profesionala reprezintă procesul de asimilare a unei persoane în mediul
profesional, de adoptare a acesteia la cerinţele de munca şi comportament ale colectivului în cadrul
căruia lucrează, de adecvare a personalităţii sale la cea a grupului. Pentru o integrare rapida şi eficace,
noul angajat va primi atât informaţii cu privire la obiectul de activitate, modul de organizare, locul
ocupat in contextul socio-economic, facilităţile oferite personalului cât şi informaţii referitoare la
postul ocupat şi subdiviziunea din care aceasta face parte ,sarcinile, componenţele, responsabilităţile,
condiţia de lucru, criteriile de evaluare rezultatelor, comportamentul aşteptat, persoana cu care va
colabora, etc. în acest sens, se va comanda utilizarea unei mape de întâmpinare care să recunoască
toate informaţiile utile, precum şi de asemenea unui mentor care să-l ajute pe noul angajat atât în
munca sa cât şi în cadrul relaţional cu colegii şi superiorii rapid izolat de colectivitate, atrăgându-şi
adversitatea celorlalţi.
Contactul cu noul şef se va realiza, în funcţie de importanţa postului, fie la locul de muncă, noul
angajat fiind însoţit şi prezentat de reprezentatul personal sau la conducerea firmei. Şeful direct, ca
organizator al activităţi profesionale, are datoria să facă instruirea generală, după ce l-a prezentat
celorlalţi membri ai echipei. Pregătirile pentru primire se fac înainte ca noul membru să sosească.
Locul de muncă trebuie să conţină tot ceea ce e necesar. Astfel se creează un microclimat familiar,
pentru noul venit, nefiind tratat ca un străin. Şeful direct trebuie să-şi rezerve un anumit timp din
activitatea sa pentru a fi împreună cu noul angajat în prima sa zi de muncă. El va adopta o atitudine
prietenoasă, optimă, relaxantă şi se va obţine de la remarci defavorabile despre noii colegi ai
angajatului.
Forţarea ritmului de integrare profesională poate duce la creşterea fluctuaţiei personalului, cu
efecte negative asupra rezolvării firmei.
Tabelul 3.- Responsabilităţile integrării profesionale

52
Factorii de răspundere Responsabilităţi

- înscrierea angajaţilor pe statul de plată

Compartiment de - planificarea activităţilor de integrare
Resurselor Umane - evoluarea activităţilor de integrare
- explicarea structurii organizaţiei

- prezentarea detaliată şi precisă a drepturilor şi

Supraveghetorul (reprezentant compartimentului
îndatoririlor
Resurse umane) - dialogul direct periodic cu noi angajaţi
- controlul integrării

- informaţii despre atribuţiile locului de muncă

Manager producere - sensibilitatea echipei de lucru pentru primirea noului
angajat
- explicarea obişnuitelor şi tradiţiilor organizaţiei sau
ale grupului de muncă
- adoptarea fricţiunilor şi a succesiunilor pe care le pot
provoca iniţiativele noului angajat

Cunoaşterea noilor angajaţi cere timp, integrarea lor va depinde de o serie de factori care vizează
motivaţia, comportamentul, relaţiile interpersonale, performanţa în muncă. Se poate spune că
integrarea noului angajat va lua sfârşit, atunci când acesta e capabil să-şi îndeplinească corect sarcinile
postului pe care îl ocupă. Dar integrarea profesională nu înseamnă numai ajutor angajatului ci şi
observarea acestuia pe o perioada mai îndelungată după angajare, identificându-se atitudinea,
interesele, aspiraţiile sale, ritmul de progresare, reacţiile la diferiţi stimuli şi participarea la realizarea
obiectivelor firmei.
Pregătirea noilor angajaţi se va realiza astfel încât aceştia să simtă că aparţin organizaţiei şi sunt
utili realizării obiectivelor. Acest lucru se va realiza încredinţănd sarcini concrete cărora li se atribuie
obiecte precise. Managerii şi membrii grupurilor de muncă v-or fi pregătiţi să primească noii angajaţi.
Informaţiile necesare noilor angajaţi se grupează în trei categorii:
- informaţii generale asupra activităţilor curente ale organizaţiei şi ale muncii pe care angajatul
urmează să o desfăşoare.
- informaţii despre istoricul organizaţiei, obiectivele, misiunea, strategia politică a firmei, etc.
- informaţii generate, de preferinţă scrise, regulamentele de ordine interioară, facilităţi de orice
fel de care se bucură în cadrul organizaţiei.
Scopul integrării profesionale este:
- să prezinte toate informaţiile strict necesare;
- să prezinte identificarea principalelor lacune, pe linie profesională ale noilor angajaţi şi să asigure
mijloacele pentru rapida lor înlăturare

53
- să acorde prioritate calităţii munci şi responsabilităţilor
- să insiste însuşirea principiilor care permit menţionarea unui climat favorabil de lucru.
Obiectivul final al integrării îl constituie crearea sentimentului de apartenenţă la firmă şi apoi, de
identificare cu firma şi misiunea ei.

4.5 Recompensele personalului

Recompensa angajatului reprezintă totalitatea veniturilor materiale şi bănesti, a înlesnirilor şi

avantajelor prezente sau viitoare, determinate direct sau indirect de activitatea desfasurată de angajat,
fiind concretizate în salarii.
La stabilirea salariului v-om ţine cont de principiile prevederii Legislative cu prvire la salarii a
Republicii Moldova care sunt‫׃‬
- Obligativitatea stabilirii unui salariu minim pe economie sub nivelul cărora nu pot fi
plătite nici un salariat;
- Nu se admite discriminarea pe motive de vîrstă, sex, apartenenţă de rasă şi naţională,
convingeri politice, confesiune şi stare materială;
- Salarizarea angajaţilor este în raport cu cererea şi oferta de muncă pe piaţa muncii,
cantitatea şi calitatea muncii, rezultatele şi condiţiile de funcţionare a înterprinderii;
- Stabilirea concretă a fiecărui salariu se va realiza prin negocieri colective sau individuale,
în funcţie de posibilităţile financiare.
Forma de salarizare aleasă este: salarizarea în acord sau cu bucata - pentru cusutorese, şi în regie
pentru celelalte categorii de angajati.
Forma de salarizare cu bucata pentru cusutorese a fost aleasă; argumentez:
- rezultatele muncii pot fi masurate, ceea ce va servi ca un stimul şi totodata va reduce
absenteismul fată de muncă.
Însă aplicarea unei astfel de metode de salarizare cere să fie respectate unele reguli:
- salarizarea în acord să nu conduca la diminuarea calitaţii produselor sau la nerespectarea
regimurilor tehnologice şi a măsurilor de protecţie şi securitatae amucii:
- prin salarizarea în acord să nu se ajungă la depaşirea consumurilor specifice normate de materii
prime.

Pentru celelalte categorii de salariaţi a fost aleasă metoda de salarizare în regie; argumentez:
- productivitatea muncii nu poate fi masurată cu precizie:
- munca nu poate fi normată pentru a stabili exact timpul normat de execuţie a sarcinilor;
acestor categorii salariile li se v-or acorda stabilit pe luna, în funcţie de timpul efectiv lucrat şi
realizarea integrală a sarcinilor de serviciu stabilite.

54
4.6 Motivarea personalului
Motivaţia este o stare interioara ce energizează, activează sau pune în mişcare un individ,
orientând comportamentul său în direcţia unui obiectiv. Un motiv a fost descris de psihologi ca o
neliniste, o lipsa, o dorinţă puternică, o forţă. Odată aflat sub stăpînirea unui motiv, un organism face
ceva, ceva care sa reducă nelinistea, să înlature lipsa, să aline dorinţa, să atenuieze forţa.
Motivaţia, având deci semnificatia voinţei de a realiza, este una dintre cele mai importante sarcini
cu care se confruntă un manager.
Pentru a-i imobiliza pe oameni nu există mijloace formale; este necesară încredere, bunavointă şi
întelegere faţă de cerinţele şi dezideratele lor. Cei care pot şi doresc să lucreze mai bine trebuie ajutaţi,
mizând pe pornirea lor launtrică de a-şi satisface nevoile prin munca lor, adică trebuie motivaţi.

Organizaţia îşi va motiva angajaţii prin oferirea diferitor premii, în mod diferenţiat, pentru realizari
deosebite. În dependenţă de realizarea productiei se v-or oferi comisioane.
Pentru menţinerea disciplinei deasemenea se v-or implimenta strategii legate de motivaţie: se
prevăd micşorări ale salariilor celor ce provoacă indisciplina sau conflicte în interiorul organizaţiei.

4.7 Programa de lucru

Zilele de lucru v-or constitui: de luni până sâmbăta, duminica zi de odihnă.
Orele de lucru: de la 8 la 17, întrerupere pentru masă de la orele 12 la 13.
Concediile de odihnă se v-or acorda o dată pe an, acestea v-or fi cu plată.

55
 5. Organizarea producţiei

5.1 Organizarea procesului de producţie

Organizarea producţiei reprezintă ansamblu de măsuri cu caracter economic şi tehnico-

organizatoric referioare la stabilirea, asigurarea şi coordonarea mijloacelor de producţie şi a
forţei de muncă în aşa fel, încât fabricarea produselor să se efectuieze în cele mai bune condiţii.
Nivelul maxim de eficienţă se obţine printr-o fundamentare ştiinţifică adecvată a deciziilor luate.
Organizarea ştiinţifică a procesului de producţie trebuie să asigure prin metode şi tehnici de
organizare folosite respectarea unor principii de organizare de bază‫׃‬
- proporţionalitatea,
- ritmicitatea,
- paralelismul,
- linia dreaptă,
- continuitatea.
Tipul de producţie confecţionat de secţia planificată se caracterizat prin nomeclatorul
producţiei fabricate, volumul producţiei, gradul de specializare a întreprinderii.
Tabelul 5.1- Sortimentul de produse confecţionate
de către S.C.˝ART-INVEST- GROUP˝S.R.L.
Nr. Denumirea produsului
crt.
1 Costum pentru femei
2 Costum pentru adolescente
3 Pantalon pentru femei
4 Pantalon pentru adolescente
5 Fustă pentru femei
6 Fustă pentru adolescente
7 Jachetă pentru femei
8 Jachetă pentru adolescente
9 Bluză pentru femei
10 Bluză pentru adolescente
11 Pardesiu pentru femei
12 Rochie pentru femei
13 Rochie pentru adolescente

56
Tipul de producţie influienţează şi determină metodele de organizare a producţiei şi a muncii,
structura de producţie a secţiilor, gradul de înzestrare tehnică.
Reeşind din sortimentul de produse ce planifică să realizeze firma, acesta fiind destul de
variat, sistemul de de organizare trebuie să fie foarte flexibil, astfel, tipul de producţie realizat
este în serie, iar organizarea producţiei în flux.
Din practică se ştie că, folosind metode de organizare a producţiei în flux, se obţin rezultate
remarcabile în procesul de producţie.
Metoda de organizare a producţiei în flux necesită divizarea procesului pe operaţii şi
repartizarea lor pe locuri de muncă concrete amplasate în conformitate cu procesul tehnologic al
fiecărui model aparte. În acest caz se asigură continuitatea procesului de producţie care permite a
reduce timpul de confecţionare a articolelor ca rezultat al mişcării permanente a detaliilor,
ansamblurilor, articolelor prelucrate cu ajutorul diverselor mijloace de transport; amplasarea
funcţională a utilajului, ceea ce contribuie la utilizarea eficientă a capacităţilor de producţie.
Activitatea de producţie se va realiza prin intermediul procesului de producţie. Procesul
de producţie reprezintă unitatea organică a două procese‫ ׃‬procesul tehnologic şi procesul de
muncă.
Procesele de producţie se v-or desfăşura în secţiile de bază ale întreprinderii acestea fiind‫׃‬
secţia de pregătire, secţia de croi, secţia de producere, care îndeplinesc anumite sarcini şi
funcţii, astfel asigurând funcţionarea neîntreruptă a procesului de producţie.
Secţia de pregătire – aici ţesătura, în baza facturii – ordin este transportată de la depozitul
de materiale. Procesul tehnologic în secţia de pregătire este determinat de următoarele etape
interdependente:
recepţia materialelor, la recepţia ţesăturilor se verifică cantitatea materialelor intrate în
conformitate cu documentele de însoţire, precum şi calitatea acestora: se precizează metrajul
ţesăturii, se determină sortul, existenţa defectelor. Acest lucru este necesar pentru evidenţă la
croit şi completarea paşaportului cu indicarea parametrilor fiecărei ţesături.
întocmirea fişei croirii, fişa croirii se completează în serviciul de calcul al secţiei de
pregătire, în conformitate cu specificaţia pentru un anumit model, ţinând cont de informaţia
conţinută în paşaportul ţesăturii pentru utilizarea economă a acesteia şi tipul ţesăturii, desenul şi
culoarea ţesăturii în scopul determinării normei de consum materiale şi consumurilor privind
retribuirea muncii, în cazul executării comenzii de producţie.
Alegerea culorilor este necesară pentru utilizarea eficientă a timpului de lucru în secţia de
cusut. ţesăturilor alese, cantitatea articolelor obţinute din metrajul total şi pe fiecare bucată în
parte, ţinând cont de indicatorii mărimii şi taliei şi normele pentru un articol şi toată cantitatea de
articole, mărimea deşeurilor de producţie etc. În conformitate cu calculul efectuat pentru

57
materiale, datele se trec în harta croirii în ansamblu pe metraj, fără detalierea pe bucăţile ţesăturii
alese. Fişa croirii constituie baza pentru livrarea de la depozit a materialelor împreună cu
paşapoartele pentru fiecare bucată de ţesătură şi tiparele pentru modelul lansat în producţie. Este
de remarcat că fişa croirii se utilizează deoarece producţia se va croi pe partide, ceea ce va
asigura controlul materialului consumat pe fiecare partidă;
- pregătirea materialelor pentru croit, ţinând cont de fişa croirii se întocmeşte sarcina pentru
secţia de croit, se aleg bucăţile de ţesături, precum şi materialele pentru căptuşeală, întărituri,
garnituri şi furnitura pentru ţesături şi se trimit în secţia de croit.
În cadrul secţiei de pregătire va există sectorul experimental unde se va forma informaţia
primară privind fabricarea articolelor, după care se va elabora modelele etalon sau în dependenţă
de cămandă de fiecare model şi mărime câte un articol, în baza cărora se v-or determina norma
de consum, dacă estenecesar perfecţionarea succesiunii tehnologice, cu scopul reducerii timpului
de prelucrare.
După examinarea de către tehnolog şi managerul de producere a articolelor etalon,
materialele pregătite se transmit în secţia de croit.
Secţia de croit - se petrece procesul de croire a modelelor conform fişei de însoţire, după
care se formează pachete cu repere, pentru care se întocmesc fişele de însoţire ţi sunt transportate
în secţia de producere.
Secţia de producere - execută cusutul articolelor şi operaţiile finale de finisare şi asigură
amplasarea şi unirea detaliilor în conformitate cu condiţiile tehnice, efectuându-se consumuri de
muncă şi materiale minime. În secţia de producţie se utilizează metoda de organizare a producţiei
în flux în care prelucrarea produselor se divizează în operaţii executate continuu şi consecutiv de
către muncitori pe sectoare separate. În acest scop la fişa de însoţire se anexează bonuri pentru
evidenţa consumurilor de muncă în care se indică numărul operaţiei, tarifele şi timpul efectuării
acesteia.
Procesul tehnologic al secţiei de producţie include sectoarele‫׃‬
- sectorul de cusut, pe acest sector croiala calitativă verificată se lansează în flux, trecând
printr-o serie de operaţii continue şi consecutive. Pentru forma de organizare a producţiei în flux
este necesară coordonarea muncii tuturor sectoarelor producţie, de aceea pe toate sectoarele
tehnologice se completează bonuri, o numerotare a detaliilor croielii. Pentru a obţine produsul
finit în cursul efectuării unor operaţii tehnologice în secţia de producţie se utilizează materiale
auxiliare care sunt: aţa de cusut, dublura, rejansa, fermoarele, nasturii, şi alte furnituri şi astfel de
materiale cum sunt etichetele.. Eliberarea de la depozit a furniturilor şi altor materiale auxiliare
se efectuează în baza facturii anexată la fişa croirii.

58
 - sectorul de finisare higro-termică, pe acest sector se execută operaţiile de călcare-
aburire, atăt între fazele tehnologice cât şi finale, înainte de transportarea articolelor la depozitul
de produse finite.
- sectorul de control, constă din următoarele operaţii: curăţirea produsului finit, marcarea
produsului, verificarea calităţii de către controlorul secţiei de control tehnic, sortarea articolelor
pe modele, completarea fişelor de însoţire şi alegerea articolelor pe fişe de însoţire.
Producţia finită este transportată la depozitul produse finite.

5.1.1 Asigurarea calităţii

Calitatea nu poate fi considerata o categorie economica care planează
în afara factorilor economici, ieşită de sub acţiunea acestora, ci trebuie
înţeleasă ca fiind într-o continuă modificare şi în strânsă interacţiune cu
acest factori economico-sociali.
Calitatea poate fi situata pe poziţia de factor de influentă asupra altor
categorii economice şi în special asupra rezultatelor economico-
financiare ale firmei.
Factorii ce influinţează calitatea produselor‫׃‬
Factori tehnico-creativi
Factorii de natură tehnică se referă la structura şi starea utilajelor din
dotare, de al căror randament depinde buna si eficienta desfăşurare a
procesului tehnologic.
Factorii de natura creativa au o deosebita importanta în modificarea
calităţii şi realizarea unor produse cu un înalt grad de competitivitate
(design, moda, cerinţele clientului).
Factori materiali
O importanta deosebita o are atât calitatea materiilor prime şi
auxiliarele utilizate, cât şi calitatea operaţiilor tehnologice executate de-a
lungul fluxului tehnologic.

59
 Organizarea controlului calităţii producţiei şi produselor
De modul în care este organizat controlul calităţii producţiei şi a
produselor obţinute depinde în mod direct şi nemijlocit creşterea
rentabilităţii şi valorificarea superioară a materiilor prime.
În urma controlului se ierarhizează factorii de influenţă asupra
calităţii, se evaluează cauzele care au determinat produse de calitate
inferioara astfel încât, în urma unor analize critice să rezulte o cât mai
obiectivă grupare a sortimentelor şi grupelor de produse în vederea
orientării producţiei către acele sortimente care să asigure o eficienta
sporita a activităţii agentului economic.
Este necesară introducerea în procesul de producţie numai a acelor
materii prime care au caracteristicile de calitate prevăzute în standardele
sau normele invocate de beneficiari în momentul specificării acestor
materii prime la lansarea comenzii.
Executarea unui control riguros pe fluxul de fabricaţie care să nu
permită promovarea de produse ne-conforme cu documentaţia şi
tehnologia omologata, presupune o activitate susţinută a controlorilor de
calitate.
Calificarea personalului
Calitatea produselor înseamnă nu numai materii prime şi materiale
de calitate, utilaje şi metode ci şi profesionalismul celor ce le realizează.
Profesionist e o persoana care câştiga satisfacţie, împliniri nu doar
salariu, dar şi din munca prestată.
5.1.2 Organizarea activităţii de control a calităţii
Una din cerinţele de bază ale creşterii nivelului calitativ al producţiei şi produselor o constituie şi
organizarea corespunzătoare a activităţii de control a calităţii. Asigurarea unui nivel calitativ al

60
produselor, în corelaţie permanentă cu nivelul maxim al cerinţelor beneficiarilor şi satisfacerea
acestora într-un grad cât mai ridicat face necesară organizarea strictă a activităţii de control.

Politici elaborate în acest scop sunt:

- Raspunderea pentru calitatea operaţiilor va reveni controlorului pentru toate locurile de munca.
Asigurarea desfăşurării la un nivel înalt calitativ al tuturor operaţiilor cerute în procesul de
producţie reprezintă una din sarcinile de baza al tehnologului.
- Efectuarea unui control prin sondaj asupra operaţiunilor.
- Extinderea autocontrolului din partea muncitorilor. Aceasta forma de control a calităţii
prezintă, pe lângă aspectul economic, şi alte aspecte de o deosebită importanţă socială legata de
psihologia muncii şi anume, sporirea răspunderii muncitorilor pentru lucrările executate.
Controlul final se va executa verificând fiecare articol (bucată cu bucată).
Procesul calitate se poate transforma utilizând resursa cea mai preţioasa:oamenii. Oamenii
care lucrează pentru întreprindere au adeseori cele mai bune idei pentru imbunătaţirea calităţii şi
productivităţii. Totul este ca aceşti oameni să se simtă în siguranţă: sa nu se teama să-ţi exprime
ideile; să nu se teama să pună întrebări.
Se recomanda ca în cadrul unităţii sa se organizeze cursuri de perfecţionare profesională şi
instruire în domeniul asigurării calităţii pentru întreg personalul, indiferent de poziţia pe care o
ocupă.

5. 2 Argumentarea alegerii formei de organizare a procesului de fabricaţie

Analizând datele iniţiale – numărul de executori N = 29 oameni s-a stabilit că pentru

fabricaţia costumelor pentru femei, această linie tehnologică este de capacitate mică. Petru
capacităţi mici, în dependenţă de numărul de executori, se recomandă structura secţionată a liniei
tehnologice. După gradul de asigurare tehnică, linia tehnologică se referă la generaţia a 2-a,
utilajul instalat este progresiv şi permite de a obţine o calitate înaltă a produselor fabricate. În
această linie tehnologică pot fi lansate mai multe modele. În acest caz cel mai bine se potriveşte
ritmul liber de lucru, iar lansarea detaliilor produsului – cu pachetul, ceea ce v-a contribui la
creşterea productivităţii muncii şi folosirea raţională a utilajului.
Caracteristica liniei tehnologice proiectate se prezintă în (tab.5.1).
Tabelul 5.2 – Caracteristica liniei tehnologice proiectate
Denumirea produsului – costum pentru femei

Sectorul Numărul Forma de Numărul Tipul Metoda de

61
 de agregate organizare de modele lansării transportare a
modelelor semifabricatelor
Pregătirea
reperilor Agregat Consecutiv Cărucior cu deplasare
Asamblarea 1 grupă 3 la sol, intermasă
Finisarea

Tabelul 5.2.1 – Caracteristica mijloacelor de transport

Denumirea mijlocului de
transport Caracteristica tehnică Gabarite, mm
Pentru transportarea şi păstrarea detaliilor
Cărucior – container TT - ПК1 mari şi mici 900х400

Cărucior – ştender ТП – 2С 718 Pentru transportarea produselor finite 1183х500

5.3 Tehnologia procesului de fabricaţie

Caracteristica modelelor cofecţionate în linia tehnologică

Tabelul 5.3.1 – Descrierea aspectului exterior al jachetei şi fustei pentru femei

Denumirea elementului Modelul A
de produs
Jachetă
1. Siluieta modelului Semiajustată
2. Sistemul de închidere Simetrie cu fermuar
3. Gulerul Tip cămaşă
4. Faţa produsului Cu cusătură de relief şi buzunare prelucrate în cusătură
5. Spatele Cusătura de relief
6. Lungimea produsului Mai jos de linia taliei
7. Mâneca Simplu aplicată
8. Finisarea Cusături decorative pe reperul feţei
Fusta
1. Siluieta Dreaptă, puţin evazată la tiv
2. Faţa Pense de talie

62
3. Spatele Pense de talie
4. Sistem de închidere Fermuar în cusătura laterală
5. Bentiţă în talie Montată pe tot perimetrul fustei

63
5.3.2 Caracteristica utilajului tehnilogic instalat în linia tehnologică
Alegerea utilajului impune o tehnologie de prelucrare mai mult sau mai puţin performantă. Se
propune folosirea utilajului existent la întreprindere pentru confecţionarea costumului constituit
din jachetă şi fustă.

Tabelul 5.3.2.- Caracteristica maşinilor neautomate şi semiautomate instalate în flux

Destinaţia Tipul Turaţiile Pasul Grosime

tehnologică a cusătu arbore- cusătu- a max. a
Clasa maşinii de -rii lui rii, mm material Tipul transportului de
utilajului cusut principal elor material, dispozitive
asambla auxiliare
-ate, mm
1 2 3 4 5 6 7
Maşina de Transportor, ac
8332/2705 cusut simplu cremaileră, oprire
301 4500 4,5 5
“Textima” automatăcu acu în poiţie
fixă, tăierea firelor,
idicarea-cborârea
picioruşului
Maşina de
8515/690/21 surfilat lanţ cu Transportor difernţiat
401х5 7500 3,2 5
7 trei fire iferior

64
 „Textima” 04
Destinaţia utilajului

(lungimea xlăţimea)mmGabaritele utilajului

Marka, tipul utilajului, firma producătoare

Presiunea maximală între formele de călcat,

Modalitatea de încălzire a formelor de

Durata maximală a ciclului de finisare

Presiunea maximală a aerului în sistemul

Temperatura de încălzire a formei

călcat a presei(fierului de calcat)

Maşina de Trasportor special
Cs- cusut ascuns superior, două picioruşe

superioare,*C
103 3200 7 3

higro-termică,s
pneumatic, MPa
79”Pannonia lanţ cu un fir infrioare, îndoitor
”
Maşina Special, dimensiunile

KPa
220-M semiautomatde cheiţelor 7-16mm, 3-7mm,
304 1200 4 8
„Podolisc- cusut cheiţe lăţimea 2-3mm.tăiera
şveimaş’ automată a fireor.
Maşina Special, lugimea
62761-P3 semiautomat butonierei de 9-32mm.
304 2800- 0,9-3 2,5
„Pannonia” de executat Lăţimea margini
Aplicarea Presă debutoniere 3200 butonierei 1,75-2.8mm.
dublurii la călcat Cs-
drepte Nuărul paşilor în fiecar
371 0,6 28 150-160 Electrică 4400x1700
reperele de KM-1- 60cheiţă 7. Lungmea cheiţei
bază 12+36A 5.6 mm.
Maşina
”Pannonia” Special, diametrul
827 semiautomat nasturilor 15-
Călcarea de Masă de 304 1500 5 5
„Podolisc- de cusut 35mm.Numărul de
finisare a călcat Cs-
şveimaş’ nasturi 0,6 75 130-140 abur împunsături în fiecare
394 K-
şliţului, 1+395/11
60pereche de1450x500
orificii 10.
descălcarea ”Pannonia” Tăierea automată a firelor
cusăturilor, şi ridicare de nasturi.
călcarea
canturilor

Tabelul 5.3.3 – Caracteristica utilajului pentru finisare higro-termică

5.3.4 Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului

Ţinând cont de metodele de prelucrare, utilajul şi dispozitivele alese – se elaborează succesiunea

tehnologică de prelucrare a produselor vestimentare.

Tabelul 5.3.4. - Succesiunea tehnologică de prelucrare a costumului pentru femei

Nr. Specia Categ Cheltuieli Utilaj şi
ord. Numărul şi denumirea fazei litatea oria de timp dispozitive
tehnologice pe folosite
modele, s

65
1 2 3 4 5 6
Lansarea croitului
1 Recepţia croitului. Divizarea în pachete m 3 60 -
2 Verificarea componenţei setului de repere
Potrivitregistrului de evidenţă
m 3 30 -
3 Completarea pachetelor şi lansarea în flux m 3 45 -
4 Aplicarea dublurii la bizeţe P 3 60 Cs-371”Pannonia”
5 Aplicartea dublurii la feţe pe sectorul P 3 30 Cs-371”Pannonia”
buzunarelor laterale
6 Aplicarea dublurii la feţe pe tiv P 3 70 Cs-371”Pannonia”
7 Aplicarea dublurii în tivul mînicii P 3 48 Cs-371”Pannonia”
8 Aplicarea dublurii pe faţa de guler P 3 51 Cs-371”Pannonia”

9 Aplicarea dublurii în tivul spatelui P 3 70 Cs-371”Pannonia”

10 Aplicarea dubluriila feţe în sectorul P 3 70 Cs-371”Pannonia”
răscroielii mînecii
11 Aplicarea dublurii pe bentiţă în talia fustei P 3 60 Cs-371”Pannonia”
Total 594
Prelucrarea feţelor
12 Surfilarea feţelor pe liniile de relief MS 3 87 8515/690/217
“Texima”
13 Aplicarea pungii la faţa - centru M 4 43 8332/2705„Texima
14 Aplicarea contrareliefului la clinul - faţă M 3 43 8332/2705„Texima
15 Închiderea pungii buzunarului M 3 58 8332/2705„Texima
16 Asamblarea clinilor la faţă - centru M 4 71 8332/2705”Texima
17 Descălcarea cusăturii de relief a feţei F 3 74 Cs-394”Pannonia”
18 Aplatizarea cusăturii de aplicare a clinului M 4 71 8515/690/217
la faţă – centru “Texima”
19 Călcarea buzunarelor plasate în cusături F 3 45 Cs-394”Pannonia”
Total 492
Prelucrarea spatelui
20 Surfilarea spatelui pe liniile laterale şi tiv MS 3 87 8515/690/217
“Texima”
21 Surfilarea spatelui pe liniile de relief M 3 81 8515/690/217
“Texima”
22 Asamblarea spatelui pe liniile de relief M 3 71 8332/2705”Texima
23 Descălcarea cusăturii de relief a spatelui F 3 69 Cs-394”Pannonia
Total 308
Prelucrarea mânicilor
24 Surfilarea mânecilor pe liniile inferioare MS 3 89 8515/690/217
“Texima”
25 Surfilarea mânecelor pe liniile superioare MS 3 105 8515/690/217
“Texima”
26 Surfilarea mânecilor pe linia tivului MS 3 25 8515/690/217
“Texima”
27 Asamblarea mânecei pe linia inferioară M 3 73 8332/2705”Texima
28 Dascălcarea cusăturii pe linia inferioară a F 3 50 Cs-394 K-
mânicei 1+395/11Pannonia
29 Asamblarea mânecilor pe linia superioară M 3 70 8332/2705”Texima

66
30 Descălcarea cusăturilor superioare a F 3 50 Cs-394 K-
mânecilor 1+395/11Pannonia
31 Definitivarea liniei tivului mânecelor F 3 54 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
32 Calcarea tivului şi şliţului mânecii F 3 57 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
33 Fixarea rezervelor şliţului mânecii prin SA 3 45 220-
cheiţe M”Podoliscşveima
ş”
Total 628
Prelucrarea gulerului, aplacului
34 Desenarea liniei de înnădire a gulerului, m 3 55 -
precizarea crestăturilor
35 Înnădirea feţei şi dosului de guler M 4 104 8332/2705”Texima
36 Crestarea colţurilor gulerului m 2 30
37 Descălcarea cusăturilor de înnădire F 4 71 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
38 Întoarcerea gulerului pe faţă M 2 33
39 Executarea cusăturii decorative pe linia M 4 84 272-
140042/E”Durcopp
pelerinei gulerului
40 Călcarea gulerului cu formarea cantului, F 4 77 Cs-394 K-
verificarea calităţii prelucrării gulerului 1+395/11Pannonia
Total 454
Total pregătire 2839
Asamblare - finisare
41 Înnădirea bizeţelor la feţe înserând M 4 115 8332/2705”Texima
fermuarul şi bentiţa pentru susţinerea
canturilor
42 Descălcarea cusăturii de înnădire a F 3 130 Cs- 394”Panonnia”
canturilor
43 Întoarcerea pe faţă şi îndreptarea colţurilor m 2 33 -
canturilor şi rezervelor
44 Călcarea canturilor rezervelor şi ieşiturilor F 4 100 Cs- 394”Panonnia”
rezervelor
45 Verificarea simetriei canturilor şi a m 3 20 -
ieşiturilor rezervelor
46 Executarea cusăturilor laterale M 3 80 8332/2705”Texima
47 Despicarea şi descălcarea cusăturilor F 3 101 Cs- 394”Panonnia”
laterale
48 Călcarea tivului după crestături F 4 52 Cs- 394”Panonnia”
49 Asamblarea jachetei pe liniile umerale M 3 20 8332/2705”Texima
50 Descălcarea cusăturilor umerale a jachetei F 3 30 Cs- 394”Panonnia”
51 Aplicarea dosului de guler în răscroială M 4 126 8332/2705”Texima
52 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de F 3 101 Cs- 394”Panonnia”
guler interior
53 Aplicarea gulerului în răscroială M 4 169 8332/2705”Texima
54 Călcarea cusăturii de aplicare a dosului de F 4 44 Cs- 394”Panonnia”
guler în răscroială
55 Executarea cusăturii decorative pe cant M 4 150 8332/2705”Texima
56 Aplicarea mânecilor în răscroiala jachetei MS 4 290 8515/690/217

67
 “Texima”
57 Surfilarea cusăturii de aplicare a MS 3 90 8515/690/217
mânecelor în răscroială “Texima”
58 Calcarea de susţinere a mânecelor F 4 121 Cs- 394”Panonnia”
59 Aplicarea perniţei în capuş mânecei M 3 120 8332/2705„Texima
60 Fixarea unui petic din cîptuşeală de M 3 74 8332/2705„Texima
perniţă
61 Întoarcerea subansamblului faţă – spate pe m 1 45 -
faşă
62 Întoarcerea mânecelor pe faţă m 1 20 -
63 Tăierea benzii termofuzibile de lungimi m 1 13 -
diferite
64 Fixarea rezervelor tivului mânecii pe M 3 52 -
cusăturile cotului ţi anterioară
65 Întoarcerea mânecelor pe faţă m 1 40 -
66 Tighelirea cusăturilor anterioare ale M 2 51 8332/2705„Texima
mânecilor
67 Cîlcarea tivului jachetei F 4 76 Cs- 394”Panonnia”
68 Tîierea capetelor firelor m 1 28 -
69 Înlăturarea liniilor de cretă m 2 50 -
70 Călcarea jachetei în regiunea pieptului F 4 66 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
71 Călcarea jachetei în regiunea buzunarelor F 4 44 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
72 Călcarea tivului mânecelor pe faţă F 4 67 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
73 Călcarea produsului, eliminând toate F 4 180 Cs-394 K-
neregularitîţile pe linia canturilor 1+395/11Pannonia
74 Cîlcarea răscroielii mânecilor F 4 52 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
75 Cîlcarea canturilor F 4 17 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
76 Agăţarea etichetei de marfă de prima m 1 37
butonieră
-
77 Verificarea finală a calităţii produsului m 1 10 -
Total pentru asamblarea – finisarea 2866
jachetei
Prelucrarea fustei

78 Surfilarea feţei pe linia tivului MS 3 40 8515/690/217

“Texima”
79 Surfilarea spatelui pe linia tivului MS 3 40 8515/690/217
“Texima”
80 Asamblarea penselor de talie a feţei fustei M 3 48 8332/2705”Texima
81 Asamblarea colţului inferior al şliţului M 3 20 8332/2705”Texima
feţei
82 Asamblarea colţului inferior al şliţului M 3 20 8332/2705”Texima
spatelui
Total pe prelucrarea feţei şi spatelui 168
fustei

68
 Prelucrarea bentiţei în talie
83 Surfilarea marginii inferioare a bentiţelor MS 3 40 8515/690/217
feţei şi spatelui pe lungime “Texima”
84 Asamblarea bentiţelor feţei şi spatelui pe M 3 20 8332/2705”Texima
linia laterală
85 Descălcarea cusăturilor laterale a F 3 40 Cs-394 K-
bentiţelor 1+395/11Pannonia
Total pe prelucrarea bentiţei în talia 100
fustei
Total pe prelucrarea fustei 265
Asamblarea – finisarea fustei
86 Aplicarea fermuarului în cusătura de M 4 78 8332/2705”Texima
simetrie-spate
87 Descălcarea cusăturilor F 3 90 Cs-394 K-
1+395/11Pannonia
88 Asamblarea colţului superior al sistemului M 3 32 8332/2705”Texima
de închidere în cusătura de simetrie
89 Tighelirea unei părţi a şliţului cu fermuar M 4 24 8332/2705”Texima
în cusătura de simetrie-spate
90 Tighelirea terminaţiei fustei M 3 100 -
91 Verificarea calităţii fustei m 1 10 -
92 Tăierea firelor, înlăturarea gunoiului m 1 19 8332/2705”Texima
93 Aşezarea fustei pe umeraşe m 1 10 Ştender mobil
94 Formarea partidei m 1 20 Ştender mobil
Total pe asamblare-finisarea fustei 393
Total pe fustă 823
Total pe prelucrarea costumului 2839
Total pe asamblarea-finisarea 3395
costumului
Total pe costum 6374

5.4 Calculul liniei tehnologice

5.4.1 Calculul preliminar al paramerilor liniei tehnologice
Datele iniţiale pentru calculul liniilor tehnologice: din programa de fabricaţie şi analiza
cheltuielilor de timp pentru confecţionarea modelelor în linia tehnologică.

Tabelul 5.4.1 – Calculul parametrilor liniei tehnologice

Denumirea produsului – costum pentru femei
Numărul de executori N= 29

Simboli- Formula de calcul Calculul Valoarea

Denumirea indecelui
zarea indecelui indecelui
1.Cheltuielile de timp pentru T din succesiunea tehnologică 6374
confecţionarea unui produs, s

69
2. Tactul liniei tehnologice, s τ T 6374/29 219,79
N
3.Capacitatea într-un schimb, buc M R 28800/21 131
τ 9,79
- durata schimbului. s R - - 28800
4.Numărul de locuri de muncăîn linia Nl.m. N•N l. m.med 29•1,2 35
tehnologică
- numărul mediu de locuri de muncă Nl.m.med Din cocumentaţia normativă 1,2

Pentru dirijarea eficientă a lucrului executorilor în linia tehnologică, pot fi formate grupe de
prelucrare paralelă a reperilor produsului textil.
La formarea grupelor se respectă următoarele cerinţe‫׃‬
Reperile într-o grupă se selectează astfel încât să fie asemnătoare metodele
- de prelucrare şi operaţiile tehnologice să poată fi realizate la acelaş tip de utilaj;
- grupele trebuie să fie aproximativ egale după volumul de lucru şi numărul de executori.
- Se recomandă numărul optimal de executori într-o grupă 10-15 oameni.

Tabelul 5.4.2 – Determinarea cheltuielilor de timp şi numărul de executori pe etape de

prelucrare
τ ═ 219,79

Etapa şi elementele de Cheltuieli Numărul de Numărul Numărul Suprafaţa

produs de timp la executori grupei de pcupată
prelucrare,s executori de grupă,
m2
Lansarea croielii 594 2,7
Prelucrarea reperilor‫׃‬
- reperul faţă jachetă 492 2,24
- reperul faţă, spate fustă 168 0,76 I 13
- reperul spate jachetă 308 1.4
- bentiţa fustă 100 0.45
- mâneca 628 2,86
- guler, aplac 454 2,06
Total pregătirea reperelor 2839 12,91 I 13 88,4
Asamblarea finisarea jachetei 3002 13,66
Asamblarea finisarea fustei 393 1,79
Total asamblare 3395 15,64 II 16 108,8
Total costum 6374 28,55 I,II 23 197,2

5.4.3 Calculul condiţiilor de coordonare a operaţiilor tehnologice

70
Pentru fluxurile cu ritm liber de lucru cum este linia tehnologică agregat – grupă LAG,
coordonarea timpului operaţiei tehnologice cu tactul este în limitele ± 10, iar pentru unele
operaţii până la +15% ‫׃‬
top.thn ═ (0,90...1,10) • τ • k
unde‫ ׃‬top.thn – tipul operaţiei tehnologice, s;
τ –tactul fluxului, s
k- numărul de muncitori pentru executarea operaţiei tehnologice.

Tabelul 5.4.3 – Calculul condiţiilor de coordonare ale operaţiilor tehnologice

Tipul liniei Tactul Divizi- Condiţia de coordonare
tehnologice fluxului, s bilitatea
de bază auxiliară
- 10% 0 +10% +15%
1 197,81 219,79 241,78 252,76
Agregat-
grupă 219,79 2 395,62 439,58 483,54 505,52
3 593,43 659,37 725,34 758,28

5.4.5 Cuplarea şi analiza cuplării operaţiilor tehnologice

În liniile tehnologice agregat-grupă completarea fazelor în operaţii tehnologice se efectuiază

respectând următoarele cerinţe‫׃‬
- se permite abaterea timpului operaţiei de la tact cu 10-15%;
- se permite întoarcerea elementelor de produs în interiorul agregatului la locurile de
muncă megieşe după principiul suveicii;
- se urmăreşte specializarea strictă a locurilor de muncă;
- unirea fazelor de aceeaşi categorie sau megieşe.
Analiza cuplării fazelor în operaţii include calculul coeficientului de coordonare, elaborarea şi
analiza diagramei încărcării forţei de muncă şi a grafului de montare.
Operaţiile în flux sunt cuplate corect dacă valoarea coeficientului de coordonare Kc se află în
limitele 0,98 ≤ Kc ≥ 1,02.

Tef 6374
Kc ═ ═ ═ 1,00
τ ⋅ N 219,79 ⋅ 29

71
Unde: Tef – timpul efectiv obţinut în rezultatul cuplării fazelor în operaţii tehnologice, s;
τ - tactul liniei tehnilogice;
N – numărul real de muncitori.
Pentru liniatehnologică analizată operaţiile sunt completate uniform şi nu sunt supraîncărcate.

5.4.6 Schema tehnologică a liniei tehnologice

Schema tehnologică este documentul principal care se utilizează pentru repartizarea lucrăilor,
amplasarea locurilor de muncă, în baza ei se calculează salariul de bază. Pentru operaţia
tehnologică se calculează norma de fabricaţie, preţul prelucrării pentru fiecare fază, numărul de
executori calculat şi se stabileşte numărul de execuori real pentru fiecare operaţie.

Tabelul 5.4.6 – Schema tehnologică a liniei tehnologice cu lansare consecutivă

Denumirea produsului – costum pentru femei

Cheltuieli de timp la prelucrare – 6367 s
Numărul de executori – 29
Tactul liniei tehnologice – 219,79 s
Nr.op.thn.

Chelt. Norm. Preţul Numărul

Categoria

de De prelucrării, de
Conţinutul operaţiei timp, fabric. bani executori
tehnologice s buc/

72
 8 ore calcu re Utilaj

Specialitatea
-lat al ul

Lansarea, prelucrarea
reperilor jachetei şi Masă
fustei
1Recepţia croitului. m 3 60 6,882 Cs-
01 Divizarea în pachete 371
2Verificarea m 3 30 3,441 Panno
componenţei setului de -nia
repere potrivit registrului
de evidenţă
3 Completarea pachetelor m 3 45 5,1516
şi lansarea în flux
4 aplicarea dublurii la P 4 60 7,848
bizeţe
195 148 23,3325 0,89 1
5 Aplicarea dublurii la P 4 30 3,924
02 feţe pe sectorul
buzunarelor laterale Cs-
7 Aplicarea dublurii în P 4 48 6,2784 371
tivul mânecii Panno
8 Aplicarea dublurii pe P 4 51 6,6708 -nia
faţa de guler
9 Aplicarea dublurii în P 4 70 9,156
tivul spatelui
199 145 26,0292 0,91 1
6 Aplicarea dublurii la P 4 70 9,156
03 feţe pe tiv Cs-
10 Aplicarea dublurii la P 4 70 9,156 371
feţe în sectorul rîscroielii Panno
mânecii -nia
11Aplicarea dublurii pe P 4 60 7,848
bentiţă în talia fustei
200 144 26,1600 0,91 1
12 Surfilarea feţelor pe MS 3 87 9,9789
liniile de relief
20 Surfilarea spatelui pe MS 3 87 1,3764 8515
liniile lateralr Texti
04 21 Surfilareaspatelui pe MS 3 81 9,2907 ma
liniile de relief
78 Surfilarea feţei pe MS 3 40 4,588
linia tivului
79 Surfilarea spatelui pe MS 3 40 4,588
linia tivului
83 Surfilarea marginii MS 3 40 4,588
interioare a bentiţelor
feţei şi spatelui pe
lungime

73
 440 65 34,410 2,00 2
13Aplicarea pungii la M 4 43 5,6344
faţa - centru
14Aplicarea M 3 43 4,9321
contrareliefului la clinul - 8332
faţă Texti
15Închiderea pungii M 3 58 6,6526 ma
buzunarului
16Asamblarea clinilor la M 4 71 9,2868
faţă - centru
18Aplatizarea cusăturii M 4 71 9,2868
05 de aplicare a clinului la
faţă-centru
22Asamblarea spatelui pe M 3 71 8,1437
liniile de relief
80Asamblarea penselor M 3 48 5,5056
de talie a feţei fustei
81Asamblarea colţului M 3 20 2,294
inferior al şliţului feţei
82Asamblarea colţului M 3 20 2,294
inferior al şliţului
spatelui
84 Asamblarea bentiţelor M 3 20 2,294
feţei şi spatelui pe linia
laterală
465 62 56,314 2,11 2
17Descălcarea cusăturii F 3 74 8,4878
06 de relief afieţei Cs-
19Călcarea buzunarelor F 3 45 5,1615 394
plasate în cusături Panno
23Descălcarea cusăturii F 3 69 7,9143 nia
de relief al spatelui
85Descălcarea cusăturilor F 3 40 4,588
laterale a bentiţelor
228 126 26,1516 1,04 1

24Surfilarea mânecilor MS 3 89 10,2083

07 pe liniile inferioare
25Surfilarea mânecelor MS 3 105 12,0435 8515
pe liniile superioare Texti
ma
26Surlilarea mânecilope MS 3 25 2,8675
linia tivului
219 131 25,1193 0,99 1
27Amplasarea mânecilor M 3 73 8,3731
pe linia inferioară
08 8332
29Asamblarea mânecilor M 3 70 8,029
pe linia Texti

74
 39 Executarea cusăturii M 4 84 10,9872
decorative pe linia
pelerinei gulerului ma

227 127 27,3893 1,03 1

28Descălcarea cusăturii F 3 50 5,735
inferioare
30 Descălcarea F 3 50 5,735
09 cusăturilor superioare a
mânecilor
Cs-
31Definitivarea liniei F 3 54 6,1938 394
tivului mânecelor Panno
32Calcarea tivului şi F 3 57 6,5373 nia
şliţului mânecii
211 136 24,2197 0,96 1
33Fixarea rezervelor SA 3 45 5,1615
şliţului mânecii 220
10 Podoli
34Desenarea liniei de m 3 55 6,3085
înnădire a gulerului, skşvei
precizarea crestăturilor maş

35Înnădirea feţei şi M 4 104 13,6032 8332

dosului de guler Texti
ma
244 118 25,0732 1,11 1
36 Crestarea colţurilor m 2 30 2,733
gulerului
37Descălcarea cusăturilor F 4 71 9,2868
de înnădire
11 Cs-
38Întoarcerea gulerului m 2 33 3,0063 394
pe faţă Panno
40Călcarea gulerului cu F 4 77 10,0716 nia
formarea cantului,
varificarea calităţii
prelucrării gulerului
211 25,0977 0,96 1
Total pregătire 2839 319,296 12,92 13

75
76
77
 Continuare Tabelul 5.4.4

Nr.op.thl

Specialitatea

Categoria
Numărul de
Chelt. Norma Preţul executatori
de de prelu- Utilajul
Conţinutul operaţiei timp,s fabric. crării, cal -
tehnologice buc/8ore bani culat real

Asamblarea-
finisarea costumului
41Înnădirea bizeţelor M 4 115 15,042
la feţe înserând 8332
Textima
fermuarul şi bentiţa
12 pentru susţinerea Cs-790
canturilor Pannonia
45 Verificarea m 3 20 2,294
simetriei canturilor şi
a ieşiturilor
rezervelor
46 Executarea M 3 80 9,176
cusăturilor laterale
86 Aplicarea M 4 78 10,2024
fermuarului în
cusătura de simetrie-
spate
88 Asamblarea M 3 32 3,6704
colţului superior al
sistemului de
închidere în cusătura
de simetrie
89 Tighelirea unei M 4 24 3,1392
părţi a şliţului cu
fermuar în cusătura
de simetrie-spate
90Tighelirea 3 100 11,47
MS
terminaţiei fustei
499 64 54,994 2,04 2
42 Descălcarea F 3 130 14,991
cusăturii de înnădire a
13 Cs-394
canturilor Pannonia
43 Întoarcerea pe faţă m 2 33 3,0063
şi îndreptarea
colţurilor canturilor şi
rezervelor
44 Călcarea F 4 100 13,08
canturilor rezervelor
şi ieşiturilor
rezervelor
47 Despicarea şi F 3 101 11,5847
descălcarea
cusăturilor laterale
48 Călcarea tivului F 4 52 10,323
după crestături
416 69 25,3487 1,89 2
50 Descălcarea F 3 30 2,294
14 cusăturilor umerale a Cs-394
Pannonia
jachetei
52 Călcarea cusăturii F 3 101 16,4808 78
de aplicare a dosului
de guler interior
 Calculul indicilor tehnico-economici pentru fiecare operaţie tehnologică s-a redus la calculul:
- normei de fabricaţie:
R
Nf = ,
t op.thl

unde: R- durata schimbului primită la întreprindere, R=8ore = 28800s;

top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s.
- preţul prelucrării pentru fiecare fază tehnologică:
P = Starif • t fazei,
unde: Starif – salariul tarifar primit la întreprindere, bani. Se ia în dependenţă de
categoria operaţiei, şi are valorile: categoria I – 0,0722bani; categoria II – 0,0911;
categoria III – 0,1147; categoria IV – 0.1308.
tfazei – timpul pentru fiecare fază tehnologică care compune operaţia tehnologică, s.
- numărul calculat de executatori:
t op.thl .
N = ,
τ
unde: top.thl. – timpul sumar al operaţiei tehnologice, s;
τ – tactul fluxului, s.

79
 5.5 Calculul indicilor tehnico economici

Indicii tehnico economici a fluxului se calculează pentru analiza eficacităţii organizării lucrărilor în
flux, de a determina dotare tehnică a fluxului, calificarea executatorilor.
Indicii tehnico economidci ITE a fluxului includ următoarele documente:buletinul
- buletinul forţei de muncă
- buletinul utilajului,
- indicii tehnico economici

Tabelul 5.5.1 – Buletinul forţei de muncă

Denumirea produsului – costum pentru femei
Tactul liniei tehnologice, s – 219,79
Numărul de executatori N=29

Cheltuieli de timp pe tipuri Total pe

de lucrări, s categorii
Total Suma Suma
Coefi
timp pe catego- coefi-
C Categoria Greu cienţi
categorii, Numă riilor ciien-
tatea tari-
s rul de tari- ţilor
M MS SA P F m speci- fari
execu- fare tarifari
fică,
tori
%
1 - - - - - - - - - - 1,00 -
2 51 - - - - 576 627 2,85 9,84 5,7 1,26 3,591
3 801 849 45 - 891 210 2796 12,72 43,87 38,16 1,59 20,2248
152
4 - - 459 967 - 2951 13,49 46,52 53,72 1,81 24,3083
5
237
∑T 849 45 459 1858 786 6374 29,00 97,58 48,1241
7
Greutate
a 37, 13, 12,
0,7 7,2 29,14 100
specifică, 29 32 33
%

Analizînd buletinul forţei de muncă, se pot constata următoarele:

- ponderea maximală revine executoerilor de categoria III, IV ( 13 oameni),fapt ce va condiţiona
fabricarea produselor de calitate;
- după specialităţi, majoritatea lucrărilor sunt realizate la maşini universale (37%) urmate de
lucrările realizate cu ferul de călcat (29%)

80
 Tabelul 5.5.2 – Buletinul utilajului
Denumirea produsului – costum pentru femei
Tipul sau Numărul, bucăţi
Denumirea
clasa de Rezerv Schim Gabarite,mm.
utilajului Total
utilajului bază ă b
1 8332 Textima 11 1 - 12 1200x600
Universal

2 8515 Textima 3 - - 3 1200x600

3 Cs-790Pannonia 2 - - 2 1200x600
Special

4 220Podliskşveimaş 1 - - 1 1200x600
Semiautomate 5 62761 Pannonia - - 1 1 1200x600
6 827PMZ - - 1 1 1200x600
Perse 7 Cs – 371 Pannonia 3 - - 3 1400x700
Mese de
8 Cs – 394 Pannonia 10 - - 10 1400x700
călcat
Mese 9 3 - - 3 1200x700
Masă pentru
10 1 - - 1 3000x1500
lansar
Total 34 1 2 37

Tabelul 5.5.3 – Indicii tehnico – economici a fluxului

Simbo- Valo
Indicele, unităţii de măsură Formule de calcul Calculul indicelui
lizarea area
1 2 3 4 5
1.Cheltuieli de timp la
T Din buletinul forţei de muncă - 6374
confecţionarea, s
2.Capacitatea în schimb, buc M Din calculu parametrilor - 131
3.Numărul de executatori
Nc Din buletinul forţei de muncă - 29,00
calculat
4.Numărul de executori real Nr Din detele iniţiale - 29
5.Productivitatea muncii, M R 131 28800
PM PM = PM = , : 4,52
buc/om schimb Nc T 29 6374
∑categ.tarif 97,58
6.Categorie tarifară medie rmed rmed = 3,36
Nc 29
∑coef .tarif 48,1241
7.Coeficientul tarifar mediu Qmed Qmed = 1,66
Nc 29
Szilcateg • Qmed 0,0722 • 28800 •1,66
P=
PM 4,52
8.Preţul prelucrări, lei P P= 7,64
Szilcateg • ∑ coef .tarif 0.0722 • 28800 • 48,1241
131
M

81
 ∑tfazmec 3730
9.Coeficientul mecanizării Kmec Kmec = 0,58
T 6374
Kf.u• =
10.Coieficientul folosirii ∑tfazmec 3730
Kf.u• 0,92
utulajului 4048
∑t.op.thl .mec.
11.Coieficientul folosirii Nc 29,00
Kt.m Kt.m = 1,00
timpului de muncă Nr 29
12.Producţia de pe 1m2 de M 131
Pm2 Pm2 = 0,62
suprafaţă Sl.thl 211,7

Analiza indicilor tehnico-economici

Pentru o valoare mică a capacităţii M = 131 buc / sch şi pentru cheltuielile de timp la prelucrarea
T = 6374 s, care inidcă faptul că produsul are o complexitate medie la prelucrare, se poate afirma că
indicii obţinuţi sunt raţionali şi poate chiar optimali pentru prelucrarea costumului pentru femei
propus de a fi pe suprafeţele
Indicile productivitatea muncii PM = 4,52 buc/om sch, reflectă că nivelul tehnologiei alese este
destul de avansat, procesul de fabricaţie este organizat raţional. Gradul de folosire a utilajului
reflectă indicile Kf.u = 0,92 – deci, locurile de muncă sunt specializate la maximum. Cu toate că
valoarea coeficientului mecanizării este nu prea mare Kfmec = 0,58 – această valoare sa obţinut din
motiv că o pondere esenţială revine lucrărilor realizate cu ferul de călcat (29%) care se consideră o
lucrare manuală. Înlocuirea ferului prin prese nu este raţională, reieşind din condiţiile de lucru la
întreprindere (ventilare proaspătă şi ca urmare temperatura în scţie atingea valoarea foarte mare).

5.6 Elaborarea planului fluxului

Ţinănd cont de cerinţele care se înaintează, la elaborarea planului fluxului s-au respectat
următoarele cerinţe:â
• folosirea raţională a suprafeţelor efective;
• liniile de mişcare ale obiectelor muncii şi forţei de muncă nu se intersectează;
• comoditatea deserviri şi exploatării utilajului tehnologic;
• asigurarea legăturii cu alte secţii.

82
83
6. Riscurile

6.1 Tipuri de riscuri în antreprenoriatul de producţie

Înainte de a începe o activitate legată de domeniul productiv, este important de a stabili clar
scopurile şi tipul de producţie care trebuie fabricat, evidenţiindu-se în continuare tipurile de
lucrări ce vor asigura eficienţa producerii mărfurilor alese.
Riscurile de producţie sunt acele riscuri care apar în procesul cercetărilor ştiinţifice şi de
proiectare, de producere, aprovizionare şi de deservire postvânzare.

84
 I. Riscurile cercetărilor ştiinţifice şi de proiectare sunt cauzate de faptul că există
permanent probabilitatea ca rezultatele acestor lucrări să nu corespundă celor scontate
(planificate din timp), ceea ce generează pierderi.

Majoritatea specialiştilor consideră că acest tip de risc poate fi condiţionat de doi factori:
a) Factori obiectivi, la care se referă următorii factori din interiorul întreprinderii:
- probleme în finanţarea cercetărilor de laborator;
- depăşirea devizului de cheltuieli în procesul cercetărilor ştiinţifice;
- lipsa unui utilaj adecvat cercetărilor preconizate etc.
b)Factori subiectivi, care apar în afara întreprinderii şi nu depind de ea. Cauzele apariţiei
factorilor subiectivi pot fi următoarele:
- obţinerea, în urma efectuării lucrărilor de cercetare ştiinţifică care
au fost finanţate de firma interesată, a unor rezultate ce nu corespund celor planificate.
Apariţia unei astfel de situaţii poate conduce la refuzul întreprinderii de a se ocupa de
activitatea antreprenorială planificată. în acest caz, sunt necesare modificări serioase în
strategia întreprinderii, iar uneori întreprinderea chiar refuză genul dat de activitate;
- neatingerea parametrilor tehnici planificaţi anterior în procesul efectuării lucrărilor de
construcţie şi tehnologice ale inovaţiilor. Această cauză prezintă un risc enorm pentru
întreprindere, însă nivelul pierderilor întreprinderii în astfel de situaţie va fi mai mic decât în
cazul obţinerii unor rezultate negative. în acest caz apar numai pierderi relative, care sunt egale
cu diferenţa dintre pierderile ce apar la un rezultat negativ şi cel obţinut;
- obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale producerii
(inclusiv nivelul de calificare a cadrelor) necesare pentru asimilarea lor, adică nivelul
rezultatelor este mai înalt decât nivelul actual al producerii;
- obţinerea unor rezultate care depăşesc posibilităţile tehnice şi tehnologice ale potenţialilor
utilizatori ai noilor produse;
- depistarea unor efecte nefavorabile la utilizarea noilor tehnologii sau produse, ce se
manifestă sau în procesul utilizării, sau după ce produsul a fost utilizat, dar care pot fi
înlăturate datorită nivelului înalt al dezvoltării progresului tehnico-ştiinţific.
II. Riscurile nesolicitării producţiei fabricate - apar ca rezultat al refuzului consumatorului de a
utiliza producţia fabricată de întreprinderea antreprenorială.
Acest risc se caracterizează prin mărimea daunei morale şi economice posibile aduse
întreprinderii.
Cauzele apariţiei acestor riscuri pot fi împărţite în interne şi externe în funcţie de condiţiile
apariţiei.
Cauzele interne de apariţie a acestor riscuri depind de activitatea nemijlocită a întreprinderii, a
85
subdiviziunilor sale şi de lucrătorii ei. La astfel de cauze se referă:
- calificarea personalului productiv (lucrătorilor) (calitatea producţiei, cererea, preţul, profitul);
- organizarea corectă a procesului de producţie;
- organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale;
- organizarea desfacerii producţiei finite;
- organizarea reclamei producţiei;
- organizarea gestiunii întreprinderii;
- organizarea cercetărilor de marketing a pieţei.
Nivelul riscului nesolicitării producţiei depinde de gradul de calificare a personalului, întrucât
greşelile lor pot contribui la apariţia acestui risc. De exemplu, din cauza întocmirii incorecte de
către specialişti a prognozei cererii la mărfurile produse, vor apărea disproporţii între volumul
producţiei fabricate şi vândute, adică o parte din producţia fabricată nu va fi vândută, depăşind
cererea. în acest caz, întreprinderea va suporta pierderi.
Organizarea procesului de producţie poate influenţa negativ asupra întreprinderii, întrucât
încălcările din ciclul de producţie conduc la scăderea calităţii producţiei, la rebut
ascuns.
Depistarea rebutului ascuns de către consumatori aduce pierderi economice şi morale
întreprinderii. Lucrul neritmic al subdiviziunii întreprinderii se răsfrânge asupra creşterii
cheltuielilor de producţie şi asupra calităţii producţiei finite.
Folosirea fondurilor de producţie de o uzură fizică şi morală înaltă contribuie la defectarea lor
frecventă, ceea ce conduce la mărirea timpului de realizare a produsului, la reducerea calităţii
lui.
Se evidenţiază două cauze ale nerespectării procesului tehnologic la întreprindere:
- cauze dependente de personalul întreprinderii: nivelul jos de management, greşeli în
planificare, control slab al calităţii, utilizarea materialelor de calitate joasă, disciplină de
producţie joasă, motivarea slabă a angajaţilor întreprinderii;
- cauze independente de întreprindere: deconectarea energiei electrice, asigurarea insuficientă
cu apă, opriri excepţionale ale întreprinderii etc.
Organizarea aprovizionării întreprinderii cu resurse materiale. La resursele materiale se referă:
materialele de bază şi cele auxiliare (reactive şi chimicate), piese de completare şi de rezervă
pentru repararea utilajului, ambalajul şi alte materiale. Asupra nivelului acestui risc influenţează
calitatea resurselor materiale. Aceste cauze contribuie la ridicarea preţului la marfa produsă şi
implicit la reducerea cererii pentru ea.
III. Riscuri de aprovizionare - care sunt foarte strâns legate de riscurile de producţie, iar
realizarea lor conduce la pierderi pentru întreprindere. Ele includ următoarele tipuri de risc:

86
• Riscul de negăsire a furnizorilor de resurse necesare, care este condiţionat de
particularităţile tehnico-tehnologice ale procesului de producţie. {Exemplu: negăsirea
producătorilor interni de materiale necesare pentru noul proces de producţie. Consecinţă - se
va ieşi pe piaţa externă pentru a căuta furnizori de materiale necesare, asumându-se riscul
activităţii economice externe.)
• Riscul de negăsire a furnizorilor la preţul planificat anterior, care poate fi condiţionat de
câteva cauze:
- întreprinderea furnizor activează în condiţiile inflaţiei ridicate (mai înalte decât nivelul mondial);
- creşterea imprevizibilă a preţurilor la materialele folosite (de exemplu, scumpirea din
cauza roadei proaste sau când are loc mărirea cererii la mărfurile produse);

- în planurile de activitate a întreprinderii nu au fost prevăzute chestiunile legate de furnizorii

concreţi de materiale necesare.

• Riscul refuzului furnizorilor planificaţi anterior de încheierea contractului de livrare a
materialelor solicitate de către întreprinderea producător, care apar chiar şi în cazurile încare
cu ei s-au dus deja tratative prealabile, fiind atinsă înţelegerea (de exemplu, semnată intenţia de
colaborare). Acest tip de risc este caracteristic îndeosebi pentru cazul lungirii timpului în
semnarea contractului de furnizare (livrare).
Cauzele apariţiei acestui tip de risc pot fi:
- existenţa probabilităţii că întreprinderea-furnizor se va reorienta spre concurenţi, din mai
multe motive (preţul propus de concurenţi este mai mare, condiţiile de livrare a resurselor
propuse de concurenţi sunt mai acceptabile din punctul de vedere al riscului suportat de furnizor
etc);
- existenţa probabilităţii că pot interveni modificări nefavorabile ale conjuncturii de
aprovizionare pentru întreprinderea-furnizor, care vine drept consecinţă a faptului că comanda
făcută de întreprinderea-producător la preţul stabilit anterior va fi în detrimentul întreprinderii-
furnizor sau nereală de îndeplinit.
Luarea în consideraţie a acestor tipuri de risc de aprovizionare permite întreprinderii
producător să-şi determine norma sau volumul producţiei care nu-i va aduce pagube sau, altfel
spus, norma de producţie fără pierderi.
Reclama (publicitatea) ineficientă a produsului fabricat sau a serviciului prestat de asemenea
contribuie la apariţia riscului de nesolicitare a producţiei fabricate în următoarele cazuri:
- reclamă insuficientă sau abuzivă ca intensitate;
- reclamă insuficientă sau abuzivă ca volum;
- reclamă incorect segmentată pentru diferiţi utilizatori;

87
 - reclamă realizată neprofesionist (dacă se economiseşte);
- alegerea greşită a formelor de publicitate.
De aceea, înainte de a întreprinde careva paşi pentru organizarea reclamei producţiei, este
necesar de a determina cu ce scop ea se va face. Dacă se aleg incorect motivele sau subiectul
reclamei, rezultatele pot fi diferite de cele preconizate. Eficienţa în publicitate se bazează pe
ciclul de viaţă al produsului.
Cauzele externe ale riscului nesolicitării producţiei nu depind de activitatea nemijlocită a
întreprinderii antreprenoriale şi pot fi următoarele:
- situaţia economică, şi anume, creşterea inflaţiei care are drept consecinţă reducerea
capacităţii de cumpărare a populaţiei (pentru a reduce riscul legat de influenţa acestui factor,
întreprinderile trebuie să aibă în vedere acest moment când îşi planifică activitatea pe o anumită
perioadă);
- instabilitatea politică - impune antreprenorul să examineze situaţia din judeţe, regiuni sau
ţări, unde se afla consumatorii reali sau potenţiali,
pentru a planifica corect piaţa de desfacere şi de producţie, evitând anumite riscuri;
- factorul demografic de asemenea poate influenţa acest risc, îndeosebi dacă marfa este
destinată pentru o anumită grupă demografică.
în funcţie de timpul apariţiei riscului nesolicitării producţiei, pot fi scoase în evidenţă trei
situaţii de depistare a posibilului risc:
- în starea de anticipare a procesului de producţie (avem posibilitatea de a reduce la minim
riscul dat);
- în procesul producţiei propriu-zis (avem mari pierderi);
- în procesul comercializării producţiei (conduce la faliment
IV. Riscurile legate de înăsprirea concurenţei
Cauzele apariţiei unor astfel de riscuri pot fi:
- scurgerea informaţiei confidenţiale fie din cauza lucrătorilor întreprinderii, fie din cauza
spionajului de producţie;
- imperfecţiunea politicii de marketing, adică alegerea incorectă a pieţelor de desfacere,
insuficienţa informaţională despre concurenţi sau informaţie incorectă despre ei;
- introducerea lentă a inovaţiilor în comparaţie cu concurenţii, din cauza lipsei resurselor
necesare etc;
- concurenţă necinstită;
- expansiunea pe piaţa locală a produselor omogene ale exportatorilor străini;
- apariţia pe piaţa producătorului a altor întreprinderi din alte domenii propunând produse
substituibile ce pot satisface cerinţele consumatorilor etc.
88
 Alte tipuri de concurenţă mai pot fi :
- concurenţă de preţ;
- concurenţă bazată pe modificarea produsului sau a unor elemente componente;
- concurenţă postvânzare.
Pentru a evita astfel de situaţii, antreprenorilor li se recomandă să folosească următoarele
metode:
- să păstreze taina comercială;
- dacă există concurenţi egali, să introducă permanent unele miciinovaţii pentru a câştiga
timp prin intermediu] funcţiei inovaţionale a riscului;

- să determine şi să utilizeze eficient în lupta competitivă avantajelede care dispune;

- să mărească principalul indicator al concurenţei - volumul vânzărilor;

- să reducă timpul de încărcare şi descărcare a mărfii şi să mărească viteza de acordare a

serviciilor;
- să recurgă la diversificarea sortimentului.
V. Riscurile apariţiei unor cheltuieli de producţie neprevăzute şi de reducere a venitului
Riscul măririi cheltuielilor de producţie neprevăzute este condiţionat de faptul că preţurile pe
piaţă la produsele procurate, necesare pentru desfăşurarea procesului de producţie, sunt mai mari
decât cele planificate. Poate apărea din următoarele cauze:
- greşeli în analiza şi prognozarea conjuncturii pe piaţa resurselor;
- modificarea politicii de preţuri la furnizorii de resurse, cu care producătorii au
încheiat contracte ce nu au prevăzut revizuirea preţurilor (nu a fost nimic stipulat);
- reducerea numărului de furnizori dintre care întreprinderea producător ar putea alege pe
cel mai avantajos.
Tot la această grupă de riscuri se referă riscurile plăţilor suplimentare pentru urgentarea
anumitor activităţi sau servicii, ce le înlocuiesc pe cele care nu au fost realizate de alţi parteneri.
Riscul legat de necesitatea achitării unor sancţiuni de penalizare sau a cheltuielilor de
judecată poate apărea în următoarele cazuri:
- poluarea mediului;
- daună vieţii sau sănătăţii lucrătorilor ori consumatorilor care utilizează producţia fabricată
de întreprindere;
- ne onorarea obligaţiunilor contractuale faţă de client.
În afară de aceasta, în grupa respectivă sunt incluse riscurile pierderii veniturilor rezultate din
oprirea accidentală a procesului de producţie. Drept pierdere indirectă a staţionării se consideră
beneficiile ratate, cheltuielile legate de lichidarea urmărilor unor evenimente etc. Tot aici pot fi

89
incluse pierderile legate de introducerea activelor băneşti în hârtii de valoare, reflectate în
modificarea cursului acţiunilor sau a altor bunuri de valoare. Acest risc poate fi redus prin metoda
diversificării.
VI. Riscurile pierderii averii întreprinderii pot fi cauzate de:
- factori naturali;
- furt;
- situaţii excepţionale la întreprindere;
- distrugerea averii la transportare.

6.2 Metode de reducere a riscurilor

Diversificarea ca metodă de reducere a riscului

Pentru reducerea riscului, antreprenorii activează în două direcţii:
- evitarea riscurilor posibile;
- minimizarea acţiunii riscului asupra rezultatelor activităţii produc-tiv-financiare.
Suprimând (anulând) riscul, întreprinderea îşi lezează dreptul de a obţine venituri
suplimentare legate de risc, întrucât situaţia de risc presupune nu numai suportarea unor pierderi,
cheltuieli, ci şi obţinerea de beneficii mult mai mari decât cele prognozate.
La asumarea de către întreprindere a riscului antreprenorial, ea trebuie să ţină cont de
următoarele momente:
- pierderile care apar în urma unor activităţi ale întreprinderii, ca defectarea utilajului,
furturi mici, greşelile angajaţilor, şi care uşor pot fi calculate, trebuie să fie considerate drept
cheltuieli operative, dar nu ca pierderi drept consecinţă a acţiunii riscului;
- pierderile care apar în cazuri excepţionale, cum sunt: incendii,inundaţii, cutremure,
distrugerea încărcăturilor, se vor evidenţia din toatecelelalte pierderi, întrucât ele pot fi uşor
minimalizate, de exemplu, dincontul asigurărilor.
Una dintre metodele de minimizare a riscului este reducerea pierderilor prin intermediul
divizării şi combinării riscurilor.
Divizarea riscurilor se efectuează, de regulă, din contul separării activelor întreprinderii pe
domenii omogene sau neomogene.
Combinarea riscurilor este o metodă de minimalizare a riscurilor prin care riscul posibil este
împărţit între câţiva agenţi economici.
O metodă eficientă de separare a activelor întreprinderii, cu o ulterioară combinare a
riscurilor, o reprezintă diversificarea.

90
 Diversificarea activităţii antreprenoriale constă în raportarea eforturilor şi a investiţiilor
capitale între diferite tipuri de activitate legate reciproc. Diversificarea poate avea două forme:
- de concentrare - completarea sortimentului producţiei cu produse omogene celor deja
fabricate;
- pe orizontală - completarea sortimentului cu produse neomogene
celor fabricate, dar care au cerere pe piaţă.
O altă metodă de reducere a riscurilor o reprezintă transmiterea, la care antreprenorul poate
recurge în următoarele cazuri:
- când pentru partea ce transmite riscul pierderile sunt mai abuzive decât pentru partea ce-1
primeşte;
- când partea ce primeşte riscul dispune de metode mai eficiente de evaluare şi gestiune.
Transmiterea riscului se efectuează prin intermediul încheierii contractului. Astfel, deosebim
următoarele tipuri de contracte în funcţie de risc:
Contracte de păstrare şi transportare a încărcăturilor
în acest caz volumul riscurilor transmise depinde de statutul părţilor implicate şi de condiţiile
prevăzute de contract. încheind contractul de transportare a încărcăturilor şi de depozitare a
acestora, întreprinderea-antreprenor transmite companiei de transport riscuri statice legate de
distrugerea sau pierderea producţiei de către compania de transport, fie întâmplător, fie din cauza
lor. Totodată, pierderile legate de micşorarea preţului de piaţă la produsele transportate le suportă
întreprinderea-antreprenor, chiar dacă o astfel de reducere este legată de reţinerile transportărilor.
Contracte de vânzare, deservire şi furnizare care de asemenea prezintă o posibilitate reală
pentru întreprinderi de a-şi reduce riscul.
Producătorul sau distribuitorul de obicei propun consumatorului garanţie în eliminarea sau
înlăturarea defectelor mărfurilor necalitative. Astfel cumpărătorul, procurând marfă sau serviciu,
transmite riscurile legate de exploatarea lor producătorului sau distribuitorului în perioada de
garanţie.
Contracte de chezăşie
într-un astfel de contract participă trei părţi:
- prima parte - chezaşul;
- a doua parte - beneficiarul;
- a treia parte - creditorul.
Sensul este că chezaşul dă garanţie creditorului că datoria beneficiarului va fi întoarsă
indiferent de faptul dacă va fi succes sau pierdere a activităţii beneficiarului, de asemenea îşi
asumă responsabilitatea în rambursarea datoriei, însă cota riscului pe care beneficiarul nu o va
putea acoperi în caz de eşec este transmisă pe chezăşi.

91
Acordfactoring (finanţare sub cedarea cerinţelor băneşti) Aici este vorba despre transmiterea
riscului ereditar. în astfel de operaţii participă trei părţi:
- factor-intermediar, care pot fi bănci comerciale sau alte organizaţii creditare;
- întreprindere-aderent;
- întreprindere-cumpărător.
Principiul de bază al factoringului constă în cumpărarea de către factor-intermediar de la
clientul său (aderentul) a cerinţelor faţă de cumpărătorii lui. De fapt, factor-intermediar procură
(cumpără) datoria debitoare, de obicei în decurs de două, trei zile, achitând 70-80% din cerinţe
sub formă de avans. Restul banilor sunt achitaţi clientului băncii după încasarea mijloacelor
băneşti pe cont de la cumpărători.
Costul factoringului este compus din 2 elemente:
- tarif procentual pe credit (adesea cu 1 sau 2% mai mare decât tariful bancar procentual);
- comisioane, care depind de mărimea rotaţiei şi de capacitatea de plată a cumpărătorilor,
care variază în limitele 0,5-2% de la suma conturilor.
Contracte bursiere, care reduc riscul de aprovizionare în condiţiile aşteptărilor inflaţioniste şi
lipsei canalelor operative pentru achiziţii. Căile de reducere a riscurilor interne de
antreprenoriat înainte de a se adresa după ajutor în alte organizaţii, întreprinderea trebuie să
utilizeze mai întâi toate posibilităţile sale interne de micşorare a riscului:
- în primul rând, să controleze partenerii săi de business,
- în al doilea rând. să alcătuiască cărturar contractul de afaceri,
- în al treilea rând, să planifice şi să prognozeze activitatea întreprinderii,
- în al patrulea rând, să aleagă foarte atent personalul întreprinderii.
1. Controlul partenerilor de business
în SUA se practică, de către businessmani, regula 5„C", cu ajutorul căreia poate fi evaluată
capacitatea creditară a partenerului. în acest caz întreprinderea trebuie să cunoască următoarele:
- caracterul (character) - personalitatea, reputaţia în lumea de afaceri, responsabilitatea în
îndeplinirea obligaţiunilor luate;
- posibilităţile financiare (capacity) - capacitatea de a rambursa împrumutul din contul
încasărilor curente financiare sau din contul vânzăriiactivelor;
- averea (capital) - volumul şi structura capitalului acţionar;
- asigurarea (collateral) - tipurile şi costurile activelor propuse în calitate de gaj la
primirea creditului;

condiţiile generale (conditions) - starea conjuncturii economice şi alţi factori externi.

Alcătuirea corectă a planului de afaceri, ca încă una dintre sursele de minimalizare a
riscului antreprenorial.

92
 Planul de afaceri îndeplineşte trei funcţii:
- poate fi utilizat pentru elaborarea concepţiei de conducere a busi-nessului;
- este un instrument cu ajutorul căruia antreprenorul poate evalua rezultatele activităţii
pentru o anumită perioadă;
- poate contribui la atragerea mijloacelor băneşti.
3. Alegerea corectă a personalului întreprinderii
Cu cât mai mulţi oameni lucrează la întreprindere, cu atât mai mare va fi riscul de luare a
deciziilor al fiecărui om.
De aceea o importanţă majoră pentru activitatea eficientă a întreprinderii o are procedura de
selectare şi recrutare a cadrelor.
Antreprenorul Wilyam Iangher e de părerea că pentru crearea unei echipe eficiente de
specialişti şi manageri este necesar de a respecta următoarele reguli:
- angajaţi numai persoane cu experienţă de muncă;
- selectaţi-i pe cei mai calificaţi lucrători;
- aflaţi dacă pregătirea lucrătorilor angajaţi corespunde culturii organizatorice;
- străduiţi-vă să căutaţi persoanele cu care aţi mai lucrat;
- faceţi aşa ca echipa de conducere să fie cât mai mică.
Căutarea angajaţilor poate avea loc pe următoarele canale:
- mijloacele de informare mass media;
- contacte personale - predomină;
- agenţii de selectare a cadrelor;
- pregătirea propriilor cadre;
- instituţii de învăţământ;
- pe bază de consens.
Metodele principale folosite de conducătorii întreprinderii pentru selectarea cadrelor sunt:
- interviul;
- testarea;
- termenul de încercare;
- recurgerea la ajutorul centrelor de instruire şi recalificare a cadrelor.
4. Organizarea protecţiei tainei comerciale a firmei, care poate favoriza sau defavoriza
activitatea ei. Pentru reducerea riscului de scurgere a informaţiei confidenţiale, antreprenorul
trebuie să respecte următoarele reguli:
- să selecteze corect persoanele care vor avea acces la informaţiacomercială;
- să reducă la minim numărul persoanelor care vor avea acces laaceastă informaţie;
- să păstreze informaţia pe diferite suporturi pentru a evita dispariţiasau spionajul ei.

93
7. Planul financiar
Scopul fiecărui agent economic este de a obţine rezultate cât mai înalte. Dar orice activitate
economică necesită cheltuieli. Obiectivul principal al agenţilor economici este obţinerea
rezultatelor dorite cu cheltuieli minime. Forma concretă de mani-festare a acestui principiu este
eficienţa economică, care evidenţiază raportul dintre rezultatele obţinute şi cheltuielile suportate.
Categoria eficienţă economică exprimă efectul obţinut în raport cu cheltuielile de resurse
materiale şi umane. Eficienţa economică exprimă sistemul de raporturi dintre efectele economice
şi cheltuielile totale pentru obţinerea acestora.
Eficienţa economică se află la baza dezvoltării progresului economic şi a societăţii în
ansamblu. Ea a devenit principala dimensiune calitativă a dezvoltării economice, factorul
fundamental al accelerării cresterii economice. Pentru a caracteriza rezultatele activităţii
economice a firmelor, e necesar să deosebim noţiunea efect de noţiunea eficienţă economică.
94
 Efectul este rezultatul activităţii economice şi el poate fi caracterizat prin diferiţi indicatori
naturali şi valorici. În calitate de efect poate fi volumul de producţie, economia de materiale,
profitul etc.
Dar este ştiut faptul că în economia de piaţă scopul fiecărei firme este de a obţine un profit
cât mai mare în raport cu resursele utilizate.
De aceea, prin efectul activităţii economice, în cele mai dese cazuri, se înţelege profitul
obţinut. Dar numai efectul nu exprimă complet raţionalitatea activităţii economice.
Eficienţa economică exprimă raportul dintre efect şi efort (cheltuieli). Ea este categoria
economică care ne permite să comparăm efectul obţinut cu cheltuielile suportate.
Ea se manifestă atât la nivelul macroeconomic, cât şi la nivelul microeconomic. O importanţă
primordială însă are eficienţa economică la nivelul firmelor, deoarece mărimea eficienţei
economice la nivelurile superioare este determinată de dimensiunile ei la nivelul microeconomic.
Asigurarea eficienţei economice a activităţii firmelor se impune astăzi ca o tendinţă
dominantă a oricărui consum de resurse, a oricărei activităţi ca baza necesară de asigurare a
creşterii economice.
Alegerea căilor optime de activitate a firmelor presupune determinarea nivelului eficienţei
economice reale, compararea acestuia cu diferite variante posibile şi alegerea celei mai eficiente
variante.
Efectul cste o mărime absolută, pe când eficienţa economică este mărime relativă.

7.1 Analiza economică a proiectului

Calculul cheltuielilor directe de producţie

7.1.1 Calculul cheltuielilor directe de materiale

Pentru calcularea cheltuielilor directe de materiale se va elabora specificarea materialelor pentru
produs.

Tabelul 7.1.1 – Preţul materiei prime şi a materialelor pentru produs

Demumirea produsului - costum pentru femei

Nr. Tipul materialului Unitatea Preţul Norma de Preţul

de măsură unit. de consum, materialului,
crt.
măsură, m lei
lei
1 Gabardină din m 25 2,65 66.25

95
 bumbac,
elastică
2 Fermuar 50 cm buc 3,0 1 3
3 Perniţe pentru umeri m 3,0 1pereche 3
4 Căptuşeală m 6,0 0,20 1,20
5 Aţe bobină 2,0 0,5 1
6 Dublură m 2,0 1,3 2,6
7 Fermuar 12 cm buc 1,0 1 1
8 Cuier buc 1,0 1 1
9 Pungă buc 0,25 1 0,25
CM 79,3

Calculăm cheltuieli materiale totale după formula ‫׃‬

N ctd
CMT ═ CM• ( 1 + )
100
4
CMT ═ 79,3 • ( 1 + ) ═ 82.472 lei
100

unde‫ ׃‬CMT – cheltuiali materiale totale, lei

CM – preţul materialelor, lei
Nctd – Cheltuieli pentru transport şi depozitare, manipulare(4%).

7.1.2 Calculul cheltuielilor directe pentru remumerarea muncii

Tp ═ 7,64 conform succesiunii şi schemei tehnologice

Cheltuilile directe pentru remumerarea muncii vor fi‫׃‬

Cm.d ═ Tp ═ 7,64 lei
Din fondul de salarizare şi fondul suplimentar se fac următoarele defalcări‫׃‬
- pentru asigurarea socială – 26%
- pentru asigurarea medicală – 2%
- primă 40%
Npr
F.S m.d ═ Cs.d • Q ═ 10,69 • 3144 ═ 33609,36 lei; Cs.d ═ Cm.d • ( 1+ ) ═ 10,69 lei
100
N D AS N D AM
DFSm.d ══ F.S m.d •
100

96
 26 + 2%
DFSm.d ═ 33609,36 • ═ 9410,62 lei; d ═ DFSm.d/Q ═ 9410,62/3144═ 2,99
100

Rezultatele calculelor sunt prezentate in tabelul 7.1.2

Tabelul 7.1.2 - Cheltuieli directe de producţie

Nr. Tipul cheltuielilor Notarea Suma, lei
crt convenţională
1 Cheltuieli materiale totale CMT 82.472
2 Cheltuieli directe pentru
remumerarea muncii Cs.d 10,69
3 Defalcări din fondul de salarizare
şi cel suplimentar D 2,99
Total cheltuiali directe pentru o
unitate de produs 96,152

7.1.3 Calculul cheltuielilor indirecte de producţie

Tabelul 7.1.3 – Personalul auxiliar care deserveşte secţia
Nr. Specialitatea Nr. de Tarif orar Nr.ore/zi Total lei/zi
crt. persoane lei/oră lucrate
1 Inginer- mecanic 1 7 8 56
2 Hamal 1 5 8 40
3 Personal de deservire 1 5 8 40
Total 3 136

Fef ═ Z • Tm
unde‫ ׃‬Fef – fondul efectiv de muncă a muncitorilor auxiliari, ore ;
Z – numărul de zile pentru confecţionarea lotului de produse;
Tm – numarul de ore lucrate pe zi.

97
Tabelul 7.1.4 – Cheltuieli salariale pentru muncitorii auxiliari
Specialitatea Nr. de Fondul Primă, Alte Fondul de Defalcări Total
persoane de lei plăţi, salarizare , cheltuieli
salarii lei , lei salariale,
tarifar lei lei
, lei
Inginer- 1 1344 - - 1344
mecanic
Hamal 1 960 - - 960
Personal de 1 960 - - 960
deservire
Total 3264 913,92 4177,92

Calculul cheltuielilor salariale

Tabelul 7.1.5 – Salarizarea personalului administrativ şi specialiştilor secţiei
de producţie
Nr. Denumirea Salariul Prime Remumerarea Defal- Total
crt. funcţiei lunar, coresp. , lei cări, chelt.
lei/pers. produsului lei sal.,
proiectat, lei
lei
1 Manager 2600 200 2800
producere/tehnolo
g
2 Controlor 2000 200 2200
Total 5000 1400 6400

Tabelul 7.1.6 - Salarizarea personalului

Nr. Denumirea Nr. Salariul Remu- Defal - Total
crt. funcţiei persoane lunar, merarea cări, chelt.
lei/pers. muncii, lei sal.,
lei lei
1 Manager 1 2800 2800
producere/tehnolo
g
98
2 Controlor 1 2200 2200
3 Inginer mecanic 1 1344 1344
4 Hamal 1 960 960
5 Pers. de deservire 1 960 960
6 Croitor 2 1600 3200
7 Cusător 29 1158 33582
Total 36 45046 12612, 57658,8
8 8
8 Manager general 1 3200 3200
9 Manager comercial 1 2200 2200
10 Manager resurse 1 1200 1200
umane
11 Contabil 1 1200 1200
Total 40 7800 2184 9984

Total cheltuieli 67642,8

salariale

Calculul cheltuielilor privind mijloacele fixe de producţie

Tabelul 7.1.7– Date generale despre utilaj şi mijloace de transport
Nr. Tipul utilajului Nr. de Valoarea de predare Valoarea Valoarea
utilaje în arendă de anuală
crt
Pe Total arendă, privind
unitate % arenda

1 8332˝Textima˝ 12 16000 192000 23040

2 8515˝Textima˝ 3 14000 42000 5040
3 Cs- 2 14000 28000 3360
790˝Pannonia˝
4 220- 1 16000 16000 12 1920
Podoliskşveimaş
5 62761˝Pannonia˝ 1 16000 16000 1920
6 827 PMZ 1 16000 16000 1920
7 Cs- 3 10000 30000 3600
371˝Pannonia˝
8 Cs- 10 2000 20000 2400
394˝Pannonia˝
Total 360000 43200

7.1.8 Calculul cheltuielilor pentru energia electrică

99
Cheltuielile pentru energia electrică le determinăm separa pentru scopuri tehnologice şi pentru
iluminare‫׃‬
a) Cheltuielile pentru energia tehnologică calculăm după formula ‫׃‬
Kc
Ce ═ Te • Cut • Ft • η ∗ K
p

Cut ═ (15•1,8)+(22•0,4) ═ 35,85

0,7
Ce ═ 0,78 •35,8 •192 • 0,9 ∗0,95 ═ 4389,456lei

unde ‫ ׃‬Te- tariful pentru 1 kWh.lei;

Cut-capacitatea utilajului instalat, ore;
Ft- fondul de timp de lucru a utilajului, ore;
Kc- coieficientul activităţii concomitente a utilajului;
η - randamentul utilajului;
Kp – coieficientul pierderilor în reţea.
b)Cheltuielile pentru energia electrică în scop de eluminare determinăm după formula ‫׃‬

M ∗ Fs ∗ S 0,025 ∗150 ∗ 211,7

E═ ∗Tc ; E ═ ∗ 0,78 ═ 814,76 lei
Kp ∗η 0,95 ∗0,9

7.1.9 Alte cheltuieli indirecte de producţie

Calculul cheltuielilor secţiei experimentale
Tabelu7.1.9 l– Preţul materiei prime şi a materialelor pentru proiectarea
produsului
Nr. Unitatea Preţul unit Norma de Valoareal
Denumirea de mădură de măsură, consum lei
lei
1 HîrtieA4 80g/m 2 Unităţi 42 40 file 8,4
(200buc)
2 Calc rulou 40g/m 2 m 180 10 36
(50m)
3 Carton rulou 160g/ m 220 30 132
m 2 (50m)
4 Obiecte de birotică - - - 30
5 Praf imprimare g 300 100 62,5
(450g)
Total 268,5

Tabelul 7.1.10 - Personal secţia experimentală

100
Nr. Denumirea Salariul Prime Remumerarea Defal- Total
crt. funcţiei lunar, coresp. , lei cări, chelt.
lei/pers. produsului lei sal.,
proiectat, lei
lei
1 Constructor 1528 200 1728 672 2400

Total 2400

Tabelul 7.1.11 - Cheltuieli indirecte de producţie calculate pe produs

Nr Tipul cheltuielilor Notarea Suma, lei

convenţională

1 Cheltuieli salariale pentru Cs.a. 4177,92

muncitorii auxiliari
2 Cheltuieli salariale pentru alte Cs.a.c 6400
categorii de salariaţi
3 Cheltuieli salariale personal Cs.p.a 9984
administrativ
4 Cheltuieli privind arenda utilajului Aut. 3584,16

5 Cheltuieli pentru energia electrică Ce+E 5204,216

6 Alte cheltuieli indirecte de CM 2668,5

producţie
Total cheltuieli indirecte de producţie CI 32018,79

101
7.2 Calculul preţului produsului

Tabelul 7.2 – Calculul preţului unităţii de produs

Nr. Articolul de calculaţie Notarea Valoarea, lei

convenţională

1 Cheltuieli materiale totale CMT 82,472

2 Cheltuieli directe pentru Cs.d 10,69

remumerarea muncii
3 Defalcări din fondul de salarizare şi D 2,85
cel suplimentar
4 Cheltuieli directe pentru unitatea de Cv 96,15
produs
5 Cheltuieli indirecte pentru unitatea CI 10
de produs
6 Cost de producţie Cp 106

7 Cheltuieli comerciale(3%) Cc 3,18

8 Cheltuieli generale şi Cga 33,92

administrative(32%)
9 Alte cheltuieli operaţionale(10%) Cop 1

10 Cheltuieli ale perioadei de Cpg 38

gestiune(7+8+9)
11 Cheltuieli de consum(6+10) Cconsum 144

102
12 Beneficiu b 30

13 Preţ de livrare fără TVA p 174

14 TVA 34,8

15 Preţ de livrare inclusiv TVA 208,8

Tabelul 7. 3- Indicatorii economici ai proiectului

Nr. Indicatorul Unitatea de Valoarea, lei
crt măsură Produs
proiectat
1 Volumul producţiei un 3144
2 Venitul din vânzări lei 547056
3 Costul de producţie‫ ׃‬pe unitate lei 106
total 333264
4 Cheltuieli de consum‫ ׃‬pe unitate lei 144
total 452736
5 Profitul pînă la impozitare lei 94320
6 Pragul de rentabilitate un 1939
7 Pragul de rentabilitate lei 337299
8 Numărul muncitorilor de bază 29
9 Productivitatea muncir‫׃‬
pe muncitor lei 18864
pe muncitor un 108,4
10 Cheltuieli directe pentru remumerarea lei 33609,36
muncii
11 Rentabilitatea producţiei % 20,4
12 Preţ de livrare fără TVA lei 174
13 Preţ de livrare cu TVA lei 208,8

103
Tabelul 7.4 - Planul acţiunilor planificate până la începerea activităţii

Nr. Timp de Responsabil Cost

Activitatea realizare, orentativ,
luni lei
1 Înfiinţarea firmei S.C˝ART-
INVEST-GROUP˝ S.R.L. 1,5 250
- înregistrarea întreprinderii
- verificarea denumirii 39
- redactarea documentelor de
constituire pentru înregistrare 108
- eliberarea modelelor de
documente(p/u o foaie) Manager 3
general
- ştampila 290

- autorizaţia 800
- publicarea informaţiei în
Buletinul Oficial Înregistrării 54
de Stat
- depunerea capitalului 5400
statutar

2 Examinarea stării actuale a

secţiei
3 Aprecierea cheltuielilor pentru 1
arenda localului şi utilajului
4 Proiectarea secţiei de producere 1100
5 Efectuarea lucrărior de 1 Muncitori 2500
reparaţie
6 Instalarea utilajului, verificarea 1,5 1200
funcţionării
7 Asigurarea cu personal 1,5 Managerul 800
104
8 Instruirea personalului 1 Resurse 400
Umane
9 Incheerea contractelor cu 1 Manager 150
intermediarii Comarcial
10 Incheerea contractelor cu 1 150
furnizorii
11 Începerea producerii pentru un 339603
ciclu de productie
Total 1,5 3366091

Tabelul 7.5 - Sursele financiare necesare pentru realizarea proiectului şi

modul de utilizare a lor
Tip de ivestiţii Suma, lei %
Mijloace proprii 216091 59%
Creditul bancar 50000 13,65%

Împrumut 100000 27,35%

persoane fizice
Total 366091 100%

K1 = Capital propriu / Total capital * 100% = 216091 / 366091 *100 = 59%

K2 = Capital împrumutat / Total capital * 100% = 150000 / 216091 *100 =49,9%
K3 = Capital împrumutat / Capital propriu * 100% = 15000 / 126091 *100 =
69,4%
Coieficientul K1 determină structura financiară a întreprinderii. K2 caracterizează
structura capitalului din punct de vedere al cotei împrumutului. K3
caracterizeazădependenţa întreprinderii de capitalul străin.

Tabelul 7.5.1 - Informaţia iniţială pentru elaborarea graficului rambursării

creditului

Indicatorii Suma

Mărimea creditului, lei 50000

Termenul de creditare,ani 3
Rata anuală a dobîânzii, % 13,5
Numărul de rambursări pe an 4

Perioada de graţie, trimestru 2

105
Rata de rambursat calculată 5000

Tabelul 7.5.2 - Graficul de rambursare a creditului

Perioada Creditul la Mărimea Amortisment Rest de

începutul dobânzii rambursat
perioadei
1 2 3 4 6
tr. I 50000 - - 50000
tr. II 50000 - - 50000
tr. III 50000 1688 5000 45000
tr. IV 45000 1519 5000 40000

Total Ian 3207 10000

tr. I 40000 1350 5000 35000
tr. II 35000 4725 5000 30000
tr. III 30000 4050 5000 25000
tr. IV 25000 3375 5000 20000

Total II an 17550 20000

tr. I 20000 2700 5000 15000
tr. II 15000 2025 5000 10000
tr. III 10000 1350 5000 5000
tr. IV 5000 675 5000 0

Total III an 6750 20000

Total 37125 50000

106
Tabelul 7.6 -Situaţia fluxului de numerar
Nr ctr Anul 1 Anul 2 Anul 3

1 2 7 8 9
1 Soldul mijloacelor bşneşti la
începutul perioadei - 1678030 3823356

Încasări
2 Vînzarea produselor 4996040 9152880 10340880
3 Oferirea spaţiilor publicitare - -

4 Alte încasări 150000 - -

5 Total încasări - - -
6 Plăţi
7 Furnizorilor 3153688 5246991 8243688
8 Salarii şi contribuţii sociale 67572 75000 106200

9 Plata chiriei 32916 32916 32916

10 Arenda utilajului 42996 42996 42996
11 Impozit pe venit 157631 1485263 1499436
12 Credit rambursat 10000 20000 20000
13 Dobânda bancară 3207 4388 1688
14 Datorii financiare pe termen 100000
scurt

15 Alte plăţi - - -
16 Total plăţi 3468010 7007554 9946924
17 Soldul mijloacelor la sfîrşitul 1678030 3823356 4217312
perioadei

107
 Pentru o imagine complexă a activităţii întreprinderii se întocmeşte Raportul privind rezultatele
financiare. Raportul privind rezultatele financiare cuprinde indicatorii financiari ai întreprinderii
pe perioada de gestiune şi perioada corespunzătoare a anului precedent. În el se reflectă
veniturile, cheltuielile şi rezultatele activităţii operaţionale, de investiţii şi financiare, precum şi
articolele excepţionale, profitul net (pierderea) în perioada de gestiune şi perioada
corespunzătoare a anului precedent. Informaţia din raport este necesară pentru evaluarea
activităţii anterioare şi prognozarea activităţii viitoare a întreprinderii.

Tabelul 7.7 - Prognozarea raportului privind rezultatele financiare

Indicatori Cod. rd.

2007 2008 2009

Venitul din vânzări (611) 010 4995540 9152880 92400220

Costul vânzărilor(711) 020 3122212 5782956 5838139

Profitul brut (pierdere global) (rd. 010- 030 1873328 3369924 3402081
rd.020)

Alte venituri operaţionale (612) 040 - - -

Cheltuieli comerciale (712) 050 45414 83208 84002

Cheltuieli generale şi administrative (713) 060 770916 1414536 1428034

Alte cheltuieli operaţionale (714) 070 1050874 124812 126003
Rezultatul din activitatea operatională: profit 080 157631 1747368 1764042
(pierdere)(rd.030-frd.040-rd.050-rd.060-
rd.070)
Rezultatul din activitatea de investitii: profit 090 - - -
(pierdere) (62 1-721)

Rezultatul din activitatea financiară: profit 100 - - -

(pierdere) (622-722)
Rezultatul din activitatea economico- 110 - - -
financiară: profit (pierdere)
(±rd.080±rd.090±rd.l00)
Rezultatul excepţional: profit (pierdere) (623- 120 - - -
723)
Profitul (pierderea) perioadei de gestiune 130 74756
1050874 1747368 1764042
până la impozitare (±rd. 110±rd. 120),

108
Cheltuieli (economii) privind impozitul pe venit 140 157631 262105 264606
(731)
Profit net (pierdere netă) (±rd. 130±rd. 140) 150 893243 1485263 1499436

Contabilitatea este principalul instrument de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al

rezultatelor obţinute.
În consecinţă toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie
cunoscute şi înregistrate în contabilitate astfel.
- în ordine cronologică;
- sistematic;
- informaţiile cu privire la patrimoniu trebuie să fie prelucrate şi păstrate in conformitate
cu legile în vigoare;
- rezultatele obţinute trebuie menţionate clar, atât pentru necesităţile proprii, cât şi în
relaţiile cu asociaţii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale;
- operaţiunile patrimoniale efectuate trebuie controlate;
-datele furnizate de contabilitate trebuie să fie verificate cu cele reale, existente la un
moment dat;
-datele primare înregistrate în contabilitate se grupează în balante de verificare, care se
întocmesc lunar;
- la sfârşitul anului se întocmeşte bilantul contabil;
Toate bunurile şi valorile care intră sau ies din firmă trebuie să fie înregistrate la
contabilitate.
Toate transformările suportate de bunuri în cadrul firmei trebuie să fie cunoscute şi
înregistrate în evidenţa contabilă.
Înregistrările se fac cronologic şi sistematic, potrivit planului de conturi şi normelor emise.
1. Jurnalul de înregistrare a operaţiilor economice
2. Balanţa de verificare şah pe fiecare an
3. Balanţa de verificare
În baza acestor tabele se întocmeşte bilanţul contabil.
Bilanţul contabil îndeplineşte funcţia de oglindire a mijloacelor economice şi a surselor
acestora la un moment dat. El se îndeplineşte la anumite termene. Aceste termene, de regulă,
reprezintă sfîrşitul perioadei de gestiune.

109
 La aceste termene patrimoniul întreprinderii este privit din mod static. Pentru a compara şi
a face o analiză dinamică, în bilanţ se includ date din perioada de gestiune curentă şi cea
precedentă.

Tabelul 7.8 - Bilanţul contabil

Anul Anul Anul

2007 2008 2009
ACTIV Mijloacele de care dispune întreprinderea sau de care are
nevoiepentru aşi desfăşura activitatea
Active nemateriale pe termen - - -
lung

Active materiale pe termen lung - - -

Active financiare pe termen lung - - -

Alte active pe termen lung - - -

ACTIVE CURENTE - - -
Stocuri de mărfuri şi materiale 163332 536268 520450
Creanţe pe termen lung 914198 631987 3573600
Investiţii pe terman scurt - - -
Mijloace băneşti 1678030 3823356 4217312
Total - ACTIV 2755560 4991611 8311362
PASIV Totalitatea surselor utilizate la formarea activelor
CAPITALUL PROPRIU
Capital statutar şisuplimentar 5400 5400 5400
Rezerve - 793243 2278506
Profit narepartizat 893243 1485263 1499436
Capital secundar - - -
DATORII PE TERMEN
LUNG
Datorii financiare pe termen 40000 20000 -
lung
Datorii pe termen lung - - -
calculate

110
DATORII PE TERMEN 100000 - -
SCURT
Datorii financiare pe terman - - -
scurt
Datorii comerciale pe terman 1559286 2425600 4263414
scurt
Datorii pe termen scurt 157631 262105 264606
calculate
TOTAL - PASIV 2755560 4991611 8311362

Întrucât eflcienţa economică este determinată ca raportul dintre efect şi efort (cheltuieli), trebuie
să stabilim indicatorii cu ajutorul cărora se exprimă mărimea efectului. După cum am menţionat în
calitate de efect al activităţii economice este con-siderat profitul.
Profitul firmei reprezintă diferenţa dintre încasări şi cheltuielile efectuate pentru o activitate
economică.
Profitul este o parte a valorii adăugate în urma activităţii eco-nomice desfaşurate pe baza
consumurilor de materiale şi muncă. Profitul unei firme se determină prin scăderea din încasările
totale, de la comercializarea bunurilor fabricate, a cheltuielilor totale pentru obţinerea lor. Este evident
că activitatea unei firme poate fi considerată mai mult ori mai puţin raţională numai în cazul în care
mărimea profitului este pozitivă. Dacă încasările sunt mai mici decât cheltuielile, firma a activat în
pierdere.
In practica economică sunt utilizate următoarele noţiuni ale profitului: profitul brut, profitul
impozabil şi profitul net.
Profitul brut al firmelor, Pb, se calculează ca diferenţa dintre încasările totale (cifra de afaceri,
CA) şi cheltuielile totale, Ct:

Pb = CA - Ct

Profitul brut este rezultatul tuturor activităţilor firmei şi include profitul obţinut de la
activitatea de bază, activitatea comercială, fmanciară, de la activitatea investiţională şi de la alte
activităţi.
Profitul impozabil al firmei se stabileşte prin scăderea din venitul total brut al cheltuielilor
ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în
cadrul activităţii de întreprinzător. în fond, profitul impozabil reprezintă profitul brut al firmei.
Dar, întrucât codul fiscal limitează deducerea unor tipuri de cheltuieli din veniturile firmelor,
cum ar fi plata penalităţilor, cheltuielilor pentru deplasări, amenzilor, a donaţiilor,
sponsorizărilor şi altele, practic, mărimea profitului impozabil deseori diferă de mărimea
profitului brut.
Profitul net, Pn, este diferenţa dintre profitul brut şi impozitul pe profit, Ip:

P n = P b - Ip

În cele din urmă, profitul exprimă realizarea interesului personal al întreprinzătorului şi a

interesului personalului firmei. În economia de piaţă profitul este imboldul principal în

111
stimularea economisirii şi investiţiilor, în lărgirea sferei de producere şi în asigurarea creşterii
economice. Totodată tendinţa maximizării profitului impulsionează întreprinzătorii la iniţiativă
şi în asumarea riscului, ceea ce generează sporirea competitivităţii şi creşterii economice.
Astfel, scopul fiecărei firme în condiţiile economiei de piaţă a devenit obţinerea unui profit
cât mai mare în raport cu capitalul utilizat. Maximizarea profitului este o lege obiectivă a
funcţionării economiei de piaţă. Sporirea masei profitului obţinut de firme reprezintă o mare
importanţă şi pentru societate, deoarece el este o sursă considerabilă pentru formarea bugetului
de stat. în plus, profitul este sursa principală de autofinanţare şi de asigurare a creşterii
economice, sursa de stimulare economică a angajaţilor.
Astăzi maximizarea profitului este un instrument puternic de stimulare a agenţilor
economici la asigurarea creşterii economice permanente.
Profitul este un indicator sintetic care exprimă rezultatele activităţii economice, a cărui
mărime determină şi eficienţa economică. Dar trebuie să ţinem cont de faptul că estimarea
eficienţei activităţii economice a unei firme nu poate fi facută numai pe baza valorii profitului
obţinut. Estimarea corectă a eficienţei activităţii economice poate fi efectuată numai prin
compararea masei profitului obţinut cu eforturile depuse. O astfel de comparare se face cu
ajutorul rentabilităţii.
Rentabilitatea activităţii economice exprimă raportul dintre profitul obţinut şi eforturile
depuse.
Ca indicator al eficienţei economice, ea poate avea diferite forme, în funcţie de mărimile
folosite în calitate de efect şi efort. Ea se mai numeşte rata rentabilităţii şi se exprimă în
procente.
Teoria şi practica economică operează cu mai mulţi indicatori de exprimare a
rentabilităţii, printre care:
1. Rata rentabilităţii vânzărilor, R v , exprimă raportul dintre profitul brut şi suma totală a
veniturilor (cifra de afaceri):
P
Rv = b ⋅ 100
CA
Unde: CA este suma vânzărilor (cifra de afaceri).
Acest indicator caracterizează eficienţa activităţii totale a firmei în perioada respectivă.

2. Rata rentabilităţii financiare, Rf, se determină ca raportul dintrc profitul net şi capitalul
propriu, Kfir:
Pn
Rf = ⋅ 100
K pr
Utilizarea acestui indicator este determinată.'de faptul că firma în activitatea sa economică,
foloseşta capitaluri pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Esenţial este ca împrumuturile de
capital să fie gestionatc eficicnt şi rambursate în termenele stabilite.
Apare necesitatea detcrminării eficienţei capitalului propriu al firmei. Doar împrumuturile
de capital în fond sporesc eficienţa firmei în ansamblu, deci, şi eficienţa capitalului propriu al
firmei. Orice firmă, în activitatea sa economică, tinde să obţină rezultate cât mai înalte în baza
utilizării capitalului de care dispune. Apelând la împrumuturi de capital, firma poate să-şi
asigure obţinerea unui profit suplimentar.
Rata rentabilităţii capitalului propriu exprimă eficienţa utilizării capitalului invcstit de
câtre firmă. de aceea ea se mai numeşte rata rentabilitătii capitalului investit.

112
 3.Rata rentabilităţii consumate, Rrc, care se mai numeşte şi rata rentabilităţii costurilor, se
determină ca raportul dintre profitul brut şi suma cheltuielilor totale pentru obţinerea lui:
P
Rrc = b ⋅ 100
Ct
Cu ajutorul indicatorilor expuşi se determină eficienţa activităţii economice a firmei în
ansamblu.

Pragul de rentabilitate

Profitul este influenţat, pe de o parte, de volumul producţiei fabricate şi comercializate şi, pe de

altă parte, de costurile de producţie. Firmele au posibilitatea să influenţeze aceşti doi factori dc bază
pentru a-şi spori profiîunle. Creşterea volumului de producţic şi rcduccrca cheltuiclilor de
producţie asigură şi creştcrca profiujlui. Asfel apare necesitatea determinării volumului minim de
pnduciei. pcntru care toate chcltu-ielile de producţic se acopcră cu valoarea vânzărilor producţiei
fabricate. Un astfel de volum minim se mai humeşte nivel critic al producţiei, pentru care profitul
obţinut este eşgjiicu zero, deci şi rentabilitatea producţiei este egală cu zero. Nivelul de producţie
la care nu se obţine profit este numit pragul de rentabilitate.
Pragul de rentabiliîate cxprimă voluinul producţiei sau al cifrei de afaceri, la carc încasărilc
totale sunt egale cu costunle totale, iar profitul şi rentabilitatea sunt nule. Dincolo de volumul de
producţie critic firma poate avea profit, devenind rentabilă. Dacă volumul de producţic cste mai
mic decât nivelul critic, firma activează în pierdcri. lată de ce ficcarc firmă, la iniţicrca unei
afaceri economice, trebuie să cunoască pragul de rentabilitate, care poate fi determinat atât în
funcţie de volumul unui produs concret exprimat în unităţi naturale, cât şi în funcţie devolumul
total al vânzărilor rnai multor produse.
Determinarea pragului de rentabilitate în unităţi fizice.
CF
Qef =
p − Cd
Unde: Ci – cheltuieli indirecte;
Cpg – cheltuieli ale perioadei de gestiune;
Q – volumul de producţie;
p – volumul de vînzări;
Cd – Cheltuieli directe

Tabelul 7.9- Indicatorii eficienţei economice

Nr Indicatorii Notarea 2007 2008 2009

crt convenţională
1 2 3 4 5 6
1 Volumul de Vp 45414 83208 84002
producţie, buc
2 Cifra de afaceri CA 4995540 9152880 9240220
3 Profit brut, lei Pb 1873328 3369924 3402081
Pb = CA - Ct

4 Profit net, lei Pn 893243 1485263 1499436

P n = P b - Ip
5 Rata rentabilităţii RV 37,5% 36,8% 36,8%
vînzărilor, %
113
 Pb
Rv = ⋅ 100
CA

Rf
6 Rata rentabilităţii Rf =
Pn
⋅ 100
financiare K pr - 60% 65,6%

7 Rentabilitatea RRc
resurselor Rrc =
Pb
⋅ 100
60% 58% 58,2%
consumate Ct
8 Pragul de Qef
rentabilitate, lei Qef =
CF 26340 48260 48721
p − Cd
9 Coieficientul de E = Pn /K 0,40
eficienţă a
investiţiilor

7.10 Solvabilitatea firmei

Situaţia financiară a unei firme trebuie să fie studiată şi estimată şi din punctul
de vedere al solvabilităţii.
Solvabilitatea fîrmei reprezmtă capacitatea ei de a efectua toate obligaţiile de
plată faţă de creditori săi. Orice firmă este solvabilă dacă posedă disponibilităţi
(mijloace băneşti) necesare pentru a achita datoriile sale, în primul rând, datoriile
pe termen scurt. Se ştie însă că mijloacele financiare ale fiecărei firme se află
permanent în circuitul financiar. Numai o parte din ele sunt în formă lichidă, adică
în conturile bancare, care pot fi imediat utilizate pentru achitarea unor datorii.
Dar, în afară de mijloacele băneşti, şi o parte din valoarea activelor poate fi
transformată (în caz de necesitate) în formă lichidă, adică în mijloace băneşti
pentru achitarea datoriilor faţă de creditori. Diferite elemente ale patrimoniului
unei firme posedă diferite proprietăţi de a se transforma în bani lichizi.
Astfel analiza solvabilităţii reprezintă în acelaşi timp şi analiza lichidităţii
patrimoniului în scopul achitării datoriilor.

Tabelul 7.10 – Indicatorii solvabilităţii şi lichidităţii firmei previzionali pe trei ani.

Nr Indicatorii Notarea 2007 2008 2009
crt convenţională
1 Solvabilitatea Sg 1,48 2,22 1,5
generală
2 Solvabilitatea totală St 0,32 0,45 0,27

114
3 Solvabilitatea curentă Sc 1,51 1,8 1,9

4 Solvabilitatea rapidă Sr 2,0 1,6 1,72

5 Solvabilitatea Sa 0,92 1,4 0,93

absolută

8. Protecţia muncii şi mediului ambiant

Protecţia muncii este o problemă de stat şi cuprinde ansamblul normelor şi regulilor de

tehnică a securităţii şi de igienă a muncii. Acestea au ca scop asigurarea celor mai bune
condiţii de muncă, prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, reducerea
efortului fizic, precum şi asigurarea unor condiţii speciale pentru persoanele care muncesc
în condiţii deosebite.

Asigurarea măsurilor privind protecţia muncii se răsfrânge

asupra întregului proces de muncă, începând de la faza de
cercetare-proiectare până la executare şi exploatare. Acţiunea de
protecţie a muncii se desfăşoară în trei direcţii principale: juridică,
tehnică şi igienico-sanitară.
Prin protecţia tehnică se impun regulile şi mijloacele tehnice necesare pentru asigurarea
integrităţii sănătăţii şi vieţii angajaţilor în timpul efectuării diverselor procese de producţie,
precum şi metodele de reducere a efortului fizic în timpul desfăşurării activităţii de muncă.
Măsurile igienico-sanitare urmăresc scopul creării unor condiţii de muncă sănătoase şi
confortabile, precum şi protecţia angajaţilor de influenţa factorilor nocivi, capabili să producă
boli profesionale, otrăviri, intoxicaţii profesionale acute etc.
Prin lege este stabilit că protecţia muncii face parte integrantă din procesul de muncă şi că
obligaţia şi răspunderea pentru realizarea deplină a măsurilor de protecţie a muncii o au – potrivit
atribuţiilor ce le revin – cei care organizează, controlează şi conduc procesul de muncă, adică la
locul de muncă, şefii secţiilor, sectoarelor, atelierelor, depozitelor etc.

115
 Orice activitate economică trebuie să aibă în vedere, în mod organic, pe lângă cerinţele de
securitate a muncii. Conducătorii şi organizatorii proceselor de muncă nu trebuie să considere
măsurile de protecţie a muncii ca un accesoriu al organizării producţiei, ci ca o parte integrantă a
acesteia.

8.1 Analiza condiţiilor de muncă

Condiţiile de muncă au un rol decisiv în activitatea de producţie,

determinând nivelul productivităţii muncii, starea traumatismului
şi a îmbolnăvirilor profesionale. Crearea condiţiilor sănătoase de
muncă trebuie să se afle în atenţia conducătorilor locurilor de
muncă de toate nivelele.
Analiza condiţiilor de muncă urmăreşte scopul de a evidenţia factorii dăunători şi
periculoşi de producţie care pot influenţa negativ asupra muncitorilor la executarea unor sau
altor lucrări, exploatarea utilajului tehnologic, maşinilor, mecanismelor, dispozitivelor şi
sculelor, a stabili sectoarele şi operaţiile la care aceştia au valori periculoase şi o frecvenţă
mai mare. Analiza lor este efectuată sub formă de tabel.

Caracteristica condiţiilor igienico - sanitare, a factorilor periculoşi şi dăunători de

producţie la întreprinderile industriei de confecţii

Aprecierea condiţiilor de muncă

Factorii periculoşi şi dăunători de producţie
vizuală conform normelor
1. 2. 3.

1. Condiţiile igienico-sanitare

1.1. Microclimatul

temperatura, oC 5...40 22...25

umiditatea relativă, % 30...90 40...60
viteza mişcării aerului, m/s 0,1...0,8 0,1...0,5

1.2. Iluminatul de producţie

natural lateral, (CZ), % 0,5...10 2,0

artificial general, lx 600...850 700
artificial combinat, lx 800...900 900
artificial de serviciu, lx 2...5 0,5
artificial de avarie, lx + 5,0

116
1.3. Ventilaţie de PM

aeraţie naturală, Kdv 1...3 2

infiltrare naturală, Kdv 2...4 2
mecanică aspirativă, Kdv 8...12 10
aspirativă locală + la necesitate

2. Caracteristica încăperilor

zona sanitară de protecţie conform SN

245-71 V V
gradul de rezistenţă la foc a clădirii I, II II
categoria industriei după pericolul
incendiar-exploziv B B
categoria lucrărilor după pericolul
electrocutării I I
caracteristica lucrului vizual (categoria) II
II
3. Factorii periculoşi şi dăunători de
producţie

3.1. Electrici

genul curentului electric ~

tensiunea, V 380/220 ~
frcvenţa, Hz 50 380/220
50
3.2. Mecanici

zgomot, dBA 110

vibraţie 63 (6;105) 85
mişcarea agregatelor şi maşinilor + 30 (2;90)
zborul aşchiilor de materiale şi scule + +
+
3.3. Termici

detalii încălzite +
+
3.4. Chimici

lichide +
vapori, gaze + +
prafuri + +
+
117
 8. 2 Măsuri privind sanitaria industrială

Condiţiile de muncă sunt determinate de caracterul procesului de muncă şi factorii

mediului extern, ce-l înconjoară pe lucrător în sfera de producţie.

În timpul activităţii de muncă a omului are loc interacţiunea

mediului de producţie şi a organismului. Omul transformă,
acomodează mediul de producţie la necesităţile sale, iar mediul de
producţie acţionează într-un mod sau altul asupra lucrătorilor.
Acţiunea mediului de producţie asupra organismului omului este condiţionată de factori
fizici, chimici şi biologici.
Factorii fizici includ umiditatea relativă şi temperatura aerului ambiant, circulaţia şi
tensiunea barometrică a aerului, radiaţia radioactivă şi termică, zgomotul şi vibraţia etc.

Printre factorii chimici se numără impurificarea aerului cu gaze otrăvitoare şi praf toxic,
mirosurile neplăcute, acizii şi alcaliile agresive.
Factorii biologici: microorganismele patogene, unele specii de fungi, virusurile, toxinele etc.

Acţiunea factorilor enumeraţi asupra omului este condiţionată

de caracterul activităţii de muncă, alimentaţie, condiţiile de menaj.
Pentru asigurarea condiţiilor sănătoase de muncă proiectul
prevede următoarele măsuri:
- angajaţii întreprinderii vor fi asiguraţi cu încăperi sanitaro-
igienice în conformitate cu normele de ramură, reieşind din numărul
maximal de lucrători în cel mai numeros schimb de lucru;
- microclimatul aerului zonei de muncă va fi menţinut în limitele
normelor cu ajutorul sistemelor de încălzire, ventilaţie şi condiţionare a
aerului în conformitate cu cerinţele standardului de stat GOST 12.1.005-
88 în dependenţă de categoria lucrărilor şi perioada anului;
- nivelul necesar al iluminării la locurile de muncă este asigurat
de sistemele iluminatului natural şi artificial general care asigură un
nivel al iluminării pe suprafeţele de lucru de 700 lx. În calitate de surse

118
de lumină artificială sunt folosite lampele luminescente de tipul LDŢ cu
caracteristici îmbunătăţite de transmitere a culorilor;
- în scopul protecţiei muncitorilor de acţiunea dăunătoare a
iradierii termice şi temperaturile înalte, suprafeţele fierbinţi ale utilajului
vor fi făţuite cu materiale termoizolatoare;
- pentru lichidarea zgomotului nodurilor şi agregatelor ale
maşinilor şi utilajelor se vor folosi capote fonoizolatoare uşor
demontabile;
- pentru reducerea vibraţiei suprafeţelor de lucru a maşinilor de
cusut şi altor utilaje sub picioarele acestora vor fi amplasaţi saboţi
vibroabsorbanţi;
- surplusurile de căldură şi umiditate vor fi evacuate din
încăperile de producţie cu ajutorul sistemului mecanic de ventilaţie
aspirativă;
- în scopul prevenirii oboselii precoce şi scăderii capacităţii de
muncă la sfârşitul primei jumătăţi a schimbului de muncă pentru
muncitori este prevăzută o înviorare de producţie cu o durată de 5-7
minute.

8.3 Măsuri privind tehnica securităţii

8.3.1 Măsurile principale de protecţie contra electrocutărilor

Măsurile principale pentru evitarea accidentelor prin electrocutare sunt următoarele:

- părţile metalice ale echipamentelor electrice aflate sub tensiune în timpul lucrului
să fie inaccesibile la o atingere întâmplătoare, ceea ce se realizează prin izolări, carcasări,
îngrădiri, amplasări la înălţimi inaccesibile, blocări(protecţie prin inaccesibilitate);
- folosirea tensiunilor reduse, maxim admisibile:
- izolarea de protecţie;
- separarea de protecţie;

119
 - protecţie prin legare la pământ;
- protecţie prin legare la nul;
- deconectarea automată în cazul apariţiei unei tensiuni de atingere periculoasă;
- deconectarea automată în cazul apariţiei unei scurgeri de curent periculoasă;
- egalizarea potenţialelor;
- folosirea mijloacelor individuale de protecţie;
- organizarea corespunzătoare a lucrului.
Protecţia prin legare la pământ şi protecţia prin legare la nul sunt principalele măsuri de
protecţie contra electrocutării prin atingere indirectă.

Alegerea unui sistem de protecţie (prin legare la pământ sau prin legare la nul) se face
numai cu avizul întreprinderii de electricitate în raza căreia se găseşte unitatea respectivă.
Pentru protecţia oamenilor împotriva accidentelor prin electrocutare, conductorii
circuitelor aeriene din incinta unităţilor se amplasează la următoarele înălţimi deasupra solului,
măsurate sub săgeata maximă a conductorilor respectivi;
- 6 m pentru conductorii neizolaţi;
- 4 m pentru conductorii protejaţi contra intemperiilor şi totodată izolaţi la o
tensiune de minimum 500V.
În toate cazurile, traversările cu conductori aerieni peste drumuri carosabile se vor face la
înălţimi minime de 6 m deasupra solului, măsurate sub săgeata maximă a conductorilor.

Odată cu recepţia instalaţiei electrice se vor preda personalului din unităţi instrucţiuni scrise,
prin care se interzice atingerea acestor conductori cu orice fel de obiecte.

Izolarea de protecţie se aplică în afară de izolarea de lucru în cazurile în care protecţia de

bază contra electrocutărilor (legarea la pământ sau prin legare la nul) nu przintă suficientă
siguranţă. Aceasta se realizează astfel:
- aplicând o izolare suplimentară izolării de lucru, pentru ca părţile metalice din
instalaţie, care nu fac parte din circuitul curentului de lucru, însă care pot fi atinse să nu
primească tensiune în cazul nefuncţionării izolaţiei de lucru;
- aplicând o izolare exterioară pe carcasa utilajului electric;
- izolând amplasamentul cu ajutorul materialelor izolante (covoare de cauciuc,
îngrădiri cu plăci electroizolante etc.) se realizează astfel izolarea omului, atât faţă de pământ cât
şi faţă de elementele care se găsesc în legătură cu pământul în raza de manipulare.

Izolarea suplimentară de protecţie a echipamentului electric se

execută prin acoperirea solidă şi durabilă cu material izolant atât a
echipamentului propriu-zis cât şi a tuturor părţilor metalice

120
 accesibile unei atingeri şi care în caz de defect pot primi direct sau
indirect tensiune.
Izolarea de protecţie se va aplica de la caz la caz, la aparatele şi receptoarele electrice fixe
şi în special portative utilizate în unităţi, în funcţie de tipul şi fabricaţia echipamentului utilizat.
Separarea de protecţie se aplică în special receptoarelor electrice, alimentate la tensiunea
de maximum 380V şi din care anumite părţi vin în contact cu corpurile oamenilor sau
animalelor, în cazurile în care protecţia prin legare la pământ sau la conductorul de nul nu
prezintă siguranţă suficientă (unelte şi scule electrice portative sau alte utilaje fixe sau mobile
folosite în locuri periculoase şi foarte periculoase).
Separarea de protecţie poate constitui un mijloc principal de protecţie la utilajele
portative.
Protecţia prin legare la nul se va putea aplica numai în cazul reţelelor de curent alternativ
trifazat, cu neutrul legat la pământ şi cu o tensiune până la 1000V între faze. Se va aplica
totdeauna când nu este posibilă obţinerea cu mijloace economice a unor tensiuni de atingere sub
valorile admise cu ajutorul unei protecţii prin simpla legare la pământ.
Prin protecţie de legare la nul se înţelege legarea la conductorul de nul de protecţie a
instalaţiei electrice, a părţilor electrice, care în mod normal nu sunt sub tensiune, dar care se pot
afla la un moment dat sub tensiune din cauza unui defect de izolaţie. În această categorie se
găsesc între altele:
a) carcasele maşinilor, transformatoarelor şi aparatelor electrice;
b) carcasele dispozitivelor de acţionare a aparatelor electrice;
c) înfăşurările secundare ale transformatoarelor de măsură, dacă instalaţiile de protecţie
prin relee permit acest lucru;
d) părţile metalice ale tablourilor de distribuţie şi panourilor de comandă.

În reţelele de curent alternativ cu patru conductori punctul neutru

(nulul) se leagă la pământ.
Părţile metalice ale instalaţiilor şi echipamentelor enumerate mai sus se vor lega la
punctul de nul printr-o instalaţie specială de protecţie. Aceste legături trebuie astfel dimensionate
încât să asigure posibilitatea separării printr-o deconectare rapidă, de către siguranţe fuzibile sau
întrerupătoare automate, a porţiunilor în care s-au produs scurtcircuitele; de asemenea, să asigure
realizarea unei tensiuni de atingere sub limita admisă pentru locul respectiv.
Conductorul de nul de protecţie se va lega la pământ, urmărindu-se prin aceasta realizarea
de tensiuni de atingere nepericuloase în cazurile când nu a avut loc o deconectare rapidă a părţii
de instalaţie cu izolaţia deteriorată.

121
 Este interzisă utilizarea conductorilor din instalaţia de protecţie prin legare la nul, drept
conductori de lucru sau conductori de fază.

8.4 Măsuri privind protecţia împotriva incendiilor

Activitatea de profilaxie a incendiilor urmăreşte scopul de a menţine un nivel înalt de

securitate împotriva incendiilor şi exploziilor în oraşe, localităţi, locuri de concentrare a
bunurilor materiale şi la alte obiective prin stabilirea unui regim de pază antiincendiară
exemplar.

Problemele principale ale activităţii de profilaxie sunt: elaborarea şi realizarea măsurilor

orientate spre lichidarea cauzelor ce pot provoca incendiile; limitarea în spaţiu a posibilelor
incendii şi crearea condiţiilor favorabile de evacuare a oamenilor şi bunurilor materiale în caz de
incendiu; asigurarea condiţiilor de descoperire la timp a incendiului apărut, anunţării rapide a
serviciului de combatere a incendiilor şi lichidării cu succes a incendiului.

Pentru combaterea incendiilor la întreprinderea de confecţii sunt

prevăzute următoarele măsuri:
- toţi angajaţii vor trece un curs de instruire specială privind protecţia împotriva
incendiilor, iar toate subdiviziunile întreprinderii vor fi asigurate cu mijloace de propagandă şi
agitaţie cu privire la combaterea incendiilor;
- prin ordin vor fi numite persoane responsabile de securitatea incendiară a sectoarelor,
depozitelor şi altor obiecte cu pericol sporit de incendiu;
- întreprinderea va fi asigurată cu mijloace de stingere a incendiilor şi de comunicare
rapidă despre incendiu. La toate obiectivele va fi asigurat accesul automobilelor de pompieri,
care se vor menţine în ordine exemplară;
- toate utilajele vor fi menţinute în stare bună funcţională, se vor curăţi la timp, se vor
regla şi unge, pentru a preveni supraîncălzirea lagărelor, arborilor şi pieselor ce se află în contact
de fricţiune, precum şi formarea scânteilor, iar zonele şi agregatele ce se află în mişcare se vor
proteja de nimerirea obiectelor străine;
- la sfârşitul zilei de muncă responsabilii de securitatea incendiară vor controla minuţios
toate locurile, mai cu seamă locurile cu iradieri calorice considerabile, vor deconecta instalaţiile
electrice şi sistemul de iluminat, vor încuia uşile sub lacăt.

8.5 Protecţia mediului ambiant

122
 Necătând la faptul că tehnologiile contemporane depăşesc considerabil nivelul de
performanţă a tehnologiilor elaborate cu 10-20 ani în urmă, totuşi omenirea continuă prin
activitatea să influenţeze tot mai profund starea proceselor naturale. Una din principalele
acţiuni negative a omului asupra mediului înconjurător sunt substanţele poluante aşa ca:
apele reziduale din diferite domenii de activitate, poluanţii bacteriali şi biologici, substanţele
minerale, metalele grele, acizii şi sărurile neorganice, acumulările de roci goale şi nămoluri,
substanţele radioactive, zgomotul, poluarea electromagnetică etc. Pentru a reduce la
minimum influenţa întreprinderilor industriei uşoare în general şi a celor de confecţii în
particular proiectul prevede următoarele măsuri:

• emisiile în atmosferă din sistemele de ventilaţie vor fi supuse curăţii într-un sistem
modern de filtre din pânză tip „mânecă”;
• apele utilizate în procesul tehnologic şi pentru necesităţile igienico – sanitare se vor
diversa în sistemul central de canalizare a localităţii;
• pentru a cunoaşte consumul de apă şi a reduce la minimum cantitatea acesteia sunt
instalate contoare, iar personalul este instruit privind utilizarea cât mai raţională a apei;
• toate teritoriile libere neasfaltate din imediata apropiere a întreprinderii vor fi înverzite,
cunoscându-se cert rolul plantelor în asanarea mediului ambiant;
• deşeurile de producţie se vor acumula în containere speciale cu utilizare ulterioară, mai
cu seamă a deşeurilor textile;
• teritoriile oferente întreprinderii (atelierului) vor fi menţinute într-o curăţenie
exemplară;
• atelierele de croitorie şi confecţionare a articolelor din textile pot fi amplasate în
imediata apropiere sau la parterul caselor de locuit sau de altă destinaţie;
• un rol deosebit în folosirea raţională a resurselor naturale vine să-l joace educaţia
ecologică şi formarea conştiinţei ecologice în cadrul colectivului de angajaţi, prin
organizarea de discuţii în problemele date în timpul pauzelor, precum şi prin utilizarea
materialelor ilustrativ – demonstrative.

8.6 Calcul ingineresc privind protecţia incendiară

De terminat timpul până la pierderea capacităţii portante a unei coloane din lemn după
rezistenţă în condiţiile incendiului, cunoscând următoarele date:. h = 30 cm; b = 20 cm; v = 0,09

cm/min; Nn = 200 kN; Rcn = 35 MPa.

123
 h – înălţimea secţiunii coloanei;
b – lăţimea secţiunii coloanei;
Rcn – rezistenţa normativă a lemnului la comprimare;

v – viteza de carbonizare a lemnului;

N n – sarcina normală normativă.

Rezolvare
1. Stabilim diferite momente ale timpului arderii coloanei în condiţiile incendiului.
Τ = 0, 15, 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 min
2. Determinăm pentru aceste momente ale timpului (τ) noile dimensiuni şi
suprafaţa secţiunii coloanei (Fτ).
3. Determinăm tensiunile στ de la forţa normativă pentru momentele de timp (τ) stabilite la
punctul 1.
Rezolvarea punctelor 1, 2, 3 o efectuăm pentru comoditate sub formă de tabel
(tabelul 6.1).

Tabelul 8. 6.1
τ, hτ = bτ = Fτ = στ = N n /
min h − 2vτ , b − 2vτ , bτ ⋅ hτ , Fτ
2
cm cm cm
0 30 20 600 3,33
15 27,3 17,3 472,3 4,23
30 24,6 14,6 359,2 5,57
45 21,9 11,9 260,6 7,67
60 19,2 9,2 176,6 11,33
75 16,5 6,5 107,3 18,64
90 13,8 3,8 52,4 38,18

Calculele în tabelul 2 se întrerup atunci când valoarea lui στ depăşeşte valoarea Rc . În

n

cazul dat, στ =38,18 > Rc =35 MPa la τ =90.

n

4. Pentru determinarea momentului de timp, când coloana îşi va pierde capacitatea portantă

construim graficul στ şi măsurăm pe acest grafic valoarea Rc =35 MPa.

n

Punctul de intersecţie al perpendicularei (coborâtă din punctul de intersecţie al orizontalei

Rcn cu curba στ ) cu axa timpului (τ) executat la o anumită scară, indică timpul căutat.

124
 50
40 Graficul 38.18
30 στ 18.64
20 11.33
10 3.33 4.23 5.57 7.67
0
0 15 30 45 60 75 90

Fig.8. 6.2. Graficul schimbării tensiunii (σ) în timp

Astfel am determinat că coloana îşi va pierde capacitatea portantă în cazul cercetat peste
aproximativ 88 min.

BIBLIOGRAFIE

1. ANDRONICEANU Armenia Managementul schimbărilor,

2 .BONCIU Cătălina Instrumente manageriale psihologice,
3 .BRILMAN Jean Management general, Editura Tipomur, 1994
4 .CÂNDEA Dan, Comunicare managerială aplicată,
5 .GÖRG Bernhard Managerii viitorului. Viitorul managerilor,
6 .HYLAND Bruce,YOST Merle Reflecţii pentru manageri” Straton, 1998
7 .MARIAN Liviu Management general şi industrial,
8 .NICOLESCU Ovidiu, Management, Editura Economică, 1997
9 .Nicolaie Ciornâi, Ilie blaj Economia firmelor contemporane,
10. Pterovici, S., Belostecinic Gr., Marketing , Chişinău, 1998
11 .OLARU A., Marketing , PORTO-FRACO , 1966
12 .Kotler Ph., Managementul marketingului, Bucureşti, 1997

125