16.

TRAUMATISMELE PUMNULUI ȘI MÂINII (FRACTURI, LUXAȚII ,

LEZIUNILE TENDOANELOR FLEXOARE, ENTORSE ALE DEGETELOR)

FRACTURILE SCAFOIDULUI CARPIAN

Anatomie funcțională
- este acoperit în proporție de 80% de cartilaj articular (e situat în întregime în
articulația pumnului), ceea ce reduce capacitatea de vindecare periostală și
determină tendința de întârziere în consolidare și pseudratroză
- scafoidul e concav la nivelul suprafeței ulnare unde se articulează cu capitatul; 1/3
proximală a suprafeței articulare e convexă și se articulează cu radiusul;
- nu prezintă inserții musculare (doar scurtul abductor al policelui se inseră la nivelul
tuberculului)
- stabilitatea scafoidului se datorează în mare măsură ligamentelor intrinseci scurte
care îl atașează semilunarului iar distal trapezului și trapezoidului; aceste ligamente
se contopesc cu cele extrinseci și cu capsula, dar permit scafoidului să se miște liber
în articulația pumnului;
- scafoidul acționează ca o punte între cele 2 rânduri de oase carpiene în transmiterea
mișcărilor
- vascularizația este deficitară : în general e furnizată de 2 pediculi vasculari : unul
pătrunde prin tuberculul scafoidului și asigură 20-30% din aportul vascular distal și o
ramură dorsală scafoidiană care provine din artera radială și din care pleacă
numeroase vase perforante de-a lungul șanțului vascular dorsal (80% și asigură și
vascularizația polului proximal); de aceea toate fracturile din 1/3 medie spre polul
proximal determină un deficit de vascularizație în 1/3 superioară = risc de necroză a
fragmentului polar proximal; abordul dorsal riscă să compromită vascularizația

Etiopatogenie :
- mai frecvent la bărbați tineri activi
- cea mai frecventă dintre fracturile oaselor carpiene, a 2-a după fracturile radiusului
în fracturile membrului superior
- mecanism de producere : indirect – cădere pe mână cu pumnul în hiperextensie și
înclinație radială = scafoidul e prins între radius și trapez și are tendința de a se flecta
din porțiunea sa mijlocie care e situată la același nivel cu articulația semilunarului cu
osul mare
- fracturile scafoidului asociate cu luxațiile perilunare sau fr. osului mare au la bază
alte mecanisme traumatice
- fracturi-avulsie ale extremității proximale / tubercul scafoidian prin smulgerea
ligamentelor scafo-lunare

Anatomie patologică. Clasificare

1
În funcție de localizarea fracturii :
- corpul / istmul scafoidului – 80%
- polul proximal – 15%
- tuberculul scafoidului – 4%
- fracturi articulare distale – 1%

Traiectul fracturii poate fi : transvers (frecvent), orizontal oblic, vertical oblic(foarte rar).
Mac Laughlin
- fractura incompletă : există un traiect vizibil în porțiunea internă și care pare să se
piardă înainte de a atinge corticala externă
- fractura stabilă nedeplasată : se observă în special pe marginea externă a scafoidului
- fractura instabilă și deplasată
Clasificarea Herbert-Fisher
- tip A : fracturi recente stabile : fractura pare incompletă, consolidare normală
rapidă, tratament minim necesar
o A1 – fractura tuberculului
o A2 – fractura incompletă a corpului
- Tip B : fracturi recente instabile : previzibil deplasare secundară sub ghips, întârziere
în consolidare, tratament de elecție ORIF
o B1 – fractură distală oblică
o B2 – fractură completă a corpului
o B3 – fractura polului proximal
o B4 – fractură-luxație transcafoperilunară a carpului
o B5 – fractură cominutivă
- Tip C : întârziere în consolidare – lărgirea liniei de fractură, dezvoltarea de chisturi /
geode adiacente fracturii, condensarea fragmentului proximal (necroză)
- Tip D : pseudartroza
o D1 – pseudartroza recentă / stabilă(sub 6 luni) : obișnuită după tratament
conservator, deformare ușoară sau absentă, relativ stabilă, modificări chistice
variabile, progresează de obicei către pseudartroză, de obicei necesită
tratament chirurgical
o D2 – pseudartroza constituită : de obicei instabilă, deformare progresivă,
duce la osteoartrită, necesită tratament chirurgical

Diagnostic clinic :
- simptomatologie similară unei entorse radiocarpiene
- specific : durere la presiunea tabacherei anatomice (excepțional echimoză); durere
la tracțiunea și presiunea policelui (percuția în ax a MTC I), durere la pronație
- mobilitatea pumnului e conservată cu durere la limitele extreme, forța e
prehensiune e ușor diminuată
- examenul clinic nu e niciodată suficient pentru stabilirea diagnosticului

2
 Diagnostic radiologic :
- Rx AP + L a pumnului pot evidenția fractura, de obicei sunt insuficiente
- sunt necesare incidențe speciale, uneori repetate la 10-14 zile (numeroase fracturi
devin vizibile după resorbția de la nivelul focarului)
- de obicei sunt suficiente 4 incidențe (în literatură sunt descrise 16 ) :
o de față / A-P cu pumnul strâns pe placă în ușoară înclinație cubitală
o de profil cu marginea cubitală pe placă în rectitudine strictă
o oblică de față cu pumnul strâns și radiusul ușor ridicat de pe placă (oblică
radială la 45°)
o oblică de față cu pumnul strâns și cubitusul ușor ridicat de pe placă (oblică
cubitală la 45°)
- CT
- golden-standardul e reprezentat de RMN pentru stabilirea diagnosticului

Evoluție – evoluția spontană a unei fracturi de scafoid netratate se face de obicei spre
pseudartroză. E posibil ca unele fracturi fără deplasare și probabil subcartilaginoase să evolueze
spre consolidare (excepții la subiecți tineri înainte de sfârșitul creșterii osoase). O fractură de
scafoid e totdeauna solicitată de forțe de forfecare în momentul utilizării pumnului ceea ce
împiedică fuzionarea, la care se adaugă și vascularizația precară.
Evoluția naturală e următoarea mai ales în forma nedeplasată : fractura, inițial
dureroasă, devine rapid indoloră și permite o activitate a pumnului normală sau cu o ușoară
diminuare a extensiei pumnului; ulterior, treptat folosește intermitent bandaj elastic,
mobilitatea scade, apare treptat simptomatologia pseudartrozei.
Semnele radiologice de consolidare a unei fracturi corect tratate sunt dificil de
interpretat : bandă de condensare simplă / dublă la 6-8 săptămâni.
Evoluția către pseudartroză e caracterizată de apariția de geode la nivelul fragmentelor,
persistența unui spațiu clar neregulat care le separă, un aspect mai opac al fragmentului
superior (evoluția spre necroză avasculară)
Complicații
Imediate : luxații / fracturi asociate (fracturi luxații transcafoperilunare, luxația
perilunară)
Tardive : întârziere în consolidare / pseudartroza / necroza aseptică a fragmentelor
proximale (boala Preiser)/ redoare articulară / SAND
Pseudartroza scafoidului carpian :
- neconsolidarea unei fracturi de scafoid poate fi afirmată la 3 luni de la traumatism;
foarte important de stabilit dacă e pseudartroză recentă (6 luni) sau veche, stabilă
sau instabilă
- 70% sunt secundare unor fracturi necunoscute sau nediagnosticate
- poate fi asimptomatică
- tulburările subiective sunt reprezentate de dureri și jenă la efort
- clinic nu se evidențiază deformare, uneori o împăstare a tabacherei anatomice;
mobilitatea pumnului e frecvent redusă mai ales în extensie și înclinație radială
- evoluția spre pseudartroză se face în 3 stadii succesive : 1. Resorbție perifracturară
cu lărgirea traiectului de fractură (începe la 1 lună și se continuă 2-3 luni); 2. După o
3
 evoluție de minim 6 luni apar geodele frecvent în fragmentul inferior; 3.
Pseudartroză contituită – diminuarea de volum a geodelor, suprafețe fracturare
netede și bine conturate, net condensate, separate printr-un spațiu clar. Se pot
adăuga semne de necroză (condensarea fragmentului proximal – se compară cu
scafidul controlateral) sau artroză (radiocarpiană la nielul stiloidei radiale care e
deformată, intercarpiană – interliniul scafoid – semilunar – capitat,). RMN e esențial
pentru diagnostic; se poate folosi și scintigrafia cu Tc99.
- Clasificarea Alnot a pseudartrozei :
o Stadiul I : pseudartroză liniară, stabilă, fără modificări de formă ale
scafoidului și fără instabilitate a carpului
o Stadiul II A : pseudartroză încă stabilă, cu început de geode și resorbție
osoasă, fără modificări de formă, instabilitate sau dezaxare
o Stadiul IIB : pseudartroză instabilă, cu geode și resorbție ce antrenează
modificări de formă ale scafoidului, începe dezaxarea – DISI; se accentuează
leziunea degenerativă cu extindere la interliniul stilo-scafoidian (SNAC I)
o Stadiul III A : pseudartroză instabilă + dezaxare reductibilă sau fixată + artroză
radioscafoidiană (SNAC II – artroză scafo-capitată)
o Stadiul IIIB : se adaugă artroza radiocarpiană globală și/sau intracarpiană
(SNAC III – artroză luno-capitată)
o Stadiul IVA : necroza certă a fragmentului proximal + dezaxare
o Stadiul IVB : necroza certă a fragmentului proximal + artroză

TRATAMENT

Fracturi tip A1 :
- sunt fracturi avulsie ale tuberculului; sunt fracturi benigne; tratament ortopedic –
imobiizare gipsată 4 săptămâni (mănușă gipsată – ABP, falanga distală a policelui
liberă)
A2 : - fracturile scafoidului fără deplasare sunt de obicei stabile; majoritatea autorilor sugerează
în acest caz la majoritatea pacienților ca tratament inițial cel ortopedic (imobilizare ABP timp de
6-8-12s; alți autori sugerează folosirea gipsurilor care blochează pronosupinația - BABP); în
ultimii ani mulți autori preferă OS percutană cu șurub (pacienți cu nivel profesional ridicat) –
evită imobilizarea, recuperare rapidă, reintegrare rapidă în activitate. OS percutana scade riscul
de neconsolidare.
B2 : fracturile scafoidului cu deplasare = treaptă peste 1mm, sau angulație scafolunară peste
60° sau peste 15° de angulație lunaro-capitată evidențiate pe CT sau RMN; în aceste fracturi
tratamentul e exclusiv chirurgical : OS percutană cu șurub Herbert titan / resorbabil etc(pentru
reducere se pot folosi 2 broșe K în fiecare fragment ce permit manipularea fragmentelor,
eventual o broșă temporară pentru menținerea reducerii)
B3 : fracturile polului proximal - OS percutană în cele fără deplasare sau ORIF prin abord dorsal
în caz de fracturi cu deplasare, fragmente mici proximale, cu șurub (incizie pe bisectoarea
tabacherei; se evidențiază articulația scafolunară fluoroscopic; după incizia retinaculului, se

4
mobilizează radial extensorul lung al policelui; se incizează capsula posterioarăși se evidențiază
scafoidul)
C : majoritatea pacienților cu întârziere în consolidare n-au avut imobilizare sau a fost o
imobilizare prea scurtă; greu de ales între cele 2 variante de tratament. După explicarea
avantajelor / dezavantajelor, dacă pacientul alege tratament ortopedic - imobilizare 8 s ; dacă
la 8s nu apr semne de consolidare radiologic se mai ține gipsul 4 S, nici atunci = tratament
chirurgical : excizia fibrozei, ORIF cu șurub + grefă vascularizată din EDR.
D1 : Pseudartroza stabilă – excizia fibrozei, se păstrează de obicei cartilajul dorsal pentru
aprecierea lungimii scafoidului; abord palmar : grefă spongioasă din EDR, creastă, sau cortico-
spongioasă Russe încastrată și ORIF cu șurub Herbert
D2 : pseudartroza constituită : cei mai importanți factori care influențează evoluția unei
pseudartroze după tratament sunt timpul scurs între fractură și tratarea pseudartrozei și
prezența / absența necrozei fragmentului proximal. Dacă necroza e absentă – abord palmar +
grefă corticospongioasă interpusă tip Russe-Matti (Russe – palmar, Matti – dorsoradial) din
creastă, grefă vascularizată din EDR sau stiloida cubitală – și fixare cu broșe K.

În cazul fragmentului proximal avascular :

– artrodeză intercarpiană
– excizia polului proximal al scafoidului (rezultate proaste cu cât framentul e mai
mare)
– artroplastia de interpoziție a scafoidului cu fascia latta sau palmarul scurt (nu se mai
fol proteza de silicon Swanson – reactii adverse importante – siliconită)
– rezecția primului rând de carpiene
– denervarea pumnului : paleativă la un pumn dureros cu mobilitate păstrată
– artrodeza de pumn (pumn fixat în dorsiflexie de 30° și deviație neutră)
– alogrefă de scafoid
– grefă vascularizată

5
FRACTURILE SEMILUNARULUI
- fracturile izolate ale semilunarului trec adesea neobservate
- unii autori consideră că unele fracturi netratate și neobservate duc la apariția bolii
Kienbock (osteonecroza avasculară idiopatică a semilunarului)
- mecanism : indirect cădere pe mână cu pumnul în hiperextensie; rar fractură avulsie
a polului dorsal prin tensionarea lig. scafolunar (se însoțesc de disociație
scafolunară); fractură-avulsie a aspectului ulnar al polului palmar asociată cu
dislocație perilunară
- clasificare :
o fracturi frontale ale polului palmar cu interesarea aa. nutritive palmare
o fracturi osteocondrale ale suprafeței articulare proximale
o fracturi frontale ale polului dorsal
o fracturi transverse ale corpului
o fracturi transarticulare ale corpului semilunarului
- greu de identificat pe Rx inclusiv oblice; mai sigur CT / scintigrafie / RMN
- tratament : foarte importantă e diagnosticarea acestor fracturi; majoritatea se
tratează ortopedic – imobilizare 4 săptămâni; rar tratament chirurgical;
pseudartroza e rară, majoritatea evoluează spre Kienbock => tratament : scurtare
radială, osteotomie radială, alungire cubitală, artrodeză intercarpiană

FRACTURILE PIRAMIDALULUI (triquetrum)

- cel mai frecvent carpian fracturat după scafoid
- frecvent fracturat de impactul cu stiloida cubitală : cădere cu pumnul în
hiperextensie și înclinație cubitală; rar e dislocat datorită inserțiile ligamentare
puternice; majoritatea fracturilor – sunt fracturi avulsie prin smulgerea inserțiilor
ligamentare
- se evidențiază pe Rx din seria scafoidului, dacă nu CT

FRACTURILE PISIFORMULUI
- sesamoid învelit de tendonul flexorului ulnar al carpului
- sunt rare
- mecanism – indirect cădere pe mână cu pumnul în dorsiflexie
- greu de evidențiat fractura; unii autori consideră că trebuie excizat dacă e fracturat
- unii pacienți prezintă simptome de n. ulnar (se divide în apropierea pisiformului)

FRACTURILE TRAPEZULUI
- majoritatea sunt fracturi avulsii prin smulgerea ligamentului transvers sau fracturi
verticale ale corpului; fracturile suprafeței articulare ale trapezului sunt produse de
impactul bazei MTC I când policele e în abducție
- Rx standard de scafoid evidențiază fractura; fracturile tuberozității (procesul
anterior) – Rx de tunel carpian
- fracturile bazei procesului se vindecă prin imobilizare; vârful procesului – excizie
6
 FRACTURILE TRAPEZOIDULUI
- fracturile izolate sunt extrem de rare, la fel ca și dislocațiile (lucru explicat de situația
lui între cele 2 rânduri de carpiene)
- leziunile lui sunt determinate de forțele aplicate celui de-al 2-lea MTC
- Rx, CT

FRACTURILE OSULUI CAPITAT

- mecanism :
o direct – strivire;
o sdr scafo-capitat (Fenton) – o lovitură puternică a stiloidei radiale fracturează
întâi scafoidul, apoi capitatul, fără dislocație
o cădere pe mână cu pumnul în dorsiflexie - capitatul se lovește de marginea
radiusului
- Rx standard de scafoid, CT

FRACTURILE OSULUI CU CÂRLIG

- rare
- fracturi : ale suprafeței articulare distale, celellate suprafețe articulare, ale
cârligului, polului proximal, corpului
- se asociază frecvent cu fracturi-luxații ale MTC IV-V
- fracturile cârligului sunt rare : mecanism direct – lovitură la nivelul palmei
- Rx, CT
- clinic – semne pe teritoriul n. ulnar (ramura profundă trece pe sub cârlig)
- os hamatum proprium (când cârligul nu fuzionează cu corpul)

TRATAMENTUL FRACTURILOR CARPIENELOR NESCAFOIDIENE

- de obicei e suficientă imobilizarea gipsată 4 săptămâni
- excizie – doar în fractura de pisiform cu deplasare mare
- în rest ORIF (șurub)
- fracturile cârligului pot fi tratate conservator
- excizie – în caz de pseudartroză cu prinderea n. ulnar
- pseudartroze (grefă + șurub)

FRACTURILE BAZEI MTC I

- stabilitatea articulației trapezo – MTC I e asigurată de un complex ligamentar format
din : ligamentele oblice anterior superficial / profund și oblic posterior, ligamentul
ulnar colateral, dorso-radial și intermetacarpian (lig. ulnar colateral și cel oblic
superficial anterior nu sunt esențiali pentru stabilitate – comparativ cu celelalte 4
care sunt stabilizatori primari ai articulației)
Clasificare anatomopatologică :
- extraarticulare (epibazale)
- articulare :

7
 o fractura-luxație Bennet : e o fractură a unghiului intern al bazei MTC I la
nivelul căruia se inseră ligamentul palmar al articulației trapezo-MTC; acest
fragment de obicei triunghiular rămâne nedeplasat, restul MTC fiind
tracționat în sus și înapoi de către lungul abductor al policelui care se inseră
pe fragmentul extern al bazei => fractură-luxație dorso-radială în articulația
trapezo-MTC
o fractura Rolando : fractură diafizo-epifizară, adesea cominutivă (un traiect
transvers separă diafiza de epifiză, care e separată printr-un traiect sagital în
2 fragmente volar și dorsal
Diagnostic clinic :
- semnele clinice ale fracturilor
- durere la apăsarea în ax (semnul Verneuil)
- în fractura-luxație Bennet la nivelul tabacherei se palpează epifiza reductibilă, dar
instabilă (proeminență dureroasă dorso-laterală a bazei policelui)
Diagnostic radiologic : Rx simplă AP+L, ¾ (poziția scribului)
Evoluție :
- fracturile extraarticulare evoluează în general favorabil
- fracturile articulare evoluează cu artroză secundară; consecințele anatomo-
funcționale ale acestor fracturi-luxații sunt :
o limitarea deschiderii active a primei comisuri (e suprimat rolul de pivot al
articulației trapezo-MTC la care se adaugă ralaxarea cu distensie a m lug
abductor al policelui) = redoare articulară sau retracție comisurală (de aceea
e bine de fixat policele în abducție maximă)
o instabilitatea frecvent dureroasă a articulației trapezo-MTC cu perturbarea
pensei police-digitală a cărei forță e redusă astfel
o calus vicios al bazei MTC 1 = durere + artroză evolutivă
TRATAMENT
- fracturile epibazale de obicei sunt stabile – imobilizare cu policele în AB și articulația
IFD liberă; la fel cele cu angulație sub 30°; cele cu angulație mai mare : reducere și
imobilizare sau mai sigur : CRIF cu broșe K percutan sau ORIF
- chiar dacă o fractură-luxație Bennet poate fi reductibilă ortopedic, e instabilă și în
general se deplasează secundar sub ghips
- de aceea indicația este de tratament chirurgical în fracturile bazei MTC I
o obiectivele sunt refacerea lungimii MTC I și reducerea luxației
o fracturile tip Bennet și o mare parte din cele tip Rolando fi rezolvate prin CRIF
cu broșe K percutan; există metode care fixează MTC I la trapez sau la index:
 Wagner – broșă care fixează diafiza MTC I la trapez (eficace la cazurile
cu fragment de mici dimensiuni)
 Wiggins – broșă centromedulară prin MTC I care trece prin articulația
trapezo-MTS și se fixează înn trapez
 Johnson – fixează MTC I tranvers la MTC II
 Iselin – 2 broșe între MTC I și II orizontale

8
  Tubiana – o broșă interMTC și una între cele 2 fragmente (numai la
cle cu fragment voluminos
 În fracturile tip Rolando obiectivul principal e asigurarea distracției în
focar pentru a permite vindecarea (de aceea de obicei se folosesc
tehnici care fixează MTC I la index)
o în cazul existenței unor fragmente mari sau a fracturilor Rolando complexe – ORIF cu
șurub sau placă

FRACTURILE BAZEI MTC II-V

- pot fi fracturi intraarticulare (frecvent fracturi-luxații) sau extraarticulare (epibazale)
- fracturile luxații apar ca urmare a unor traumatisme violente : se prezintă sub forma
unui fragment palmar de la nivelul bazei care rămâne solidarizat la carp prin
ligamentele carpo-MTC, restul diafizei se subluxează dorsal sub acțiunea mm. radiali
= dos de furculiță în regiunea carpo-metacarpiană
- stabilitatea articulațiilor carpo-MTC e asigurată de un complex de 4 ligamente :
dorsal , palmar și 2 interosoase (excepție indexul are 1) (cele mai puternice –
interosoasele)
Clinic – semne de probabilitate și certitudine; semnul Verneuil
Radiologic – Rx simplă F+P, oblică în pronație la 30° pentru evidențierea bazei; CT
Complicații – atenție la leziunile asociate mai ales nervoase (imediat lângă artic
carpo –MTC V trece ramura motorie a n. ulnar, arcul palmar profund la artic. carpo-
MTC III)
TRATAMENT :
- obiective : refacerea lungimii + reducerea luxației
- fracturile extraarticulare stabile cu minimă deplasare – imobilizare în atelă 3 s
- cele extrarticulare cu deplasare / instabile : tratament chirurgical : CRIF cu broșe
percutan din MTC respectiv în osul carpian adiacent; dacă celelalte MTC sunt integre
și nu prezintă leziuni carpo-metacarpiene e binevenită și o fixare inter-MTC
- caracteristic fracturilor-luxații e caracterul rapid ireductibil prin învechirea leziunii
- în fracturile intraarticulare – CRIF
- în fracturile vechi sau cele cu interpoziții/ireductibile : ORIF cu șuruburi, placă;
fragmnentele mici care nu pot fi fixate – preferabil excizie.

FRACTURILE DIAFIZARE ALE METACARPIENELOR

- metacarpienele sunt strâns legate unul de altul prin ligamentele interosoase de la
nivelul bazei și distal prin ligamentele intermetacarpiene transverse profunde =>
aceste conexiuni contribuie la menținerea arcurilor transverse ale mâinii (unul la
nivelul bazei, celălalt la nivelul colului); de asemenea ele limitează scurtarea în
fracturile izolate ale MTC
- mecanism de producere :
o direct : strivire, eventual cu deschiderea focarului mergând până la pierderi
complexe de părți moi
o indirect : exagerarea curburii palmare normale a MTC

9
- fracturile diafizare ale MTC datorită musculaturii înconjurătoare prezintă o afectare
redusă a structurilor tendinoase = mult mai puțin generatoare de redori față de
fracturile falangelor
Clasificarea anatomopatologică :
- fracturi transverse, oblice, spiroide
- tipuri de deplasare :
o scurtarea : redusă în fracturile izolate
o angulația – în fracturile transverse : fragmentul proximal rămâne fix datorită
legăturilor carpiene (lig. interosoase) iar cel distal se deplasează palmar sub
acțiunea mușchilor intrinseci palmari = angulație diafizară deschisă palmar =
proeminența palmară a capului MTC + dezechilibru muscular prin
tensionarea tendonului extensor asociată cu detenta mm. interosoși =>
consecința = hiperextensie MTC-falangiană + defect de extensie în artic. IFP =
aspect de grifă digitală

o rotația axială – se evidențiază clinic în cursul flexiei MTC-falangiene când

degetul respectiv încalecă vecinul său; această deplasare netratată
antrenează cel mai grav dezechilibru funcțional

Clinic : semne de P + C ale fracturilor; semnul Verneuil;

Radiologic : Rx simplă F+P, ¾
TRATAMENT :
- fracturile stabile (sub 50% deplasare, sub 40° angulație, oblicitatea fracturii sub
60°??) – imobilizare cu artic MTC-falangiană în flexie de 80° și IF în extensie ????? : 3
săptămâni
- CRIF cu broșe percutan : transversal cu excepția fracturilor multiple adiacente
situate la același nivel; broșele trebuie să prindă 4 corticale sau centromedular
- ORIF cu broșe K +/- cerclaje sau pini Steinmann centromedular: în fracturile
transverse sau oblice scurte; nu asigură controlul rotațional
- ORIF cu șurub, placă (de preferat dorsolateral; dorsal – afectează tendoanele
extensoare) în fracturile deschise sau fracturi multiple la care nu se poate realiza
CRIF cu broșe transversal

FRACTURILE CAPULUI METACARPIENELOR

- se produc adesea prin traumatism direct
- au sediul înaintea inserției ligamentelor laterale MTC-falangiene
- de obicei sunt cominutive, foarte greu de reparat chirurgical

10
 TRATAMENT
- fără deplasare : imobilizare scurtă – 14 zile
- cu deplasare : ORIF cu șurub/șuruburi, șurub Herbert, placă anatomică dorsolateral

11