Ajutoarele

Calul este unul dintre personajele confidente cele mai importante, fără el, acţiunea fiind imposibil de realizat.
Personaj năzdrăvan, cu calităţi antropomorfe, el cumulează funcţiile de iniţiator şi de ajutor. Apariţia sa respectă un
anumit tipar: la început e cel mai urât, jigărit şi răpciugos, apoi, după ce mănâncă jar, se transformă într-un cal
arătos, cu puteri supranaturale - vorbeşte, zboară, deţine cunoştinţe inaccesibile eroului. în descoperirea calului de
către erou, se poate vedea o probă pregătitoare, căci Harap-Alb îl tratează iniţial cu dispreţ. în schimb, calul îi oferă
una dintre primele lecţii de viaţă, arătându-i, prin zborul în înaltul cerului, că nimic nu rămâne în viaţa i nerăsplătit.
In final, calul se substituie pentru o scurtă vreme eroului, I când acesta îl delegă să intre în competiţie cu turturica
fetei împăratului Roş, pentru obţinerea apei vii şi a apei moarte.
In drumul său, eroul se întâlneşte de trei ori cu omul spân-Acesta face parte din categoria personajelor opozante, şi
este construit pe o schemă realistă, întruchipând imaginea răului. Prima dată feciorul ţine cont de sfatul tatălui său şi
refuză oferta Spânului de a-i fi călăuză. A doua oară Spânul are altă înfăţişare, iar erou nu-l recunoaşte. A treia oară
însă, cu vocea şi veşmintele din nou schimbate, Spânul îşi oferă sprijinul într-un moment de cumpăna. Fiul nu-1
recunoaşte nici acum, este încă orbit de aparenţe, şi în cel din urmă acceptă, încălcând interdicţia tatălui. Spânul
însuşi are rolul său important în iniţierea feciorului, fapt clar exprimat de cal într-o altă ocazie: şi unii ca aceştiia
sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe oameni să prindă la minte.
Ceea ce îi lipseşte încă fiului, tânăr neexperimentat, şi ceea ce nu se poate căpăta decât prin experienţă, este
cunoaşterea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenţa acestora, puterea de a cântări ceea ce e sinceritate
şi ceea ce e prefăcătorie în faptele, în înfăţişarea, în vorbele celorlalţi. Inocenţa şi credulitatea nu sunt defecte, ci
doar caracteristici ale celui crescut până acum departe de orice primejdie, în spaţiul securizam al împărăţiei tatălui.
Credul, acesta cade în capcana Spânului şi îi devine slugă. Cu această ocazie, Spânul îi nuanţează traseul existenţial
formulat anterior de bătrână: atâta vreme ai a mă sluji, până îi muri şi iar îi învia.
Eroul trece de acum prin diverse întâmplări, probe de testare a îndemânării, curajului, bunătăţii, dar şi mijloace de
iniţiere: obţinerea salăţilor, aducerea capului de cerb, aducerea fetei împăratului Roş.
In lungul şir al probelor prin care trece, eroul este ajutat de diverse personaje cu puteri supranaturale. Animalele
fabuloase -crăiasa furnicilor şi crăiasa albinelor, respectiv fiinţele himerice -cei cinci tovarăşi, fac parte din categoria
confidenţilor, cu rol de ajutoare. Cele cinci personaje himerice cu puteri supranaturale -Gerilă, Setilă, Ochila,
Flămânzilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă - sunt construite prin îngroşarea câte unei trăsături dominante, în
manieră caricaturală. Ele nu sunt individualizate, nu au dimensiune psihologică, sunt simple scheme de personificare
a caracteristicilor pe cere le întrupează: foamea, setea, frigul, agerimea etc.
In ciuda ajutorului, esenţa eroului o constituie calităţile sale. Faptul este evidenţiat de Sfânta Duminică
prin caracterizare directă. Important este nu ajutorul fizic pe care i-l dă, ci deschiderea ochilor către sine însuşi pe
care i-o facilitează: fii încredinţat că nu eu, ci puterea milosteniei şi inima ta cea bună te ajută, Harap-Alb.
In final, Harap-Alb se întoarce cu fata împăratului Roş. Fata divulgă identitatea eroului, Spânul îi taie capul, dar este
şi el ucis de cal. Harap-Alb este înviat, o înviere la o altă identitate, cel ce se naşte acum fiind noul Harap-Alb,
vrednic să devină împărat slăvit, puternic şi iubit. Vrednicia i se va manifesta pe două paliere: cel familial şi cel
social.
O notă distinctivă a basmului cult este modul în care autorul îşi construieşte personajele. în basmele populare, de
obicei personajul face dovada unor trăsături supranaturale în probele pe care le trece. Harap-Alb nu dispune iniţial
de astfel de calităţ