În primul rand, vreau sa-i mulțumesc domnului Iacov pentru întrebarea sa stimulativă pe care a

înaintat-o pentru noi. La întrebarea ce înseamnă a fi filosof, voi răspunde în felul următor, adică
de dragul conciziei, aș vrea să fac mai întâi de toate doar câteva precizări: terminologice și
normative. În primul rând, dacă te hotărăști să numești pe cineva „filozof”, înseamnă că vrei să îi
atribui o anumită calitate sau proprietate, nu comună tuturor. Într-adevăr, este adevărat că oricine
poate exercita rațiunea, dar dacă toți am fi în mod firesc filosofi, ar fi inutil să evidențiem
calificarea. În consecință, această calificare trebuie să aibă o valoare și să se bazeze pe un anumit
criteriu, altfel ar fi arbitrară și, din nou, inutilă și neinformativă. A pune întrebări și a încerca să
găsești răspunsuri nu pare a fi un criteriu suficient de discriminator. De fapt, toți am fi, sau
aproape toți, filozofi. Există așadar ceva mai mult, adică un exercițiu structurat și coerent al
rațiunii aplicat unei game largi de teme. Cei care acordă mai mult timp acestei sarcini sunt
susceptibili de a avea rezultate mai bune, ceea ce duce la specializare și profesionalizare. Acest
lucru nu s-a întâmplat întotdeauna și se întâmplă în cadrul academiei, chiar dacă astăzi
universitățile sunt un model consacrat la nivel global. Se creează astfel o comunitate cu propriul
limbaj tehnic și propriile locuri de schimb intelectual recunoscute reciproc de către participanți.

Când este vorba de a califica pe cineva drept „filozof” în fața opiniei publice, adică expert în
folosirea rațiunii, oamenii ar trebui să aibă responsabilitatea de a-i indica exact pe cei pe care
comunitatea filosofică îi consideră astfel. Pot exista savanți în curs de dezvoltare, marginali sau
controversați, dar vor exista întotdeauna puține excepții. În alte cazuri, rămâne ilegitim să iî
numim pe oricine care nu este filozof, chiar dacă poate fi chibzuit și strălucit: bineînțeles, nu este
o crimă, ci constituie improprietate intelectuală și un deserviciu comunității, sau mai bine zis, o
ură împotriva gândirii insăși.

Personal, sunt împotriva oricărei cenzuri și cred că libertatea de exprimare este unul dintre
fundamentele civilizației noastre. Totuși, asta nu înseamnă că toată lumea fără reguli poate
accesa tribunele majore. Este o problemă extrem de delicată asupra căreia, evident, fiecare are
dreptul să-și exprime părerea. Tocmai în aceste domenii filozofia ca disciplină are un rol
important, atâta timp cât este o filozofie care a fost examinată de o comunitate de cercetare
deschisă, incluzivă și tolerantă, dar riguroasă și selectivă din punct de vedere intelectual.