CELE PATRU PREZENȚE FEMININE ÎN GENEALOGIA

MÂNTUITORULUI: TAMAR, RAHAV, RUT, BATȘEBA

TAMAR/TAMARA
Soția lui Ir, întâiul născut al lui Iuda. Fiind rău, Ir va fi omorât de către Dumnezeu, iar
Tamara, prin porunca lui Iuda, se căsătorește cu fratele lui Ir, Onan, pentru a ridica urmași
lui Ir. Dar Onan nu suportă gândul că trebuie să ridice urmași pentru fratele său și nu-și
ascultă părintele, fiind și el omorât de Dumnezeu. În acest moment, socrul Tamarei, Iuda,
o trimite pe aceasta să locuiască la tatăl ei până când al treilea său fiu, Șela, va ajunge
la vârsta la care să o poată lua în căsătorie pe ea.
Timpul trece, soția lui Iuda moare și el pleacă la Timna ca să-și tundă oile. Tamara află
de asta și, scotându-și hainele de văduvă, se așază la poarta Enaim, aflată în drum spre
Timna, știind că Șela ajunsese la vârsta la care o putea lua de nevastă, iar ea dorindu-și
urmași din sămânța lui Avraam. Iuda nu o recunoaște căci Tamara avea fața acoperită
și, considerând-o femeie cu moravuri ușoare, îi cere să intre la ea cu promisiunea că îi
va da un ied în schimbul cedării din partea ei. Tamara va cere un zălog ca să fie sigură
că îi va trimite iedul, anume inelul, cingătoarea și toiagul său. Tamara rămâne însărcinată,
iar Iuda află de asta abia după trei luni, fără însă să știe că el este tatăl. Considerând că
și-a trădat familia, Iuda poruncește să fie arsă, însă Tamara scoate la iveală zălogul luat
de la el, inelul, cingătoarea și toiagul. Așa se salvează.
Tamara va naște pe Fares și Zara.
Sfântul Teofilact al Bulgariei notează despre Tamara în opera sa „Tâlcuirea Sfintei
Evanghelii de la Matei“, editura Sophia, 2007, pagina 143:
„Şi când au fost să se nască, a scos feciorul cel dintâi mâna din pântece, ca şi cum ar fi
vrut să se nască primul, iar moaşa a însemnat degrabă cu un fir de aţă roşie mâna
copilului, ca să cunoască pe cel întâi născut. Dar acesta şi-a tras mâna înlăuntrul
pântecelui şi s-a născut celălalt copil mai întâi şi abia după aceea cel ce scosese primul
mâna. Deci, cel ce s-a născut mai întâi a fost numit Fares, care înseamnă „tăiere" - fiindcă
a tăiat rânduiala cea firească - , iar cel ce a tras mâna, Zara (Facere 38,1-30).
Şi însemnează istoria această taină, că precum Zara a arătat întâi mâna, şi a tras-o apoi,
aşa şi vieţuirea cea după Hristos s-a arătat întru Sfinţii cei mai dinainte de Lege şi de
tăierea împrejur. Pentru că toţi aceştia [sunt Sfinţi] nu din rânduielile şi proorociile Legii,
ci pentru că au vieţuit viaţă evanghelicească. Şi socoteşte pe Avraam, care şi-a lăsat
părinţii şi casa pentru Dumnezeu şi s-a lepădat şi de fire, socoteşte [apoi] pe Iov şi pe
Melchisedec. Iar după ce a venit [s-a dat] Legea, s-a tras înapoi una ca aceasta vieţuire.
Şi precum acolo, după ce s-a născut Fares, mai pe urmă a ieşit iarăşi Zara, aşa, după ce
s-a dat Legea, mai pe urmă a strălucit vieţuirea evanghelicească, însemnându-se

1
aceasta cu aţă roşie - care este sângele lui Hristos. Că pentru aceasta a şi pomenit
Evanghelistul de aceşti doi prunci, pentru că naşterea lor arată oarecare lucruri tainice.
Dar, şi pentru altă pricină pomeneşte de Tamar - deşi nu pare a fi lăudată, fiindcă s-a
împreunat cu socrul ei: ca să arate că Hristos toate pentru noi primindu-le, a primit a avea
ca strămoşi şi pe unii ca aceştia, ca şi prin aceasta - adică prin naşterea dintru ei - mai
vârtos să-i sfinţească, pentru că nu a venit să cheme „pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi"
(Marcu 2,17).“

RAHAB/RAHAV
Rahab este o desfrânată ce apare în genealogia Mântuitorului. Aceasta a trăit în Ierihon
și a fost cea care i-a adăpostit pe cei doi tineri trimiși drept iscoade de către Iosua, fiul lui
Navi. Ea a fost chiar cea care i-a salvat de regele Ierihonului, în schimbul faptului ca ea
și familia sa să fie protejate.
Sfântul Teofilact al Bulgariei notează despre Tamara în opera sa „Tâlcuirea Sfintei
Evanghelii de la Matei“, editura Sophia, 2007, pagina 144
„Şi a pomenit despre aceasta ca să arate că aşa cum aceasta era curvă, aşa era şi
adunarea neamurilor, că au curvit întru izvodirile [minţii] lor. Insă, primind „iscoadele" lui
Iisus, adică pe Apostoli şi crezând cuvintelor lor, s-au mântuit toţi cei din neamuri.“

RUT
Rut a fost soția lui Chilion, unul dintre cei doi fii ai lui Elimelec. După moartea lui Elimelec,
soția acestuia, Noemina, decide să mute familia din șesul Moabiților unde se afla atunci
în pământul lui Iuda. Orfa, cealaltă noră a lui Elimelec, preferă să se întoarcă la poporul
său, însă Rut o însoțește pe Noemina la Betleem. Ajunse aici la începutul secerișului
orzului, ruda Noeminei prin Elimelec, Booz, o avertizează pe Rut să stea pe lângă fiicele
și slujnicele sale care primiseră ordin să nu o atingă și să mănânce și să bea cu ele. Iar
Rut a făcut ascultare și a adunat spice până s-a terminat secerișul orzului și grâului.
Locuia însă la soacra ei care o sfătuiește să își caute un soț și i-l sugerează acesteia
chiar pe Booz. O sfătuiește ce să facă pentru a-i plăcea acestuia, iar Booz, sfătuindu-se
cu bătrânii cetății, va hotărî să o ia de soție. Așa se va naște Obed care este părintele lui
Iesei, tatăl lui David.

BATȘEBA
Batşeba, fiica lui Eliam, soția lui Urie Heteul este cea de care David se îndrăgostește
fulgerător în momentul în care o vede, de pe acoperișul casei domnești, scăldându-se.
Frumusețea extraordinară a Batșebei îl face pe David să plănuiască uciderea lui Urie pe
care o și pune în practică, totul pentru a putea să se căsătorească cu aceasta, faptă care

2
a fost văzută ca fiind rea de către Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu îi va lua fiul pe
care îl avea cu Batșeba, în ciuda tuturor rugăciunilor și postului ținut de David. După
moartea primului fiu, David o cunoaște din nou pe Batșeba și astfel apare un alt fiu al
celor doi, Solomon, pe care Dumnezeu îl va iubi mult și pe care, prin proorocul Natan, îl
va numi Iedida, adică iubitul Domnului. Solomon va deveni rege după ce Batșeba, mama
sa, îl va înștiința pe David, bătrân de acum, de un complot al lui Adonia, fiul Haghitei, de
a prelua tronul. Preotul Țadoc, proorocul Natan, Benaia, fiul lui Iehoiada, Cheretienii și
Peletienii l-au însoțit pe Solomon, călare pe catârul regelui David, și l-au făcut rege în
Ghihon. Mai târziu, după moartea lui David, Adonia, fiul Haghitei, va veni la Batșeba
pentru a-l ruga pe regele Solomon să i-o dea pe Abişag Sunamiteanca de soție. Dar
Solomon nu o va asculta și va trimite pe Benaia, fiul lui Iehoiada, ca să-l omoare pe
Adonia.
În Cartea întâia Paralipomena (întâia a Cronicilor), se pomenesc numele fiilor lui Batșeba:
„Şimea, Şobab, Natan şi Solomon, patru, din Batşeba, fiica lui Amiel.“