Cancerul de ficat

Cancerul hepatic apare si se dezvolta la nivelul ficatului. Exista mai multe forme de
maladii canceroase care pot afecta ficatul si numerosi factori de risc care predispun la
aparitia bolii. Cancerul hepatic este o boala severa, care duce la distrugerea celulelor
hepatice, astfel ca acest organ esential isi pierde functiile.
Rolul ficatului
Ficatul este un organ vital. Se afla in partea dreapta a abdomenului, partial protejat de
cutia toracica, are o greutate de 1,3-1,5 kilograme si o culoare rosu-maronie. Este
format din doi lobi. Sub ficat se afla vezica biliara, care acumuleaza bila, produsul de
secretie al ficatului, cu rol in procesele de digestie.
Functia ficatului este de a contribui, alaturi de pancreas si sucurile intestinale, la
digestia alimentelor, dar intervine, in principal, in a filtra sangele care provine din
tractul digestiv, inainte ca acesta sa intre in circulatia generala. Ficatul are rolul de a
descompune substantele rezultate in urma proceselor de digestie si de a metaboliza
medicamentele. Ficatul descompune proteinele, intervine in metabolismele lipidelor si
glucidelor, are functii importante in coagularea sangelui si are capacitatea de a stoca
glucoza, care se descarca treptat in sange, in perioadele interprandiale (intre mese).
Ficatul produce secretiile biliare si are rol esential in depozitarea si sintetizarea unor
vitamine. 
Tipuri de cancer hepatic
Cancerul de ficat este, in general, clasificat ca primar sau secundar. Cancerul hepatic
primar apare in celulele hepatice, iar cel secundar se dezvolta atunci cand celulele
canceroase, aparute intr-un alt organ, invadeaza ficatul. Trebuie spus ca, spre
deosebire de oricare alte celule, cele maligne (canceroase) se pot desprinde din locul
in care au aparut si pot migra, prin fluxul sanguin sau sistemul limfatic, spre alte
organe.

Cand celulele maligne se dezvolta la nivelul ficatului, acestea distrug celulele hepatice
si interfereaza cu functiile complexe ale acestuia.

Cancerul hepatic primar apare si evolueaza in diferitele tipuri de celule ale acestuia.
Aceste forme de cancer pot sa apara intr-o singura zona a ficatului sau se pot dezvolta
in mai multe locuri, concomitent. Principalele tipuri de cancer hepatic primar sunt:
 Carcinom hepatocelular, cunoscut si sub numele de hepatom - este cel mai
frecvent tip de cancer hepatic, reprezentand 75% dintre toate cazurile de cancer
hepatic. Aceasta afectiune se dezvolta in hepatocite, celulele predominante ale
ficatului. Se poate raspandi de la ficat la alte organe, cel mai frecvent la
 pancreas, intestine si stomac. Este o forma de cancer care apare cu probabilitate
mai mare la persoanele care au leziuni hepatice severe, din cauza abuzului de
alcool sau ca urmare a cronicizarii infectiei cu virusuri hepatice.

 Colangiocarcinom, cunoscut si sub denumirea de cancerul cailor biliare - se

dezvolta in canaliculele biliare din ficat. Aceste conducte au rolul de a transporta
bila secretata de celulele excretoare ale ficatului la nivelul vezicii biliare. Cand
celulele canceroase apar in canalele biliare din interiorul ficatului, este vorba
despre un cancer al cailor biliare intrahepatice, iar atunci cand leziunile apar in
sectiunea canalelor din afara ficatului, se numeste cancer al cailor biliare
extrahepatice. Acest tip de afectiune reprezinta circa 10-20% dintre toate
cazurile de cancer hepatic. Evolueaza lent si poate fi favorizat de unele afectiuni
preexistente (colangita sclerozanta primara) sau infestarea ficatului cu paraziti.

 Angiosarcomul hepatic (sau hemangiosarcomul) - este o forma rara de cancer

hepatic, care apare in vasele de sange ale ficatului. Acest tip de cancer tinde sa
progreseze foarte repede si, de cele mai multe ori, este diagnosticat abia intr-un
stadiu avansat al bolii. Poate fi cauzat de expunerea la clorura de vinil sau arsen,
dar, in majoritatea cazurilor, nu se poate identifica o cauza precisa.

 Hepatoblastomul - este un alt tip rar de cancer al ficatului si apare cu precadere

la copii, cel mai frecvent, la cei cu varsta sub trei ani. Detectat in stadiile
incipiente, are o rata de vindecare foarte mare, de peste 90%.

 Carcinomul fibrolamelar - este o forma rara, care afecteaza adultii tineri, fara a
exista o afectiune hepatica preexistenta.
Cancerul hepatic secundar este reprezentat de formele de boala care au originea la
nivelul unui alt organ. Se mai numeste si cancer metastazat in ficat. De mentionat este
faptul ca formele de cancer hepatic secundar sunt mult mai frecvente decat cele
primare.
Mai multe tipuri de cancer se pot raspandi la nivelul ficatului. Cel mai des, boala
migreaza la ficat, de la nivelul afectiunilor maligne intestinale. Acest lucru se
datoreaza faptului ca sangele care vascularizeaza intestinul subtire ajunge direct la
ficat, prin vena porta. Melanomul si cancerul la san, esofag, stomac, pancreas, ovar,
rinichi sau plamani au o incidenta mai mare de raspandire la nivelul ficatului.
Cauze si factori de risc
Cauzele certe care duc la aparitia formelor de cancer primar nu sunt pe deplin
cunoscute, dar cazuistica medicala arata ca unii factori de risc pot creste posibilitatea
aparitiei acestei afectiuni. Unele boli instalate prezinta un risc crescut de aparitie a
unor afectiuni maligne hepatice. Precum in cazul altor forme de cancer, boala apare
atunci cand, la nivelul celulelor hepatice, apar mutatii ale ADN-ului, provocand
modificari ale evolutiei si functiei acestora. Unul dintre efectele mutatiilor este
inmultirea necontrolata a acestora, in cele din urma, formand o tumoare, respectiv o
masa de celule canceroase.

Cauzele principale care duc la cancer hepatic sunt:  

 infectia cronica produsa cu virusul hepatitei B (VHB) sau virusul hepatitei C
(VHC) determina un risc crescut de cancer hepatic;

 ciroza, o alta suferinta care induce un risc crescut de malignizare, fiind o boala
progresiva si ireversibila, ce determina formarea de tesut cicatricial in ficat;

 unele afectiuni hepatice mostenite pot creste riscul de cancer hepatic, iar cele
mai frecvente sunt hemocromatoza si boala Wilson;

 diabetul de tip II este asociat cu o frecventa crescuta a unor forme de cancer

hepatic primar;

 boala hepatica grasa nonalcoolica (steatoza hepatica) este o acumulare de

grasime in ficat si reprezinta o alta cauza care poate duce la o crestere a
probabilitatii de a face o forma de cancer primar hepatic;
 expunerea la aflatoxine, respectiv otravuri produse de mucegaiurile care se
dezvolta pe cerealele depozitate in conditii improprii; pot fi contaminate cu
aflatoxine cerealele si nucile, dar si alimentele in care acestea ajung;

 consumul zilnic si excesiv de alcool, pe parcursul mai multor ani, poate duce la
leziuni hepatice ireversibile, fiind un factor favorizant pentru aparitia cancerului
primar;

 persoanele cu sindrom metabolic au un risc ridicat de a dezvolta cancer hepatic,

sindromul metabolic fiind un cumul de afectiuni care includ tensiune arteriala
crescuta, glicemie ridicata, niveluri mari ale trigliceridelor si tesut adipos
suplimentar in jurul abdomenului;

 pe lista cu factori agravanti se mai numara obezitatea, consumul de steroizi

anabolizanti, fumatul, expunerea la unele substante chimice (arsenic), sexul
(boala hepatica maligna este mai frecventa la barbati), varsta (apare mai des la
persoane cu varsta de peste 65 de ani).
Simptomele maladiei
Majoritatea oamenilor nu prezinta semne si simptome care sa indice o suferinta
majora a ficatului, in stadiile incipiente ale bolii. Simptomele apar in fazele mai
evoluate ale afectiunii si pot include o scadere accentuata in greutate, fara sa existe o
cauza pentru aceasta (cura de slabire, de exemplu), intr-un interval de 6-12 luni.
Scaderea in greutate se asociaza cu o pierdere severa a poftei de mancare. O alta
categorie de simptome sunt durerile la nivelul abdomenului superior, asociate cu o
stare de greata si varsaturi ocazionale. Balonarea abdominala si un tranzit intestinal
dificil, asociate cu o stare accentuata de oboseala si lipsa de energie sunt alte semne
care pot indica o suferinta hepatica. Simultan, pot aparea o pigmentare in galben a
pielii si a albului ochilor si scaune de culoare alba, cu aspect de creta.
Simptomele pot varia de la o persoana la alta si de la o forma de boala la alta. Unele
dintre simptome pot sa se amelioreze pentru intervale scurte de timp si sa revina,
devenind mai acute, sau poate sa fie o stare generala grav afectata, care se instaleaza
in decurs de cateva zile, combinata cu o stare subfebrila continua.
Printre simptomele nespecifice, dar care pot sa apara, se mai numara o senzatie de
apasare si disconfort sub coaste, in partea dreapta, si o senzatie de presiune si durere
abdominala, ca urmare a maririi in volum a ficatului. Concomitent, pot aparea o
marire a splinei, aflate sub coastele din partea stanga, si o senzatie de disconfort local.
In unele cazuri, pot fi prezente vanatai anormale, edeme ale palmelor, hemoragii
subcutanate.
Diagnostic

Diagnosticul, in cazul cancerului hepatic primar, incepe cu un examen clinic, ce poate

identifica o eventuala marire in volum a ficatului si splinei, distensia abdominală si
unele semne sau indicii cutanate (culoarea pielii, vanatai, vene proeminente). La
palparea abdominala, se pot identifica eventuale formatiuni tumorale.

Medicul va face o anamneza a starii generale de sanatate si a stilului de viata si va

verifica daca exista o infectare cu virusul hepatitei B sau C.

Pentru un diagnostic de precizie, se vor face analize de sange, care sa indice starea
ficatului, si se va efectua o testare a markerilor tumorali. La acestea se adauga
investigatiile imagistice de tipul CT sau RMN si ecografii pentru identificarea
eventualelor tumori si a pozitiei acestora. Analiza care confirma tipul exact al
maladiei este biopsia, desi, de acest tip de investigatie nu este mereu nevoie. Biopsia
se poate realiza cu scopul diagnosticarii histologice, inainte sau dupa interventia
chirurgicala, ce are ca scop indepartarea tumorii.
In cazul cancerului hepatic secundar, acesta poate fi diagnosticat concomitent cu
identificarea unei alte afectiuni maligne, localizate la nivelul unui alt organ, la scurt
timp dupa depistarea unei forme primare de cancer hepatic sau la un oarecare interval
de timp dupa ce cancerul primar a fost tratat.
Evolutia cancerului hepatic
Daca diagnosticul de cancer hepatic este confirmat, pasul imediat urmator, pe care
medicii trebuie sa-l faca, inainte de a incepe terapia, este stabilirea cu precizie a
stadiului de evolutie a bolii.

Stabilirea gradului de evolutie urmareste sa identifice gradul de afectare a ficatului si

daca celulele maligne s-au propagat, precum si cat de amplu este acest proces. Aceasta
etapa se numeste stadializare si este obligatorie pentru a putea institui cel mai bun
tratament. De asemenea, medicii folosesc stadiul de evolutie al maladiei pentru un
prognostic, in cazul fiecarui pacient.
Etapele cancerului hepatic variaza de la stadiul I la IV si arata gradul de evolutie al
bolii, de la formele incipiente la cele foarte evoluate. Desi fiecare pacient este unic si
este tratat individual, maladiile canceroase in stadii asemanatoare de evolutie tind sa
aiba o perspectiva similara, fiind adesea abordate terapeutic in acelasi mod.
Etapa de standardizare se bazeaza pe dimensiunea tumorii, pe numarul de formatiuni
tumorale de la nivelul ficatului, raspandirea celulelor canceroase la structurile din
apropiere (vene, ganglionii limfatici) sau in organe apropiate (vezica biliara) ori
indepartate (oasele sau plamanii). Astfel:  
 stadiul I - tumora este localizata doar la nivelul ficatului, exista o singura
formatiune mai mica sau egala cu 2 centimetri, care nu a invadat niciun vas de
sange;

 stadiul II - este o singura tumoare mai mare de 2 centimetri care a cuprins un vas
de sange sau sunt mai multe formatiuni, dar niciuna mai mare de 5 centimetri, iar
celulele maligne nu au migrat in ganglionii limfatici din apropiere sau in locuri
indepartate;

 stadiul III - este clasificat, la randul lui, in trei categorii:

 III A – exista mai multe tumori la nivelul ficatului, iar cel putin una dintre ele are
diametrul mai mare de 5 centimetri, dar celulele maligne nu s-au raspandit la
nodulii limfatici din apropiere;

 III B – exista mai multe tumori si cel putin una dintre ele se dezvolta la nivelul
venei porte, dar fara sa existe o raspandire la nivelul sistemului limfatic;

 IIIC – tumoarea a crescut pana a ajuns la un organ vecin, precum vezicula

biliara, sau tumoarea a crescut atat de mult, incat a ajuns la suprafata ficatului.
Cancerul nu s-a raspandit, insa, la nivelul sistemului limfatic;

 stadiul IV - se identifica o singura formatiune tumorala sau mai multe tumori de

dimensiuni variate, dar mai mari de 5 centimetri, si exista o raspandire la nivelul
 ganglionilor limfatici, iar in forma avansata a acestui stadiu, sunt afectate organe
indepartate, cum ar fi oasele sau plamanii.
De cele mai multe ori, cancerul hepatic nu produce metastaze, dar daca, totusi, se
intampla asta, principalele organe afectate sunt plamanii si sistemul osos.
Tratament

Terapia pentru pacientii care au cancer hepatic depinde de amploarea bolii, precum si
de varsta si de starea generala de sanatate, dar si de abordarea personala a fiecaruia
fata de boala.
Una dintre primele etape ale tratamentului consta in interventia chirurgicala care
urmareste indepartarea tumorii si a unor mici portiuni de tesut sanatos din jurul
acesteia. Operatia este utila in cazul tumorilor mici, localizate la nivelul ficatului,
depinzand de modul in care functioneaza acesta si de starea generala de sanatate.
Transplantul hepatic este o alta solutie terapeutica, ficatul bolnav fiind complet extras
si inlocuit cu un ficat sanatos, de la un donator. Operatia de transplant hepatic este
posibila pentru un numar mic de pacienti cu cancer hepatic in stadiu incipient.

Tratamentele localizate au ca scop eliminarea celulelor canceroase sau a zonei care le

inconjoara. Se utilizeaza ablatia prin radiofrecventa, care foloseste curent electric
pentru a distruge celulele maligne. Congelarea celulelor canceroase este o alta solutie,
la fel si utilizarea alcoolului pur, care este injectat direct in formatiunea tumorala, fie
prin piele, fie in timpul unei interventii chirurgicale. Alcoolul provoaca moartea
celulelor tumorale.

Injectarea medicamentelor pentru chimioterapie in ficat (chemoembolizarea) este un

alt tip de tratament de chimioterapie, care directioneaza medicamentele anticancer
(citostatice), puternice, direct in ficat.
Terapia cu radiatii foloseste energia de mare putere, din surse precum razele X si
protoni, pentru a distruge celulele canceroase. Medicii directioneaza fluxul de radiatii
exact catre tesutul tumoral. Radioterapia este utilizata ca solutie terapeutica atunci
cand alte proceduri nu sunt posibile sau daca nu au dus la rezultatele asteptate. Metoda
este folosita in cazul formelor avansate de cancer si ajuta la controlul simptomelor
asociate cu boala.
Medicamentele specifice pot determina moartea celulelor canceroase, fiind una dintre
cele mai utilizate metode de tratament. Chimioterapia este utilizata frecvent pentru a
trata cancerul hepatic. Unele terapii functioneaza numai la persoanele ale caror celule
canceroase au anumite mutatii genetice. Imunoterapia este modalitatea prin care
sistemul imunitar propriu al organismului este stimulat sa  lupte impotriva cancerului.
Tratamentele de imunoterapie sunt, in general, rezervate persoanelor cu cancer hepatic
avansat.
Ingrijirea paliativa este adresata celor care au forme foarte avansate sau daca terapiile
nu dau rezultate si are ca scop asigurarea ameliorarii durerii si a altor simptome.
Ingrijirile paliative pot fi utilizate concomitent cu tratamentul, indiferent ca este
chirurgical, medicamentos sau radioterapie.
Cand se utilizeaza ingrijirea paliativa, concomitent cu alte tratamente adecvate,
persoanele cu cancer se pot simti mai bine si pot trai mai mult.
Masuri de preventie
Multe tipuri de cancer hepatic ar putea fi prevenite prin reducerea expunerii la factorii
de risc, despre care se stie ca sunt responsabili pentru declansarea bolii.
 Evitarea si tratarea corecta a infectiilor cu virusurile hepatice B si C. La nivel
mondial, cel mai semnificativ factor de risc pentru cancerul hepatic este infectia
cronica produsa cu virusul hepatitei B si C. Acesti virusi se pot transmite de la
persoanele purtatoare la cele sanatoase, prin utilizarea unor ace contaminate, sex
neprotejat si in timpul nasterii, de la mama la nou-nascut. Vaccinarea
impotriva hepatitei B reduce riscul de hepatita si de cancer hepatic. Pana in
prezent, nu a fost realizat un vaccin impotriva hepatitei virale de tip C.
 Transfuziile de sange au fost o sursa majora de infectie cu hepatita. In prezent,
acest risc este, practic, zero.

 Persoanele susceptibile de a avea infectii cu virusul hepatic B sau C si cele

confirmate trebuie investigate si testate periodic, astfel incat sa fie monitorizata
starea de sanatate a ficatului si sa se intervina imediat ce apar semnele unui
proces de malignizare. Tratamentul infectiei cronice cu virusul hepatitei C poate
mentine infectia sub control, la fel si in cazul infectiei cu virusul hepatic B. Desi
medicamentele nu vindeca boala, acestea scad riscul de ciroza si de cancer.
 Limitarea consumului de alcool si tutun. Consumul de alcool este una dintre
principalele cauze ale cirozei hepatice. Fumatul creste, de asemenea, riscul de
cancer la ficat.

 Evitarea obezitatii ar putea fi o alta modalitate de a proteja ficatul impotriva

afectiunilor maligne. Persoanele obeze sunt mai susceptibile de a avea boli
hepatice prin dereglarea metabolismului lipidic si glucidic;

 Limitarea expunerii la substante periculoase si in mod special la aflatoxine;

 Tratarea corecta si monitorizarea afectiunilor hepatice, inclusiv ale celor care au

o componenta genetica;
  Mentinerea unui stil de viata sanatos si a unei diete echilibrate, precum si
monitorizarea periodica a functiei hepatice, pentru a putea identifica orice
anomalii cat mai precoce posibil.

Evitarea si tratarea corecta a infectiilor cu virusurile hepatice B si C. La nivel

mondial, cel mai semnificativ factor de risc pentru cancerul hepatic este infectia
cronica produsa cu virusul hepatitei B si C. Acesti virusi se pot transmite de la
persoanele purtatoare la cele sanatoase, prin utilizarea unor ace contaminate, sex
neprotejat si in timpul nasterii, de la mama la nou-nascut. Vaccinarea impotriva
hepatitei B reduce riscul de hepatita si de cancer hepatic. Pana in prezent, nu a fost
realizat un vaccin impotriva hepatitei virale de tip C.
Transfuziile de sange au fost o sursa majora de infectie cu hepatita. In prezent, acest
risc este, practic, zero.
Persoanele susceptibile de a avea infectii cu virusul hepatic B sau C si cele confirmate
trebuie investigate si testate periodic, astfel incat sa fie monitorizata starea de sanatate
a ficatului si sa se intervina imediat ce apar semnele unui proces de malignizare.
Tratamentul infectiei cronice cu virusul hepatitei C poate mentine infectia sub control,
la fel si in cazul infectiei cu virusul hepatic B. Desi medicamentele nu vindeca boala,
acestea scad riscul de ciroza si de cancer.
Limitarea consumului de alcool si tutun. Consumul de alcool este una dintre
principalele cauze ale cirozei hepatice. Fumatul creste, de asemenea, riscul de cancer
la ficat.

Evitarea obezitatii ar putea fi o alta modalitate de a proteja ficatul impotriva

afectiunilor maligne. Persoanele obeze sunt mai susceptibile de a avea boli hepatice
prin dereglarea metabolismului lipidic si glucidic;
Limitarea expunerii la substante periculoase si in mod special la aflatoxine;

Tratarea corecta si monitorizarea afectiunilor hepatice, inclusiv ale celor care au o

componenta genetica;

Mentinerea unui stil de viata sanatos si a unei diete echilibrate, precum si

monitorizarea periodica a functiei hepatice, pentru a putea identifica orice anomalii
cat mai precoce posibil.