LICEUL TEHNOLOGIC “DIMITRIE PETRESCU”

CARACAL – OLT

PROIECT
PENTRU EXAMENUL DE CERTIFICARE A CALIFICARII
PROFESIONALE

NIVEL V

DOMENIUL MECANIC

SPECIALIZAREA :TEHNICIAN INSTRUCTOR AUTO

Profesor îndrumător, Absolvent,

Ing. NUNCA OVIDIU COSTACHE MARINEL GABRIEL

2022

1
 LICEUL TEHNOLOGIC “DIMITRIE PETRESCU”
CARACAL – OLT

TEMA:
ARBORI COTIŢI

Profesor îndrumător, Absolvent,

Ing. NUNCA OVIDIU COSTACHE MARINEL GABRIEL

2022

2
 CAPITOLUL I - MEMORIU JUSTIFICATIV

Automobilul este un vehicul rutier, carosat şi suspendat elastic pe cel puţin

trei roţi, care se deplasează prin mijloace de propulsie proprii, în diferite condiţii de
teren – destinat transportului direct sau prin tractare al unor încărcături.
Apariţia primelor automobile este strâns legată de descoperirea şi
perfecţionarea maşinii cu abur şi a motorului cu ardere internă. După primul război
mondial se produce un salt calitativ important în perfecţionarea şi modernizarea
automobilelor, acordându-se o deosebită atenţie economicităţii, siguranţei
circulaţiei şi reducerii masei proprii.

Motorul constituie instalaţia energetică proprie care transformă energia

chimică a combustibilului folosit în energie mecanică ce se transmite la roţile
motoare ale automobilului, asigurându-se deplasarea acestuia. Motorul este o
maşină termică de forţă care transformă căldura degajată prin arderea
combustibilului în lucru mecanic, prin intermediul unui agent motor ( fluid motor)
în stare gazoasă. În motorul cu ardere internă, atât procesul de ardere
(transformarea energiei chimice în căldură) cât şi procesul transformării căldurii în
lucru mecanic se desfăşoară în interiorul cilindrilor.

Toate organele mobile impreuna formeaza un ambielaj motor. Acest

ambielaj motor este format din sase organe mobile confectionate din diferite
materiale si toate sunt in legatura una cu alta.

Daca una din aceste organe mobile nu ar fi, nu s-ar putea transforma
miscarea rectilinie – alternativa a pistonului in miscare de rotatie a arborelui cotit
care pune in functionare automobilul.

Miscarea porneste de la piston, segmenti si boltul de piston, care trece prin

biela trimitind miscarea la arborele cotit care este in angrenari cu volantul.

3
 Deci aceste organe mobile au un rol foarte mare, in motor fiind parti
componente impreuna cu organele fixe cu care sunt complete.

Mecanismul motor are rolul de a transforma miscarea rectilinie – alternativa

a pistonului in miscarea de rotatie a arborelui cotit.

4
 CAPITOLUL II

ARBORI COTIŢI

2.1 Caracteristici constructive ale arborilor cotiţi

Arborele cotit primeste miscarea rectilinie de la piston prin biela si o

transforma in miscare de rotatie pe care o transmite apoi in exterior.

Este cea mai importanta si mai scumpa piesa a motorului. Partile

componente ale arborelui cotit sunt urmatoarele: capatul anterior, canal pentru
pana, fusuri paliere, cuzineti, fusuri manetoane, brate manetoane, mase de
echilibrare, capatul posterior, flansa.

Pe capatul anterior se monteaza prin pene: pinionul de antrenare, fulia

pompei de apa si la unele motoare amortizorul de vibratii, etansarea capacului de
distributie care inchide pinionul conducator al distributiei pe arborele cotit,
impotriva pierderilor de ulei,care se asigura prin deflector sau prin simering.

In partea posterioara pe flansa, prin suruburi, se monteaza volantul : capatul

este gaurit pentru fixarea bucsei sau rulmentului de sprijin al arborelui primar al
cutiei de viteze. Etansarea impotriva scurgerii uleiului este asigurata prin simering
sau garnitura de snur in capac special. In interior are canale de ungere care
corespund cu orificiile lagarelor paliere si manetoane. Majoritatea arborilor au un
singur canal de-a lungul lor.

Forma arborelui cotit depinde de: numarul si poztia cilindrilor, numarul fusurilor
manetoane. ordinea de funcionare a motorului si sistemul de echilibrare a
motorului.
Arborele cotit are un numar de fusuri paliere de obicei egal cu numarul cilindrilor
plus unul: acesta mareste rigiditatea lui, insa duce la cresterea greutatii si a

5
lungimii, iar prelucrarea este mai dificila ; fusurile paliere sunt plasate pe aceeasi
axa geometrica. Iar latimea lor este diferita. Numarul fusurilor manetoane este egal
cu cel al cilindrilor la motoarele in linie si redus lajumatate la motomele in V (SR
211: D 2156 MTN 8R si 12-1-0 V8DT). Fusul maneton impreuna cu cele doua
brate manetoane frmeaza manivela.
Diametrul fusurilor de biela este mai mic ca cel al fusurilor paliere.
Decalarea fusurilor manetoane (intre ele) se face in funcie de numarul lor.
Asigurand prin aceasta o funcționare uniforma a motorului si o echilibrare a
arborelui cotit: precum si umplerea uniforma a cilindrilor si deci succesiunea
timpilor utili.
Astfel, la motoare cu patru cilindri in linie. in patru timpi, decalarea este de 1800
intre fusurile manetoane. deci si a manivelelor (720 : -1-): manetoanele centrale
sunt decalate cu 180grade fata de cele extreme.
Ordinea de functionare (succesiunea curselor utile) este 1-3-4-2 la Cielo.
Dacia 1310 si Volkswagen: 1-2-4-3 la ARO 2-1-0 si 1-4-3-2 la OLICIT.
Motoae1e cu sase cilindri in linie, in patru timpu, au decalarea fusurilor manetoane
la 120 grade deci, ordinea de funționare este 1-5-3-6-2-4 si mai rar 1-4-2-6-3-5.
La motoarele cu opt cilindri in V, unghiul de decalare este de 90 grade (720 : 8),
dar sunt articulate doua biele pe cate un fus maneton: ordinea de functionare
(succesiunea timpilor utili) va fi 1-5-4-2-6-3-7-8.
Fig.1

6
 Arborele cotit, turnat din fontă nodulară, este prevăzut cu:
- cinci fusuri paliere care formează axa arborelui;
- patru manetoane, care servesc la prinderea bielelor;
- flanşă cu şapte găuri filetate care serveşte la prinderea volantului;
- bucşă din bronz, care are rolul de a sprijini capătul arborelui de
ambreiaj;
- gaură filetată unde se înşurubează gheara de pornire manuală (racul) sau
şurubul obturator;
- canale de ungere pentru paliere şi manetoane.
Două semiinele distanţiere 10, cu grosimi cuprinse între 2,28 mm şi 2,43 mm,
au rolul de a prelua jocul longitudinal al arborelui cotit.
Date tehnice principale:
- diametrul manetonului:
cota nominală
43, 98 mm
cota de reparaţie
43, 75 mm

- toleranţa de rectificare a manetonului: -0.00 mm

-0.02 mm

- ovalizarea manetonului max. 0.005 mm

- diametrul fusului palier:

cota nominală
46.00 mm
cota de reparaţie
45.75 mm

- toleranţa de rectificare -0.00 mm

-0.02 mm

- conicitatea max. 0.005 mm

7
 - jocul longitudinal al arborelui cotit 0.044 la 0.16 mm

O caracteristică importantă a arborelui cotit este aceea că manetoanele şi

fusurile de palier sunt galetate (roluite) la margine din fabricaţie, pentru a se
asigura ungerea laterală.
Este necesar să se ţină seamă de această caracteristică atunci când se face
rectificarea manetoanelor, deoarece galetarea trebuie menţinută pe o porţiune de
140 grade orientată spre axa de rotaţie a arborelui cotit (fig. 2.).
Cuzineţii palier 7 au următoarele diametre interioare:
- cota nominală 46 mm;
- cota de reparaţie 45.75 mm;
Bielele 4 sunt executate din oţel special, prin matriţare, cu secţiune în formă
de I. Capul bielei se montează pe manetoanele arborelui cotit, prin intermediul
capacelor de bielă şi cuzineţilor, iar în piciorul bielei se montează fix axul
pistonului.
În funcţie de greutate, bielele sunt clasate în patru categorii. Toleranţa de
greutate nu depăşeşte două grame în cadrul aceleiaşi categorii (g, = 478- 480
grame; ga = 493 - 495 grame; g3 =
508 - 510 grame; g4 = 523 - 525
grame).

Fig. 2. Poziţia galetării arborelui cotit

8
 Date tehnice principale:

-0.029 mm
- diametrul alezajului în piciorul bielei 20
-0.041 mm

+0.011 mm
- diametrul alezajului în capul bielei 47.614
+0

- distanţa între axele alezajului bielei 128±0.15

- răsucire sau încovoiere maxim 0.03 mm

- jocul lateral între corpul bielei şi arborele 0.02 mm

cotit
Cuzineţii de bielă 5 au următoarele diametre interioare:
- cota nominală 44 mm
- cota de reparaţie 43.75 mm
2.1 Materiale utilizate pentru construcţia arborilor cotiţi

Arborele cotit se confectioneaza din otel aliat prin forjare sau din fonta cu
grafit prin turnare. Dupa prelucrare fusurile se trateaza termic – calire si revenire
dupa ce se rectifica pe masini de rectificare .

Materialul din care se confecționeaza arborele cotit este otel aliat (D 797-05, Fiat,
BMW, Wolkswagen), prin forjare sau din fonta cu grafit nodular (ARO, Dacia
1310, SR-211), prin turare. Dupa prelucrare, fusurile se trateaza termic-calire
superficiala cu CIF si revenire - dupa care se rectifica pe maini de rectificat arbori
cotiti.
Ovalitatea si conicitatea admisibila a fusurilor este de 0,005 mm la
autoturisme

9
 Forma arborelui cotit depinde de : numarul si pozitia cilindrilor, numarul
fusurilor manetoane si ordinea de functionare a motorului. Numarul fusurilor
paliere este egal cu numarul cilindrilor plus unu.

Fusurile sunt pe aceeasi axa, iar latirea este diferita. Numarul fusurilor
manetoane este egal cu al cilindrilor. Fusul maneton cu doua brate manetoane
formeaza manivela. Decalarea fusurilor manetoane se face in functie de numarul
lor.

Arborele cotit se echilibreaza ca si contragreutati puse in prelungirea bratelor

de manivela si a decalirii a manivelelor. Verificarea echilibrarii se face pe masini
speciale.

La capatul anterior se monteaza amortizorul de vibratii care este de tip cu

frecare si cu frictiune. Este format dintr-un inel metalic vulcanizat pe un element de
cauciuc. Vibratiile arborelui sunt atenuate de elementul de cauciuc. Se folosesc si
amortizoare cu frecare lichida si silicon.

Arborele cotit se sprijina pe blocul motor pe lagare paliere. Lagarele paliere

pot fi cu cuzineti sau cu rulmenti. La cele cu cuzineti difera latimea, cel mai lat
putand fi plasat langa pinionul de distributie, la mijloc sau langa volant.

Semicuzinetii se monteaza in lagarele din carter. Semicuzinetii inferiori sunt

prevazuti cu canale pentru depozitarea uleiului de ungere,numarul lor coincide cu
cel al fusurilor paliere. Jocul axial al arborelui in lagare de 0,1 mm se regleaza cu
doua semiinele plasate in lagarul palier principal.

Numerotarea lagarelor se face incepand de la volant,iar capacele lor se

marcheaza cu numarul respectiv de ordine. Semicuzinetii au suportul din otel, iar
interiorul este placat cu aliaj de antifrictiuni, iar la MAC din aliaj de bronz cu
plumb.

10
 CAPITOLUL III

DEFECTE ÎN EXPLOATARE ŞI METODE DE RECONDIŢIONARE A

ARBORILOR COTIŢI

Defecţiunile caracteristice arborilor cotiţi sunt: încovoiere, răsucire,

înfundarea canalizaţiei de ungere, uzarea canalelor de pană, uzarea locaşului pentru
rulment(bucşă), uzarea fusurilor paliere şi manetoane.

Arborii cotiţi se rebutează când sunt rupţi, fisuraţi şi răsuciţi peste limitele
admisibile.

Recondiţionarea propriu-zisă este precedată de operaţiile de curăţare-spălare

atât la exterior cât şi a canalelor de lubrefîere.

Curăţarea canalelor de lubrifiere se obţine prin trimiterea unui jet de petrol

sau o soluţie cu detergent şi aer comprimat sub presiunea de IO 6 Pa, urmată de
suflare cu aer comprimat.

Arborii astfel curăţaţi se supun controlului defectoscopic şi dimensional.

Încovoierea arborilor cotiţi poate fi cauzată de nerespectarea coaxialităţii fusurilor
paliere şi a mărimii jocurilor între fusurile paliere şi cuzineţi, în urma execuţiei sau
recondiţionării.

Mărimea săgeţii de încovoiere se măsoară cu un comparator cu cadran al

cărui palpator se poziţionează pe fusul palier din mijloc, iar fusurile de capăt se
sprijină pe prisme unghiulare.

Această operaţie se execută de obicei pe masa piesei de îndreptat sau pe

maşina de rectificat fusuri paliere cu prinderea arborelui între vârfurile fixe ale
maşinii.

11
 La verificarea între vârfuri a încovoierii arborelui se are în vedere starea
orificiilor de centrare, pentru a se elimina posibilitatea introducerii de erori din
cauza găurilor de centrare, (bătaia radială a palierelor de capăt nu poate depăşi
valoarea de 0,05 mm). Odată cu verificarea încovoierii se verifică şi bătaia axială a
flanşei pentru fixarea volantei.

O bătaie mai mare de 0,05 mm impune recondiţionarea prin rectificare

frontală a flanşei. Arborii încovoiaţi se îndreaptă la prese hidraulice la care se
indică forţa aplicată în serii timp de 1 ..3 min. Un procedeu mai precis de îndreptare
a arborilor cotiţi de dimensiuni mari şi mijlocii cu deformaţii reduse se realizează
cu ajutorul unui dispozitiv cu cap vibrator(fig 1).

Prin acest procedeu arborele se îndreaptă în alte zone decât cele cu

concentratori de eforturi (racordările, degajările), iar stabilitatea îndreptării este
foarte mare.

Răsucirea arborelui se constată prin aşezarea acestuia cu fusurile paiiere de

capăt pe prisme unghiulare şi controlul înălţimii de la placa de control la fusurile
manetoane corespondente.

Canalele de pană uzate se pot încărca prin sudare şi reface Ia dimensiuni

nominale. Când acest lucru nu este posibil se frezează un nou canal decalat la 90°
sau 180° cu condiţia să se ţină seama de implicaţiile asupra pieselor cu care se
asamblează.

Alezajele ovalizate din flanşă pentru prinderea volantului se majorează sau se

decalează cu acelaşi unghi. Uzarea fusurilor paliere şi manetoane este principala
cauză care impune recondiţionarea arborelui cotit.

12
 Fig. 3 Indreptarea arborilor cotiti prin ecruisare locala: a,b – zonele ecruisarii;
c,d –zonele ecruisarii la arborele intreg; 1- arbore cu cama rotativa; 2- ciocan
vibrator; 3- arbore cotit

Fusurile se uzează datorită preluării forţei de presiune a agentului de lucişi a

forţelor de inerţie datorate schimbării sensului mişcării pieselor ce se deplasează
liniar (în cazul motoarelor şi compresoarelor aceste piese sunt: pistonul cu segmenţi
şi capul mic al bielei cu bolţul), ca în figura 2.

Fig.4 Schema forţelor ce solicită arborele cotit. a) Forţa de presiune a

gazelor; b) Forţele de inerţie ale pieselor în mişcare de translaţie.

Mărimea uzărilor se pune în evidenţă prin măsurare cu micrometre de

exterior, pasametre, etc. La capetele fusurilor, ovalitatea se determină ca diferenţa

13
între valoarea cea mai mare şi cea mai mică a diametrelor, măsurate în plane de
secţiune perpendiculare pe axele geometrice ale fusurilor paliere şi manetoane.

Valorile minime măsurate sunt cele care impun treapta de reparaţie sau
recondiţionarea prin aducerea la diametrul nominal.

Această ultimă metodă presupune încărcarea fusurilor paliere şi manetoane

prin diferite procedee, ca de exemplu: cromare, metalizare, sudare, urmate de
prelucrări de finisare prin aşchiere.

Procedeele de încărcare se aplică diferenţiat, în funcţie de mărimea uzării şi

materialul arborelui cotit.

CAPITOLUL IV

14
 NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

Organizarea locului de munca

-intretinerea si repararea autovehiculelor se va face in hale si incaperi amenajate,

dotate cu utilaje ,instalatii si dispozitive adecvate

-executarea unor lucrari de demontare,intretinere sau reparare a autovehicu-lelor

este admisa si in spatii amenajate inafara halelor si atelierelor de intreti-nere
denumite „platforme tehnologice” . Aceste platforme vor fi delimitate, marcate si
amenajate corespunzator ,iar atunci cand este necesar vor fi imprejmuite

-caile de acces din hale ateliere si de pe platformele tehnologice vor fi intreti-nute

in stare buna si vor fi prevazute cu marcaje si indicatoare de circulatie
standardizate

-incalzirea halelor si incaperilor de lucru va fi asigurata in perioada anotimpului

rece in functie de temperatura exterioara si in limitele stabilite de „Normele
generale de protectia muncii”

-in halele de intretinere si reparare a autovehiculelor ,canalele de revizie vor fi

intretinute in stare curata ,asigurandu-se scurgerea apei ,a uleiurilor si a
combustibililor

-nu se admite pornirea motoarelor autovehiculelor in interiorul halelor decat daca

exista instalatii de exhaustare, in stare de functionare

-instalatiile de ventilatie generala si locala din halele si incaperile destinate

lucrarilor de intretinere si reparare a autovehiculelor vor fi in buna stare,
urmarindu-se in permanenta functionarea lor la parametrii proiectati

-persoanele fizice sau juridice vor asigura afisarea instructiunilor tehnice si de

exploatare privind instalatiile de ventilatie, precizand programul de function-nare al
acestora precum si obligatiile referitoare la reviziile tehnice si verificarile periodice

15
-utilajele din hala si ateliere vor fi bine fixate, legate la pamant, dotate cu
dispozitivele de protectie in buna stare

-la demontarea, montarea si transportul subansamblelor grele se vor folosi mijloace

mecanice de ridicare si manipulare. Prinderea subansamblelor la mijloacele de
ridicat se va face cu dispozitive speciale, omologate, care sa asigure prinderea
corecta si echilibrata a subansamblelor

-dispozitivele de suspendare a autovehiculelor trebuie sa aiba stabilitate si

rezistenat corespunzatoare

-in halele de reparatii in care se executa si lucrari de sudura la autovehicule, se va

stabili locul de amplasare a tuburilor de oxigen, a generatoarelor de sudura
oxiacetilenica, a transformatoarelor de sudura electrica, precum si a paravanelor de
protectie folosite in timpul sudurii electrice

-petele de ulei si combustibil de pe pardoselele halelor vor fi acoperite cu nisip,

dupa care vor fi luate masuri de curatare si evacuare a materialului rezultat in locuri
care nu prezinta pericol de incendiu

-carpele, caltii si alte materiale textile folosite la curatarea si stergerea pieselor sau
a mainilor vor fi depuse in cutii metalice cu capac si evacuate in locuri stabilite in
acest scop pentru a fi arse sau ingropate

-lucratorii trebuie sa poarte echipament de lucru si echipamentul de lucru

corespunzator lucrarilor pe care le executa cu instalatiile si utilajele din dotare

-sculele vor fi asezate pe suporturi speciale, amplasate in locuri corespunza-toare si

la inaltimi accesibile. Dupa terminarea lucrului sculele vor fi curatate si inchise in
dulapuri. Ascutirea sculelor de taiat se va face de catre un lucrator instruit special
in acest scop

-este interzisa modificarea sculelor prin sudarea prelungitoarelor improvizate

pentru chei in vederea maririi cuplului
16
-autovehiculele aflate pe pozitiile de lucru din hale vor fi asigurate impotriva
deplasarilor necomandate cu pene sau cale special confectionate in cazul in care nu
se executa lucrari la motor sau la transmisie, autovehiculele vor fi asigurate si cu
mijloace proprii (frana de ajutor si cuplarea intr-o treapta de viteza)

Repararea autovehiculelor

-autovehiculele trebuie sa fie introduse in hala cu motorul in functiune, avand in

rezervor o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesara
deplasarii autonome de la un punct de lucru la altul

-canalul de revizie trebuie mentinut in stare curata, asigurandu-se scurgerea apei,

uleiurilor si combustibililor. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5
km/h, dirijate din fata de catre conducatorul locului de munca

-standul unde se face verificarea bunei functionari a sistemului de rulare si a

motorului trebuie sa aiba montat grilajul de protectie

-la diagnosticarea motorului in timpul functionarii se va avea in vedere sa se evite

asezarea lucratorului in dreptul paletelor ventilatorului si sa se asigure evacuarea
gazelor arse folosindu-se in acest scop tubulatura de evacuare si sistemul de
ventilatie

-demontarea partilor componente ale instalatiei electrice se va face numai dupa

decuplarea bateriei

-demontarea subansamblelor de sub cadru sau caroserie se va executa numai cu

autovehiculul asezat pe capre metalice prevazuta in partea superioara cu pene de
lemn astfel incat sa asigure stabilitatea autovehiculului

-se interzice desfundarea conductelor de benzina sau motorina prin suflarea cu gura

17
-spalarea si degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenti in cuve
speciale, amplasate in locuri corespunzatoare

-pentru lucrarile absolute necesare sub autovehicul, cand inaltimea de suspendare

nu permite o pozitie de lucru in picioare, lucratorii vor folosi paturi rulante
adiacente

-se interzice incercarea franelor cu autovehiculul in mers, in hale si ateliere.Proba

franelor se va face numai la standul de incercat sau in locuri special amenajate

-se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control
al sistemelor de siguranta rutiera(directie,frana,semnalizare luminoa-sa)

-la montarea si demontarea arcurilor se vor folosi clesti sau scule speciale

-se interzice folosirea aparatelor de sudura la locurile de montare a auto-vehiculelor

atata timp cat acestea sunt in lucru

-inainte de pornirea motorului, pentru verificarea finala, teava de esapament a

autovehiculului va fi conectata la instalatia de evacuare a gazelor de esapament

-in locurile pentru umflarea pneurilor trebuie sa se afiseze la loc vizibil tabelul cu
presiunile admise pe tipuri de automobile, precum si intructiunile specifice de
protectia muncii

-iluminatul natural si artificial se va realiza astfel incat sa se asigure o buna

vizibilitate la locul de munca

-corpurile de iluminat trebuie sa fie curatate periodic. De asemenea se vor face

masuratori periodice asupra iluminarii, precum si verificarea instalatiilor de
iluminat

Protectia impotriva incendiilor si exploziilor

18
-in incaperi cu pericol de incendii si explozii sunt interzise: fumatul, intrarea cu foc
deschis, cu piese sau materiale incandescente, producerea de scantei, lovirea a doua
scule feroase si folosirea echipamentului de lucru din materiale sintetice

-este interzis accesul in atelierele cu pericol de explozie a tuturor persoanelor

straine

-este interzis fumatul in halele de intretinere si reparatii. In acest scop se vor

amenaja locuri speciale pentru fumat

-este interzisa pastrarea rezervoarelor, a bidoanelor cu combustibili lichizi, carbid,

cu uleiuri, a vaselor cu acizi,vopsele, diluanti etc. in interiorul halelor sau
atelierelor cu exceptia locurilor anume prevazute prin proiectul de constructie.

CAPITOLUL V
REGLEMENTĂRI PROFESIONALE

19
 Ordinul nr. 574/2005 din 01 Aprilie 2005 privind organizarea si
desfasurarea examenului pentru obtinerea permisului de conducere

Avand in vedere prevederile art. 24 din Ordonanta de urgenta a Guvernului

nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, ale cap. III sectiunea I din
Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002
privind circulatia pe drumurile publice, aprobat prin Hotararea Guvernului nr.
85/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, in temeiul art. 9 alin. (4) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea si functionarea
Ministerului Administratiei si Internelor, aprobata cu modificari si completari prin
Legea nr. 604/2003, cu modificarile ulterioare, ministrul administratiei si internelor
emite urmatorul ordi

ART. 1. - (1) Examenul pentru obtinerea permisului de conducere se sustine

la serviciile publice comunitare regim permise de conducere si inmatriculare a
vehiculelor, denumite in continuare servicii publice comunitare, din cadrul
prefecturilor pe a caror raza teritoriala isi au domiciliul candidatii (resedinta, in
cazul cetatenilor straini ori romani cu domiciliul in strainatate);

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) absolventii cursurilor de pregatire pentru
obtinerea permisului de conducere pentru categoriile Tv si/sau Tb, precum si
militarii in termen, elevii si studentii institutiilor de invatamant din sistemul
national de aparare, ordine publica si siguranta nationala, care pot sustine examenul
la serviciul public comunitar pe a carui raza teritoriala isi are sediul unitatea de
invatamant respectiva.

ART. 2. - (1) Examinarea persoanelor care solicita obtinerea permisului de

conducere se efectueaza de catre examinatori atestati in acest sens de Directia
regim permise de conducere si inmatriculare a vehiculelor, din cadrul Ministerului
Administratiei si Internelor.

(2) Conditiile de pregatire si atestare a examinatorilor se stabilesc prin ordin al

ministrului administratiei si internelor, potrivit reglementarilor legale in vigoare.

ART. 3. - (1) Persoana care solicita examinarea pentru obtinerea permisului

de conducere trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa aiba varsta de cel putin 18 ani, cu urmatoarele exceptii:

1. cel putin 16 ani, pentru subcategoriile A1 si B1;

20
2. cel putin 21 de ani, pentru categoriile D, DE, Tb si Tv si subcategoriile D1 si
D1E;

b) sa fie apta din punct de vedere medical si psihologic pentru conducerea pe

drumurile publice a autovehiculelor din categoriile si subcategoriile pentru care
solicita examinarea;

c) sa faca dovada absolvirii cel putin a cursurilor primare, precum si a pregatirii

teoretice si practice realizate prin cursuri organizate de unitati autorizate pentru
categoriile sau subcategoriile pentru care solicita examinarea.

(2) Persoana condamnata prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva pentru

comiterea unei infractiuni prevazute la art. 101 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 poate fi admisa la examenul pentru obtinerea permisului
de conducere in conditiile prevazute la art. 103 alin. (1) lit. a) si b) din acelasi act
normativ.

ART. 4. - Dosarul de examinare trebuie sa cuprinda urmatoarele documente:

a) cererea-tip (anexa nr. 1);

b) fisa de scolarizare (anexa nr. 2) care contine datele de stare civila ale
candidatului, forma de pregatire teoretica si practica realizata de unitatile autorizate
pentru categoriile sau subcategoriile pentru care se solicita examinarea, completata
prin dactilografiere si semnata de candidat, pe care se aplica o fotografie color a
acestuia in spatiul special destinat;

c) fisa medicala;

d) avizul psihologic;

e) certificatul de cazier judiciar in termen de valabilitate (pentru cetatenii straini cu

resedinta sau cu domiciliul in Romania, acesta se elibereaza de Inspectoratul
General al Politiei Romane);

f) copia documentului de identitate;

g) documentul justificativ din care sa rezulte ca solicitantul a urmat o forma de

invatamant;

h) chitanta de plata a taxei de examinare;

21
i) copia permisului de conducere, in cazul persoanelor care solicita obtinerea unei
noi categorii sau subcategorii;

j) dovada ca solicitantul a absolvit un curs de legislatie rutiera si conduita

preventiva organizat de o unitate autorizata si copia hotararii judecatoresti de
condamnare ramase definitiva, in cazul persoanelor care solicita examinarea pentru
obtinerea unui nou permis de conducere in locul celui anulat.

ART. 5. - (1) Programarea la examen se solicita personal de catre candidat.

(2) La primirea dosarului de examinare se verifica daca sunt indeplinite conditiile

prevazute la art. 3, precum si existenta actelor prevazute la art. 4.

ART. 6. - (1) Examinarea candidatilor cuprinde proba teoretica si proba

practica.

(2) Proba teoretica se desfasoara pe baza unui chestionar, putand fi efectuata si cu

ajutorul unui sistem informatic avizat de Directia regim permise de conducere si
inmatriculare a vehiculelor.

(3) Proba teoretica se poate sustine si intr-o limba de circulatie internationala.

(4) Proba practica cuprinde testarea conducerii unui autovehicul in poligon si/sau,
dupa caz,in trafic, atat in localitati, cat si in afara acestora, inclusiv dupa lasarea
serii.

(5) Examinarea la fiecare dintre componentele probei practice se efectueaza de

catre un alt examinator.

ART. 7. - (1) Examinarea persoanelor la proba teoretica se face pe baza de

chestionar, dupa cum urmeaza:

a) pentru categoriile A, B, BE, Tr, Tb, Tv si subcategoriile A1, B1 se acorda un

singur chestionar de cunoastere a regulilor de circulatie, notiunilor de prim ajutor si
de conduita preventiva, precum si a elementelor de mecanica;

b) pentru categoriile C, CE si subcategoriile C1, C1E se acorda un chestionar de

cunoastere a regulilor de circulatie, notiunilor de prim ajutor, de conduita
preventiva si a elementelor de mecanica, precum si un chestionar cu reguli
specifice pentru categoria C;

c) pentru categoriile D, DE si subcategoriile D1, D1E se acorda un chestionar de

cunoastere a regulilor de circulatie, notiunilor de prim ajutor, de conduita

22
preventiva si a elementelor de mecanica, precum si un chestionar cu reguli
specifice pentru categoria D.

(2) In functie de categoria ori de subcategoria pentru care se solicita examinarea,

chestionarele contin cate 26 de intrebari din regulile de circulatie, notiunile de prim
ajutor, conduita preventiva si elementele de mecanica si, respectiv, 11 intrebari cu
reguli specifice pentru categoria C sau D.

(3) Candidatii consemneaza raspunsurile la intrebari in anexa la chestionar (anexa

nr. 3).

(4) In cazul in care candidatul solicita examinarea pentru obtinerea permisului de

conducere categoriile B, C si/sau D, i se va acorda un chestionar de cunoastere a
regulilor de circulatie, notiunilor de prim ajutor, conduitei preventive si a
elementelor de mecanica si cate un chestionar cu regulile specifice pentru
categoriile C si/sau D.

ART. 8. - (1) Chestionarele de examen si grilele de corectare folosite la

proba teoretica se stabilesc de Directia regim permise de conducere si inmatriculare
a vehiculelor.

(2) Proba teoretica cuprinde in mod obligatoriu notiuni din urmatoarele domenii:

a) Dispozitiile legale in materie de circulatie rutiera:

- in special cele care privesc semnalizarea, inclusiv marcajele, regulile de prioritate

si restrictiile de viteza.

b) Conducatorul auto:

- importanta vigilentei si a comportamentului fata de alti participanti la trafic;

- functiile de perceptie, de evaluare si de decizie, mai ales timpul de reactie, si

modificarile comportamentului conducatorului auto ca urmare a efectelor
consumului de alcool, droguri si de medicamente cu influente negative asupra
conducerii unui autovehicul, a starilor emotionale si a oboselii.

c) Drumul:

- normele legale referitoare la respectarea distantelor de siguranta dintre vehicule,

distantei de franare si tinutei de drum a vehiculului in diferite conditii
meteorologice si in functie de starea carosabilului;

23
- riscurile de conducere legate de starea diferita a carosabilului si mai ales variatiile
acestuia in functie de conditiile atmosferice si de vizibilitate;

- caracteristicile diferitelor tipuri de drumuri si dispozitiile legale care decurg din

acestea.

d) Ceilalti participanti la trafic:

- riscurile specifice legate de lipsa de experienta a celorlalti participanti la trafic, a

categoriilor de participanti la trafic cu vulnerabilitate sporita, cum sunt: copiii,
pietonii, biciclistii si persoanele cu mobilitate redusa;

- riscurile inerente circulatiei si conducerii diferitelor tipuri de vehicule si

conditiilor de vizibilitate pe care le au conducatorii acestora.

e) Reglementare generala si diverse:

- reglementare relativa la documentele administrative referitoare la folosirea

vehiculului;

- reguli generale privind comportamentul pe care trebuie sa il adopte conducatorul

auto in caz de accident (acordarea primului ajutor, prezervarea urmelor de la locul
accidentului, anuntarea politiei, salvarii etc.) si luarea altor masuri pentru
indepartarea sau diminuarea efectelor accidentului;

- masurile de securitate referitoare la incarcatura vehiculului si la persoanele

transportate.

f) Precautii care trebuie luate la parasirea vehiculului.

g) Elemente mecanice legate de securitatea conducerii auto: posibilitatea de a

sesiza defectiunile curente care pot afecta indeosebi eficacitatea sistemului de
directie, de suspensie, de franare, cauciucurile, farurile si semnalizatoarele,
catadioptrii, oglinzile retrovizoare, spalatoarele si stergatoarele de parbriz, sistemul
de esapament, centurile de siguranta si claxonul.

h) Echipamentele de siguranta ale vehiculelor, mai ales folosirea centurilor de

siguranta si a echipamentelor de siguranta pentru copii.

i) Regulile de folosire a vehiculului referitoare la protectia mediului inconjurator

(folosirea corespunzatoare a sistemului de avertizare sonora, consumul moderat de
carburant, limitarea emisiilor de gaze poluante etc.).

24
(3) Dispozitii specifice referitoare la categoria A, respectiv la subcategoria A1.

Controlul obligatoriu al cunostintelor generale cu privire la:

a) folosirea echipamentelor de protectie, cum ar fi manusile, cizmele,

imbracamintea si casca;

b) vizibilitatea motociclistilor pentru ceilalti participanti la trafic;

c) riscurile legate de diferitele conditii de circulatie indicate mai sus, acordandu-se

atentie si portiunilor alunecoase de sosea, gurilor de canal, marcajelor rutiere
aplicate pe carosabil, sinelor de tramvai etc;

d) elementele mecanice legate de siguranta conducerii auto, acordandu-se atentie si

comutatorului pentru intreruperea curentului in cazuri de urgenta, nivelului de ulei
si curelei de transmisie.

(4) Dispozitii specifice privitoare la categoriile/subcategoriile C, C+E, C1, C1+E,

D, D+E, D1 si D1+E.

Controlul obligatoriu al cunostintelor generale privind:

a) regulile referitoare la timpii de conducere si perioadele de repaus, conform

Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 3.820/85; utilizarea dispozitivului de
inregistrare prevazut de Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3.821/85;

b) regulile referitoare la tipul de transport: de marfuri sau de calatori;

c) documentele relative la vehicul si la transport, necesare pentru transportul

national si international de marfuri si de calatori;

d) comportamentul care trebuie adoptat in caz de accident; cunoasterea masurilor

care trebuie luate dupa un accident sau un eveniment similar, mai ales a
interventiilor de evacuare a pasagerilor, precum si cunostintele de baza in materie
de prim ajutor;

e) masurile de precautie care trebuie luate la scoaterea si inlocuirea rotilor;

f) regulile privitoare la masa si dimensiunea vehiculelor, reguli privitoare la

dispozitivele de limitare a vitezei;

g) impiedicarea vizibilitatii conducatorului auto si a celorlalti participanti la trafic,

din cauza caracteristicilor vehiculului;

25
h) citirea unei harti rutiere, planificarea unui itinerariu, inclusiv folosirea sistemelor
de navigatie electronice (facultativ);

i) factorii de securitate privitori la incarcatura vehiculului: controlul incarcaturii

(stivuire si fixare), dificultati legate de anumite tipuri de incarcaturi (de pilda,
lichide, incarcaturi suspendate etc.), incarcarea si descarcarea marfurilor si
folosirea materialului de incarcare (numai pentru categoriile C, C+E, C1 si C1+E);

j) responsabilitatea conducatorului auto in ceea ce priveste transportul pasagerilor,

confortul si siguranta calatorilor, transportul copiilor, controalele necesare inaintea
plecarii.

(5) Controlul obligatoriu al cunostintelor generale despre urmatoarele dispozitii

referitoare numai la categoriile C, C+E, D si D+E:

a) principiile de constructie si de functionare a urmatoarelor elemente: motoare cu

combustie interna, fluide (de exemplu, uleiul de motor, lichidul de racire, lichidul
pentru spalatorul de parbriz), circuitul carburantului, circuitul electric, sistemul de
aprindere, sistemul de transmisie (ambreiaj, cutie de viteze etc.);

b) lubrificarea si protectia antigel;

c) principiile de constructie, de montare, de utilizare si de intretinere a anvelopelor;

d) principiile tipurilor, functionarii, principalelor piese, atasarii, folosirii si

intretinerii atente a garniturilor de frana si a dispozitivelor de limitare a vitezei;

e) principiile tipurilor, functionarii, principalelor piese, atasarii, folosirii si

intretinerii atente a dispozitivelor de cuplare (numai pentru categoriile C+E si
D+E);

f) metode pentru detectarea cauzelor de producere a penelor;

g) intretinerea preventiva a vehiculelor si reparatiile curente necesare;

h) responsabilitatea conducatorului auto in ceea ce priveste receptia, transportul si

livrarea marfurilor, conform conditiilor convenite (numai pentru categoriile C si
C+E).

ART. 9. - Timpul afectat solutionarii unui chestionar de cunoastere a

regulilor de circulatie este de 30 de minute, respectiv de 10 minute pentru un
chestionar cu reguli specifice pentru categoria C sau D.

26
 ART. 10. - (1) Examinarea persoanelor in ceea ce priveste cunoasterea
regulilor de circulatie se desfasoara in sali adecvate acestei activitati, stabilite prin
dispozitie a sefului serviciului public comunitar.

(2) In anexa la chestionar persoana examinata va completa toate rubricile existente

si va semna. Persoana examinata consemneaza olograf mentiunea referitoare la
perioada si la scoala de soferi absolvita, pe versoul anexei, dupa care semneaza.

(3) Proba teoretica consta in completarea de catre candidat a anexei la chestionar,

prin insemnarea cu litera „X“ a casetei sau casetelor corespunzatoare
raspunsului/raspunsurilor considerat/considerate corect/corecte, lasand
necompletate celelalte casete cu raspunsurile considerate gresite. teoretice:

CAPITOLUL VI

METODICA INSTRUIRII AUTO

27
 OBIECTIVELE PEDAGOGICE ALE PREGĂTIRII ÎN
MESERIE.
Obiectivele pedagogice, dupa cum se stie, se refera la schimbarile ce
trebuie sa se produca în constiinta si conduita elevilor, la rezultatele pe care
trebuie sa le obtina acestia în activitatea didactica prin parcurgerea programelor
scolare si care finalmente, vizeaza dobândirea competentei.
Pentru a primi certificatul de calificare, un absolvent de scoala
profesionala sau de liceu tehnic, de-a lungul studiilor va trebui:
- sa-si însuseasca limbajul de specialitate si sa foloseasca termenii
corect din punct de vedere al semnificatiei si al structurii gramaticale ;
- sa cunoasca semnele conventionale, simboluri, scheme si
semnificatia acestora pentru a le identifica, interpreta si folosi corect si cu
usurinta în documentatia tehnica a domeniului pentru care se pregateste;
- sa foloseasca manuale, prospecte, tabele, diagrame, STAS-uri,
relatii de calcul, cunostinte si informatii însusite la obiectele de studiu, uzitate în
rezolvarea problemelor si îndeplinirea sarcinilor de munca;
- sa recunoasca într-o schita sau desen obiectele sau sistemele
tehnice reprezentate si sa execute el însusi aceste reprezentari atunci când este
necesar;
- sa-si formeze gândirea tehnica si imaginatia spatiala la un nivel
care sa-i permita sa înteleaga si sa explice: configuratia generala, structura si
relatiile dintre partile componente ale obiectelor si sistemelor tehnice cu care
lucreaza;
- sa mânuiasca obiectele tehnice, masini, instalatii, dispozitive,
mecanisme, scule, aparate de masura, verificare si control, cele mai frecvent
folosite în activitatea profesionala, sa le întretina si sa le pastreze corespunzator;
- sa cunoasca succesiunea operatiilor ce conduc la realizarea unui
obiect , reper, precum si materialele, utilajele ce se folosesc în acest scop si sa
stie sa execute operatiile respective;
- sa calculeze parametrii unei operatii tehnologice de care depinde
realizarea unui produs, sa-si reprezinte rezultatul pe care urmeaza sa-l realizeze;
- sa verifice si sa aprecieze calitatea rezultatelor activitatii, iar în
cazul rebuturilor, sa stabileasca atât cauzele cât si masurile ce trebuie adoptate
pentru evitarea acestora;
- sa-si formeze si sa-si consolideze obisnuinta de a respecta si
aplica regulile de munca, tehnica securitatii muncii, prevenirea si stingerea
incendiilor, protejarea mediului înconjurator .

28
SARCINILE MAISTRULUI INSTRUCTOR.
Îndeplinirea principiilor si obiectivelor din Legea învatamântului
depind si de maistrul instructor pentru pregatirea tehnico-practica a elevilor din
scolile de arte si meserii.
Maistrul - instructor este dirijorul tehnic al elevilor în scolile de arte si
meserii, în directiile :
a)     cunoasterii si întelegerii bazelor stiintelor, a legaturii disciplinelor
fundamentale cu viata practica si felul cum se aplica legile lor în
principalele ramuri ale industriei ;
b)     formarii la elevii a priceperilor si deprinderilor corecte a uneltelor
de munca cele mai simple, a masinilor corespunzatoare vârstei
scolare ;
c)      orientarile generale asupra diferitelor profesiuni, pregatindu-i astfel
ca sa poata sa-si aleaga viitoare profesie în mod liber si constient, în
concordanta cu aptitudinile si înclinatiile lor ;
d)     dezvoltarii interesului elevilor pentru tehnica, formându-le o
gândire tehnica, stiintifica.
Maistrul instructor trebuie sa-i determine sa-si însuseasca o serie de
obisnuinte de munca cum sunt :
·        Obisnunta de a respecta disciplina în munca prin
punctualitatea în prezenta si încadrarea în norme de timp pentru
executarea lucrarilor planificate, prin respectarea întocmai a
dispozitiilor date si a regulilor de conduita în atelier.

29
 ·        Obisnuinta de a respecta disciplina tehnologica adica de a
executa lucrarea conform cu desenul, fisa tehnologica si caietul
de sarcini de a folosi în mod corect si dupa destinatia lor
materialele, piesele, SDV - urile, masinile si utilajele.
·        Obisnuinta de a executa lucrari de calitate, de a fi exigent si
de a sesiza greselile de executie proprie si a celor din jur.
·        Obisnuinta de a tinde în permanenta spre cresterea
productivitatii muncii, prin aplicarea principiilor ergonomice,
în vederea eliminarii miscarilor inutile si reducerii oboselii.
·        Obisnuinta de a respecta regulile de securitate si sanatate în
munca.
Maistrul instructor trebuie sa joace un rol de catalizator, de substanta
care înlesneste legatura între cunostintele însusite de elevi la :
-fizica ;
-tehnologie ;
-desen ;
-matematica ;
-chimie ;
-priceperile si deprinderile practice corecte de munca la orele de
practica.
Intre maistrul-instructor si elevii sai, trebuie sa se stabileasca relatii
de colaborare, de încredere si respect reciproc.
In aceste relatii maistrul instructor trebuie sa promoveze cu
consecventa, spiritul de dreptate în aprecierea rezultatelor muncii elevilor a
comportarilor, a participarii la realizarea obiectivelor de programme scolare.
Activitatea la orele de practica se desfasoara într-o forma specifica,
fata de obiectele de cultura generala si tehnologica, între 2 - 6 ore consecutiv.
In aceasta situatie maistrul instructor pe lânga faptul ca trebuie sa fie
un bun organizator, trebuie sa fie în stare sa gaseasca modalitatile de antrenare
a tuturor elevilor pe tot timpul zilei de lucru, de mentine interesul elevilor
pentru munca depusa, de a alterna cu ingeniozitate momentele de încordare
maxima cu cele de relaxare activa, de a gasi la un moment potrivit impulsul
stimulativ pentru mobilizarea la actiune, de a alterna cu grija munca cu odihna.
Succesul muncii sale pedagogice depinde si de cunoasterea elevilor
pe care îi instruieste si îi educa. Astfel, pentru un elev cu un temperament
coleric (impulsiv, cu multa energie) maistrul - instructor va trebui sa gaseasca
sarcini suplimentare spre a-i oferi posibilitatea consumarii energiei sale cu
folos, fara sa-i lase posibilitatea unor acte de indisciplina, care sa sustraga si pe
altii. În situatia ca un elev este mai lent în miscari (cu un temperament
melancolic), cu mai putina rezistenta fizica, cu un bagaj scazut de priceperi si
deprinderi practice, maistrul - instructor trebuie sa-i gaseasca sarcini pe masura
posibilitatilor sale sa-l ajute mai mult, sa-l îndrume mai atent, sa previna
efectele neputintei acestuia.

30
 Daca maistrul-instructor si-ar trata elevii nediferentiat, ar ajunge la
concluzii false, ce ar determina masuri educative cu efecte negative.
De aici se desprinde concluzia ca este foarte necesar ca maistrul
instructor sa cunoasca materialul uman cu care lucreaza, pentru a aplica masuri
educative eficiente.

PREGĂTIREA PENTRU LECŢIE.

Se stie ca în cadrul orelor de practica în ateliere, elevii trebuie sa-si
însuseasca cunostintele temeinice despre domeniul în care se pregatesc si sa
posede priceperi si deprinderi corecte de munca, de mânuire a SDV -urilor,
masinilor, utilajelor.
Nivelul realizarilor acestor obiective depinde de pregatirea maistrului
- instructor.
Aceasta pregatire trebuie privita sub trei aspecte :
1.      Pregatirea profesionala, de specialitate ;
2.      Pregatirea pedagogica metodica ;
3.      Pregatirea sistematica pentru fiecare lectie.
Maistrul -instructor trebuie sa cunoasca modul cum se executa toate
operatiile care formeaza specialitatea lor de baza în functie de programele
scolare.
El este dator sa cunoasca toate realizarile obtinute în specialitatea lor :
-masinile ;
-utilajele cu care sunt înzestrate societatile comerciale pe actiuni si
regiile autonome ;
-introducerea noilor procese tehnologice ;
-perfectionarea celor existente, pentru a putea, la rândul lor, sa le
explice elevilor în cadrul lectiilor practice.
Se cunoaste ca nu se poate concepe executarea unui produs fara o
documentatie tehnica. Prin urmare si elevii trebuie sa fie obisnuiti sa cunoasca
aceste documentatii tehnice, iar cei din scolile cu profil tehnic sa stie sa execute
desene tehnice ale unor repere si împreuna cu maistrul instructor sa
întocmeasca fisele tehnologice dar pentru a realiza acest deziderat, însusi
maistrul - instructor trebuie sa fie documentat cu probleme de desen si
elaborarea de tehnologii.
Pentru ca activitatea practica sa nu capete un caracter mestesugaresc,
este necesar ca maistrul instructor sa studieze temeinic programele si manualele
scolare în vederea cunoasterii legilor si fenomenelor, notiunilor care pot fi
aplicate în orele de practica.
Se impune ca la fiecare început de semestru sa se faca o discutie între
cadrele didactice care predau obiecte de învatamânt si cu caracter aplicativ cât
si cu cele care transpun direct în produse, aceste notiuni si legi ale naturii.
PREGĂTIREA PEDAGOGICĂ sI METODICĂ.

31
 Experienta scolara a demonstrat ca nu este suficient ca un cadru
didactic sa fie pregatit numai din punct de vedere profesional al specialitatii
propriu - zise ci este necesar sa posede o buna pregatire pedagogica si metodica
în vederea instruirii si educarii elevilor.
Maistrul instructor trebuie sa cunoasca principiile învatamântului, sa
stapâneasca cele mai eficiente metode ale muncii instructiv-educative, formele
de organizare a învatamântului :
-         sarcinile ;
-         continutul ;
-         caile de realizare a unui învatamânt de calitate.
In acest timp, activitatea practica trebuie sa fie accesibila
dezvoltarilor fizice si psihice, în conformitate cu particularitatile de vârsta.
Succesul obtinut în procesul instructiv-educativ se bazeaza foarte
mult pe cunoasterea elevilor. De obicei rezulta necesitatea cunoasterii profunde
a elevilor, pregatirea maistrilor-instructori cu metode de cunoastere a elevilor.
Se cunoaste faptul ca principala conditie a unei lectii bune este
eficienta ei pedagogica.
Aceasta presupune printre altele, determinarea justa a continutului ei
cât si a metodelor de predare, precum si a raportului just între toate partile
componente ale ueni lectii.
Toate acestea ca si alte cerinte evidentiaza necesitatea pregatirii
pedagogice si metodice a maistrilor- instructori. Pentru a umple acest gol
pedagogic si metodic din activitaea maistrilor -instructori este imperios necesar
ca o conditie esentiala:
a)Studierea manualului de pedagogie a metodicilor de specialitate,
reviste de pedagogie etc.
Un sprijin important în pregatirea pedagogica a maistrului -instructor
îl poate da activitaea în cadrul comisiilor metodice si cercurilor pedagogice.
Un larg schimb de experienta în ceea ce priveste modul de organizare
si desfasurare a unei lectii practice îl constituie interasistentele.
Aceasta participare reciproca la lectii între maistri-instructori si
profesorii de rehnologie, desen, matematica, fizica, chimie, constituie o cerinta
obiectiva pentru realizarea legaturii indisolubile dintre cunostintele teoretice si
practice.
b)În munca de pregatire a maistrului - instructor pentru lectie, se
disting doua etape:
Prima etapa trebuie sa înceapa înainte de deschiderea anului scolar.
Aceasta pregatire consta în:
v     studierea amanuntita a programei scolare;
v     consultarea cartilor tehnice, pedagogice si metodice;
v     consultarea revistelor de specialitate;
v     elaborarea planificarii calendaristice - care trebuie sa cuprinda
si lucrarile practice ce se executa.

32
 În cea de a doua etapa pregatirea maistrului-instructor se refera la
munca înainte de a tine lectia practica.
Aceasta cuprinde:
Ø      stabilirea scopului si continutului lectiei;
Ø      alegerea metodelor si procedeelor de predare;
Ø      alegerea pieselor pentru demonstrarea procedeelor de
munca si pentru lucrarile practice ale elevilor;
Ø      pregatirea SDV-urilor;
Ø      pregatirea documentatiei tehnice si a materialului intuitiv.
Înainte de a se trece la pregatirea lectiei noi, trebuie sa se analizeze
rezultatele lectiilor precedente, sa se clarifice în ce fel si în ce masura au fost
atinse scopurile didactice propuse, pentru a fi luate în consideratie lipsurile si
golurile în cunostintele, priceperile si deprinderile practice ale elevilor.
De regula, lectia trebuie sa înceapa cu:
-verificarea cunostintelor;
-verficarea priceperilor;
-verificarea deprinderilor practice dobândite de elevi în lectiile
precedente si cu sarcinile date pentru acasa.
O importanta deosebita o prezinta pregatirea pentru comunicarea
cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi noi practice, care trebuie sa
cuprinda urmatoarele:
a) stabilirea subiectului lectiei;
Acesta se ia din planificarea calendaristica.
Stabilirea subiectului este de o mare importanta întrucât determina
continutul si volumul de cunostinte, priceperi si deprinderi practice.
b)alegerea reperelor pentru aplicatii, trebuie sa se faca tinând cont
de subiectul si de scopul lectiei.
Aceste repere trebuie sa fie alese în raport cu nivelul de cunostinte
tehnice la care au ajuns elevii si cu posibilitatile tehnico-materiale existente în
atelierul-scoala.
c)continutul cunostintelor, priceperilor si deprinderilor practice noi.
Acestea urmeaza sa fie transmise în partea introductiva a lectiei si
trebuie sa fie bazate pe programa scolara, pe manual etc. Maistrul- instructor
trebuie sa studieze cu atentie:
-capitolele din manual;
-sa consulte cartile tehnice ale masinilor;
-sa cunoasca nivelul de cunostinte al elevilor legate de orele de
practica de la obiectele înrudite.
d)în timpul demonstrarii procedeelor de munca, maistrul-instructor
trebuie sa-si dea seama de eventualele greseli pe care le-ar putea comite
elevii, fapt ce îl determina sa faca unele recomandari tehnice.
Nu trebuie sa se uite respectarea instructiunilor de securitate si
sanatate în munca, în timpul demonstrarii procedeelor de munca.

33
 Pregatirea exercitiilor de munca în etapa instructajului curent are o
mare importanta în cadrul lectiei.
Maistrul - instructor trebuie sa prezinte elevilor:
ü      desenele;
ü      fisele tehnologice;
ü      piesa model;
ü      SDV-urile necesare;
Pregatirea pentru partea finala a lectiei reprezinta o alta veriga
principala a lectiei în atelierul scoala.
Concluziile generale sunt determinate de modul de desfasurare a
lectiei. Dar este necesar ca ele sa fie formulate în mod precis si stiintific, pe
baza însemnarilor facute în caietul de observatii al maistrului-instructor.

34
 BIBLIOGRAFIE

1. Ghe.Fratila s.a – AUTOMOBILE – Cunoastere, intretinere si reparare, manual

an I, II, III E.D.P. 1995;
2. V. Parizescu – PENE DE AUTOMOBIL – simptomatica, depistare, remediere,
E.T. – 1979;
3. M. Stratulat s.a – DIAGNOSTICAREA AUTOMABILULUI – Societatea
stiinta si tehnica S.A. – 1998;
4. C. Hilohi s.a – METODE SI MIJLOACE DE INCERCARE A
AUTOMOBILELOR, E.T. 1982;
5. D. Marincas – FABRICAREA SI REPARAREA AUTOVEHICULELOR
RUTIERE, E.T. 1979;
6. Ghe. Fratila – MANUALUL LACATUSULUI MECANIC AUTO, E.D.P. –
1971;
7. N.Patrascu, I. Mocioiu si E.Mocioiu – MOTOARE – TRACTOARE – Manual,
E.D.A. 1992;
8. V. Parizescu – AUTOTURISME ARO – E.T. 1976;
9. C. Mondiru – AUTOMOBILE DACIA – diagnosticare, intretinere si reparare –
E.T. 1998;
10.x x x INSTRUCTIUNI DE EXPLOATARE PENTRU MOTOARE DISEL
4 VD; 14,5/12 – 1 SRW cu sistem MAN, ED 1974/1975;
11.D. Cristescu – AUTOMOBILUL – constructie, functionare si depanare –
E.T.1986.

35
 CUPRINS

CAPITOLUL I - MEMORIU JUSTIFICATIV…………….............3

CAPITOLUL II - ARBORI COTIŢI………………………………………5

2.1 Tipuri de arbori cotiţi……………………………………………………..5

2.1 Materiale utilizate pentru construcţia arborilor cotiţi………………….9

CAPITOLUL III - DEFECTE ÎN EXPLOATARE ŞI METODE DE

RECONDIŢIONARE A ARBORILOR COTIŢI…………………………..12

CAPITOLUL IV - NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII…16

CAPITOLUL V REGLEMENTARI PROFESIONALE………………

CAPITOLUL VI METODICA INSTRUIRII AUTO……………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………..21

36