Curs 1

Obiectul microbiologiei. Definitie.

Principalele etape ale
dezvoltarii cunostintelor despre microbi.

Microbiologie (micro = mic; bios = viată)

• Bacteriologie (bakterion = bastonas)
• Micologie (mykes = ciupercă)
• Virusologie
• Parazitologie
• Ramuri: microbiologia solului, marină,
industrială, agricolă, medicală etc
Microbiologie
Reprezinta studiul microorganismelor, a celor mai mici vietuitoare, vizibile doar cu microscopul.
Microorganismele studiate: alge, fungi, bacterii, virusuri si paraziti
Microorganismele:
• cele mai vechi, numeroase si diversificate forme de viată pe pământ
• se află în mediul înconjurător
• au rol în descompunerea materiei organice si mentin fertilitatea solului
• majoritatea sunt utile si numai o parte sunt implicate, în diferite grade, în patologie.
Scop: studierea proceselor fizice, chimice, biologice legate de activitatea microorganismelor.
– pentru:
– a păstra si folosi pe cele utile
– a anihila pe cele dăunătoare
–Microorganismele – rol important pe planetă nu ar exista viată fără ele
Rolul pozitiv al microorganismelor
Circulatia biologică a materiei în natură
• ciclul unor elemente: C, N, S, P, Fe
• CO2 atmosferic + apă + s. minerale din sol
• sinteza subst. organice→ hrană animale, om
• Descompunerea subst. organice în sol → descompunere în produsi simpli de către microorganisme
Activitate geologică
• – formarea de zăcăminte petroliere, cărbuni, salpetru, sulf,
minereuri de fier etc.
Activitate în mediul marin
• – asigură circuitul elementelor biogene
În industrie: fabricarea alcoolului etilic, vinificatia, industria berii, panificatie, produse lactate: iaurt, lapte acru,
brânzeturi ,murături, prelucrarea inului, cânepii
În industria medicamentului:
- biosinteza microbiană a vitaminelor B1,
B2, B12, C, A, D2
- substantelor antibiotice
În agricultura: - îngrăsăminte
Rolul negativ al microorganismelor
• pagube economice: degradare microbiană a documentelor de piatră, actiune corozivă a metalelor, descompunerea
alimentelor, biodeteriorarea: cauciucului, a maselor plastice, a textilelor, a hârtiei, a operelor de artă etc
Producerea de boli ale : plantelor , pestilor, animalelor ,omului
Importanta studiului microbiologiei
Fără cunostinte de microbiologie nu se poate concepe si realiza:
1. dg. etiologic al bolilor infectioase
2. terapia antiinfectioasă 3. profilaxia bolilor infectioase
- seruri imune - seroprofilaxie, vaccinare
- imunoglobuline -sterilizare
- antibiotice - dezinfectie, asepsie - antisepsie
Taxonomia
• Clasificarea taxonomica pe computer
(clasificarea numerica Adansoniana)
Genuri cu importanta medicala
1. Celule flexibile, mobile -Treponema
prin endoflageli (Spirochete) -Borrelia
-Leptospira
2. Celule rigide, mobile prin flageli sau imobili:
A. Miceliale -Mycobacterium
-Actinomyces
-Nocardia
-Streptomyces
B. Unicelulare simple
1. Paraziti obligatoriu -Rickettsia
intracelulari -Coxiella
-Chlamydia
1. Celule libere
a) Gram-pozitivi
- coci -Streptococcus
-Staphylococcus

- bacili nesporulati -Corynebacterium

-Listeria
- Erysipelothrix

-bacili sporulati

•Aerobi obligatorii -Bacillus

•Anaerobi obligatorii -Clostridium

b) Gram- negativi
- coci -Neisseria
- bacili neenterici
• forme spiralate -Spirillum
• Bacili drepti -Pasteurella
-Brucella

-Francisella
-Haemophillus
-bacili enterici -Bordetella
-Legionella
-Escherichia si bacterii
inrudite
-Salmonella
-Shigella Yersinia

-aerobi obligatorii -Klebsiella

-anaerobi obligatorii -Proteus

-Vibio
-Pseudomonas
-Bacteroides
-Fusobacterium
3. Fara perete celular -Mycoplasma

Curs 2
Bacterii: structura
Morfologia bacteriana
• Bacteriile sunt organisme procariote
• nu au membrană nucleară proprie
• prezintă un singur cromozom
• forma bacteriilor e controlată genetic
• important criteriu taxonomic
1.forma sferică 3.forma spiralată (încurbată)
- coci - vibrioni
2.forma cilindrică - spirili
- bacili - spirochete

•Cocii • Ciorchine: Staphylococcus spp.

-forma diametre egale: Staphylococcus spp. • Diplo: Neisseria spp.
Reniformi: Neisseria spp. • Diplo: Streptococcus pneumoniae
Lanceolati: Streptococcus pn. • Tetrade: Micrococcus tetragenus
Ovalari: Enterococcus faecalis • Câte opt: Sarcina spp.
• Izolati: Micrococi
• Lanturi: Streptococcus sp
Cocii – dispozitia spatială

Bacilii - forma Bacili dispozitie spatiala

• Drepti, capete retezate: Bacillus anthracis
• Usor încurbati, capete umflate: Corynebacterium
diphtheriae
• Deformati de spor: Clostridium spp.
• Drepti, capete rotunjite: Enterobacterii
• Usor încurbate, capete ascutite: Fusobacterii
• Diplobacili: Klebsiella pneumoniae
• Streptobacili: Bacillus anthracis
• Aspect litere, chibrituri, palisade: Corynebacterium
diphtheriae
• Dispozitie neregulată: Enterobacterii

Forme spiralate
CORP ÎNCURBAT ÎNTR-UN SINGUR PLAN
• VIBRIONI – formă de virgulă
CORP ÎNCURBAT ÎN MAI MULTE PLANURI
• SPIRILI- spirală cu spire rigide
• SPIROCHETE – spire fine, flexibile
- Treponema
- Leptospira
- Borrelia

STRUCTURA CELULEI BACTERIENE

Elemente obligatorii Elemente facultative
• perete bacterian • capsula bacteriană
• membrana citoplasmatică • cilii (flagelii)
• citoplasma bacteriană • fimbriile (pilii)
• material nuclear • sporul

Peretele bacterian
• Grosime 15 – 35 nm; alcătuit din proteine, lipide, hidraţi de carbon
• Format din:
- strat bazal= mucopeptid = mucocomplex = peptidoglican = mureină
Acesta este format dintr-o reţea de macromolecule lungi polizaharidice asezate paralel: Acid N-acetilmuramic si N-
acetilglucozamina (! Lizozim) legate prin punţi polipeptidice:
• Tetrapeptid – D si L-aminoacizi – atasat la acidul Nacetilmuramic;
• Pentapeptid – punţi între tetrapeptide (!penicilina)
Stratul structurilor speciale:
• bacterii Gram-pozitive (20%) – polizaharide, acizi teichoici, MPZ
• bacterii Gram-negative(80%) – lipopolizaharide = endotoxine + lipoproteine (complex glucidolipido-polipeptidic)
• bacterii acido-alcoolo-rezistente: acid micolic, ceruri, proteine GM mică
Rolul peretelui bacterian
• susţine mecanic celula bacteriană
• menţine forma bacteriei
• asigură protecţia celulei bacteriene
• intervine în procesele de osmoză si difuziune
• este sediul
- unor antigene somatice
- receptorilor specifici pentru bacteriofagi
• participă la diviziunea bacteriei
• imprimă caracterele de tinctorialitate ale celulei bacteriene
Bacterii cu perete celular alterat
Cauze: • moartea celulei bacteriene
• alterarea structurii peretelui • apar forme de involuţie (forme “L”): protoplasti,
• inhibarea sintezei peretelui sferoplasti
• variaţii genetice • PROTOPLAST: bacteria Gram-pozitivă fără perete
• variaţii fenotipice: bacterian; are nucleu, citoplasmă, membrană
• carenţe nutritive citoplsmatică; în general neviabili; foarte greu
• substanţe cu rol litic adaptabili la dezvoltare
• interferare metabolică chiar în medii sintetice bine tamponate
• SFEROPLAST: bacteria cu perete defectuos sau
incomplet sintetizat, parţial degradat; forme mai
rezistente; usor reversibile în medii optime
Efect:

Membrana externa
bacterii Gram negative
• Cea mai importanta bariera
• Exista un spatiu intre membranele externa si interna
– Spatiul periplasmic :Stocheaza enzime
Bacterii Gram positive :Nu au spatiu periplasmic
MEMBRANA CITOPLASMATICĂ
-Grosime 5 – 10 nm
- Alcătuită după modelul mozaicului fluid:
două straturi de molecule fosfolipidice cu extremitătile hidrofobe spre interior si cu cele hidrofile spre exterior
- între moleculele de fosfolipide se găsesc proteine
- Invaginare - mezozomi: sistem membranos intracelular cu rol în respiratie, diviziune etc.
Rolul membranei citoplasmatice:
• Reglează presiunea osmotică
• Controlează procesele de difuzie pasivă
• Controlează procesele de difuzie catalizateenzimatic
• Contine enzime ale metabolismului respirator
• Intervine în cresterea si diviziunea bacteriei
• Este locul de sinteză al endotoxinelor
CITOPLASMA
• Sistem coloidal complex: proteine, glucide, lipide, apă,minerale
• Structură granulară:
- Ribozomi – 15 nm; izolati sau ca reticul endoplasmatic; rol esential în biosinteza proteinelor celulare
- Granulatii de volutină (corpusculi Babes-Ernst, granulatii metacromatice) – polimetafosfati
- Granulatii (incluzii) de glicogen, amidon, lipide etc.
- Vacuole – contin diferite substante în solutii învelite de membrană lipoproteică = tonoplast
• Contine mari cantităti de ARN – citoplasma intens Bazofilă
Materialul nuclear
• Nu este delimitat de o membrană diferentiată
• Alcătuit dintr-un unic cromozom haploid
• Format dintr-o unică moleculă de ADN dubluhelicată, închisă
• Diviziunea nucleului precede diviziunea citoplasmei si a peretelui - bacterii cu 2-4 nuclei ce apar ca gheme (sculuri)
de forme diferite ocupând cam 1/10 din volumul bacteriei = bacterii pe cale de diviziune
CAPSULA BACTERIANĂ
• capsulă– substantă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei bacteriene, bine delimitată, vizibilă la microscop
• microcapsulă (slime layer; glycocalix) :– substantă gelatinoasă, mucoidă la exteriorul celulei bacteriene, în strat
subtire, evidentiabilă doar prin metode chimice
• grosime 1 – 3 nm
• se formează
– în organismul gazdă
– pe medii în conditii optime
– colonii “M” – lucioase, mucoase, confluente
• compozitie în functie de specie
– în general polizaharide
– polipeptide – Bacillus anthracis
• substante capsulare diferite chimic la aceeasi specie →
tulpini diferite→diferentiere serologica
ROL:
• – asociată cu patogenitatea tulpinii - factor al virulentei
• – protector fată de factori nocivi (fagocitoza,desicatia)
• – de adezină (permite aderarea unor bacterii)
• – barieră protectoare fată de bacteriofagi
• – contine substante cu specificitate antigenică
EVIDENTIERE:
• – coloratie negativă cu tus de China
• – coloratii speciale (Hiss)
• – reactia de umflare a capsulei (Neufeld) cu seruri polivalente si monovalente
anticapsulare
CILII SAU FLAGELII
• organe de locomotie
• subtiri (0,02 μm), fine, alungite (5–15–75μm), neramificate, flexibile, sinuoase
• alcătuiti din flagelină – proteină complexăsimilară cu miozina musculară
• reprezintă antigenul flagelar “H”
• pornesc din citoplasma bacteriei, din corpusculul bazal
1. Corpuscul bazal– situat în citoplasmă, imediat sub membrana citoplasmatică
- alcătuit din 2 discuri M si P la bacterii Gram-pozitive
- 4 discuri M, S, P, L la bacterii Gram-negative
2. Cârlig
3. Filament flagelar
Fimbrii sau pili
• Formatiuni filamentoase, rigide, pericelular
• Prezente la unele bacterii gram-negative, exceptional la bacterii gram-pozitive
(Streptococcus mutans)
• Mai scurte si mai subtiri decât cilii: 0,2 – 20 μm/ 3 - 10 μm
• Nu au rol în mobilitate
• Originea în membrana citoplasmatică
• Alcătuite din subunităti proteice - pilină
• Pili de sex (de conjugare) – 0-4 bucăti / celulă; codificati de plasmide
• Fimbrii de adeziune – 10-30 bucăti / celulă;codificate de gene de pe cromozom
• Fimbrii comune – 50-400 bucăti / celulă
Sporul bacterian
• forma de rezistentă si de conservare a speciei
• nu se colorează cu coloratii obisnuite; evidentiat prin metode speciale
• o bacterie formează un singur spor – un spor dă nastere unei singure bacterii
• diferă ca formă, dimensiune, pozitie:
• Spor central, sferic, mai mic decât corpul bacterian
• Spor central, ovalar, mai mare decât corpul bacterian
• Spor subterminal, ovalar, mai mare decât corpul bacterian
• Spor terminal, sferic, mai mare decât corpul bacterian

Curs 3
NUTRITIA BACTERIANĂ
• asimilarea substantelor nutritive, organice
si anorganice, din mediul extern, necesare metabolismului
• nutrienti = substante a căror solutii pot traversa membrana citoplasmatică
• participă la reactiile metabolice careasigură cresterea si multiplicarea celulei
Compusi din care derivă nutrientii:
• prin simplă solvire: săruri minerale, CO2, O2
• după digestia extracelulară prealabilă:
1. proteine → fragmente polipeptidice, aa
2. polizaharide → monozaharide
3. lipide → acizi grasi si gicerol
4. acizi nucleici → nucleozide si fosfati anorganici

a. intervin hidrolaze: proteaze, lipaze, amilaze etc.

b. nutrientii traversează membrana citoplasmatică prin:
• difuziune simplă sau facilitată (proteine carrier)
– diferente de concentratie
• transport activ contragradient
– cu consum de energie obtinută prin hidroliza ATP
– cu participarea unor enzime (permeaze)
– conc. intracelulară a nutrientilor – până la 1000 ori mai mare decât în mediu
Principalele elemente cu rol structural si functional:
• C - ≈ ½ din greutatea uscată a celulei bacteriene
• N – pt. sinteza proteinelor – 10% din greutatea
• uscată a celulei bacteriene
• O,
• săruri minerale
Surse de carbon: Surse de azot:
• CO2 – bacterii autotrofe • azot atmosferic – bacterii autotrofe
• compusi organici – bacterii heterotrofe • surse organice(peptide, aa) bacterii
( carbohidrati, proteine, lipide) • surse anorganice heterotrofe (săruri de amoniu,
• compusi organici si CO2 – bacterii heterotrofe nitrati)
(capnofile sau carboxifile)
Surse de oxigen: • organici
• O2 molecular • anorganici
• în molecule biologice (aa, nucleotide, gliceride etc)
Surse de elemente minerale: • fosfor
• sulf – prezent în - necesar pentru sinteza
• aa – grupări tiol (-SH) • acizi nucleici
• vitamine – biotina, tiamina • fosfolipide membranare
• coenzima A • ATP
– asimilat din compusi - asimilat sub formă de fosfati anorganici
Factori de crestere
1. Asigurati de altă specie bacteriană: • care sintetizează acel factor SINTROFIE, SATELITISM Ex. S.aureus
produce factor V (NAD) necesar pentru Haemophilus influenzae
2.Inglobati în mediul de cultură
 • mutatie→ pierdere de enzimă → blocare secventă metabolică → oprire sinteză metabolit esential
• tulpina parentală = PROTOTROFĂ
• tulpina mutantă = AUXOTROFĂ

METABOLISMUL BACTERIAN
• totalitatea proceselor biochimice prin care celula bacteriană îsi procurămaterialul plastic si energetic din mediul
înconjurător
REACTII METABOLICE:
• catabolice – reactii prin care se eliberează energie
• anabolice (asimilare) – consumăenergie pt. sinteza constituentilor celulari

FACTORI CARE INFLUENTEAZMETABOLISMUL BACTERIAN

• pH – ul
• presiunea osmotică
• temperatura
• atmosfera de incubare
CRESTEREA SI MULTIPLICAREA BACTERIILOR
MULTIPLICAREA BACTERIANĂ
• diviziune simplă (directă, binară, sciziparitate) – modalitate frecventă
• înmugurire / ramificare – la un număr mic de specii
Notiuni
• 1. Inoculare • 6. fenomen de catarare
• 2. insamantare
• 1. timp de generatie
• 1. colonii de tip S( smooth) • 2. rata de crestere
• 2. colonii de tip R(rough) • 3. colonia bacteriana
• 3. colonii M • 4. cultura bacteriana
• 4. colonii untoase • Cultura mixta
• 5. colonii pufoase • Cultura pura

Curs 4
Genetica bacteriană
GENERALITĂTI
Ereditatea: însusirea generală biologică a tuturor vieţuitoarelor de a transmite caracterele specifice speciei la urmasi
Variabilitatea: apariţia unor caractere diferite de cele ale genitorilor, interesează medicina în mod deosebit, dă
nastere unor tulpini bacteriene noi:
• virulente
• rezistente la chimioterapice
• se adaptează mai bine condiţiilor de mediu
• inlocuiesc bacteriile mai puţin adaptabile.
GENOM– suma genelor unui organism
GENOTIP – totalitatea informaţiei genetice a unui organism
FENOTIP – suma caracterelor observabile, specifice unui organism, produse de genotip în interacţiune cu mediul
ambiant
SUPORTUL EREDITATII
• reprezentat de ADN
• se transmite la descendenţi prin replicare si diviziune
• fără modificări genetice – toţi descendenţii bacteriei vor fi identici între ei si cu bacteria mamă
• modificarea materialului genetic prin
• încorporarea unui fragment de material genetic exogen (recombinare genetică)
• mutaţie spontană sau indusă – adăugarea, pierderea,
• substituirea sau inversarea ordinii unor baze ADN
• macromoleculă formată din 2 catene polinucleotidice, antiparalele si complementare, răsucite în dublu helix
 • catenele unite prin punţi de hidrogen între bazele azotate opuse
• replicarea ADN
• sinteza unor noi molecule, identice
• necesară unitatea dereplicare independentă
–REPLICON :moleculă de ADN bicatenară, circulară caracterizată prin:
• o secvenţă nucleotidică specifică marcând începerea replicării
• gene care codifică sinteza unor proteine specifice
• o secvenţă nucleotidică semnal pentru terminarea replicării
• exemple de repliconi: cromozomul si plasmidele bacteriene, genomul bacteriofagilor etc.
functiile ADN ca material genetic:
 depozitarea informaţiei genetice
 replicarea
 transcrierea si traducerea genetică
 protejarea materialului genetic propriu
 reglarea activităţii celulare
 controlul activităţii celulare
ORGANIZAREA GENOMULUI BACTERIAN
• 2 categorii de determinanţi genetici:
• genele esenţiale localizate în structura cromozomului bacterian
• genele accesorii extracromozomiale prezente în structura
• plasmidelor
• elementelor genetice transpozabile
• PLASMIDELE
•  elemente genetice extracromozomiale capabile de replicare independentă de cromozom
• (replicon)
•  conţin informaţie genetică neesenţială pentru viaţa bacteriei
•  pot exista:
• indefinit numai în stare autonomă (libere în citoplasmă)– factor R, Col
clasificare – după caracterele exprimate
fenotipic – plasmide care codifică:
• rezistenţa la agenţi antibacterieni
• sinteza unor agenţi antimicrobieni
• sinteza de hemolizine, enterotoxine, factori de colonizare etc. (patogenitate)
• enzime ale unor căi metabolice particulare
plasmide criptice – nu se cunosc caracterele somatice exprimate
FACTORUL F
(factorul de sex, factorul de fertilitate)
•  controlează capacitatea unor bacterii de a fi donatoare de material genetic
•  codifică structurile (pilul „F”) si enzimele necesare transferului de ADN
•  au caracter de „mascul” – donatoare de material genetic (factorul F’)
(factorul de sex, factorul de fertilitate)
 bacterii F- fără factor F – celule „femele” –receptoare de material genetic
 bacterii F+ - cu factor F autonom în citoplasmă –
celule „mascule” –donatoare de material genetic
 bacterii Hfr (high frequency of recombination)
•  au factor F integrat în cromozomul bacterian
•  donatoare de material genetic cu mare frecvenţă de conjugare si recombinare;
 transferul unui număr variabilde gene cromozomale mai rar chiar transferul factorului F
F+ Hfr
bacterii F’
au o structură plasmidică de tip special = factor de fertilitate recombinant
a fost anterior integrat într-un cromozom, s-a desprins încorporând unele gene cromozomale
caracterul încrucisării F’cu F-
F- devine F’
F’ rămâne F’
Mecanismul de transfer al materialului genetic
între bacterii F+ si F-
• realizarea de punţi de conjugare
•  transferul ADN
•  caracterul încrucisării F+ cu F-
• F- devine F+
• F+ rămâne F+
Transfer scăzut al genelor cromozomale ale donorului
F+ F- F+ FF+ F+ F+ F+
Mecanismul de transfer al materialului genetic între bacterii Hfr si F-
realizarea de punţi de conjugare
 transferul ADN
 recombinare homologă
 caracterul încrucisării Hfr cu F-
F- rar devine Hfr
Hfr rămâne Hfr
Transfer crescut al unor gene cromozomale ale donorului

PLASMIDELE R (de rezistentă la antibiotice)

 conferă rezistenţă simultan la 1-8 antibiotice
 alcătuite din:
 gene de rezistenţă –determinant de rezistenţă = r
 gene care formează „factor de transfer al rezistenţei” RTF
 RTF – plasmid de conjugare
transfer de gene
-cele 2 tipuri de elemente pot exista independent sau se pot asocia
- transferul plasmidelor R
– prin conjugare
- prin transducţie mediată de fagi
PLASMIDELE „Col”
 codifică proprietatea unor bacterii de asintetiza bacteriocine
 sunt transferabile de la tulpinile Col+ la cele Col- prin:
• transformare genetică
• transducţie fagică
• conjugare
ELEMENTE GENETICE TRANSPOZABILE
secvenţă specifică de ADN care îsi menţineintegritatea fizică, structurală, genetică,funcţională în cursul translocaţiei
de la o poziţie la alta pe acelasi genom sau pe genomuri diferite
3 categorii:
secvenţe de inserţie IS
transpozoni Tn
bacteriofagi
Secventele de insertie
nu au nici o genă si nici o altă funcţie în afară de cea de inserţie
după inserţia lor pot apare :
• modificări în expresia unor gene
• modificări în rata incidenţei deleţiilor în zonele adiacente situsului lor de inserţie

Transpozoni
poartă gene care conferă bacteriei funcţii noi:
• rezistenţa la antibiotice
• capacitatea de sinteză aunor enzime
• producere de enterotoxine
• sinteza antigenelor bacteriene de suprafaţă,etc. lor de inserţie
IS Resistance Gene(s) IS
IS Resistance Gene(s) IS
Transpozoni
• poartă gene care conferăbacteriei funcţii noi:
• rezistenţa la antibiotice
• capacitatea de sinteză aunor enzime
• producere de enterotoxine
• sinteza antigenelor bacteriene de suprafaţă,etc.
ABCDEFG Transposase GFEDCBA
Bacteriofagi
 virusuri care parazitează bacteriile
 se cunosc 6 grupe morfologice de bacteriofagi
 cei mai bine studiaţi - bacteriofagii T ai bacilului coli.
formaţi din:
• cap hexagonal: alcătuit dintr-un învelis proteic caracteristic virusurilor (capsida) , adăposteste acidul nucleic
• un gât
• prelungire numita picior(coadă): cilindru rigid învelit într-un manson proteic asemănător miozinei se termină
cu o placă hexagonală ce conţine o enzimă de tipul lizozimului.de placa bazală se prind 6 fibre cu rol în
fixarea bacteriofagului pe suprafaţabacteriei.
Replicarea bacteriofagului
CICLUL LITIC al bacteriofagilor→ fagi virulenţi
• atasare
• contracţie manson
• pătrundere acid nucleic în celulă
• sinteza componenţi fagici
• asamblare
• iesire din celulă
Ciclul replicativ al bacteriofagului
1. Atasarea bacteriofagului pe suprafaţa peretelui bacterian
-prin receptori de perete, specifici.
-Această specificitate este de tip enzimatic -
stă la baza lizotipiei
2. Contracţia mansonului proteic; bacteriofagul îsi injectează numai ADN în celula bacteriană
Ciclul replicativ al bacteriofagului
3. Genomul fagic va determina sinteza de noi bacteriofagi identici cu cel de la care a provenit ADN
• ADN se replică prin replicare semiconservativă
• ribozomii bacterieni vor sintetiza proteinele capsidale si ale cozii.
4. Asamblarea noilor bacteriofagi
5. Iesirea vor părăsi celula bacteriană care se lizează

CICLUL LIZOGEN al bacteriofagilor→ fagi temperaţi

• uneori genomul bacteriofagului se va integra în cromozomul bacterian încadrându-se si funcţional în acesta.
• el nu se mai replică decât în acelasi timp cu cromozomul bacterian, deci în timpul diviziunii bacteriene si se
numeste profag consecintele lizogeniei pentru bacterie
• bacteria lizogenizată este imună la infecţia cu acelasi bacteriofag, dar nu pentru alţi bacteriofagi
• rofagul codifică el însusi unele caractere pe care le dobândeste astfel bacteria lizogenă.
• exemplu clasic în acest sens este toxigeneza la bacilul difteric care este codificată de un profag ce se află în
cromozomul bacterian.
• Tulpinile de bacili difterici care nu sunt lizogenizate de acest profag, nu sunt capabile să secrete toxina si
sunt, deci nepatogene,
• transducţia, mecanism de transfer genetic de la o bacterie la alta, mediată de bacteriofagi
Importanta practică a bacteriofagilor
 Cercetări biologice
 utilizaţi ca model în studiul proceselor biologice fundamentale:
 replicarea ADN
 funcţiile genelor
  morfogeneza virală
Studii de inginerie genetică
 vectori pentru clonare genetică
 adjuvanţi în procesele de secvenţare
 Importanta practică a bacteriofagilor
Terapie si prevenţie
 administrarea unei mixturi de bacteriofagi pentru tratarea si prevenirea infecţiilor
 intestinale
 concept vechi, azi studiat cu atenţie
 animale – fagi care atacă doar EHEC
Epidemiologie
 tipizare bacteriană – LIZOTIPIE
 LIZOTIP = FAGOVAR
 în epidemii – identificarea sursei de infecţie, căii de
 transmitere
 pentru
Salmonella Typhi
Salmonella Paratyphi
Staphylococcus aureus
Pseudomonas aeruginosa etc.
VARIABILITATEA BACTERIANĂ
modificarea comportamentului celulei bacteriene sau a descendenţilor ei
Variante:
VARIABILITATE FENOTIPICĂ
• modificări morfologice sau fiziologice de tip adaptativ;
• nu se transmit ereditar;
• genomul nu este afectat
VARIABILITATE GENOTIPICĂ
• modificări definitive ale materialului genetic
• se transmit descendenţilor
MECANISMELE VARIATIEI GENOTIPICE
• mutaţie
• transfer genetic + recombinare genetică
MUTATIA
modificare accidentală în secvenţanucleotidică a unei gene → modificări almesajului genetic
 apar prin:
• substituţii la nivelul materialului genetic
• inversii
• inserţii
• deleţii
mutaţia spontană: apare în condiţii de mediu obisnuite, fără intervenţia unui factor decelabil
mutaţia indusă: se produce sub acţiunea unor factori fizici sau chimici = factori mutageni
mutaţia punctiformă: alterarea unui singur nucleotid, a unui singur codon
mutaţia extinsă: afectează secvenţe mai mari ale uneia sau mai multor gene, alterările depăsind limitele unui codon
mutaţia regresivă (retromutaţie): afectează celule mutante; determină revenirea acestora la tipul iniţial restabilind
secvenţa nucleotidică originară
mutaţii supresoare: permit exprimarea funcţiei anterioare a genei desi persistă o modificare a secvenţei bazelor
nucleotidice
MECANISME DE TRANSFER ALE MATERIALULUI GENETIC
• Transformarea
• transfer mediat de bacteriofagi (transducţia, conversia lizogenică)
• conjugare
TRANSFORMAREA
• bacteria acceptă ADN liber de la o altă bacterie donor sau din alte surse
 • 1928 – Griffith – experienţereferitoare la virulenţapneumococilor faţă de soarecele alb
• ADN – pătrunde în celulă
• Recombinare genetică –înlocuirea unei secvenţe nucleotidice omologe
• Dobândirea unui caracter genetic nou
TRANSDUCTIA
• transferul unui fragment genetic cromozomal sau extracromozomal prin intermediul unui bacteriofag
• bacteriofagul = transductor
• bacteria receptoare = transductant
 Transductia specializată (restrictivă)- transfer al unui număr restrâns de gene din vecinătatea situsului de legare a
profagului în cromozomul bacterian
 Transductia generalizată(nerestrictivă)- transfer a oricărei gene indiferent de pozitia ei în genom, încorporate
accidental în fag
- realizată de un nr. mare de fagi neintegrati
Infecţia donorului
• replicarea fagului si degradarea ADN-ului celulei gazdă
• asamblarea particulelor fagice
• eliberarea fagilor
• infecţia receptorului
• recombinare
Conjugarea
 transferul de material genetic de la o bacterie donoare la una receptoare printr-un proces de împerechere, ce se
realizează prin contactul directdintre cele două celule.
 se pot transmite
• plasmide
• gene cromozomiale (prin intermediul factorului F+)
CONJUGAREA
 legarea a 2 celule prin pili de sex
 conjugare efectivă:- punte specifică de conjugare donor - acceptor
 transfer:
• endonucleaza clivează o catenă a ADN circular d.c. într-un specific
• transferul catenei în celula receptor
 sinteza:
pe ambele catene de ADN (rămasă si transferată) se sintetizează prin complementaritate structura dublu catenară
- celula receptor = transconjugant

Curs 5
RELATIILE MICROORGANISM-GAZDA UMANA
DEFINITII
• Aderentă (atasare, adeziune)= procesul prin care bacteria se leagă de suprafata celulei tintă. Este principalul pas în
initierea procesului infectios.
• Diseminare (invazie)= procesul prin care microorganismul se răspândeste de la poarta de intrare în tot organismul
• Infectie= multiplicarea unui agent infectios patogen în interiorul organismului, chiar dacă este neînsotită de
manifestări clinice de boală
• Microorganism nepatogen - face parte din flora normală - nu produce îmbolnăvire
• Microorganism patogen - microorganism care întotdeauna cauzează boală.
• Microorganism potential patogen (oportunist) - microorganism capabil să cauzeze îmbolnăvire doar atunci
când este afectat sistemul de apărare al macroorganismului
• Microorganism saprofit - bacterii care trăiesc în natură - se stabilesc rar în organism - au importantă redusă
ca factori patogeni DEFINITII
• Patogenitate= capacitatea unui microorganism de a cauza boală prin virulentă sau toxigenitate Purtător
asimptomatic= persoană care adăposteste microorganismul fără a prezenta semne clinice de boală care
poate transmite microorganismul celor din jur
PATOGENEZA INFECTIEI BACTERIENE
• include
– initierea procesului infectios
– mecanismele care duc la instalarea semnelor si simptomelor bolii infectioase
• interactiunea bacterie - gazdă depinde de
– capacitatea microorganismului de a se stabili în macroorganism si de a cauza leziuni
– mecanismele de apărare ale macroorganismului
Bacteria actionează prin
• capacitatea de aderare la substratul specific
• invazivitate
• toxigenitate
• abilitate de a se sustrage răspunsului imun
• Dacă bacteria sau reactiile imune lezează suficient macroorganismul apare boala infectioasă manifestă
clinic

• Infectie – interactiunea dintre organismul gazdă si microorganismul care a depăsit barierele antimicrobiene
primare;
• Boală infectioasă– interrelatia organism gazdă-microorganism are ca urmare leziuni importante cauzatoare
de perturbări ale homeostaziei manifestate prin simptome si semne de suferintă
AGENT ETIOLOGIC
• Numim agent etiologic al unei infectii/boli acel microorganism care cauzează boala

microorganisme:
• nepatogene
• patogene
– Neisseria gonorrhoeae
– Mycobacterium tuberculosis
– Treponema pallidum etc.
• conditionat patogene (oportuniste)
– Escherichia coli
– Klebsiella pneumoniae etc.
PROCESUL INFECTIOS
 pătrunderea
 aderarea la substratul specific
 multiplicarea bacteriană
 diseminarea
 eliminare

PĂTRUNDEREA
– Poarta de intrare
 tractul respirator
 gastro-intestinal
 genito-urinar
 tegumente si mucoase lezate (mai rar prin cele intacte)
– una sau mai multe căi pentru a pătrunde, a se instala si a se multiplica în organismul gazdă

ADERAREA LA SUBSTRATUL SPECIFIC

– cel mai adesea de o celulă epitelială
– etapa obligatorie, indispensabilă initierii procesului
infectios
– dacă bacteriile nu aderă de suprafata celulei sau a
tesutului ele pot fi îndepărtate de mucus sau de alte
fluide care spală suprafata tesutului
– proces complex în care au rol important
 hidrofobicitatea
  încărcătura electrică a suprafetelor
 prezenta unor molecule de legare specifice pe suprafata
 bacteriei
 existenta receptorilor specifici pe suprafata celulei tintă
MULTIPLICAREA BACTERIANĂ
După localizarea bacteriei în focarul primar de infectie începe multiplicarea bacteriană si diseminarea germenilor în
organism.
DISEMINAREA poate avea loc
• direct prin tesut
– extindere locală în suprafată
– extindere în profunzime
– extindere regională
• prin torentul sanguin
– bacteriemie - prezenta bacteriilor tranzitoriu în sânge
– septicemie - prezenta permanentă a bacteriilor în torentul sanguin unde se varsă încontinuu
din focare septice primare si/sau secundare, însotită de manifestări clinice caracteristice
ELIMINARE
Microorganismul poate fi eliminat din organismul infectat
– pe tot parcursul bolii
– doar în anumite etape de evolutie ale bolii
– prin intermediul excretiilor si secretiilor eliminate de pacient:
• materii fecale,
• urină,
• spută,
• puroi etc.
Microorganismul
Factori de patogenitate ai bacteriilor
• PATOGENITATEA= capacitatea unui microorganism de a declansa în organismul gazdă fenomene morbide,
patogene:
– modificări locale,
– modificări generale,
– lezări ale unor functii.
• este un caracter de specie
• este determinată genetic.
• Microorganismele pot fi patogene prin
– virulentă si / sau toxigenitate.
VIRULENTA
• reprezintă gradul diferit de patogenitate al tulpinii microbiene agresoare si nu al întregii specii bacteriene
• depinde de conditiile în care trăieste germenul
• poate fi cuantificată prin numărul de microorganisme necesare în conditii standard
pentru a cauza moartea a 50% dintr-un lot de animale de laborator (doza letală 50%; DL50)
• Factorii care conditionează virulenta unei tulpini bacteriene sunt
– multiplicarea
– invazivitatea
factorii somatici bacterieni care asigură virulenta bacteriei:
• pili (fimbrii) de adeziune;
• lectine – proteine cu tropism pentru carbohidrati;
• liganzi – molecule care realizează legături specifice cu molecule complementare de la nivelul substratului;
• glicocalix;
• slime – mediu vâscos peribacterian care mediază
atasarea nespecifică a bacteriilor;
• capsula – rol antifagocitar, uneori rol în aderare
• antigenul Vi de suprafată al unor bacili Gram negativi etc.
 coagulaza – liberă sau legată la S.aureus;
• leucocidina – produsă de S.aureus după ce a
fost fagocitat;
• catalaza – inhibă sau inactivează radicalii activi de oxigen;
• enzime litice:
• colagenaza, fibrinolizina, hialuronidaza –stafilococ, streptococ
• hemolizine;
• lecitinaza – clostridii;
• proteaze, DN-aze, RN-aze, lipaze etc.
• substante care inhibă sau modifică răspunsul imun:
– endotoxina – creste sinteza de interleukină 1;
– IgA proteaza – meningococ, gonococ;
– proteina A – stafilococ; inhibă opsonizarea;
– producerea superantigenelor
- S.aureus;
- molecule care pot activa independent limfocitele T ceea ce poate determina atât anergie cât
si hiperactivarea sistemului imun.
TOXIGENEZA
• Germenii se multiplică la poarta de intrare unde elaborează toxine care produc alterări celulare si tisulare la
distantă.
• Bacteriile produc 2 categorii de toxine:
– toxine proteice (exotoxine)
– toxine lipopolizaharidice (endotoxine)
Exotoxinele
• sunt produse de
Bacili Gram pozitivi, codificate de:
• gene cromozomiale
– toxina difterică
– toxina botulinică
• plasmide
– toxina tetanică
– toxina cărbunoasă
Bacili Gram negativi, codificate de:
• gene cromozomale
 V.cholerae
 Shigella dysenteriae tip 1
 P.aeruginosa
• plasmide
– unele tulpini de E.coli
Exotoxinele pot fi:
– citotoxine
• actionează asupra membranei celulelor eucariote.
– toxine A-B
• formate din 2 părti:
– polipeptidul A (active) (enzimă, ADP-riboziltransferaza)
– una sau mai multe polipeptide B (bind) cu rol de liganzi se leagă de receptorul specific celular, prin pinocitoză
– portiunea A ajunge în citoplasmă unde va ataca o anumită tintă moleculară ceea ce face ca fiecare exotoxină să
aibă actiune specifică
• Exotoxinele A-B au următoarele caracteristici:
1. se desprind usor de bacteriile care le produc, difuzând în mediul înconjurător;
2. pot fi obtinute pe medii de cultură, pot fi separate prin filtrare;
3. sunt proteine cu greutate moleculară mare;
4. sunt termolabile (exceptie enterotoxinele) si sunt descompuse de enzimele proteolitice;
Exotoxinele
1. sunt antigene complete, puternice,
– anticorpii specifici formati fată de exotoxine – antitoxine
– antitoxinele se formează în urma bolii sau a vaccinării;
2. pot fi transformate, sub actiunea concomitentă a căldurii si a formolului, în anatoxine (toxoizi)
– netoxice
– puternic antigenice
– utilizate
• în profilaxia bolilor produse de germenii respectivi
• pentru hiperimunizarea animalelor de laborator în scopul obtinerii de seruri antitoxice.
– Anticorpii (antitoxine) apăruti după vaccinare cu anatoxină neutralizează activitatea toxică prin cuplare specifică cu
toxina;
Exotoxinele
• 1. au toxicitate foarte mare (DLM de ordinul ng/kg corp);
• 2. efectul lor se instalează după o perioadă de incubatie;
• 3. au efect specific
– simptomele declansate - specifice pentru fiecare toxină în parte
– specificitatea toxinelor A-B are dublă conditionare:
• specificitatea exotoxinei pentru receptorul celular
• specificitatea tintei pentru ADP-riboză
Endotoxinele
• produse de bacterii Gram negative codificate cromozomial
• Endotoxinele au următoarele caracteristici:
• 1. sunt localizate pe membrana externă a bacteriilor Gram negative si sunt eliberate după liza acestora;
• 2. nu pot fi obtinute pe medii de cultură;
• 3. sunt lipopolizaharide în compozitia lor fiind inclusi acizi grasi, un lipid A si lanturi de polizaharide;
• 4. sunt termostabile si nu sunt descompuse de enzimele proteolitice;
Endotoxinele
• 1.sunt imunogene în anumite conditii dar anticorpii nu le neutralizează complet efectele;
• 2.nu pot fi transformate în anatoxine;
• 3.au toxicitate moderată (DLM de ordinul μg/kg corp);
• 4.efectul lor se instalează imediat ce sunt eliberate;
Endotoxinele
• nu au efect specific
– simptomele declansate - aceleasi indiferent de bacteria care le produce
– actionează prin stimularea eliberării de citokine din macrofage (interleukina 1, 6, 8)
• Citokinele împreună cu factorul de necroză a tumorilor si cu factorul de activare a plachetelor stimulează
producerea de prostaglandine si leucotriene.
– În functie de cantitatea de endotoxine eliberată pacientul va prezenta febră, leucopenie urmată de leucocitoză,
hiperglicemie urmată de hipoglicemie, diaree hemoragică secundară efectelor endotoxinei asupra plachetelor
saunguine si complementului.
– Dozele mari eliberate brusc în circulatie determină colaps cardiovascular cu coagulare intravasculară diseminată
simptome care caracterizează socul endotoxinic.

Curs 6
SISTEMELE DE APARARE ALE ORGANISMULUI UMAN
Factori de apărare ai gazdei
• apărarea nespecifică
• constitutională
• înnăscută
• naturală
• ereditară
– dezvoltată în cursul filogeniei
• apărarea specifică
• dobândită
• imunitate
– dezvoltată în cursul ontogenie
APĂRAREA NESPECIFICĂ
• constituie prima linie de apărare
• este non-antigen specifică
• nu are memorie imună / nu protejează postinfectie
• Mecanismele de apărare nespecifică, înnăscută
– s-au dezvoltat filogenetic
– sunt asigurate de factori constitutionali cu care se nasc toti indivizii
– Factorii rezistentei nespecifice sunt:
A. bariere si mecanisme nespecifice externe:
BARIERE TEGUMENTARE
• Tegumentul este cea mai eficientă barieră mecanică si în acelasi timp ecologică si chimică prin:
– integritate – microorganismele nu pătrund prin tegumentul intact (exceptie leptospira);
– exfoliere - sunt îndepărtate microorganismele superficiale
– microbiota rezidentă a tegumentului dominată de bacterii Gram pozitive care produc lipoliza sebumului;
– pH-ul usor acid datorat lipolizei sebumului
BARIERE MUCOASE
• mai complexe dar mai putin eficiente decât tegumentul
• prin mucoase pot pătrunde un număr destul de mare de bacterii în organism
• barierele mucoase actionează ca:
– bariere mecanice – prin epiteliile pavimentoase stratificate si variate epitelii secretoare; prin secretiile care spală
suprafetele;
– bariera glicoproteică – mucusul care împiedică aderarea bacteriilor de substratul specific;
– bariera chimică – prin secretiile care contin lactoferină si lizozim;
– bariera ecologică – prin microbiota mucoaselor.
B. bariere si mecanisme nespecifice interne:
BARIERE MECANICE
- reprezentate de tesutul conjunctiv dens care poate fi depăsit relativ usor de bacteriile care eliberează colagenaze
BARIERA CELULARĂ
• Asigură apărarea antibacteriană prin
– fagocitoză
– pinocitoză
– include sistemele fagocitare circulante:
• granulocitar
• reticulo-endotelial
• Fagocitele sunt de două feluri:
• polimorfonucleare neutrofile (microfage) prezente în sânge
• fagocite mononucleare (macrofage)
• Importantă este actiunea celulelor „natural killer” – NK – ce au actiune citotoxică naturală asupra celulelor
infectate cu virus si asupra celulelor tumorale.
Răspunsul imun mediat celular (RIMC)
• RIMC este esential în eliminarea:
• celulelor infectate cu PARAZITI INTRACELULARI, cum ar fi unele bacterii (agentul tuberculozei…) si virusuri
(HIV,VHB, virusul gripal…)
•CELULELOR CANCEROASE
•CELULELOR UNEI GREFE ALOGENE
Celulele care realizează RIMC:
•macrofagele
•limfociteleTdintre care LT 4 si LT 8
• cele din urmă se formează în MĂDUVA OSOASĂ si se diferentiază în TIMUS
Răspunsul citotoxic
• unele celule indezirabile sunt eliminate ca urmare a interventiei SISTEMULUI IMUNITAR:
• celulele canceroase
• celulele infectate de microorganisme patogene intracelulare (virusuri, unele bacterii…)
• celulele unui grefon alogenic
• Această eliminare este realizată de unele celule ale sistemului imunitar: LIMFOCITELE T CITOTOX
B. bariere si mecanisme nespecifice interne:
BARIERA CHIMICĂ
• reprezentată de
– interferoni
– reactivii de fază acută
– sistemul complementICE
INTERFERONII
• proteine cu greutate moleculară mică
• elaborate de celula infectată cu virus
• proteine care protejează de infectia virală celulele neinfectate
• NU protejează celula producătoare;
• grupele de IFN sunt distincte imunologic
• antiserurile anti IFN nu reactionează încrucisat
• prima linie de apărare nespecifică a organismului fată de infectia virală,– precede răspunsul imun specific
• au specificitate de gazdă– activi numai pe celulele speciei producătoare
• nu au activitate virus specifică– inhibă o mare varietate de virusuri
• produsi de celulele tuturor vertebratelor – în mod normal celulele nu produc interferoni decât
atunci când sunt stimulate
• inductoare de interferon
– infectia virală
– ARN dublu spiralat
– activatori si inhibitori metabolici
• mitogeni - fitohemaglutinina
• limfokine – IL-1, IL-2, IL-12
• acid retinoic
– bacterii si endotoxine
• Brucella spp., Lysteria monocitogenes, Mycoplasma
• Endotoxinele bacteriilor Gram-negative
INTERFERONII
• INHIBITORI DE IFN:
– actinomicina D
– cortizonul
– unele virusuri prin mecanisme de evitare a răspunsului imun
• sunt citokine care au functii imunomodulatoare
– interferonul α – inhibă replicarea virală
– interferonul β – inhibă replicarea virală
– interferonul γ – afectează macrofagele, „celulele natural ucigase” (NK) si alte celule
antigene
• moleculă străină organismului care poate fi recunoscută de sistemul imun
• uneori molecule proprii pot deveni non-self
• tipuri de antigene:
– proteine
• polen de graminee
• albus de ou
• endotoxinele bacteriene
– haptene
• săruri de nichel legate de proteine
antigene - proprietăti
• 1. imunogenitatea
i. capacitatea de a induce răspuns imun
ii. bune imunogene: proteine, carbohidrati
iii. slabe imunogene: lipide, acizi nucleici
• 2. specificitatea
i. capacitatea de a reactiona cu anticorpii specifici
• A) antigene complete
 au ambele proprietăti
  sunt de natură proteică
• B) antigene incomplete = haptene
 nu sunt imunogene
 induc răspuns imun doar legate de o moleculă “carrier”
1. diferite tipuri de antigene
– antigene particulare
– antigene solubile
2. determinanti antigenici