Buică Ștefania

Stan Ștefana

Tăureci Ioana

Proiect Criminologie

Argumente împotriva pedepsei cu moartea

Beccaria este primul care, intr-o lucrare publicată, numita “Despre delicte si pedepse”( Dei
delitti e delle pene) pune problema dreptului de a recurge la pedeapsa cu moartea, intrebându-se
daca “moartea este oare o pedeapsa cu adevarat utila si necesara pentru siguranta si buna ordine a
societatii”, solicitând abolirea acesteia, deoarece atat morala crestină, cât si dreptul penal al
acelei epoci sanctionau suicidul, dovedind că pedeapsa cu moartea nu este folositoare , avand ca
exemplu si „experienta tuturor secolelor", experientă care dovedește faptul că efectul severității
pedepselor este mai mic asupra psihicului uman decât efectul datorat de durata pedepsei. Astfel
că “ omul nu poate ceda dreptul la viață, după cum nu poate renunta la viată prin sinucidere”,
deci atata timp cat se sustinea ca omul nu are voie sa isi ia propria viată, cu ce drept i se putea lua
acesta de către stat?

In prezent, peste 70% dintre tarile din intreaga lume au interzis pedeapsa cu moartea, iar unele
dintre argumentele sustinute de acestea sunt legate de inumanitatea pedepselor. Astfel, cum se
sustine si in diferite Conventii si Tratate precum Conventia Europeana pentru prevenirea
torturii si a pedepselor sau a tratamentelor inumane sau degradante, acestea au scopul de a
apăra populatia impotriva dezumanizării si de a interzice controlul asupra existentei vietii altei
persoane.

Un alt argument relevant impotriva acestei pedepse il reprezinta faptul că ea poate fi folosită ca
un instrument de control. Tocmai din cauză că masele de oameni sunt greu de monopolizat, frica
este unul dintre cele mai usoare instrumente cu care poti ajunge la psihicul uman, acesta fiind
unul dintre motivele principale in folosirea ei. Chiar daca pedeapsa cu moartea trebuia folosită
pentru cele mai grave infractiuni, executiile nu au reprezentat intotdeauna aceasta realitate si
astfel aceasta era folosita in scopuri proprii de catre conducatorii popoarelor.

Imposibilitatea anularii pedepsei cu moartea reprezintă o problemă importantă. Aceasta este si

una dintre diferentele majore intre pedeapsa cu moartea si celelalte pedepse: faptul ca este
singura pedeapaa care nu poate fi anulata in cazul in care se descoperă ca cel executat nu era
vinovat.
 Pedeapsa cu moartea nu descurajeaza fenomenul infractional, iar in prezent acesta este unul
dintre rolurile pedepselor. In aceasta privintă s-au facut studii din care a reiesit ca Sudul
Americii are cea mai mare rata a crimelor din tara, iar in statele in care este interzisă aceasta
pedeapsa, rata crimelor este mai mica.

Astfel, viata este cel mai de preț drept pe care o persoană l-a dobândit odata cu nasterea sa si
nimeni nu este indreptatit sa decida orientarea acesteia.

Argumentul psihologic

Despre ceea ce nu se vorbește în mod uzual este presiunea ce se afla pe umerii

judecătorilor, astfel ca există cazuri mediatizate, de crime oribile, iar aici judecătorii simt în plus
presiunea opiniei publice şi a comunităţii pentru o pedeapsă cât mai dură, pedeapsă care poate nu
este totdeauna şi cea corectă. În alte situații judecătorii simt vinovăție în legatura cu decizia pe
care au luat-o. De exemplu, Lindy Lou Isonhood, un judecător din Mississippi care a votat in
favoarea uciderii unui criminal, si-a regretat ulterior decizia, ajungand să ia sedinte de terapie si
ajungand sa fie diagnosticata cu PTSD (Posttraumatic stress disorder).

Argumentul religios

Pare a fi cel mai puternic argument al adversarilor pedepsei capitale. Aceştia susţin că
viaţa a fost dată omului de divinitate si doar aceasta poate să ia viaţa cuiva. De asemenea, se
consideră că acel om, în închisoare, poate să se “pocăiască”, existând destule cazuri în care
criminali periculoşi au găsit calea credinţei în închisoare.

UE luptă pentru abolirea pedepsei cu moartea în mai multe moduri.

 interzice comerțul cu bunuri care pot fi folosite pentru tortură și executare;

 folosește politica comercială pentru a încuraja respectarea drepturilor omului;
 sprijină organizațiile societății civile din țările care cresc gradul de conștientizare,
monitorizează și documentează situația;
 în calitate de observator permanent în cadrul ONU, UE este un susținător vocal al tuturor
acțiunilor de abolire a pedepsei cu moartea;
 Parlamentul adoptă rezoluții și găzduiește dezbateri care condamnă acțiunile țărilor care
încă aplică pedeapsa capitală. Rezoluția privind pedeapsa cu moartea, care a fost adoptată
în 2015, a condamnat folosirea acesteia pentru a suprima opoziția sau din motive de
credință religioasă, homosexualitate sau adulter.
 Belarus este singura țară de pe continentul european care aplică în continuare pedeapsa
cu moartea, în timp ce în Rusia există un moratoriu.

Modalităţile de executare a pedepsei cu moartea au fost multiple de-a lungul timpului,

ele diferenţiindu-se de la un stat la altul.
În prezent, se urmăreşte executarea pedepsei capitale fără a înjosi persoana
condamnatului şi utilizând acele mijloace care să facă moartea mai uşor suportabilă.
Astăzi, printre modalităţile cele mai cunoscute de executare a pedepsei cu moartea
se pot cita: decapitarea, spânzurarea, împuşcarea, electrocutarea, gazarea sau injecţia letală.
Primul dintre acestea mai este menţinut în: Arabia Saudită, Dahomey, Coasta de Fildeş,
Laos.
Spânzurarea s-a practicat îndeosebi în Marea Britanie şi fostele colonii ale acesteia. În
S.U.A, la 6 august 1890, spânzurarea a fost înlocuită cu scaunul electric.
Astăzi, se mai practică această modalitate de executare a pedepsei capitale în: Afganistan,
Australia, Canada, Etiopia, Ghana, India, Indonezia, Irak, Iran, Japonia, Noua Zeelandă,
Pakistan, Sri Lanka, Turcia.
Împuşcarea, ca mod de punere în practică a pedepsei capitale, este prevăzută în unele
legislaţii pentru săvârşirea unor infracţiuni cu caracter militar şi este întâlnită în: Argentina,
Bulgaria, Camerun, China, Grecia, Mexic, Olanda, Peru, Senegal, Somalia.
Electrocutarea a fost practicată în special în S.U.A şi a fost contestată ca metodă prin care
se execută pedeapsa cu moartea, întrucât s-a constatat că, de la caz la caz, decesul nu se instala
imediat, ci se impunea aplicarea mai multor şocuri electrice 34.
Aceeaşi problemă s-a ridicat şi în cazul gazării, când este posibil ca moartea să nu survină
instantaneu, ea depinzând de reactivitatea organismului.

1. Pedeapsa cu moartea poate fi o sancțiune greșită

Conform unor statistici realizate în februarie 2022 de către DEATH PENALTY

INFORMATION CENTER, în statele din SUA în care se practică pedeapsa capitală, începând
cu anul 1973 și până în prezent, 186 de deținuți au fost exonerați de la pedeapsa cu moartea,.

Cu toate acestea, există și cazuri în care inocența făptuitorilor a fost descoperită prea târziu. Cel
puțin 4% din cei condamnați la moarte nu erau vinovați.

Una dintre metodele folosite pentru reexaminarea vinovăției a fost testul ADN, însă acesta se
putea folosi în puține cazuri. În alte cazuri, apăreau probe suplimentare care dovedeau
nevinovăția celui condamnat.
 2. Rasismul

Conform aceluiași studiu, persoanele de culoare sunt mai predispuse la pedeapsa cu moarte
decât alte categorii.

- Judecătorii din statul Washington acordă de 3 ori mai multe pedepse cu moartea
persoanelor de culoare (Prof. K. Beckett, Univ. of Washington, 2014)

- În statul Louisiana, șansele ca o persoană sa primească această pedeapsa sunt de 97% în

cazul în care victima nu era de culoare (Pierce & Radelet, Louisiana Law Review,
2011)

În statele în care s-au făcut aceste statistici s-a constatat existența unui tipar în ceea ce privește
discriminarea în funcție de culoarea victimei sau a făptuitorului. Astfel, se dovedește faptul că
aplicarea pedepsei cu moartea este inevitabil afectată de subiectivismul judecătorilor.

Cercetătorii s-au întrebat dacă aplicarea pedepsei cu moartea are ca efect reducerea crimelor.
Un procent de 88% dintre experți au susținut că execuțiile nu reduc omorurile.

3. Costuri ridicate comparativ cu alte pedepse

- În Oklahoma, un caz de pedeapsă capitală costă de 3.2 ori mai mult decât un caz
normal (Study prepared by Peter A. Collins, Matthew J. Hickman, and Robert C.
Boruchowitz, with research support by Alexa D. O’Brien, for the Oklahoma Death
Penalty Review Commission, 2017.)

- În Texas, un astfel de proces costă aproximativ 2.3 milioane de dolari, de 3 ori mai mult
decât încarcerarea unei persoane în regim de maximă siguranță, pe o perioadă de 40 de
ani.

Ofițerii de poliție au constatat că pedeapsa cu moartea este pe ultimul loc în combaterea crimelor
prin violență. Aceștia consideră, totodată, că aceste cheltuieli realizate în vederea proceselor
reprezintă un mod foarte deficitar de utilizare a banilor contribuabililor.
Bibliografie:

https://www.ojp.gov/ncjrs/virtual-library/abstracts/crimes-and-punishments

https://www.statista.com/statistics/715019/homicide-rates-in-latin-america/

https://www.academia.edu/8904544/Pedeapsa_cu_moartea

https://www.crestinortodox.ro/religie/pedeapsa-capitala-pedeapsa-moartea-argumente-si-contra-
158180.html

https://documents.deathpenaltyinfo.org/pdf/FactSheet.pdf