ASPECTE ALE FORMĂRII COMPETENȚEI DE RECEPTARE

A MESAJULUI ORAL ÎN DIVERSE SITUAȚII DE COMUNICARE

LA COPII DE VÂRSTĂ ȘCOLARĂ MICĂ
Perepelicnîi Veronica, învățătoare clasele primare
Liceul Teoretic Zubrești, Strășeni
Posțan Liliana, dr., conf.univ.
Catedra Pedagogie şi Metodica Învăţământului Primar, UST
Cuvinte-cheie: comunicare orală, competența de comunicare orală, copii de vârstă școlară mică,
situații de comunicare, mesaj oral, competențe de receptare.
Comunicarea orală este forma comună, naturală a comunicării și unul dintre cele
mai complexe şi eficiente procese de transmitere a informaţiei. Aceasta implică
participarea unui vorbitor şi a unui ascultător în schimbul de mesaje simple și
complexe - gânduri, opinii sau idei. Comunicarea orală reprezintă, ca si comunicarea
scrisă, un sistem propriu de reguli și norme, doar că sensibil mai bogat şi mai
complex, datorită factorilor extra și paralingvistici şi a influenţei decisive a cadrului
situaţional.
Comunicarea orală se dezvoltă ca o competența inconștientă a copilului de la
naștere. Cu timpul, devenim conștienți de valoarea competenței de comunicare orală
pentru a ne face înțeleși și a obține ce ne dorim.
Competenţa de comunicare orală reprezintă un ansamblu de cunoştinţe,
comportamente şi atitudini, mobilizate pentru a realiza diferite forme de comunicare,
care se detaliază în: participarea la o discuţie, adresarea de întrebări (luarea
interviului), răspunsul la întrebări (oferirea interviului), relatarea unor experienţe,
reproducerea de texte, generalizarea unor idei şi prezentarea în public, realizarea a
diverse comentarii etc. [3]
Comunicarea orală este partajată de emițator și receptor. În comunicarea
bilaterală, în dialog, emiţătorul şi receptorul îşi schimbă alternativ poziţiile/rolurile.
Receptorul este persoana căreia i se adresează emiţătorul, destinatarul,
primitorul mesajului, pe care îl decodează. El poate fi, de asemenea, un individ, o
instituţie sau un grup de mai multe persoane recunoscute ca partcipante la
comunicare şi care formează auditoriul.
Curriculumul național. Învățământ primar (2018) acordă atenție semnificativă
dezvoltării competenței de comunicare a elevilor din învățământul primar.
Sistemul de competențe pentru învățământul primar se structurează pe trei
dimensiuni: Competențe-cheie/transversale/transdisciplinare, Competențe specifice
disciplinelor școlare, Unități de competențe.

351
 Competența de comunicare în limba maternă, așa cum este proiectată de
Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului privind competențele-cheie
pentru învățarea pe parcursul întregii vieți (2006/962/EC) prevede, deținerea de către
persoană a următoarelor cunoștințe, deprinderi și atitudini:
Cunoştinţe – vocabular, gramatică funcţională, funcţii ale limbii (acte de
vorbire); sunt incluse şi: conştientizarea principalelor tipuri de interacţiune verbală;
un registru de texte literare şi non-literare; principalele caracteristici ale diferitelor
stiluri şi registre de limbă; variabilitatea limbii şi a comunicării în diferite contexte.
Deprinderi – comunicare orală şi în scris într-o varietate de situaţii,
monitorizarea şi adaptarea propriei comunicări la cerinţele situaţiei; sunt incluse şi: a
distinge şi a folosi diferite tipuri de texte; a căuta, a colecta şi a procesa informaţia, a
folosi resurse, a formula şi a exprima argumente orale şi scrise în mod convingător,
adecvat contextului.
Atitudini – deschiderea (dispoziţia) pentru dialog constructiv, aprecierea
calităţilor estetice şi dorinţa de a le promova şi interesul pentru interacţiunea cu alţii.
Implică şi conştientizarea impactului limbajului asupra celorlalţi şi nevoia de a
înţelege şi a folosi limbajul într-o manieră pozitivă, responsabilă din punct de vedere
social [4, p. 192].
Potrivit Curriculumului național. Învățământul primar, competențele specifice
ale disciplinei integrate ”Limba și literatura româna” sunt:
1. Receptarea mesajului oral în situații de comunicare, manifestând atitudine
pozitivă, atenție și concentrare.
2. Producerea mesajului oral, demonstrând o abordare eficientă în diferite
contexte de comunicare.
3. Receptarea textelor literare şi nonliterare prin tehnici de lectură adecvate,
dând dovadă de citire corectă, conştientă, cursivă și expresivă.
4. Producerea de mesaje scrise în situații de comunicare, demonstrând tendințe
de autocontrol și atitudine creativă.
5. Aplicarea elementelor de construcție a comunicării în mesajele emise,
manifestând tendințe de conduită autonomă.
6. Gestionarea experiențelor lectorale în contexte educaționale, sociale,
culturale, dând dovadă de interes și preferințe pentru lectură [1p.19].
Competențele-cheie/transversale/transdisciplinare se formează și se dezvoltă
progresiv și gradual pe niveluri și cicluri de învățământ. În funcție de misiunea și
oportunitățile învățământului primar, se evidențiază două etape specifice: etapa
achiziţiilor fundamentale – clasele I, a II-a; etapa dezvoltării – clasele a III-a, a IV-a.

352
 Pană la intrarea în școală, copilul învață vorbirea într-un anumit fel, mai mult
spontan, iar de la această vârstă capătă o serie de caracteristici noi, datorită procesului
de instruire verbală și formării culturii verbale. Experiența verbală a copilului din
primii 6 ani de viață influențează intreaga dezvoltare psihică. La intrarea în școală
copilul are deja o anumită experiență intelectuală și verbală. În general, el înțelege
bine vorbirea celor din jur și se poate face înțeles prin exprimarea gândurilor în
propoziții și fraze alcătuite corect. Exprimă bine diferențele dintre obiecte și
fenomene, este capabil de a face ironii și discuții contradictorii, iar dorințele,
preferințele, politețea sunt tot mai clar exprimate. Această exprimare este facilitată și
de volumul relativ mare al vocabularului sau: aproximativ 2500 cuvinte din care
cca.700-800 fac parte din vocabularul activ. La sfârșitul micii școlarități, vocabularul
sau însumează cca. 4000- 4500 cuvinte din care aproximativ 1500-1600 fac parte din
vocabularul activ.
Achiziţia limbajului de către elev este una permanentă, reprezintă mai mult
decât un mod de comunicare şi exprimare personală, este o parte a procesului
gândirii.
Conform repartizării orientative pe unități de conținut la disciplina Limba și
literatura română, pentru unitatea de conținut Comunicare orală, în clasele I-IV sunt
alocate în total 114 ore, în cadrul cărora vor fi formate/dezvoltate seturi a câte cinci
unități de competență.
Tabelul 1. Proiectarea unităților de competența a competenței specifice Receptarea
mesajului oral în situații de comunicare, manifestând atitudine pozitivă, atenție și concentrare
Competența specifică 1. Receptarea mesajului oral în situații de comunicare,
manifestând atitudine pozitivă, atenție și concentrare
Unități de competențe (sub-competențe)
Clasa 1 Clasa II Clasa III Clasa IV
1.1.Identificarea 1.1. Identificarea 1.1. Identificarea 1.1. Identificarea
semnificației unui semnificaţiei unui semnificaţiei unui semnificaţiei unui
mesaj scurt, rostit cu mesaj oral în mesaj oral în mesaj oral în
claritate, pe teme situații de variate situații de situații noi de
accesibile. comunicare comunicare. comunicare.
cunoscute.
1.2. Recunoașterea 1.2. Explicarea 1.2. Explicarea 1.2. Deducerea
sensului cuvintelor sensului cuvintelor sensului cuvintelor sensului unui
dintr-un enunț audiat. dintr-un enunț din contexte variate cuvânt prin
audiat. de comunicare. raportare la mesajul
audiat în contexte
variate de

353
 comunicare.
1.3. Distingerea unor 1.3. Determinarea 1.3. Determinarea 1.3. Determinarea
informații din mesajul informaţiilor informaţiilor informaţiilor
rostit clar, audiat. esențiale dintr-un esențiale şi a principale și
mesaj audiat. succesiunii secundare şi a
cronologice a succesiunii logice a
întâmplărilor dintr- întâmplărilor dintr-
un mesaj audiat. un mesaj audiat.
1.4. Stabilirea 1.4. Distingerea 1.4. Distingerea 1.4. Distingerea
cuvintelor dintr-o după auz a după auz a după auz a
propoziţie, a silabelor corectitudinii unităților lexicale și abaterilor
dintr-un cuvânt şi a logice a a corectitudinii lingvistice din
sunetelor dintr-o silabă. propoziţiilor. logice a mesajele audiate.
enunțurilor.
1.5. Evidențierea 1.5. Receptarea de 1.5. Receptarea de 1.5. Aplicarea
cuvântului și a mesaje orale, în mesaje orale, în regulilor de
propoziției ca elemente contexte cunoscute variate contexte de ascultare activă în
esențiale de structură a de comunicare. comunicare. situații noi de
comunicării. comunicare.

Pentru receptarea mesajului oral în situații de comunicare, orizontal, în

decursul a patru ani de școală și vertical, în circa 30 de ore anual se formează/
dezvoltă unitățile de competență, exprimate evolutiv prin verbele: a identifica, a
recunoaște, a explica, a deduce, a distinge, a determina, a stabili, a evidenția, a
recepta, a aplica.
Subiecte ale cunoașterii operaționale sunt: semnificația unui mesaj oral,
sensului cuvintelor, informaţia, corectitudinea logică, abaterile lingvistice
Tabelul 2. Unități de competență 1.1.
Identificarea scurt, rostit cu claritate, pe teme accesibile.
semnificației
Identificarea în situații de comunicare cunoscute.
unui mesaj oral
Identificarea în variate situații de comunicare.
Identificarea în situații noi de comunicare.

Tabelul 3. Unități de competență 1.2.

Recunoașterea dintr-un enunț audiat
Explicarea dintr-un enunț audiat.
sensului
Explicarea din contexte variate de comunicare.
cuvintelor
Deducerea prin raportare la mesajul audiat în contexte
variate de comunicare.

354
 Tabelul 4. Unități de competență 1.3.
Distingerea din mesajul rostit clar, audiat.
Determinarea esențiale dintr-un mesaj audiat
Determinarea esențiale şi a succesiunii cronologice a
informaţiilor
întâmplărilor dintr-un mesaj audiat
Determinarea principale și secundare şi a succesiunii logice
a întâmplărilor dintr-un mesaj audiat.
Tabelul 5. Unități de competență 1.4.
Stabilirea cuvintelor dintr-o propoziţie, a silabelor dintr-
un cuvânt şi a sunetelor dintr-o silabă.
unităților
Distingerea după auz a corectitudinii logice a
corectitudinii
propoziţiilor.
logice,
Distingerea după auz a unităților lexicale și a
abaterilor
corectitudinii logice
lingvistice
Distingerea după auz a abaterilor lingvistice din mesajele
audiate
Tabelul 6. Unități de competență 1.5.
Evidențierea cuvântului și a elemente esențiale de structură a comunicării.
Receptarea propoziției, în contexte cunoscute de comunicare.
Receptarea mesaje orale, în variate contexte de comunicare.
Aplicarea regulilor de în situații noi de comunicare.
ascultare
activă
Pentru dezvoltarea unităților de competență ale competenței specifice
Receptarea mesajului oral în situații de comunicare, manifestând atitudine pozitivă,
atenție și concentrare, conceptorii Curriculumului național propun mai multe
activități de învățare și produse ale învățării:

Tabelul 7. Activități de învățare și produse ale învățării

Clasa I Lectura imaginilor; Jocuri literare; Jocuri-dramatizare; Jocuri didactice;
Informații prezentate succint; Răspunsul la întrebări; Recunoaşterea
sunetelor, a grupurilor de sunete, a cuvintelor, a enunţurilor simple în mesajul
scris şi oral; Аudierea unor emisiuni pentru copii; Colaborarea în echipă.
Clasa II Analiza și sinteza fonetică a cuvintelor; Formularea de răspunsuri orale la
întrebări; Precizarea evenimentelor din textul audiat; Povestirea orală a unui
fragment audiat; Executarea unor acţiuni după instrucţiuni; Jocuri-
dramatizări; Аudierea unor emisiuni pentru copii; Colaborarea în echipă.
Clasa III Informații prezentate succint; Răspunsul la întrebări; Exerciţii de dezvoltare
şi restrângere a propoziţiilor; Expunerea orală a textului audiat; Jocuri
didactice; Jocuri-dramatizări; Audierea unor emisiuni pentru copii;
Colaborarea în echipă.

355
 Clasa IV Informații prezentate succint; Identificarea greşelilor de exprimare;
Explicarea sensului cuvântului; Răspunsuri la întrebări; Formularea ideilor
principale dintr-un mesaj audiat; Executarea unor acţiuni după instrucţiuni
transmise oral; Exerciţii de dezvoltare şi restrângere a propoziţiilor;
Povestirea orală a unui fragment audiat; Jocuri de rol, dramatizări; Audierea
unor povești, reclame, anunțuri, emisiuni pentru copii; Formularea unor
întrebări de clarificare; Reformularea unor enunțuri; Semnale nonverbale de
încurajare; Colaborarea în echipă.
În Curriculumul național este proiectată situația de comunitare: Omul şi
comunicarea. Modul în care comunicăm.
Adaptarea noii variante de curriculum pentru Limba şi literatura română la
finalităţile curente ale educaţiei se focalizează, în continuare, asupra extinderii
aspectului functional-aplicativ şi asupra necesităţii de a valorifica la maximum
experienţele trăite de copil în varii contexte. Modelul comunicativ-funcţional include,
în mod prioritar, dezvoltarea multiaspectuală a celor patru deprinderi integratoare:
înţelegerea după auz, vorbirea, lectura şi scrierea. Doar astfel, educaţia lingvistică şi
literar-artistică va asigura însuşirea corectă de către elevi a celor trei funcţii stabilite
de ştiinţa psiholingvistică:
• Conţinutul (ce mesaj trebuie comunicat);
• Structurarea şi competenţa lingvistică (modul în care se formulează din punct
de vedere gramatical acest mesaj);
• Valoarea psihologică şi motivaţia expunerii (starea emotivă, atitudinea
vorbitorului faţă de ascultător şi invers, faţă de cele comunicate etc.) [apud 2, p.
20].

Bibliografie
1. Curriculum național. Învățământ primar, aprobat la Consiliul Naţional pentru
Curriculum, Ordinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării nr. 1124 din
20 iulie 2018. 220 p.
2. Ghid de implementare a curriculumului pentru învățământul primar, aprobat la
Consiliul Naţional pentru Curriculum, Ordinul Ministerului Educației, Culturii
și Cercetării nr. 1124 din 20 iulie 2018. 272 p.
3. Goraș-Postică V. Psihopedagogia comunicării. Suport de curs. Ghișinău: CEP
USM, 2015. 148 p.
4. Mancaș A. (col. de autori). Provocarea lecturii. Ghid metodologic pentru
dezvoltarea competenței de receptarea a mesajului scris. București: Ed.
Didactică și Pedagogică, 2013. p. 192.

356