Echilibrul fosfo-calcic

Echilibrul fosfo-calcic / calciu

• Organismul adult conţine aproximativ
1000-1500 g de calciu ceea ce reprezintă
1,5% din greutatea corporală. 99% din
conţinutul de calciu din organism este
depozitat în oase, dinţi.
• Calciul plasmatic reprezintă 4,5- 5,5 mEq/l
sau 9-11 mg/dl şi este repartizat astfel:
• calciul nedifuzibil este legat de albumine şi
globuline şi reprezintă 40-45% din calciul
plasmatic
• calciul difuzibil este calciul fixat pe anionii
organici: fosfat, citrat, bicarbonat şi reprezintă
5-10% din calciul plasmatic
• calciul ionizat reprezintă 50% din calciul
plasmatic.
Rolurile calciului:
• intervine în excitabilitatea
neuro-musculară
• asigură transmiterea influxului nervos
• participă la contracţia musculară
• este implicat în mecanismul coagulării
• are acţiune stimulatoare asupra
proprietăţilor fundamentale ale inimii
• are rol de mesager secund intracelular.
Echilibrul fosfo-calcic/fosforul
● Repartiţia fosfatului ● Concentraţia ● Rolurile formei
plasmatică variază ionizate a
● ( VN: 3-4,5 mg/dl ; fosforului:
0,9-1,5 mEq/l).
● La un adult cantitatea • variaţiile circadiene • participă la
de fosfor este de (eliminarea renală mineralizarea osului
aproximativ 600- 900 depinde de hormonul • reprezintă
g repartizată astfel: paratiroidian) acumulatorul energetic
● • fosforul depozitat în ● • aportul de glucide celular
oase si dinţi sub formă ● • vârsta - concentraţie ● • asigură structura

de fosfat tricalcic mai mare la tineri membranelor celulare,

(85%) ● • insulina stimulează a acizilor nucleici
● • fosforul intracelular captarea fosforului de ● • activează vitaminele
• Aportul de calciu şi fosfor
• Necesarul zilnic de calciu şi fosfor la adult este de aproximativ 800 mg.
• necesar zilnic este crescut în efortul fizic, la varstnici, la copii în perioadele de
creştere, gravide şi în timpul lactaţiei.
• În organism există un echilibru fosfo-calcic care este determinat de aportul, stocarea
şi eliminările de calciu şi fosfor.
• Prin dietă se aduc zilnic 1000 mg Ca+2 din care în tubul digestiv se absorb
aproximativ 350 mg. La nivel intestinal se secretă 150 mg calciu, iar prin fecale se
elimină zilnic 650-800 mg calciu. Prin urină se elimină, zilnic, aproximativ 200 mg
calciu.
• Reglarea metabolismului fosfo-calcic Calciul şi fosfatul se absorb la nivel
intestinal şi se elimină renal. Reglarea metabolismului fosfo-calcic se
realizează prin factori hormonali care iniţiază mecanisme de feed-back în
funcţie de nivelul sanguin al calciului.
 Reglarea metabolismului fosfo-calcic
● Parathormonul
● efect hipercalcemiant şi
hipofosforemiant, prin
acţiunea sa la nivel renal,
intestinal şi osos:
● • creşte absorbţia de calciu în
celulele intestinale
● • creşterea reabsorbţiei de
calciu la nivelul tubilor renali,
cu creşterea excreţiei de fosfat
la acest nivel
● • creşterea resorbţiei osoasă a
calciului, cu trecerea acestuia în
lichidul extracelular
● Vitamina D - ● Calcitonina
calcitriol
● efect hipercalceminat ● efect hipocalceminant
şi hiperfosforeminat prin:
astfel: ● • inhibarea activităţii
● • la nivel intestinal osteoclastelor şi inhibarea
stimulează absorbţia mobilizării calciului din os
calciului ● • stimularea osteoblastelor
● • la nivel renal şi formarea osului cu
determină reabsorbţia scăderea permeabilităţii
calciului şi fosforului în membranei osteocitare
tubul proximal pentru calciu şi
● • la nivel osos împiedicarea ieşirea
stimulează creşterea calciului din os.
numărului şi funcţiei ● Creşterea calcemiei
 Disfuncţiile metabolismului osos –
Hipercalcemia - calciul plasmatic creşte peste
10,5 mg/dl.
• Cauze:
• hiperparatiroidismul primar : tumoră sau hiperplazie a
glandelor paratiroidiene)
• osteoliza din metastazele osoase: în cancerul de sân,
cancerul de plămân, de rinichi sau din tumori secretante de
PTH (în leucemie, sarcoidoză, cancer bronhic, renal,
pancreatic)
• hemopatii: mielom multiplu, leucemii, boala Hodgkin
• osteoliza din imobilizările prelungite, hipertiroidism
• creşterea absorbţiei intestinale de calciu în insuficienţa
suprarenaliană, hipervitaminoză D
• creşterea reabsorbţiei renale în tratament tiazidic prelungit
• Hipercalcemia se manifestă prin:
• tulburări renale : colici renale, poliurie,
nicturie, hematurie,
• tulburări neurologice :depresia SNC,
scăderea reflexelor,
• tulburări cardiace : scurtarea intervalului
QT, tahicardie sinusală, extrasistole
ventriculare,
• tulburări digestive : ulceraţii gastrice,
pancreatită, scăderea motilităţii tractului
gastro-intestinal, constipaţie, scăderea
apetitului
• tulburări osteoarticulare : artralgii,
redoare articulară, fracturi spontane.
Disfunctii ale metabolismului osos -
hiporcalcemia
• Hipocalcemia apare când calciul plasmatic scade sub sub 9 mg/dl.
• Cauze:
• deficit de vitamină D (scăderea aportului alimentar sau malabsorbţie
intestinală, creşterea pierderilor renale, scăderea producţiei în insuficienţă
hepatică sau renală) manifestată prin rahitism (la copii) sau osteomalacie (la
adulţi)
• hiperparatiroidism secundar (indus de insuficienţa renală cronică) - calcemia
este de regulă scăzută sau normală în stadiile iniţiale
• hipoparatiroidism primar (de cauză autoimună)
• pancreatită acută.
 Disfunctii ale metabolismului osos -
hipocalcemia
• Tetanie - sindrom clinic şi electric, tradus prin hiperexcitabilitate
neuromusculară.
• paresteziile, spasmul carpal (flexia articulaţiilor cotului, pumnului şi
metacarpofalangiene, cu extensia articulaţiilor interfalangiene şi adducţia
forţată a policelui)
• spasmul pedal (adducţia forţată a coapsei şi gambei, cu flexia piciorului
şi degetelor)
• semnul Chvostek (contracţia orbicularului buzei superioare după percuţia
la nivelul mijlocului liniei care uneşte lobul urechii cu comisura labială)
• semnul Trousseau (apariţia spasmului carpal sau carpo-pedal după 3
minute de hiperpnee provocată, concomitent cu compresiune realizată
prin aplicarea garoului sau a manşetei tensiometrului la nivelul braţului)
• Manifestări senzitive: senzaţie de amorţeală,
arsuri, furnicături la nivelul extremităţilor şi
perioral
• Manifestări vegetative: spasm faringo-esofagian
(senzaţia de nod în gât), laringospasm (stridor
laringian la copii), spasm bronşic (crize
pseudo-astmatice), spasm piloric sau gastric
(dureri epigastrice), spasme la nivelul intestinului
subţire şi colonului (colici abdominale), palpitaţii,
jenă precordială (însoţite uneori de tahicardie
paroxistică, aritmii extrasistolice, modificări ale
electrocardiogramei), spasm pe arterele
coronare.
• Tulburări trofice: unghii şi păr friabile,
paradontopatii precoce şi edentaţie secundară.
• Alcaloza precipită instalarea crizei tetanice prin
reducerea fracţiunii ionizate a calciului (tetania
apare după administrare de bicarbonat,
vărsături, hiperventilaţie)
•
 Spasmofilia
• inclusă în cadrul tetaniei
normocalcemice, este un tip
particular de hiperexcitabilitate
neuromusculară, cu
simptomatologie clinică
asemănătoare tetaniei, dar cu
tablou umoral fosfocalcic şi
funcţie paratiroidiană normale.
Osteoporoza
• se caracterizează prin reducerea
masei osoase datorită unui exces
de osteoliză sau diminuării
osteogenezei.
• Se întâlneşte în: hipertiroidism,
hipogonadism, menopauză (deficit
estrogenic), hiperparatiroidism,
exces de glucocorticoizi,
malabsorbţie, imobilizare
prelungită, alcoolism, diabet
zaharat.
•
Hiperfosfatemia apare atunci când fosforul
plasmatic creşte peste 5 mg/dl.
• Cauze:
• insuficienţă renală cronică
• hipoparatiroidism primar
• acromegalie
• creşterea aportului sau sintezei de vitamină D
• tumori osoase, metastaze osoase, osteoporoză • leucemie
• chimioterapie citotoxică
• eliberare din celule: zone de infarct, liza tumorală, hemoliza acută.
• Hiperfosfatemia acută determină hipercalcemie bruscă cu
manifestările caracteristice ale acesteia,
• Hiperfosfatemia cronică este, de regulă, asiptomatică.
Hipermagneziemia apare atunci când
magneziul seric creşte peste 2,4 mg/dl.
• Cauzele cele mai frecvente sunt:
• scăderea filtrării glomerulare
(insuficienţă renală, hipocalcemie)
• aportul excesiv (medicamente cum
sunt antiacidele, intoxicaţie cu nitriţi).
• Manifestările din hipermagneziemie
constau în tulburări ale excitabilităţii
neuromusculare şi tulburări de
digestie.
Hipomagneziemia se instalează când
magneziul seric scade sub 1,5 mg/dl.
• Cauzele sunt reprezentate de:
• aportul insuficient (malnutriţie,
malabsorbţie),
• eliminarea crescută (diaree, arsuri
întinse, alcoolism),
• pierderi renale,
• scăderea reabsorbţiei prin acţiunea
anumitor medicamente (digitala,
diuretice)
• hipoparatiroidism.
• Manifestările clinice sunt
asemănătoare celor din criza de
tetanie: iritabilitate, hiperreflexie,
spasm carpopedal, convulsii şi crize
epileptiforme.