Învă

Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

1.DE
1.DEFI
FINI
NIȚII ALE
ALE ÎN
ÎNVĂȚ ĂRĂRII
II 2
2. TEORII
TEORII CONTEM
CONTEMPORANPORANE E ALE
ALE ÎNVĂ
ÎNVĂȚ ĂRII 4 
2.1. Teoria
Teoria acțiunii mintale ( teoria formării
formării pe etape a acț iunilor mintale). 4 
2.2. Teoria
Teoria organizării ierarhice
ierarhice a învăț ării 4 
3. TEORII CLASICE ALE ÎNVĂŢĂRII 8
3.1. Teoria
Teoria condiţionării
condiţionării clasice:
clasice: 8
 BIBLIOGRAFIE 11

1
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

1.DEFINIȚII ALE ÎN
ÎNVĂȚĂRII

Conf
Confor orm m DEX,
DEX, „ a învă nvăța” provi ovine din cuvâ uvântntul
ul latlatinesc
nesc
„inv
„invititia
iare
re-v
-vit
itiu
ium=
m=vi vici
ciu”
u” și înseînseam
amnă nă:: „ a-și însuînsuși cunocunoștin tințele
ele dint
dintr-r-
un domenomeniu iu teoteoreti
etic sausau pract actic,
ic, a stu studi
dia;
a; a transm ansmit itee în mod
sist
sistem
emat atic
ic cuno
cunoștin tințe dint
dintr-
r-un
un domen
domeniu iu oarec
oarecarare;e; a inst
instru
rui,i, a ini
iniția;
ia; a
(se) obișnui, a (se) deprinde cu ( ceva); a arăta cuiva cum să
 procedez
 procedeze, e, a sfătui;
sfătui; a trage
trage învă
învățaminte,
aminte, a căpătacăpăta experie
experiennță”.
Învăţatul rus A.N. Leontiev definea învăţarea ca fiind "procesul
dobînd
dob îndiririi
ii exp
experierienţ
enţei
ei int
intele
electu
ctuale
ale de com comporportar
tare",
e", înţ înţele
elegîngîndd pr prin
in
acea
ac east
staa asasim
imil ilar
area
ea de in info
formrmaţaţii
ii şişi,, mamaii mumultlt de
decî cîtt at
atît
ît,, fo
form
rmar area
ea
gînd
gî ndir
irii
ii,, a sf sfer
erei
ei afafec
ectitive
ve,, a vo voininţe
ţei,i, de
deci
ci fo
formrmararea
ea si sist
stememulului
ui de
 personalitate.
După F. Dors Dors și P. MercMercier,ier, „ învățarea const constăă în a dobânddobândii sau
modifica o reprezentare a mediului.”
Confor
Con form m lui A. Woo Woolf lfolk
olk,, 199
1990, 0, „ învînvăățare
areaa est
estee pro
procescesul
ul car
caree
determină
deter mină o modifica
modificare re în cunoaștere sau comport comportament
ament”. ”.
După
Du pă cucumm menmențio ione
neaz azăă și def
defininiiții
iile
le de mamaii sussus ÎNÎNVĂVĂȚAR AREA EA
nu eseste
te alaltc
tcev
evaa dedecâ
câtt ac
acumumul ular
area
ea de no noii cu
cuno
noștitinnțe, înînma
maga gazi
zina
narereaa
unor foldere în calculatorul propriu care vor fi activate în momentul în
care se va avea nevoie de ele.
Învă
În vățar
areaea eseste
te un pr prococes
es cacarere ge genenere
reaz
azăă peperfrfor
orma
mannța, es este
te o
 preco
 pr econdi
ndiție a perform
performan anței: „ nu orice orice perf perform
orman anță este un rezul rezultat
tat al
învățării și nu orice învățare va avea ca rezultat o performanță
observabilă.”(F. J. Landy, 1987).
Deși învățarea nu se confruntă cu maturizarea, oboseala,
mani
manife fest
stăr
ăril
ilee ininst
stin
inct
ctua
ualele,, acte
actele
le înînnănăscscut
ute,
e, ea nu poat poatee fi to totu
tuși
separată de acestiacesti factori. Schimbările
Schimbările pe pe care le produce învățarea pot
fi în cunoaștere și în comportam
comportament. ent.
Pe acea
aceast stăă baza
aza se face ace dististincția înt ntrre teo
teorii ale ale în învă
vățări
ării
compor
comportam tament
entaleale ( behavi
behaviori oriste
ste-- * behavibehavior*or*-- compor
comportam tament
ent,, lb.
Engleză)
Engleză) și teorii
teorii ale învățării cognitive
cognitive..

2
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

Cele
Cele behavi
behaviori oriste
ste se concen
concentr treaz
eazăă asupra
asupra compor
comportam tament
entulu
uluii
observabil; schimbările în comportament fiind considerate scopuri
  pri
princ
ncip
ipal
alee ale
ale învă
învăț ării
ării.. Aces
Aceste
te schi
schimbmbărării nu sunt
sunt decâ
decâtt efec
efecte
te aleale
stimulilo
ilor externi asupra răspunsurilor subiectului. Teoria
condiționării clasice și teoria condiționării operante sunt
repr
reprez
ezen
enta
tati
tive
ve pent
pentru ru aces
acestt punc
punctt de vedevedere re ( I.P.
I.P. Pavl
Pavlovov,, J. B.
Watson, B. F. Skinner).
De ceala
cealaltltăă part
parte,e, speci
special
aliiștii
tii cogn
cognititiv
iviiști consi
considederă
ră că învă
învățarea
area
trebuie abordată ca fiind un proces intern care nu poate fii observat
nemijlocit.
Deos
Deosebebir
irea
ea di dintntre
re cele
cele două
două concconcepepții se cent centre
reaz
azăă asup
asupra ra
obie
obiect
ctul
ului
ui învățăriiării.. A. WoolfWoolfol olkk afir
afirma
ma:: „ În viziuviziuneneaa cogn
cognit itiv
ivăă
cuno
cunoaaștere
tereaa însă
însăși este
este învăînvățată
ată iar schi
schimb
mbăr ăril
ilee în cunoa
cunoaștere
tere duc
duc la
schimbări
schimbări în comporta
comportament mentul
ul posibil.
posibil. În viziunea
viziunea comporta
comportamentmentală ală
noile
noile compor
comportame
tamente nte sunt ele însele
însele învă
învățate.”
Se disting două forme ale învățării: învățarea spontană
(neorganizată, are loc în familie, pe spațiile de joacă) și cea
sistemati
sistematică
că ( care se realizează
realizează în școli).
coli). Aceasta
Aceasta din urmă mai mai poate
fi o învă
învățare senzorie
senzorie-- motorie
motorie ( învă
învățarea scrisul
scrisului,
ui, a cititului
cititului)-
)- acte în în
care
care esențial este
este răsp
răspunsunsulul prin
prin mișcările
cările adecv
adecvate ate la
la anumi
anumiți stimu
stimuli-li-
și învă
învățarea
area verb
verbal ală-
ă- cupr
cuprin inzâ
zând
nd însu
însușirea
irea de cuno
cunoștintințe și form
formararea
ea de
capacită
capacități (memorar
(memorarea ea unor formu
formule,le, soluționarea
ionarea unor probleme
probleme). ).

3
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

2. TEORII CONTEMPORANE ALE

ÎNVĂȚĂRII
2.1. Teoria
Teoria acțiunii mintale
mintale ( teoria
teoria formării
formării pe etape a
acțiunilo
iunilorr mintal
mintale).
e).
Acea
Aceast stăă teor
teorieie a fost
fost elab
elabor
oratatăă de psih
psihol
olog
ogul
ul sovi
sovietetic
ic P. J.
Galper
Galperin.in. Confor
Conform m aces
acestei
tei teori
teoriii acțiunea
iunea mi
minta
ntală
lă consid
consideraerată
tă ca
scop
scop al învăînvățării
ării este
este rezu
rezultltan
anta
ta unui
unui proc
proces
es de inte
interi
rior
oriz
izar
aree care
care
 parcurge mai multe etape. P. J.Galperin afirma: „ Este vorba, în fond,
de trecerea
trecerea de la acțiunea iunea materială
materială sau materializa
materializată
tă cu obiectul , la
acțiunea minta
mintală;lă; trecerea
trecerea dindin afară
afară în interi
interior”.
or”. Prima
Prima etapă
etapă este cea cea
a famili
familiari
arizăr
zării
ii cu sarcin
sarcinaa învă
învățării.
ării. Cea de a douădouă etapă este cea a
acțiu
iuni
niii mate
materi rial
alee cu obie
obiectctul
ul ( Galp
Galpererin
in nume
numește acea
aceast stăă etap
etapăă
„acțiune materi
materializa
alizată”).
tă”). Cea de a treia
treia etapă
etapă este cea
cea a „ a limbajulu
limbajuluii
exte
exteri
rior
or cu voce voce taretare fără
fără obie
obiectcte”
e”.. Acțiuiune
neaa mate
materirial
aliz
izat
atăă este
este
transferată în planul vorbirii sau al limbajului extern cu voce tare fără
sprijin pe materialul obiectiv ca și în etapele anterioare.anterioare. Cea de a patra
etapă desemnează nivelul acțiunii în forma forma „ limbajului extern pentru
sine”.
sine”. Limbajul
Limbajul fiind o metodă de comunicare comunicare cu ceilalți prin aceată
etapă devine o metodă de comunicare comunicare cu sine și deci un instrument al
gândirii.
gândirii. Cea de a cincea etapă desemnea desemnează ză nivelul
nivelul acțiunii
iunii în forma
limbajulu
limbajuluii anterior
anterior.. Acum are loc interiorizar
interiorizareaea ac țiunii
iunii material
materialee în
cea mintală.

2.2. Teoria
Teoria organizării
organizării ierarhice a învă țării
Aceast
Aceastăă teorie
teorie apar
aparține neobeh
neobehaviaviori
orismu
smuluilui și este promulg
promulgată ată
de Robe
Robert rt M.
M. Gagne
Gagne.. Acest
Acestaa a anali
analizat
zat factor
factorii
ii din viața de zi zi cu zi
care
care infl
influe
uennțează
ează învă
învățarea
area și astfel
astfel a dete
determ
rmininat
at o dive
divers
rsit
itat
atea
ea de
factor
factorii în care
care se prod
produce
uce acea
aceasta
sta.. Aceste
Aceste situ
situaații ale
ale vie
vieții reale
reale auau
fost clasificate
clasificate și dispuse îmtr-o
îmtr-o ordine
ordine ierarhică
ierarhică , pentru fiecare
fiecare dintre
dintre
ele elabor
elaborând
ându-s
u-see un set de condi
condiții „ care guver
guvernea
nează
ză produc
producereereaa
învă
învățării
ării”” și care
care ofer
oferăă posi
posibi
bili
lita
tate
teaa desc
descri
rier
erii
ii „ fact
factor
oril
ilor
or care
care

4
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

determ
determină ină învă
învățarea”
area” (Rober
(Robertt M. Gagne).
Gagne). PrinPrin această
această metod
metodăă el a
iden
dentifi
tificcat „ opt felurelurii de înînvă
vățare”
are”,, fiec
iecare
are pres
presup
upun
unâând două
două
categorii
categorii de condi
condiții: cele
cele interne
interne ( se exprimă
exprimă prin
prin anumite
anumite capacită
capacități
dispuse
dispuse ierarhic
ierarhic considerate
considerate ca premise)
premise) și cele externe
externe ( se referă
referă la
situ
situaațiil
iile-st
e-stim
imul
ul apa
aparținăt
nătoar
oare cont
contex
extu
tulu
luii în carcare se desf
desfăășoară
ară
învă
învățarea
area).). Ast
Astfel
fel o învăţar
învăţaree mai complex
complexăă presupu
presupunene realiza
realizarea
rea
 prealabilă a celorlalte moduri de învăţare mai simple:
• Înv
nvăţ
ăţar
area
ea de se semmnanalle (c(caz
azul
ul su suga
garrul
ului
ui car aree încncepepee săsă--şi
recunoască mama după imaginea ei vizuală şi nu doar după
voce)-- repetare
voce) repetareaa semnalul
semnalului ui în asocia
asociație cu reac reacția pe care
care dorim
dorim
să o obține nemm cocond
nduc
ucee la înv nvăățarereaa reaeaccției asasoc
ociiat
atee acaces
estu
tuii
stimul;
• Înv
nvăţ
ăţar
area
ea ststim
imuul - răs ăspu
punns (cîcînd
nd la un an anum
umiit st stiimul
ul,, se
reac
reacţi
ţion
onea
ează
ză cu
cumvmva)a)-- acaces
estt ti
tipp prpres
esup
upununee ca in indi
divi
vidu
dull să
reac
reacțioione
neze
ze atunc
atuncii când doredorește
te.. Schema
Schemati ticc acest
acest tip de învăînvățar
aree
a fost reprezentat de Gagne astfel Ss-R ( S- semnalul exterior, s-
stimularea proprioceptivă internă, R- răspunsul). În terminologia
lui Skinner capacitatea implicată aici este „ operant
discriminantă”;
• Înlănţuirea de mişcări (mersul pe bicicleta, înotul)- presupune o
înlă
înlănnțui
uire
re de ac
acti
tivi
vită
tăți care
care de
devi
vinn ver
verig
igii ale
ale acacel
elui
uiaași lan
lanț cacare
re se
generează automat;
• Învă
În văţa
ţare
reaa pr
prin
in didisc
scri
rimi
minanare
re (c
(cîn
îndd faface
cem m di dist
stin
incţ
cţii
ii fifine
ne)-
)- se
exprimă prin capacitatea individului de a diferenţia stimulii şi
cazurile foarte asemănătoare ; esenţa acestui tip de învăţare
constă în reducerea sau prevenirea interferenţelor ;
• Învăţarea conceptelor concrete pentru a utiliza cuvintele- cel
care învăţă dobândeşte capacitatea de a da un răspuns comun
unei
un ei clclas
asee de st stim
imululi:
i: „ ÎnÎnvă
văţa ţare
reaa ununuiui coconc
ncep
eptt înînse
seam
amnănă
învăţarea de a clasifica situaţiile stimul după proprietăţi abstracte
ca formă , culoare poziţie, număr şi altele.” ( R. Gagne)
• Învăţarea regulilor, a legilor, a formulelor matematice- o regulă
este o noţiune abstractă care se obţine prin înlănţuirea mai
multor noţiuni concrete. Astfel: dacă A, atunci şi B, unde A şi B
sunt noţiuni însuşite anterior;

5
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

• Rezolvarea de probleme constituie tipul de învăţare cel mai

complicat (cînd trebuie să combinam regulile pentru a soluţiona
situaţii, probleme noi)- acest tip de învăţare este tipul superior de
învăţare fiind expresia
expresia cumulativă a celorlalte
celorlalte tipuri.
Teoriile de mai sus se pot constitui într-o ordine ierarhică, de la
simplu la complex. Datorită acestui fapt teoria lui Gagne se mai poate
numi „ teoria transferului”: învăţarea unei capacităţi superioare fiind
dependentă de însuşirea uneia inferioare.
2.3.
2.3. Teori
eoriaa psih
psihog
ogen
enezezei
ei cuno
cunoştştin
inţe
ţelo
lorr şi op oper
eraţ
aţiiiilo
lor 
r 
intelectuale (teoria echilibrării progresive a asimilării şi acomodării)
Aceast
Acea stăă te
teor
orie
ie es
este
te cr
crea
eaţi
ţiaa lu
luii J. PiPiag
aget
et şi se ba baze zeaz
azăă pe
 principiile genezei şi se concentrează asupra intelectului uman: se are
în ved
vedere
ere int
intera
eracţi
cţiune
uneaa sub
subiec
iectul
tului
ui cu obi
obiect
ectele
ele rea
realit
lităţi
ăţii,i, ace
aceast
astaa
ducând la interiorizarea şi formarea structurii mintale. Această teorie
mai poartă şi denumirea de teorie a acţiunii. În timp ce teoria clasică
consideră că în dezvoltarea gândirii rolul principal îl au imaginile
  per
perce
cept
ptiv
ive,
e, J. Pi Piag
aget
et îl at
atri
ribu
buie
ie ac acţi
ţiun
unii
ii.. Ac
Acţi
ţiun
unea
ea im
implplic
icăă re
rela
laţi
ţiaa
subiect-obiect. Coordonarea acestora poartă denumirea de adaptare
(asimilare şi acomodare). Asimilarea reprezintă recepţionarea datelor 
 pe care le oferă
oferă obiectul iar acomodarea
acomodarea reprezintă modificările
modificările ce se
 produc în structura internă în funcţie de influenţele mediului extern.
Epistemologia genetică" fondată de Piaget a influenţat în mod pozitiv
 psihologia contemporană şi studiile asupra învăţării. Teoria genetic-
cognitivă a lui J. Bruner a fost fondată pe baza operei lui Piaget.

2.4. Teoria cognitivă ( teoria accesibilităţii)

Fondatorul acesteia este Jerome S. Bruner. El a preluat idei din
teoria lui Piaget. El prezintă
prezintă posibilitatea
posibilitatea cunoaşterii lumii
lumii astfel:
• Modalitat ea activă , realizată prin manipularea
Modalitatea manipula rea liberă a obiectelor 
obiectel or 
şi exersare (indisp speensabile în formarea priceperilor şi
depr
deprin
inde
deri
rilo
lor,
r, da
darr şi în ac achi
hizi
ziţi
ţion
onar
area
ea pr
prim
imel
elor
or cu
cuno
noşt
ştin
inţe
ţe).
).
Această modalitate este caracteristică primilor ani ai vieţii.

6
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

• Modalitatea iconică se bazează pe imagini mai ales vizuale fără

manipulare efectivă (caracteristică vîrstei cuprinse între 5 şi 7
ani).
• Modalitate
Modal itateaa simb
simbolic
olicăă, atunc
atuncii cînd simbo
simboluri
lurile
le (cuvi
(cuvintel
ntelee sau
alte
alte se
semn
mnee coconv
nven
enţi
ţion
onal
ale)
e) înînlo
locu
cuie
iesc
sc im
imag
agin
inil
ile,
e, pe
perm
rmiţiţîn
îndd
apariţia conceptelor, a noţiunilor.

J. S. Bruner conside
considerără că o teorie a instr
instruirii
uirii trebuie
trebuie să aibă
aibă atât un
caracter prescriptiv în sensul că „ enunţă reguli privind modul cel mai
efiici
ef cieent de reaeali
liza
zarre a ununuui an
anuumit ni
nive
vell de cu cunnoş
oşttin
inţe
ţe sasauu de
 priceper
 pri ceperi„
i„ , cât şi unul normativ
normativ ea fiind cea care „ fixează
fixează criterii
criterii şi
  pro
procl
clam
amăă cocond
ndiţ
iţii
iile
le ne
nece
cesa
sare
re pe
pent
ntru
ru rereal
aliz
izar
area
ea lolor”
r”.. AsAstftfel
el în
„Procesul” el afirmă: „oricărui copil la orice stadiu de dezvoltare i se
  poa
poate
te prpred
edaa cu su succ
cces
es or
oric
icee ob
obie
iect
ct de în învă
văţă
ţămî
mînt
nt în într
tr-o
-o fo form
rmăă
intelectuală adecvată.”

Luând în considerare teoriile prezentate, E. Hilgard şi G. Bower 

consideră: „ Cu cât deţinem o cunoaştere fundamentală mai solidă
asupra proceselor învăţării, cu atât mai eficiente vor fi aplicaţiile
tehnologice în instrucţie şi educaţie, în general.”

7
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

3. TEORII CLASICE ALE ÎNVĂŢĂRII

Luând în considerare termenul de „teorie” E. Hilgard şi G.

Bower consideră: „ Psihologii cu preferinţe manifeste pentru sisteme
cons
consid
ider
erăă ca es
esen
enţi
ţial
alăă ex
exis
iste
tenţ
nţaa un
unei
ei te
teor
orii
ii a în
învă
văţă
ţări
rii,i, de
deoa
oare
rece
ce
majoritatea comportamentelor
comportamentelor omeneşti nu sunt altceva decât rezultate
ale învăţării.

3.1. Teoria condiţionării clasice:

Se întemeiază pe tezele reflexologiei elaborate de I. P. Pavlov:
 prin asocierea repetată a stimulului condiţionat cu cel necondiţionat se
ajunge
ajun ge la învăţarea
învăţarea unei reacţii
reacţii condiţion
condiţionateate la stimulii
stimulii care, în faza
iniţ
iniţia
ială
lă,, er
erau
au rerela
lati
tivv ne
neut
utri
ri.. Ex
Expe
peri
rime
ment
ntee as
asem
emănănăt
ătoa
oare
re a re real
aliz
izat
at
 psihologul american J. B. Watson. Învăţarea este posibilă numai în
măsura în care se repetă asocierea dintre cei doi stimuli până în
momentul în care subiectul va dobândi un răspuns automatizat. De
exempl
exe mpluu pro
profes
fesoru
orull poa
poate
te obţ
obţine
ine cu ajuajutor
torul
ul con
condiţ
diţion
ionări
ăriii cla
clasic
sicee
metamorfozarea unor răspunsuri emoţionale; elevii concentraţi asupra
 performanţei sunt de obicei dominaţi de frică şi teama de eşec dar 
utilizând condiţionarea clasică ei pot fi ajutaţi să înveţe răspunsuri
  poz
pozit
itiv
ivee fa
faţă
ţă de as astf
tfel
el de si situ
tuaţ
aţii
ii.. În
Înte
teme
meieieto
tori
riii acaces
este
teii te
teor
orii
ii au
efectuat experimente pe animale; în cazul oamenilor reacţiile pot fi
diferite şi contradictorii. De exemplu, gesturile profesorului pot fi
semnale
semna le condiţionat
condiţionatee ca să le atragă elevil eleviloror atenţia
atenţia asupra
asupra ceea ce
urmează să recepţioneze: „Se poate chiar ca ceea ce se numeşte – 
conc
co ncen
entrtrar
area
ea ataten
enţi
ţiei
ei-- că
cătr
tree ce
ceva
va să fi fiee co
cons
nsti
titu
tuit
ităă di
dinn as
asem
emeneneaea
răspunsuri anticipatorii învăţate.” ( R. Gagne, 1975).
3.2.
3.2. Teoria
eoria întăr
întăriri
iriii operan
operante
te ( a con
condiţ
diţion
ionări
ăriii ins
instru
trumen
mental
tale,
e,
condiţionării operante):
Aceast
Acea stăă te
teor
orie
ie es
este
te cr
crea
eaţi
ţiaa ps
psih
ihol
olog
ogul
ului
ui am
amer
eric
ican
an Ed
Edwa
ward
rd
Thorndike care s-a întrebat ce se întâmplă după ce asocierea dintre

8
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

stimul şi reacţie s-a produs. Astfel a descoperit că se produce o

întărire: efect sau succes. El a formulat legea efectului. A. Woolfolk 
considera: „ Orice act care produce un efect de satisfacţie într-o
situaţie dată tinde să se repete în altă situaţie.” Când conexiunea este
urmată de satisfacţie forţa ei creşte –legea efectului pozitiv- iar când
este urmată de insucces, insatisfacţie –legea efectului negativ-. E.
Thorndike
Thorn dike afirmă:
afirmă: „ o satisfacţie
satisfacţie fiind definită
definită ca o stare de lucr lucruri
uri
 pentru care individul nu face nimic să o evite, adesea făcând în aşa fel
încât s-o obţină şi s-o păstreze, pe când o insatisfacţie este acea stare
de lucruri pe care individul o evită sau o schimbă.” E. Thorndike mai
este
es te re
recu
cuno
nosc
scut
ut şi ca rerepr
prez
ezen
entatant
nt al cocone
nexi
xion
onis
ismu
mululuii ( S-
S-R)
R).. E.
Hilgard şi G. Bower afirmă cu privire la Thorndike: „ Nici o teorie
asupra învăţării nu-şi poate permite să ignore moştenirea pe care ne-a
lăsat-
lăs at-oo Tho
Thornd
rndike
ike.”
.” Efe
Efectu
ctuând
ând altaltee exp
experi
erimen
mente te ace
acela
lași Tho
Thornd
rndikeike a
formul
for mulat at teo
teoria
ria „ con
condiţ
diţion
ionări
ăriii ope
operan
rante
te sau insinstr
trume
umenta
ntale”
le”:: înt
într-o
r-o
  box
boxăă sp spec
ecia
iall am
amen
enaj
ajat
atăă pi
pisi
sica
ca po poat
atee aj
ajun
unge
ge la hr hran
anăă dodoar
ar dadacă
că
manevrează o pedală. Se ajunge astfel la concluzia că o mare parte din
tipurile de învăţare umanăumană reclamă acţiuni deliberate
deliberate din partea celui
care
ca re în învă
văţă
ţă.. A. WoWoororfo
folk
lk afafir
irma
ma:”:” cocond
ndiţ
iţio
iona
nare
reaa op
oper
eran
antă
tă eseste
te
  procesul
procesul învăţăr
învăţăriiii compo
comportam
rtamental
entalee care implică
implică asemenea
asemenea acţiuni
acţiuni
deliberate.”
3.3. Teoria învăţării intuitive (teoria insight-ului):
A apărut în secolul nostru ca o reacţie împotriva tendinţelor 
asociaţionist-behavioriste asupra învăţării, îndeseobi faţă de teoria lui
Thorndike. A fost formulată de trei mari psihologi: Wolfang Kohler,
Max Wertheimer şi Kurt Koffka şi are la bază „teoria gestaltului”.
Conform acesteia, fenomenele psihice nu sunt derivate din părţi mai
mici ci trebuie considerate ca întreguri structurale care s-ar derula în
mod brusc şi automat. Pornind de la această premiză apare teoria
intuiţiei ( insight-ului): învăţarea constă în restructurarea bruscă a
câmpul
câm pului
ui de exp
experi
erienţ
enţee des
descop
coperi
erind
nd ast
astfel
fel răs
răspun
punsul
sul la o sit
situaţ
uaţie
ie
  probl
problemă
emă.. Int
Intuiţ
uiţia
ia avâ
având
nd sen
sensul
sul de ilu
ilumi
minar
naree int
intele
electu
ctuală
ală car
caree se
 produce în mod brusc. R. Gagne considera că această teorie apare
atunci când: „ învăţăm prin rezolvarea de probleme”.

9
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

3.4. Teoria imitaţiei ( învăţarea prin imitaţie sau învăţarea prin

observarea altora):
Această teorie
Această teorie face parte
parte din teor
teoria
ia învăţării
învăţării sociale
sociale,, concept
introdus de N. E. Miller şi J. Dollard prin lucrarea: „Învăţarea socială
şi imitaţia”. Se are în vedere premiza că în societate apare imitaţia,
adică o persoană preia gesturile, mişcările unei persoane,
comporta
comp ortamentu
mentull acesteia,
acesteia, învăţând
învăţând noi modalit
modalităţi
ăţi de auto autodefi
definire.
nire.
Învăţarea unui comportament prin imitaţie depinde de personalitatea
modelului, de prestigiul său, de personalitatea celui care imită şi de
interacţiunea dintre cei doi poli. În 1963, A. Bandura a studiat mai
 profund teoria imitaţiei şi o denumeşte „ învăţare mecanică”. Astfel
  pri
prinn ob
obse
serv
rvar
area
ea su
subi
biec
ectu
tulu
luii mo
mode
dell se popott ob
obseserv
rvaa tr
trei
ei ti
tipu
puri
ri de
comp
co mpororta
tame
ment
nt:: do
dobâ
bând
ndir
irea
ea ununor
or rereac
acţi
ţiii no
noi,
i, rereac
acţi
ţiii in
inhi
hiba
bato
tori
riii
existente se pot diminua sau accentua, reacţiile deja dobândite pot fi
consolidate.

10
Învă
Învățarea
area.. Teor
Teorii
ii ale
ale înv
învăățării
ării

BIBLIOGRAFIE

1. Ioan Nicola, TRATAT DE 

  PED
PEDAG
AGOG
OGIEIE ŞCOL
ŞCOLARĂ, Editura
ARĂ,
Aramis, 2003;
2. Andrei Cosmovici, Luminiţa Iacob,

  PSI
PSIHO
HOLO
LOGI
GIEE ŞCOL
ŞCOLAR Ă, Editura
ARĂ,
Polirom, 2005.

11