Tehnici de electroterapie de stimulare neuro-musculara

-REFERAT FIZIOTERAPIE-

Electrostimularea – stimularea electrică neuromusculară (NMES) se

realizează prin aplicarea unui curent electric pulsatil, pe grupele
musculare deficiente cu scopul creşterii performanţelor.

Promovarea contracţiei are ca efect: creşterea forţei musculare

(strenghtening) şi în consecinţă îmbunătăţirea amplitudinii de
mişcare, prevenirea atrofiei, relaxarea musculară. Aşadar, în
numeroase stări patologice pentru recuperare funcţiei mioarticulare
este necesar training-ul contracţiei musculare.

Electrostimularea se aplică cu următoarele scopuri

electrostimulare stimulare electrică neuromusculară nmes ems
• antialgic;
• de stimulare a contracţiei musculare (excitomotor/striomotor);
• de inducere a unor modificări fizico-chimice.Categorii NMES
NMES are obiective şi aspecte diferite în funcţie de cele două
situaţii ale muşchiului, denervat sau inervat. În consecinţă se
cunosc şi următoarele categorii de NMES:

• TES (Therapeutical electrical stimulation) / stimulare electrică

terapeutică;
• NMS (Neuromodulatory stimulation) / stimulare neuromodulatorie;
• FES (functional electrical stimulation) / stimularea electrică
funcţională.

Modalități de aplicare electrostimulare

În practică, curentul electric este utilizat şi pentru capacitatea sa de
a stimula contracţia musculară şi în acest sens se cunosc mai multe
modalităţi:

• directă la suprafaţa pielii – în acest caz se utilizează un curent cu

impulsuri sau interferenţial care se aplică pe tegumentul
supraiacent muşchiul ce trebuie stimulat;
• directă pe ţesuturile profunde cu ajutorul curentului interferenţial;
• indirect, prin intermediul nervului, mai precis la nivelul plăcii
motorii, aplicaţia fiind făcută pe punctul motor.Aşezarea
electrozilor se face:
• monopolar, electrodul activ pe ţesutul ţintă;
• bipolar, ambii electrozi se dispun pe zona de tratat;
• cvadrupolar, cei patru poli sunt aplicaţi în cruce.

Şedinţa de electrostimulare este precedată de aplicaţii fizice cu

efect vasodilatator (diatermie, curent galvanic, etc) ceea ce
sporeşte conductibilitatea straturilor superficiale şi profunde.În
stimularea monopolară se utilizează un electrod mic cu suprafaţa
de 1 cm2 (electrod punctiform) care se aşază pe punctul motor.

Dacă se foloseşte un curent polarizat electrodul activ este negativ,

iar cel indiferent (pozitiv) se dispune la distanţă, de preferinţă pe
traiectul nervului.

Stimularea indirectă, pe trunchiul nervos conduce obişnuit la

stimularea unui grup muscular. In acest caz electrodul activ de
1cm2 se aşază pe emergenţa cutanată a nervului (de ex: la nivelul
colului peroneului, pentru sciaticul popliteu extern).

Stimularea electrică neuromusculară (NMES) urmăreşte

electrostimularea stimulare electrică neuromusculară nmes ems
• creşterea performanţelor musculare (forţa şi anduranţa);
• combaterea spasticităţii;
• îmbunătăţirea funcţională a unui segment sau a unei regiuni.
Domeniile în care NMES şi-a dovedit potenţialul sunt neurologic,
reumatologic, posttraumatic, ortopedic şi urologic (incontinenţa
urinară)

Indicaţii electrostimulare – stimulare electrică neuromusculară

(NMES)

electrostimulare stimulare electrică neuromusculară nmes ems

• reactivarea musculaturii deficiente funcţional dar inervate, când se
urmăreşe creşterea forţei musculare;
• reactivarea musclaturii denervate; inducerea contracţiei în acest
caz duce la menţinerea parametrilor morfofuncţionali;
• menţinerea şi creşterea ROM (Range of motion – amplitudinea de
mişcare la nivelul articulaţiei), dat fiind caracterul repetitiv al
activităţii;.
• creşterea metabolismului prin îmbogăţirea fitness-ului aerobic;
• îmbunătăţirea circulaţiei la nivelul muşchiului stimulat.

Obiective electrostimulare – stimulare electrică neuromusculară

(NMES)
a. Stimularea contracției musculaturii striate normal inervate –
Procedura are indicaţie pentru grupele musculare deficiente, din
vecinatatea articulaţiilor afectate (posttraumatic, după imobilizări
prelungite, post artrite, post artroze) sau în cazul musculaturii
abdominale hipotone şi în incontinenţa sfincteriană vezicală/anală,
etc;

b. Stimularea contracției musculaturii parțial sau total denervate – În

acest caz formele utilizate sunt:– curenţii progresivi Lapique, cu
durata impulsului între 100 -1000 ms şi frecvenţa 1-10
impulsuri/sec;– curenţii cu impulsuri trapezoidale;

– curenţii triunghiulari cu frontul ascendent cu creştere progresivă;–

curenţii exponenţiali, ce au propietatea de a stimula selectiv
structurile musculare denervate.

Acest tip de electrostimularea neuromusculară se realizează cu

metoda bipolară sau monopolară.

c. Stimularea contracției musculaturii spastice – În pareze şi

paralizii spastice, post traumatisme la naştere, cerebrale sau
medulare, scleroza multiplă, boala Parkinson. Contraindicaţiile sunt
legate în special de scleroza laterală amiotrofică;

d. Stimularea electrică funcțională (SEF) sau FES (Functional

electrical stimulation) – Prima indicaţie o reprezintă populaţia
bolnavilor neurologici unde avem mai multe obiective:
– la hemiplegici se poate ţinti rezolvarea punctuală a unei anume
probleme (de exemplu: combaterea subluxaţiei inferioare a
umărului, fenomen prezent la peste 80% din pacienţi), sau se
doreşte redeşteptarea activităţii musculare sau recondiţionarea
activităţii motrice voluntare în teritoriile paralizate.

– la paraplegicii cu leziuni medulare D3-D12 se pot utiliza sisteme

de stimulare motrică a membrelor inferioare pentru verticalizare (de
exemplu: contracţia simultană a celor doi muşchi cvadriceps) şi
mers (de exemplu: recrutarea simultană a cvadricepsului membrului
de sprijin şi a flexorilor de la nivelui membrului opus);

e. Stimularea contracției musculaturii netede – Se realizează prin

aplicarea de impulsuri exponenţiale (impulsuri unice sau trenuri de
impulsuri) cu durată mare, pauză mare şi frecvenţă mică (un impuls
la 1-4 sec.).Tehnică de lucru electrostimulare

Bolnavul va ocupa o poziţie confortabilă care îi permite aşezarea

segmentului afectat într-un plan ce exclude influenţa gravitaţiei.
Totodată el este sfătuit să urmărească segmentul tratat, mai ales
mişcarea pe care o va executa muşchiul stimulat.

Pentru denervările totale se foloseşte numai tehnica bipolară care

face ca stimulul să traverseze mai multe fibre musculare. Cei doi
electrozi se aplică pe extremităţile muşchilului afectat, electrodul
negativ distal, iar cel pozitiv proximal. In cazul denervării totale
punctul motor este nedetectabil.

Metoda monopolară cu electrodul negativ pe punctul motor al

muşchiului, iar electrodul indiferent pe extremitatea proximală a
muşchiului se utilizează în cazul denervărilor parţiale.

Eficacitatea electroneurostimulării depinde de respectarea unor

timpi. Astfel, pentru început se stabileşte polaritatea la care
răspunde muşchiul. Dacă nu obţinem răspuns se stimulează
punctul motor cu electrodul negativ. Dacă şi în această situaţie nu
obţinem răspuns se inversează polaritatea.
 BOICI GIORGIANA-ADELINA

ANUL V, GRUPA 4, MEDICINA DENTARA